Vantul si relieful creat prin actiunile sale
Probleme
- Vantul agent morfogenetic azonal.
- Mecanismul actiunii eoliene si formele de relief create; raporturile dintre
procesele eoliene si de alta natura in peisajul
desertic.
1. Vantul agent morfogenetic
Vantul constituie o forma de exteriorizare a deplasarii maselor de aer pe
suprafete si perioade de timp diferite. in functie de
conditiile care faciliteaza miscarea aerului acest proces se va caracteriza
prin viteza, intensitate, directie deosebite. Unele se vor manifesta permanent
pe aceeasi directie, aproape in fiecare luna a anului
dar cu viteze variate, altele vor fi de scurta durata sau periodice. Ca urmare, vanturile sunt prezente aproape peste tot pe suprafata
terestra dar au parametrii diferiti de manifestare. De aici pe de-o
parte specificul polizonal al inregistrarii sale ca agent extern iar pe de alta ca factor particular zonal in dezvoltarea anumitor
forme de relief (vanturi polare, vanturi de vest, musoni, brize, simun etc.).
Totusi prin efectele sale se pot separa doua situatii � regiuni unde au un rol
esential in geneza si dezvoltarea reliefului impunand pe ansamblu in peisaj
caracteristicile sale (deserturile si semideserturile calde si reci, crestele
muntilor inalti) si regiuni unde actiunile vantului se asociaza celor
manifestate de alti agenti mergand de la stimularea acestora (crearea de
valuri, curenti in lungul tarmurilor) pana la crearea de microforme proprii
care se alatura celorlalte.
Actiunile morfogenetice ale sale depind insa de mai multi factori din care unii
sunt legati de insasi dinamica lor iar altii de conditii locale, regionale
impuse de caracteristicile celorlalti componenti geografici ce
definesc suprafata activa (mai ales relieful, formatiunile vegetale
acoperitoare, roca etc.).
Factorii proprii in principal sunt: viteza, durata si frecventa. Desigur orice
vant poate deplasa particule minerale pe distante diferite iar actiunea
cumulata a acestora sa conduca la modificari in
alcatuirea si infatisarea reliefului. insa doar
vanturile care depasesc anumite viteze (ex. 30 km/ora), durate (cel putin
cateva zile) si frecventa (repetabilitate) intr-un an sunt cele care creaza un
relief cu specific distinct ce alcatuieste grupa formelor de relief eolian si
respectiv peisajul eolian.
Alti factori precum alcatuirea litologica (prin proprietatile rocilor) a
suprafetelor supuse izbirii de catre masa de aer, prezenta sau absenta
covorului vegetal, gradul de umezeala al rocilor sau depozitelor de alterare,
desfasurarea lanturilor de munti si al culoarelor depresionare in raport cu
directia vantului etc. diversificata local si regional activitatile acestui
agent.
2. Procese si forme de relief rezultate
in general actiunea vantului se face prin coroziune, deflatie si acumulare,
fiecare avand consecinte distincte pentru morfologia regiunii.
2.1. Coroziunea si relieful rezultat (eroziunea eoliana) se inregistreaza pe
suprafetele expuse vanturilor puternice si cu mare repetabilitate in timp.
Producerea este legata de trei conditii: mai intai
vanturi puternice care pot antrena particule de nisip, praf, gheata etc. care
izbesc suprafete de roca, stanci aflate pe directia de propagare si apoi durata
de manifestare si repetabilitatea actiunii (cel putin 20-40 cazuri intr-un an).
Legat de prima cerinta importanta are marimea particulelor pe care aerul le
antreneaza participand la lovirea si slefuirea rocilor. Cele mai fine (sub 0,2 mm in diametru pot fi deplasate pe distante mari in
suspensie dar actiunea vantului incarcat cu ele este redusa (produce o slefuire
usoara). Opus sunt particulele care depasesc dimensiunea de 0,5 mm ajungand
chiar la 1 mm care desi sunt transportate pe lungimi reduse (cativa metri)
determina prin izbirea repetata a suprafetelor de roca expuse vanturilor
puternice slabirea legaturilor diverselor elemente din compunerea acestora
proces la care contribuie si dezagregarea, siroirea etc. Cand ele devin libere vantul si gravitatia le impun dislocarea in
locul lor ramanand goluri. Actiunea este puternica in
muntii din regiunile desertice calde (Australia,
Hoggar si Tibesti din Africa, in Peru)
dar si in regiunile litorale (Mauritania),
in insulele polare (aici participa in actul izbirii mai ales particule de
gheata) si in regiunile alpine inalte din zonele temperate (particulele de
nisip se amesteca cu cele din gheata).
Procesul de coroziune se produce pana la maximum 1,5 m deasupra suprafetei pe
care se deplaseaza masa de aer fiind intens in treimea din baza unde forta
vantului este maxima. La inaltimi mai mari viteza acestuia slabind competenta
se va reduce treptat la particule sub 0,2 mm.
Prin coroziune frecvent rezulta:
- alveole (goluri) cu dimensiuni variate care apar in locul bucatelelor de roca
dislocate de pe suprafetele expuse permanent furtunilor;
- forme de relief rezidual de tipul coloanelor, sfincsilor, babelor etc. � a caror configuratie este
conditionata de actiunea combinata a coroziunii (activa in vecinatatea bazei
coloanelor) cu alte procese (siroirea, dezagregarea, alterarea, dizolvarea,
deflatia, gravitatia etc.). La acestea in afara alveolelor create pe
suprafetele expuse se adauga slefuirea muchiilor, rotunjirea colturilor si
proeminentelor.
- dreikanterele (pietrele slefuite) sunt bolovani care
intr-o prima faza au rezultat prin dezagregarea stancilor si versantilor si
care au fost transportate gravitational sau prin forta apelor de siroire sau a
paraielor temporare la difertie distante. Asupra lor coroziunea produce in timp
slefuirea muchiilor si suprafetelor expuse. Forma tipica de piatra slefuita pe
trei suprafete constituie un stadiu avansat al
manifestarii coroziunii. El se infaptuieste la pietrele mici care la marile
furtuni pot fi rasturnate incat in mai multe faze
suprafetele ce le compun sufera slefuri succesive.
- yardangurile � sunt forme complexe rezultate in urma imbinarii
actiunii coroziunii cu deflatia. Se dezvolta in deserturile lutoase sau
grezoase, deci acolo unde rezistenta rocii la vant este
mica. Se dezvolta in lungul crapaturilor din platouri a caror desfasurare este paralela cu sensul vanturilor permanente. Prin coroziune si siroire si crapaturile sunt largite si alungite
treptat. Se ajunge la crearea unor santuri aproape
paralele, adanci de la cativa decimentri la mai multi metri si lungi de zeci si
sute de metri. Formele evoluate imbraca doua aspecte � primul de microdepresiuni
asimentrice (latura abrupta spre vant si prelunga in sensul acestuia) si
alungite separate de platouri si cel de al doilea de santuri paralele separate
de creste inguste.
2.2. Deflatia, acumularea si formele de relief rezultate
Deflatia este procesul de spulberare a particulelor de praf si nisip fin. Se produce pretutindeni unde aerul in miscare poate deplasa
materialele. Puterea de antrenare a vantului este
dependenta pe de-o parte de viteza si durata actiunii lui iar pe de alta parte
de dimensiunile particulelor, de obstacolele naturale (culmi muntoase,
deluroase, petece de vegetatie etc.) si antropice.
Frecvent materialele foarte fine (diametre sub 0,1 mm)
nu numai ca sunt usor de dislocat dar ele sunt incorporate in masa de aer si
antrenate pe distante foarte mari (la furtuni in cazul vanturilor permanente ce
afecteaza suprafete intinse ajung la sute si mii de kilometri � furtuni de praf).
Particulele cu dimensiuni de 0,2 � 0,5 mm sunt antrenate
intr-un proces de saltare pe zeci si sute de metri cu ridicari (cati metri) si
coborari succesive. in sfarsit nisipul fin si grosier
sufera doar rostogoliri sau usoare ridicari (cativa centimetri) pe distante
scurte.
Capacitatea vantului de a disloca si antrena particulele este
mult influentata de starea fizica a depozitelor de nisip, praf, mai ales sub
raportul gradului de umezeala (procesul este rapid daca acestea sunt uscate) si
de acoperire cu iarba, arbusti (dinamica este mare pe terenurile lipsite de
vegetatie). Pe masura ce viteza vantului scade,
capacitatea de transport se reduce si are loc procesul de depunere selectiva
(mai intai elementele mari si apoi treptat celelalte). Desi cele doua procese
se coreleaza totusi in regiunile afectate de vanturi puternice ce au frecventa deosebita in cea mai mare parte a anului se
detaseaza areale unde deflatia este intensa si areale in care acumularea
precumpaneste, situatii care se reflecta si in alcatuirea peisajului
morfologic.
Campurile de pietre din regiunile desertice (hamade, reguri) constituie cele
mai intinse forme de relief a caror evolutie si fizionomie este
influentata de deflatie. Initial acestea au rezultat prin
acumulari gravitationale sau la marginile interne ale panzelor de materiale
transportate de apele de siroire sau prin spalarea areolara. De aici caracterul heterogen al lor (acumulari de blocuri,
bolovani, pietre, nisip etc.). Spulberarea permanenta a
elementelor fine a condus la o relativa omogenizare a depozitului in componente
cu dimensiuni mari.
Situatii similare dar cu caracter mai mult local se intalnesc
in regiunile reci. Aici pe de-o parte la marginile calotelor de gheata
vanturile au spulberat permanent praful si nisipul din morenele frontale iar pe
de alta in regiunile unde inghet-dezghetul a produs
mase de grohotis (se intind de la baza versantilor pe o buna parte a
platourilor structurale sau de eroziune) ce sunt saracite continuu de
particulele fine prin actiunea eoliana.
Campurile de nisip se numesc erguri in Sahara, nefud
in Arabia, kumuri in Asia Centrala etc.
Constituie cele mai mari acumulari de praf si nisip
modelate de vant si a caror provenienta este legata de mai multe surse din care
trei sunt deosebit de insemnate.
Astfel nisipurile din deserturile tropicale au rezultat fie din acumularile de
la marginile muntilor acestora dar si prin depunerea unor imense conuri de
aluviuni de catre raurile active din pleistocenul superior. Se
adauga nisipurile spulberate de vant din campurile de pietre sau luncile
fluviilor actuale.
in regiunile de tarm jos cu plaje extinse, indiferent
de latitudine, vanturile litorale orientate spre uscat produc acumularea pe
acesta a materialelor fine care adesea capata dimensiuni foarte mari (in vestul
Angliei, in SV-ul Frantei, Maroc etc.).
in regiunile aflate la latitudini medii sursele
principale de unde vanturile transporta nisip sunt: luncile raurilor mari,
unele campii care in cuaternar au fost lacuri ce-au suferit o puternica umplere
cu aluviuni aduse de raurile care se varsau in ele.
Indiferent de situatie vantul actioneaza asupra particulelor de nisip creand,
in functie de viteza si durata manifestarii, o multitudine de forme de relief:
- Riduri � sunt cele mai simple forme
avand configuratia unor burleti lungi de mai multi decimetri si inaltime de
cativa centimetri; apar la viteze reduse pe suprafete cu panta mica si cu nisip
uscat; au o desfasurare perpendiculara pe directia vantului; se pot observa pe
flancurile dunelor in momentele cu vanturi slabe, pe plaja externa cu nisip
uscat de la tarmurile joase extinse si in general pe orice acumulare de nisip
redusa ca dimensiuni.
- Movile de nisip, cunoscute in Sahara sub
numele de 'nebka'; sunt acumulari mici de nisip in spatele unor
obstacole (tufe, stanci).
- Fasii de nisip, nisip cu praf, nisip cu zapada etc. � intalnite in regiuni cu
materiale putine pe care vantul le depune in sensul propagarii sale; sunt
efemere in timp, ca pozitie si forma; sunt prezente pe trepte de lunca mai
inalta dupa furtunile produse in sezonul cald, apoi in etajul alpin si in
tinuturile subpolare si polare (acumulari nivoeoliene).
- Dunele � sunt cele mai frecvente
forme de relief create prin deplasarea nisipului de
catre vant. Prezinta configuratii, dimensiuni si evolutii
variate in functie de modificarile vitezei si directiei vantului.
Principalele subtipuri dupa forma pe care o au sunt
- Dune simple � sunt acumulari sub forma
de valuri relativ paralele cu lungimi de mai multi zeci de metri si inaltimi de
1-2 m; au o latura alungita pe directia vantului. in
functie de gradul de acoperire cu vegetatie este si nivelul stabilizarii lor.
Ca urmare sunt dune simple active lipsite de ierburi sau arbusti, dune izolate
cu smocuri de arbusti care le asigura o relativa stabilitate, dune fixate de
vegetatie prin proces natural sau plantate cu arbusti sau arbori etc.
- Campuri cu dune paralele sau perpendiculare pe directia vantului separate de
culoare interdunare in care de regula fiind umezeala se dezvolta vegetatia.
- Barcane � sunt dune cu o frecventa
mare in deserturile din Asia Centrala; au distincte atat forma (semiluna, corn)
cat si evolutia (directia vantului este perpendiculara
pe fata convexa expusa deflatiei; acumularea se face mai ales lateral unde
dezvolta brate). Prin unirea laterala a bratelor rezulta 'barcane in
lant' ceea ce imprima peisajului un aspect
distinct de siruri ondulate de nisip separate de depresiuni interdunare;
rezulta pe acumulari bogate de nisip pe care s-au inregistrat vanturi intense.
- Dune cu forma piramidala prezente in Sahara
pe mase importante de nisip uscat in conditiile unor vanturi puternice
(vartejuri); au laturile netede sau rasucite in spirala.
- Dune parabolice �
sunt forme cu doua brate paralele alungite si dezvoltate mai mult sau mai putin
egal; suprafata concava este cea supusa deflatiei. Exista pe terenurile din regiunile litorale cu vanturi intense si
perpendiculare pe tarm unde apar asociate formand grupari cu brate inegal
dezvoltate. La vanturile puternice partea centrala a dunelor parabolice
poate fi separata rezultand un alt tip de acumulari � dune longitudinale.
Dupa locul in care se dezvolta si evolueaza sunt
- Dune pe marile campuri de nisip - se afla in regiunile de desert si apar sub
cele mai variate forme.
- Dune litorale �
sunt situate pe plaja externa pe care vanturile dinspre mare au acumulat nisip
spulberat de pe restul plajelor; izolat apar pe cordoanele de nisip din delte,
de la marginea lagunelor, perisipuri etc.; predominant sunt dune simple dar si
parabolice, longitudinale.
- Dune pe terasele unor rauri sau in areale limitate din depresiuni care au
dimensiuni mici si forma simpla; au grad diferit de acoperire cu vegetatie.
Acumulari de loess �
ocupa suprafete intinse in campiile si pe platourile podisurilor din regiunile
temperate. Sunt alcatuite din praf (diametrul particulelor nu depaseste
5 ľ), nisip foarte fin, argila si carbonati.
Depunerea lor este in cea mai mare masura legata de
actiunea vantului iar locurile de provenienta sunt marginale regiunilor
desertice si semidesertice ca si cele de la exteriorul calotelor glaciare.
Loessurile au grosimi variabile (de la cativa metri la peste 100 m; sunt
frecvente in sudul Canadei si nordul S.U.A., Argentina, China etc.), pe ele
dezvoltandu-se o micromorfologie specifica prin procese de sufoziune si tasare.
3. Raporturile dintre vant si alti agenti.
Vantul actioneaza peste tot pe suprafata terestra intrand in contact cu alti
agenti externi si contribuind mai mult sau mai putin la crearea peisajului
morfologic. Ponderea sa, imprimarea anumitor
caracteristici ale reliefului depinde de nivelul raporturilor care se stabilesc
intre agenti si procesele acestora in functie de diversi factori regionali, locali
care stimuleaza diferentiat pe unii sau pe altii. in
acest sens rolul vantului poate fi urmarit in doua directii:
- vantul creator de forme de relief indeosebi prin procese de acumulare
situatii prezente in regiunile desertice, de litoral jos cu plaji extinse sau
in campiile preglaciare; in multe situatii actiunile sale se situeaza pe primul
plan in raport cu cele ale altor agenti (ape curgatoare, meteorizare etc.).
- vantul asociat cu alti agenti, stimuleaza actiunea
altor procese. Este situatia frecventa pe cea mai mare parte
a suprafetei terestre. in acest sens sunt:
- crearea frecventa a valurilor si a unor curenti a caror actiune depinde si de
viteza impusa deplasarii maselor de apa de catre vant in functie de care se
dobandeste si intensitatea proceselor de abraziune si acumulare in fasiile
litorale;
- diversele materiale rezultate in urma dezagregarii, alterarii, siroirii
spalarii in suprafata prin deflatie sunt indepartate si astfel noi suprafete de
roca proaspata sunt expuse atacului proceselor agentilor externi;
- realizarea acumularilor groase de loess conduce la declansarea proceselor de
tasare si sufoziune care creaza un relief specific;
- in regiunile polare, subpolare, alpine si in sezonul rece in cele temperate
vantul faciliteaza pe de-o parte spulberarea zapezii si expunerea terenurilor
la procese de gelivatie iar pe de alta parte acumularea sub forma de troiene
care produc protejarea solului dar si stimuleaza tasarea si alte procese
crionivale.
Verificari
- De ce vantul este agent morfogenetic polizonal
- Care sunt factorii ce diferentiaza frecventa si intensitatea actiunii
vantului de la o regiune la alta
- Analizati prin comparatie principalele forme de relief de acumulare create de
vant. Folositi imaginile din carte si explicatii din dictionare
fizico-geografice.
