Studiul geologic al zonei nord-vestice a bazinului Hateg si realizarea suportului GIS in vederea identificarii obiectivelor de geoconservare

Prefata

Regiunea nord-vestica a bazinului Hateg, cunoscuta si sub numele de Tara Hategului, este asezata pe drumul principal care leaga inca din antichitate Transilvania de Banat, fiind una dintre cele mai insemnate si cunoscute vetre de civilizatie si prefacere neintrerupta din intreg spatiul romanesc.

Factorul cheie care personalizeaza acest teritoriu este reprezentat de siturile cu resturi de dinozauri pitici unici in lume, care au fost larg mediatizati - disparitia lor fiind strans legata de magmatismul laramic care lasa inca multe semne de intrebare in ceea ce priveste geochimia dar si originea acestuia. Patrimoniul natural este completat de existenta unei biodiversitati deosebite, caracterizata prin prezenta a numeroase specii de plante si animale, in cadrul unor habitate diverse. Patrimoniul istoric si cultural este la fel de divers si bogat, Tara Hategului fiind considerata "inima Romaniei". Data fiind importanta zonei, Tara Hategului a fost declarata recent Geoparc eurpean si a dus la cresterea interesului realizarii unor studii interdisciplinare de paleontologie, petrologie, biologie, ecologie, dar si de sociologie, istorie si arhitectura.

Lucrarea de fata contribuie la cunoasterea zonei nord-vestice a bazinului Hateg prin cercetarii petrologice (de teren si laborator) si geochimice (ICP, XRD), si ajuta prin mijloace moderne la realizarea primului suport GIS complex din zona. Datele obtinute completeaza o lacuna importanta in cunoasterea geochimiei magmatitelor din bazinul Hateg, contribuind la includerea siturilor reprezentative cu roci magmatice in traseele de vizitare turistica cu scop stiintific si educativ.

Studiile de laborator au fost realizate cu sprijinul Universitatii din Bucuresti (studii de teren, prelevari de probe, studii microscopice) si al "Ecole Nationale Superieure des Mines de Saint-Etienne" din Franta (prepararea probelor, analize difractometrice de raze X si ICP). Doresc sa aduc multumiri si pe aceasta cale d-lui lector Alexandru Andrasanu care mi-a starnit interesul pentru aceasta lucrare si care m-a sprijinit pe tot parcursul realizarii ei, d-lui profesor Marin Seclaman care m-a indrumat in teren si in activitatile de laborator, si nu in ultimul rand profesorilor Lucian Petrescu (Universitatea Bucuresti, Facultatea de Geologie si Geofizica), Essaid Bilal si Daniel Garcia de la Ecole Nationale Superieure des Mines de Saint-Etienne, care m-a sprijinit in realizarea analizelor XRD si ICP in timpul unui stagiu de pragatire la Saint-Etienne finantat prin Programul Erasmus al Uniunii Europene, dar si domnului Mirel Marinescu, cercetaror stiintific gradul II - Agentia de Cercetare pentru Tehnica si Tehnologii Militare, care m-a ajutat la construirea suportului GIS al Geoparcului.

1. Introducere

Proiectul de fata, prin studiile geochimice si prin realizarea suportul GIS, este menit sa aduca noi contributii stiintifice la una dintre cele mai dezbatute teme in planul cercetarii geologice internationale, si anume cunoasterea evenimentelor geologice si biologice care au precedat si urmat, intr-un interval relativ restrans limita Cretacic/Tertiar (limita disparitiei dinozaurilor) si care au determinat schimbari majore atat in cadrul ansamblurilor de flora si de fauna, dar si in configuratia geografica a Pamantului.

Intervalul geoistoric care cuprinde limita dintre cele doua mari diviziuni stratigrafice corespunde unei etape de intensa activitate tectonica insotita de puternice manifestari magmatice, etapa definita sub numele de tectogeneza laramica. Efectele structural-tectonice ale etapei laramice sunt bine marcate in cadrul ariilor orogenice alpine din majoritatea continentelor; de asemenea aceste efecte sunt deductibile din alcatuirea litostratigrafica a depozitelor sedimentare acumulate in acest interval, deseori participarea materialului de origine vulcanica in cadrul formatiunilor sedimentare laramice avand o importanta remarcabila. Tectogeneza laramica a avut de asemenea importante consecinte asupra ecosistemelor planetei, schimbarile induse in cazul factorilor fizici ai mediului determinand modificari in cadrul ansamblurilor de flora si de fauna. Cea mai spectaculoasa, mai studiata si mai mediatizata dintre consecintele paleobiologice ale etapei laramice este disparitia a numeroase grupuri sistematice de animale, atat din cadrul ecosistemelor marine cat si a celor continentale, intre acestea din urma inscriindu-se disparitia dinozaurilor non-avieni de pe intreaga suprafata a planetei.

Una dintre regiunile Pamantului in care evenimentele etapei laramice sunt bine si in mod complex reprezentate este Bazinul Hateg, regiunea devenind in ultimele decenii un teren al cercetarilor fundamentale, cu caracter multidisciplinar si interdisciplinar, in care au fost antrenati numerosi geologi cu specializari distincte, din tara si din strainatate. Aspecte ale geologiei Bazinului Hateg in decursul Cretacicului final, tectonice, sedimentologice, stratigrafice sau paleontologice sunt prezentate an de an in cadrul multor simpozioane si conferinte stiintifice nationale si internationale.

In pofida atentiei speciale de care se bucura studiul acestor depozite (de varsta maastrichtiena) din Bazinul Hateg, cercetarea magmatismului asociat tectogenezei laramice nu a constituit pana in prezent obiectul unor cercetari aprofundate, iar acest fapt este resimtit in reconstituirea complexa a imaginilor paleogeografice de la sfarsitul Cretacicului in cadrul "insulei Hateg", asa cum este numit teritoriul emers in acest moment ce corespunde azi ariilor carpatice si intra-carpatice. Un colectiv interdisciplinar al Universitatii Bucuresti a initiat un studiu al vulcanitelor in anii 1984-1985 dar care nu a fost finalizat. Pe baza acestor studii s-a ajuns la concluzia provizorie ca prima manifestare vulcanica a generat curgeri de lava si piroclastite acide. In aceasta faza au fost generate corpuri stratiforme de riolite sanidinice si cu biotit prinse intr-o masa vitroasa apreciabila. Au urmat cateva faze de explozie ale magmelor andezitice cu amfiboli si piroxen. Amploarea si succesiunea acestor ultime faze nu sunt cunoscute cu precizie. Per ansamblu, aceste ultime faze au generat mase enorme de piroclastite stratiforme, care, in zona Densus-Stei, insumeaza grosimi de peste o suta de metri. Dupa explozie, in conditii de diageneza, masa vitroasa a depozitelor piroclastice a suferit o transformare mineralogica puternica, formandu-se cantitati apreciabile de zeoliti. Fazele minerale principale din blocurile andezitice au fost studiate rareori si doar la nivel microscopic. De aceea, nu a putut fi determinat chimismul fazelor mixte, felsice si a celor mafice. Nu au putut fi determinate nici tipurile de zonalitate in cristalele de plagioclaz si cele de piroxen. Atat in plagioclaz cat si in piroxen au fost puse in evidenta incluziuni fluide si de sticla vulcanica, dar chimismul acestora a ramas neprecizat.

Chimismul global, precum si elementele urma ale diferitelor tipuri petrografice nu au fost determinate pana in prezent si de aceea inca nu s-a estimat cadrul geotectonic si nici adancimea de formare a magmelor. Tot din aceasta cauza nu s-a putut face o comparatie riguroasa intre tipul de vulcanism prezent in Hateg si cel existent in zonele banatitice cosiderate clasice. Datele de paleomagnetism relevate de rocile din Provincia Banatitica sugereaza o migrare apreciabila a acestei provincii de peste 1000 km de la sfarsitului Cretacicului si pana in Miocenul timpuriu. Inca nu cunoastem daca in timpul migrarii tectonice, Provincia Banatitelor s-a fragmentat in subunitati si deci inca nu stim daca partea vestica a depresiunii Hateg este sau nu un fragment tectonic al Provinciei Banatitice, cu evolutie tectonica proprie.

Probleme propuse spre a fi rezolvate

Lucrarea de fata are ca obiective : (1) realizarea unui studiu petrologic si geochimic al magmatitelor din bazinul Hateg prin investigatii de teren si laborator, folosind tehnici avansate facute disponibile pentru acesta lucrare de licenta in laboratorul de geochimie al Ecole Nationale Superieure des Mines de Saint-Etienne din Franta, (2) realizarea primului suport GIS al bazinului Hateg, si (3) conturarea siturilor reprezentative pentru vizitare turistica cu scop stiintific si educativ.

Problemele prezentate mai sus sunt dezbatute pe larg in capitolele 4, 5 si 6, fiind precedate de o analiza critica a contributiilor anterioare la geologia zonei (capitolul 2) si premisele notiunii de geoconservare in bazinul Hategului (capitolul 3). In final principalele rezultate ale lucrarii sunt sumarizate intr-un capitol de discutii.

2. Geologia zonei nord-vestice a bazinului Hateg

2.1. Istoricul cercetarilor

Primele studii geologice asupra limitei cristalin-sedimentar din zona au fost realizate de catre Bela von Inkey (1892), fiind urmate de cercetari asupra bazinului sedimentar facute de Nopcsa (1905) si Lufer (1925)

Nopcsa (1905) distinge in partea de vest a regiunii formatiuni sedimentare pe care le atribuie Cenomanian-Coniacianului. Acestea sunt apreciate ca reprezentand sedimentele cele mai vechi din aceasta zona. Dupa Nopcsa (1905) peste acestea urmeaza conglomerate si bolovanisurile rosii continentale atribuite Paleocenului inferior (Danian). Tot paleocene in aceeasi lucrare sunt considerate si bolovanisurile rosii care apar pe marginea de sud a regiunii, intre localitatile Zaicani si Clopativa. Limita formatiunii pliocene inferioare (daniene) e extinsa spre partea estica. Nopcsa (1897, 1905) a semnalat, de asemenea, depozitele senoniene din aceasta regiune.

Laufer (1925) mentine limita cristalin-sedimentar data de Nopcsa (1905) insa el restrange suprafata de raspandire a formatiunilor Pliocen inferioare (Danian) numai la regiunea cuprinsa intre raul Hateg si cristalin, restul fiind considerat ca depozite de terasa. In 1925 Laufer a facut o orizontare litostratigrafica de detaliu a depozitelor neocretacice senoniene.

Mamulea (1953) arata ca limita cristalin-sedimentar este orientata est-vest in partea de sud a regiunii, trecand putin mai la sud de satele Zaicani, Paucinesti, Ohaba Gradisti, Clopotiva si Gureni. Sisturile cristaline care apar in aceasta parte a regiunii sunt reprezentate prin roci epimetamorfice. Cea mai mare parte a rocilor cristaline sunt reprezentate de micasisturi in care se gasesc si intercalatii de calcare cristaline, amfibolite, cuartite si numeroase filoane de pegmatite. In ceea ce priveste depozitele senoniene, Mamulea (1953, 1954, 1960) a adus unele date noi asupra varstei si succesiunii litologice. Rocile sedimentare cele mai vechi din zona sunt calcarele jurasice de la Zaicani, ca aspect general atat macroscopic cat si microscopic acestea asemanadu-se cu calcarele care apar la Banita si la Barul Mare. Culoarea lor este alb spre roz. Aceste calcare sunt puternic brecifiate si strabatute de numeroase vine de calcit si hematit. Prin pozitia sa, calcarul de la Zaicani este dispus pe sisturile cristaline ale danubianului. Cum aceste calcare sunt identice cu formatiunile calcaroase ce apar deasupra Panzei Getice, s-a considerat ca in acest punct este un contact tectonic intre calcare si cristalinul danubian. Acest punct reprezinta un reper pe traiectul liniei de sariaj.

Iviri de cristalin in interiorul bazinului au fost semnalete (i) intre comunele Parosi-Pestere si Corocesti in creasta Magura, unde apare o lentila de gnais alb cu biotit, (ii) la confluenta vaii Ciuta cu valea Streiului unde apar micasisturi cu biotit si la nord de comuna Barul Mare, deasupra catenei de nisip alb, unde afloreaza doua lentile de micasisturi cu biotit (avand zeci de metri lungime si cativa metri latime).

Investigatiile cu grad de detaliere mai ridicat (Iliescu et al., 1960; Draghinda et al., 1961; Stilla 1965,1966; Lupu, 1965; Tomescu,1965; Pop, 1971; Dinca, 1971) au condus la o mai buna cunoastere a litologiei, stratigrafiei si raspandirii acestor depozite. Senonianul din bazinul Hateg este reprezentat prin depozite detritice de origine marina si continental-lacustra. In urma cercetarilor intreprinse in aceasta regiune, aceste depozite au fost grupate din punct de vedere litologic in mod diferit, fapt ce a generat discutii cu privire asupra varstei lor.

In urma cercetarilor efectuate de Pop & Neagu (1971) au rezultat date noi, care arata ca in baza complexului grezo-marnos de la Fizesti (nord-vest de Pui) pe valea Ohaba Mica apare bogata asociatie de foraminifere cuprinzand: globotruncana lapparenti Brotzen, globotruncana lapparenti angusticarinata, globotruncana lapparenti coronata Balli, globotruncana globigerinoides Brotzen, la care se adauga si alte specii bentonice. Dupa Caron (1966) asociatia Globotruncana lapparenti, Globotruncana concavata primitiva si Globotruncana renzi caracterizeaza Coniacianul. La numai 20m peste baza acestui complex de la Fizesti si in nivelele marnoase rosii la sud de aceasta localitate, alaturi de asociatia de foraminifere citata mai sus apare si Globotruncana concavata Dalbiez, formand astfel o asociatie caracteristica pentru Santonian. Sunt de asemenea citate elemente faunistice si in complexul grezo-argilos (de flis) care ar indica pentru partea superioara a complexului varsta Maastrichtian inferior, iar pentru partea bazala varsta Campanian.

Cercetarile de detaliu intreprinse de Dinca & Stilla (1971) in Bazinul Hateg au stabilit date de ordin stratigrafic, litologic si paleontologic, care exprima mai bine varsta depozitelor continentale cu dinosaurieni considerate de antecercetatori ca fiind Daniene (Nopcsa, 1905; Schafarzik, 1908,1912; Laufer, 1925, Mamulea, 1953,1955). Grupele de organisme puse in evidenta prin cercetarile paleontologice cuprind: gasteropode dulcicole, vertebrate (reptile), macro si microflora. Formatiunile continentale cu resturi de reptile Cretacice din bazinul Hateg ce sunt dispuse discordant peste depozite marine in facies de flis apartin Mastrichtianului mediu si superior.

2.2. Cadrul geologic

Cadrul geologic al bazinului Hateg, desi insuficient investigat, a fost subiectul unei sinteze ample realizate de Xxxxxx (ANUL). In cele ce urmeaza sunt prezentate principalele caracteristici consemnate in aceasta lucrare asupra fundamentului cristalin si a cuverturii sedimentare. O harta geologica generala a regiunii este prezentata in figura 2.2.1.

Bazinul Hateg, ca arie de sedimentare alpina, apartine Domeniului Getic-Supragetic. Pentru cea mai mare parte a Mezozoicului a fost parte a Platformei Carbonatate Getice, un domeniu major tectono-sedimentar ce se afla incorporat in prezent in structura Carpatilor Meridionali.

Figura 2.2.1. Harta geologica a Bazinului Hateg realizata cu programul ArcViewGIS 3.3

In pozitie retrotectonica, Domeniul Getic-Supragetic era marginit spre nord de domeniul bazinal ("fosa") de Severin - o unitate ce cuprinde roci bazice, de tip crusta oceanica si sedimentele asociate, sugerand un domeniu extensional ce a functionat din Jurasic pana la sfarsitul Cretacicului inferior, si care il separa de Domeniul Danubian - o unitate reprezentand un bloc de crusta continentala de origine europeana. La sud, un alt domeniu bazinal, cel de Mures (Transilvanidele, cu roci bazice, de tip crusta oceanica si sedimente asociate acestora) o separa de Dacidele Interne, domeniul de Mures reprezinta un domeniu extensional ce a functionat din Jurasic pana la sfarsitul Cretacicului inferior, ramanand partial mobil pana in finele Cretacicului superior

Succesiunea sedimentara conservata in interiorul bazinului reflecta indeaproape aceasta evolutie geotectonica. Se pot deosebi trei unitati distincte in cadrul succesiunii cuverturii, reprezentand:molasa hercinica, prealpina, ce ar face parte din fundamentul Bazinului Hateg; depozitele predominant marine, Jurasic - Cretacic superioare, ce ar reprezenta depozitele Bazinului Hateg, denumita zona Pui. Aceste depozite ar corespunde etapei de evolutie de tip "geosinclinal" ale regiunii;depozitele predominant continentale, molasice, ale Depresiunii Hateg, reprezentand faza de evolutie "tardigeosinclinala" ale regiunii.

Bazinul Hateg, in structura actuala, este un bazin intramontan, de scufundare post-tectonica, din partea central-interna a Carpatilor Meridionali, suprapusa peste portiuni prabusite ale Domeniului Getic-Supragetic, respectiv ale panzei laramice de Lotru-Bistra; in cea mai mare parte (in vest, nord, nord-est, est, sud-est si sud), depozitele sedimentare ale bazinului acopera transgresiv sau vin in contact de-a lungul unor falii cu rocile metamorfice ale Panzei Getice (panza austrica majora in cadrul panzei laramice de Lotru-Bistra). In partea nordica - nord-vestica a Bazinului, cuvertura sedimentara vine in contact de-a lungul unor falii marginale cu corpul Domeniului Supragetic (respectiv Panza de Bocsa-Uria, austrica), in timp ce in extremitatea sud-vestica aceasta vin in contact tectonic cu rocile metamorfice ale Domeniului Danubian ( Dacide Marginale, respectiv Panza de Svinecea-Maru-Urdele, apartinand Danubianului superior) (Codarcea et al., 1968a, b; Berza et al., 1994; Balintoni, 1997).

Cuvertura sedimentara a bazinului include depozite siliciclastice si carbonatice, marine sau continentale, apartinand la 6 cicluri sedimentare distincte, separate prin discordante stratigrafice majore: ciclul Pemian inferior, ciclul Jurasic-Cretacic inferior, ciclul Albian-Cretacic superior, ciclul Cretacic terminal - Miocen bazal, ciclul Miocen si ciclul Cuaternar. La randul lor, in interiorul acestor cicluri se evidentiaza discordante si hiatusuri sedimentare de amplitudine mai mica.

Fundamentul cristalin

Domeniul Getic - reprezinta in cea mai mare parte a bazinului fundamentul cuverturii sedimentare; rocile ce alcatuiesc corpul Panzei Getice afloreaza pe rama vestica (Muntii Poiana Rusca), nordica, nord-estica, estica si sud-estica a bazinului (Muntii Sebes - Surianu), precum si sporadic pe rama sudica, in interfluviile cursurilor de rau ce pleaca din Muntii Retezat (Raul Barbat, Raul Alb., Raul Paros, Raul Salasului, pana la valea Raului Sibisel in vest). In plus, roci metamorfice ale Panzei Getice mai afloreaza in cadrul a trei zone izolate, "insulare", in interiorul bazinului: la vest de Subcetate, la confluenta Raului Mare cu Raul Strei; la confluenta Vaii Maleia cu Valea Streiului si in zona localitatii Ciopeia; aceste iviri de cristalin trebuie interpretate ca prelungiri ale cristalinului Muntilor Sebes ce se afunda sub cuvertura sedimentara sub forma unor praguri orientate aproximativ est-vest.

Rocile metamorfice ce apartin Domeniului Supragetic (Panza de Bocsa-Uria) formeaza rama nordica - extrem nord-vestica a bazinului, ele aflorand in cadrul Muntilor Rusca Montana.

Rocile metamorfice ale Domeniului Supragetic sunt reprezentate de roci metamorfozate in faciesul sisturilor verzi, in principal filite, sisturi sericito-cloritoase cu biotit, sisturi sericito-grafitoase, cuartite, in care apar, cu dezvoltare locala, corpuri de amfibolite si calcare cristaline (nord-vest de Rachitova, la Prislop).

Formatiunile cu roci cele mai vechi sunt reprezentate prin sisturile cristaline mozometamorfice ale domeniului getic, de varsta incerta, in orice caz anterioare Proterozoicului superior, pentru care sunt definite in mod conventional ca "anteproterozoice superioare".Ele intra in constitutia Muntilor Poiana Rusca si Sebes-Lotru.

Subunitatea mezometamorfica a masivului Poiana Rusca este constituita din trei sectoare tectonice delimitate de dislocatii directionale importante. Alcatuirea petrografica a celor trei sectoare este urmatoarea:

1. Sectorul Lignina-Caravan ocupa partea de nord a subunitatii mezometamorfice. Este alcatuit din diferite varietati de micasisturi cu sau fara granati, roci cuartitice, amfibolite, sisturi amfibolice asociate cu calcare si migmatite metablastice(gnaise oculare). In apropierea dislocatiilor care delimiteaza sectorul se remarca fenomene de retromorfism.

2. Sectorul Boita-Lunca Cernei cuprinde fasia de sisturi mai slab metamorfozate si puternic retromorfozate dintre localitatile Silivasul de Jos-Boita-Hajdeu-Lunca Cernei. Rocile sunt repezentate preponderent prin sisturi sericito-cloritoase retromorfe, sisturi actinolitice, calcare, sisturi muscovito-biotitice, sisturi muscovitice cu granat si hornblenda

3. Sectorul Boutari-Valea Fierului constituie partea sudica a subunitatii. La nord este delimitat de sectorul precedent printr-o linie de incalecare a inclinare sudica iar la sud de linia de incalecare care separa domeniul getic de cel danubian (linia de incalecare a panzei getice), linie care in sudul masivului se afla in mare parte sub depozitele paleogene ce constituie culoarul Marga-Sarmisegetuza. Formatiunile cristaline din sectorul tectonic Boutari-Valea Fierului sunt reprezentate preponderent prin micasisturi cu granati, sisturi muscovito-biotitice, sisturi cuartito-muscovito-biotitice-amfibolice, sisturi amfibolice cu biotit, gnaise granitice si numeroase alte varietati de gnaise.

In partea se sud-est a bazinului Hateg apar alte formatiunide varsta anteproterozoic superior ce apartin seriei mezometamorfice de Sebes-Lotru. Sisturile cristaline ale acestei serii se deosebesc de celelalte formatiuni cristalofiliene printr-un metamorfism mai avansat si sunt strabatute de roci ultrabazice si alcaline.

In partea de nord-est a depresiunii Hateg mai apar migmatite metablastice. Aceste roci sunt constituite din paleosome de compozitia micasisturilor, in care se dezvolta larg fenoblaste de microclin asociat cu plagioclaz.

Migmatitele precambriene asociate seriei de Sebes-Lotru sunt reprezentate prin serpentinite asociate cu roci ultrabazice si roci alcaline.

Serpentinitele si rocile ultrabazice sunt localizate in sisturile cristaline mezometamorfice, intr-o zona care porneste din Valea Streiului si se extinde spre est-nord-est pe la izvoarele Vaii Cugirului si Vaii Sebesului, pana la Valea Cibinului.

In cuprinsul domeniului getic formatiunile considerate a fi de varsta proterozoic superior-paleozoica sunt reprezentate in principal prin formatiunile mai slab metamorfozate ce alcatuiesc unitatea epi-metamorfica a masivului Poiana Rusca.

Domeniul Danubian. Rocile metamorfice ale Domeniului Danubian din acest sector sunt reprezentate prin roci apartinand Panzei de Urdele - Maru - Svinecea. Petrografic, sunt reprezentate prin amfibolite, gnaise leptinitice, gnaise si micasisturi muscovitice cu staurolit, cuartite si sisturi cuartitice, cu corpuri de calcare cristaline (grupul de Dragsan), respectiv cuartite, gnaise biotitice, calcare cristaline, sisturi micacee-cloritoase (grupul de Lainici-Paius), cu corpuri intruzive (granitoide gnaisice de Petreanu si Sucu).

In partea de sud a bazinului Hateg apar formatiuni de varsta Proterozoic superior-Paleozoic antecarbonifer superior, ca apartin domeniului danubian.

In nord-estul Muntilor Retezat apar sisturile cristaline ale seriei de Dragasan, si anume cele care apartin complexului sericito-cloritoase,uneori cuartitice, gnaise cloritoase cu epidot, albit si actinot.

Cuvertura sedimentara

Din punct de vedere geografic, bazinul Hategului este o mare depresiune intracarpatica, cuprinsa intre masivul Retezat la sud, Muntii Sebesului si Poiana Rusca la nord si la vest. Spre sud, regiunea studiata se intinde pana in zona sisturilor cristaline apartinand geticului si danubianului. In aceasta parte a regiunii, limita sedimentar cristalin este aproape o linie dreapta cu directia est-vest, ce trece putin mai la sud de marginea satelor : Pietros, Valea Lupului, Uric, Hobita, Serel, Coroesti, Nucsoara, Rau de Mori.

Dupa cum s-a mentionat mai sus, cuvertura sedimentara a bazinului include depozite apartinand la 6 cicluri sedimentare distincte, separate prin discordante stratigrafice reprezentand momente de exondare si eroziune: ciclul Permian inferior, ciclul Jurasic-Cretacic inferior, ciclul Cretacic superior, ciclul Cretacic terminal - Miocen bazal, ciclul Miocen mediu-superior si ciclul Cuaternar.

I. Permian inferior

Primul termen al cuverturii sedimentare este reprezentat de depozite siliciclastice, grosiere, atribuite Permianului inferior

Depozitele permiene afloreaza pe suprafete reduse doar in partea nord-centrala a bazinului, in zona Cioclovina, sunt reprezentate prin depozite detritice, grosiere: conglomerate cu matrice argiloasa si gresii grosiere, ambele de culoare rosie-violacee.

O asociatie palinologica mentionata de Stilla & Luta (1968) sugereaza varsta Permian timpurie a acestor depozite; similitudinile petrografice cu rocile permiene din Banat de asemenea pledeaza pentru aceasta varsta.

II. Ciclul Jurasic-Cretacic inferior

Depozitele ciclului Jurasic-Cretacic inferior urmeaza transgresiv si discordant fie peste depozitele molasei hercinice (in regiunea Cioclovina), fie direct peste rocile metamorfice ale Domeniilor Getic si Danubian. Aceste depozite sunt restranse la partea estica a Bazinului Hateg, la est de ridicarea Ciopeia. Succesiunea si faciesurile sedimentare ale acestui ciclu sedimentar sunt similare cu cele ale depozitelor sincrone din alte regiuni ale Platformei Carbonatice Getice, demonstrand evolutia unitara a acestei unitati tectono-sedimentare de-a lungul celei mai mari parti a Mezozoicului.

Jurasic inferior. Liasicul in facies continental, cu resturi de plante, in regiunea Ponor-Cioclovina, unde aceste depozite acopera transgresiv cele permiene si sporadic, mai slab dezvoltat spre est, pana in zona Teiul Lung, unde ele se aseaza discordant peste sisturile cristaline ale grupului de Sebes.

Jurasicul inferior este reprezentat in totalitate de depozite detritice cenusii (de tip Gresten), respectiv conglomerate, gresii cuartoase, micacee, argile cenusii-negricioase ce include spre partea superioara lentile de carbuni.

Jurasic mediu. Depozitele Jurasic medii afloreaza pe suprafete mai mari decat cele Jurasic inferioare, fiind reprezentate atat pe rama nordica cat si, pe areale mult mai restranse, pe rama sudica a bazinului (pe Valea Lupului si respectiv pe cursul superior al Vaii Paros). Ele acopera concordant si in continuitate depozitele Jurasic inferioare, in acelasi timp depasind local acestea si/sau acoperind discordant sisturile cristaline ale Domeniului Getic.

Primul termen al Jurasicului mediu este reprezentat de calcare spatice, crinoidale si calcarenite crinoidale cenusii-galbui, usor marnoase, bogat fosilifere, urmeaza un pachet de calcarenite spatice compacte, gri-violacee cu accidente silicioase, urmate de calcarenite bioclasice, glauconitice gri-verzui, usor argiloase, fosilifere, cu o asociatie de lamellibranchiate, belemniti si amoniti. Gresiile calcaroase Callovian medii sunt urmate de marnocalcare gri si calcare galbui, bine stratificate; in aceste biopelmicrite a fost identificata o microfauna cu foraminifere si radiolari, precum si o asociatie de alge. Limita Jurasic mediu - Jurasic superior se poate trasa in cadrul acestei secvente calcaroase-marnocalcaroase.

Jurasic superior. Jurasicul superior urmeaza in continuitate peste Jurasicul mediu, baza acestuia fiind cuprinsa in pachetul de marnocalcare si calcare callovian superior-oxfordian inferioare. Aceste depozite au o raspandire mare in partea nord-centrala si estica a bazinului, de la linia supragetica in vest pana in extremitatea estica a acestuia - regiunea Pesterii Bolii, aparand pe suprafete limitate si pe rama sudica a acestuia, la est de Valea Salasului. Depozitele Jurasic superioare apar sub doua faciesuri distincte.

Prezenta celor doua tipuri de facies ale Malmului (bazinal si recifal) sugereaza existenta unui bazin marin cu morfologie variata, reprezentand perioada de maxima diferentiere si adancire a acestui bazin.

Cretacic inferior. Depozitele cretacic inferioare din Bazinul Hateg, reprezentate de faciesuri calcaroase de mare putin adanca, urmeaza usor discordant peste calcarele de tip Stramberg ale Malmului sau, local, discordant si transgresiv peste cristalinul de pe rama bazinului.

In general, calcarele Cretacic inferioare sunt reprezentate prin calcare albe, cenusii sau roscate, biolitit-algale, (bio)pelsparitice sau oosparitice, cu asociatii fosile caracteristice pentru Neocomian si respectiv Barremian-Aptian.

Aptian superior - Albian superior pro parte. Succesiunea Cretacicului inferior din Bazinul Hateg este incheiata de depozite continentale rosii, reziduale, bauxitifere grupate in Formatiunea de Murgoi, ce s-au acumulat pe paleorelieful format prin emersiunea, erodarea si carstificarea depozitelor carbonatice Jurasic-Cretacic inferioare.

Aceste depozite sunt reprezentate prin bauxite boehmitice sau hematitice, in ocurente izolate, lenticulare, asociate cu depozite continentale detritice rosii (conglomerate, brecii, gresii litice si arcoze, silturi cenusii-verzui si argile rosii, local calcare gri, lacustre, cu characee). Acumularea acestor depozite continentale urmeaza exondarii regiunii ca urmare a miscarilor austrice (Aptian-Albian), ce au determinat incalecarea Domeniilor Getic si Supragetic si avansarea acestui ansamblu peste Domeniul de Severin (prima faza getica) (Sandulescu, 1984).

III. Ciclul Cretacic superior

Depozitele Cretacicului superior din Bazinul Hateg alcatuiesc un ciclu de sedimentare aparte, predominant detritic, inclusiv cu depozite de tip flis, fiind distribuite in trei zone principale: 1) in partea vestica a bazinului, intre Rachitova, Stei si valea Poieni, pana in apropierea localitatilor Densus si Ciula Mica; 2) in partea nord-centrala si nord-estica a Bazinului, de la Baiesti la Federi, Ponor si Livadia, cu arii de aflorare restranse extinsa pana in zona localitatii Banita, precum si 3) in sudul bazinului, in apropierea localitatilor Nucsoara si Pestera.

Depozitele Cretacic superioare din Bazinul Hateg s-au bucurat de un interes larg din partea a numerosi cercetatori, aceasta datorandu-se, in opinia noastra, in parte bogatiei in fosile pentru anumite intervale stratigrafice (in principal Cenomanianul), in parte faciesurilor atipice ale Cretacicului superior (ocurenta unor faciesuri de tip flis) si in parte datorita pozitiei lor stratigrafice in subasmentul depozitelor continentale cu dinosauri, permitand astfel a data cat mai precis limita inferioara a acestor depozite.

Albian terminal - Cenomanian inferior. Ciclul Cretacic superior debuteaza cu depozite detritice predominant grosiere, dispuse transgresiv si discordant peste depozite mai vechi sau direct peste fundamentul cristalin. Acestea sunt reprezentate in zona central-nordica a bazinului de conglomerate polimictice cu claste de cuartite, gnaise, micasisturi de origine getica, gresii (arenite litice sau arcoze, graywacke litice sau cuartoase, alb-galbui), masive sau cu stratificatie oblica, silturi argiloase cenusii-negricioase cu resturi de plante incarbonizate si intercalatii de carbuni.

Cenomanian mediu - Turonian. Primul ciclu de sedimentare marina din Cretacicul superior este materializat printr-o succesiune detritica-marnoasa. Evolutia bazinului de sedimentare pe durata ciclului si variatiile laterale ale mediului de sedimentare au condus la formarea unui cortegiu variat de depozite, permitand separea unor subdiviziuni litostratigrafice distincte, ocazional partial sincrone, in cadrul formatiunii.

Cenomanian mediu. Sedimentarea marina debuteaza in partea central-nordica a bazinului, discordant si transgresiv peste depozitele mai vechi sau peste fundamentul cristalin, prin depozite detritice grosiere: conglomerate, microconglomerate, gresii si calcarenite, cu marcate variatii laterale de facies; local, in aceasta succesiune se intercaleaza depozite lumaselice cu gastropode si rudisti sau calcarenite cu corali solitari si coloniali.

Peste depozitele grezoase-lumaselice, urmeaza un pachet de marne si marne nisipoase, calcare marnoase, cenusii-albastrui, galbui sau albe, bogat fosilifere.

Cenomanian mediu terminal(?) - Turonian Ultima parte a sedimentarii corespunzatoare primului ciclu marin Cretacic superior din Bazinul Hateg este reprezentat de o alternanta groasa de gresii micacee (arenite si graywacke predominant cuartitice, subordonat litice) si siltite marnoase-argiloase cenusii.

Turonian superior. In estul zonei Baiesti - Pui, la nord de Livadia, calcarele urgoniene sunt acoperite discordant de depozite detritice, avand in baza depozite grosiere: conglomerate polimictice, masive sau stratificate, gresii stratificate sau lenticulare, cu stratificatie interna oblica.

Turonian terminal - Coniacian. Aceste depozite sunt reprezentate de calcarenite si gresii calcaroase in placi, cu stratificatie interna oblica si intercalatii de conglomerate polimictice.

Coniacian mediu - Santonian superior. In partea vestica a Bazinului Hateg, in regiunea Stei-Rachitova urmeaza o succesiune reprezentata de marne albe si cenusii, nisipoase, si calcarenite, ce local include in baza si marne rosii si verzi, calcarenite (depozite de tip "couches rouges"), cu resturi de inocerami.

Coniacian superior - Campanian bazal. Marne grezoase cenusii cu sferosiderite atribuite Turonianului terminal - Coniacianului inferior. Urmeaza un pachet grezos marnos, relativ subtire. Aceasta alternanta ritmica a litonilor de gresii calcaroase, micacee si marne cenusii, nisipoase, este considerata a reprezenta un flis distal, depus intr-un mediu bazinal.

a) Santonian superior - Campanian - ?Maastrichtian. Discordant (cel putin local) urmeaza un pachet de depozite de flis, pachet arg dezvoltat in Bazinul Hateg.

b) Campanian terminal. In partea nord-vestica a bazinului, in regiunea Stei-Rachitova, flisul marnos este acoperita transgresiv de depozitele bazale ale Formatiunii de Densus-Ciula, continentala, contactul dintre cele doua subunitati litostratigrafice fiind unul de discordanta unghiulara.

In partea nord-centrala, in regiunea Ponor-Baiesti urmeaza local (in apropierea localitatii Ponor si Pui), discordant depozite detritice predominant grosiere (reprezentate in baza de gresii friabile cu intercalatii de marne siltice urmate de conglomerate poligene, grosiere si microconglomerate cu acteonelle si rudisti, cu o grosime stratigrafica de 30-50 m).

IV Ciclul Cretacic terminal - Miocen inferior

Maastricthian-Paleogen? Primele depozite asezate peste cele marine Cretacic superioare din Bazinul Hateg sunt reprezentate de depozite molasice, continentale, de tip"red-beds", cu resturi de dinosauri ce reprezinta primul termen al cuverturii sedimentare al Depresiunii Hateg, formate subsecvent miscarilor orogenice laramice; in contextul geotectonic al Carpatilor Meridionali, aceste depozite reprezinta primul termen al cuverturii posttectonice a panzei laramice de Lotru-Bistra, depuse intr-o zona de scufundare locala a orogenului nou format.

Paleogen? Primul termen al depozitelor ce urmeaza peste depozitele Cretacic terminale cu resturi de dinosauri este reprezentat de conglomerate, microconglomerate si gresii cu matrice grezoasa-argiloasa rosie, ce contin claste metamorfice sau sedimentare (calcare, gresii Cretacic superioare). Conglomeratele si gresiile rosii, continentale, apar in partea nord-vestica a bazinului, la est de Farcadin si pana la nord de Hateg, in partea estica precum si pe rama sudica a bazinului. Corelarea acestor iviri izolate se poate realiza doar prin criterii de asemanare litofaciala, in timp ce datarea lor s-a realizat pe baze geometrice, ele acoperind local (partea vestica a bazinului) depozitele maastrichtiene cu dinosauri, fiind acoperite la randul lor in vestul bazinului de depozite marine badeniene, iar in estul bazinului de depozite continental-lacustre de varsta Chattian.

Oligocen. Peste depozitele conglomeratice rosii, in partea estica a bazinului se dispun argile rosii, argile verzui, intercalatii de calcare albe, dulcicole in bancuri lenticulare.

Miocen inferior. Succesiunea grezoasa-argiloasa cu calcare lacustre este urmata de argile nisipoase gri, gresii gri-verzui, marne gri cu intercalatii de carbuni. Fauna indica varsta Aquitanian (= partea superioara a Eggerianului)

Succesiunea Miocen inferioara din Cuveta Merisor se incheie cu gresii grosiere cenusii-galbui, argile nisipoase galbui sau cenusii-verzui, cu concretiuni carbonatice si cu lentile de conglomerate si pietrisuri, avand un caracter regresiv; local apar fragmente incarbonizate de trunchiuri.

V Ciclul Miocen mediu-superior

Depozitele ciclului de sedimentare Miocen mediu-superior s-au format ca urmare a unei scurte ingresiuni marine, probabil dinspre Bazinul Transilvaniei (prin Bazinul Streiului), ce a afectat in principal partea nordica, vestica si centrala a Bazinului Hateg (cuvetele Totesti si Baru-Salasu), realizand, prin grabenul Bistra, conexiunea si cu Bazinul Caransebes.

In baza, depozitele acestei ingresiuni sunt reprezentate de depozite detritice, grezo-conglomeratice, urmate de marne cenusii, micacee, calcarenite si calcare, local lumaselice, de tip Leitha. Peste aceste depozite marnoase-calcaroase local se dispun argile si nisipuri cu nivele de carbuni si o fauna de moluste usor indulcite.

Peste Badenianul superior, dupa o intrerupere de sedimentare corespunzatoare bazei Sarmatianului (Buglovian), urmeaza o alternanta de argile cenusii-galbui, marne nisipoase, nisipuri si nisipuri grosiere, conglomerate, cu nivele lumaselice si cu intercalatii de carbuni.

Dupa Basarabianul inferior are loc ridicarea in bloc si exondarea regiunii Bazinului Hateg.

VI Ciclul Cuaternar

Depozitele ciclului cuaternar reprezinta ultimul termen al umpluturii sedimentare ale Bazinului Hateg, fiind legate in principal de fenomenul de denudare al regiunilor muntoase invecinate si de acumularea pe cale fluviatila si gravitationala, subordonat glaciara, a materialului rezultat.

Cele mai vechi depozite cuaternare apartin Pleistocenului, fiind reprezentate prin depozite glaciare (pietrisuri fara structura organizata - Pestera), de conuri de dejectie, ce apar in zonele de piedmont ale masivelor muntoase (grohotisuri, pietrisuri si nisipuri cu structuri torentiale - in interfluviile principalelor cursuri de rau originare din Mtii. Retezat) precum si depozitele teraselor inalte (pietrisuri si bolovanisuri cu matrice argiloasa-nisipoasa - Sinpetru, Ohaba, Hobita, Valea Lupului).

Depozitele holocene sunt reprezentate de terasele inferioare ale Streiului, aluviunile Streiului, Raului Mare si a celorlaltor cursuri de apa, precum si conurile de dejectie active din diferitele zone din cadrul bazinului, in principal pietrisuri, nisipuri si bolovanisuri.

Tot depozitelor pleistocen-holocene la apartin si umpluturile cavitatilor carstice cunoscute in regiune (dintre care cele mai importante sunt Pestera Cioclovina - de unde se cunosc resturi de hominide Rainer & Simionescu, 1942; Sura Mare, Tecuri, Pestera Bolii etc.).

Depozitele continental- lacustre cu resturi de dinosaurieni

Distributia, litologia si litostratigrafia depozitelor continentale

Dupa cunostintele din prezent, depozitele continentale maastrichtiene, documentate paleontologic, sunt raspandite in sectoarele nord-vestic, vest-central si central ale Bazinului Hateg; este posibil ca acestea sa apara de asemenea in sectoarele sudic si estic.

In general, depozitele continentale maastrichtiene sunt reprezentate prin roci sedimentare detritice cu granulometrie variabila, de la ruditica la lutitica, prezentand o varietate larga de caracteristici stratonomice (culoare, structuri sedimentare, geometrie, contacte si relatii). Local, depozitele maastrichtiene sunt reprezentate prin roci hibride, piro-epiclastice sau chiar roci piroclastice; intercalatii de roci magmatice, cu dezvoltare restransa, de asemenea apar.

Existenta acestei bipartitii sedimentar - piroclastic a dus la gruparea depozitelor maastrichtiene din Bazinul Hateg in doua unitati litostratigrafice distincte, desi probabil cel putin partial sincrone, denumite Formatiunea de Densus-Ciula si, respectiv, Formatiunea de Sinpetru (e.g. Grigorescu & Anastasiu, 1990; Grigorescu, 1992, 2005). Formatiunea de Densus-Ciula, ce afloreaza in partea nord-vestica a bazinului, este caracterizata de prezenta, mai ales in partea inferioara-mediana a succesiunii, a amestecului, in proportii variate, de material epiclastic si piroclastic, precum si de a intercalatiilor de tufuri vulcanice si a dyke-urilor. Spre deosebire de Formatiunea de Densus-Ciula, Formatiunea de Sinpetru este restransa la partea vest-centrala si centrala a bazinului si este caracterizata de predominanta neta a materialului epiclastic, materialul proclastic fiind prezent doar in situatii rare si sub forma unor cantitati reduse de cenusa in matricea rocilor epiclastice.

Diferentierea litologica dintre cele doua subunitati a fost pusa pe seama formarii lor in doua domenii distincte de sedimentare, respectiv in cuvetele Totesti (Formatiunea de Densus-Ciula) si Baru-Salasu (Formatiunea de Sinpetru), separate intre ele de pragul Ciopeia (fig. 2.2.2.).

2.3. Cadrul tectonic

Studiul tectonic (Xxxxx, ANUL) al bazinului Hateg arata ca acesta prezinta caracterul unui bazin continental de prabusire sau subsidenta, in evolutia caruia se pot urmari faze continentale, urmate de faze marine.

In cadrul bazinului apar doua linii de falie importante, una la nord, a carei existenta este unanim admisa, si una la sud, a carei existenta este discutata. Linia de nord incepe in dreptul unitatii Ciclovina, se continua spre sud-vest pana in dreptul vaii Samarau. De aici ia o directie est-vest pana in dreptul vaii Baiestilor, unde descrie o curba spre sud si in dreptul localitatii Ciopeia dispare sub sedimentarul mai nou. Din cauza ca partea de vest a regiunii este scufundata, depozitele sedimentarului se efileaza in lungul acestei falii si dispar treptat in ordinea vechimii. Aceasta linie este foarte bine pusa in evidenta de morfologia terenului. Se observa o denivelare brusca intre cristalin si sedimentar. Adesea, in lungul liniei de sud care demarca falia, se pot observa fapte care pledeaza mai mult pentru existenta unei flexuri. In alte locuri, observatiile conduc la admiterea unei falii. Studiul acestei falii este mult ingreunat, intrucat in multe locuri ea este mascata de formatiuni mai noi. Un argument potrivnic existentei unei falii este faptul ca spre sud de aceasta linie nu mai apar formatiuni sedimentare pe cristalin.

Singurul argument pentru admiterea existentei acestei falii este denivelarea morfologica brusca, ce se observa intre cristalin si sedimentar.Urmarind in timp evolutia geologica a regiunii se poate observa o alternanta de perioade linistite, cu perioade in care scoarta a fost antrenata in miscari epirogenetice si orogenice.

Jurasic-Cretacic inferior.

Depresiunea intercarpatica studiata a luat nastere imediat dupa inceputul Jurasicului. In Liasic s-au depus formatiuni continentale ale caror caractere au fost dovedite de Laufer 1925 cu ajutorul unei flore fosile bogate. Cu inceputul Doggerului, regiunea este invadata de mare, timp in care se depun depozitele de gresii cu Entolium.

Miscarea de scufundare a fost destul de lenta, cu caracter epirogenetic, fara sa produca dislocari tangentiale importante ale formatiunilor liasice, intrucat nu se observa discordante intre Liasic si Dogger.

Sinclinalul ce se formeaza aici in Dogger este in continua scufundare pana in Callovian-Oxfordian, timp in care se depun formatiuni silicioase cu resturi de spongieri.

Incepand din Kimmeridgian, fundul geosinclinalului incepesa se ridice. Datorita incetarii miscarii de scufundare, sedimentele noi depuse inalta fundul marii. In acest timp iau nastere formatiuni calcaroase rosii,fine, si calcarele tithonice coraligene.Umplerea sinclinalului se face continuu pana la sfarsitul Malmului cand regiunea devine uscat.

Faptul ca sedimentarea s-a produs continuu, fara ca intre timp sa se fi produs miscari orogenice care sa fi stricat echilibrul de sedimentare, explica trecerea gradata de la o formatiune la alta.

Inceputul Cretacicului inferior este caracterizat prin depozite continentale. Regiunea ramane exondata pana in Valanginian-hauterivian, timp in care au luat nastere depozitele de bauxita si gresii rosii continentale. Cu inceputul Barremianului are loc o noua scufundare a regiunii.

In Cretacicul inferior marea pastreaza un caracter epicontinental, adancimea ei nu atinge in nici un caz pe cea pe care a avut-o in Jurasic.

Scufundarea Barremian-Aptian inferioara este de asemenea lenta si cu caracter epirogenetic.

Intre depozitele jurasice si cele barremian-aptiane nu se observa discordante pronuntate. Spre mijlocul Aptianului incep sa se resimta primele miscari orogenice, fapt care se poate observa printr-o usoara discordanta intre Aptianul inferior si cel superior.Natura petrografica si intinderea restransa a conglomeratelor Aptian superioare ne duc la concluzia ca in acest timp are loc si o regresiune. Marea este in retragere la sfarsitul Cratacicului inferior, regiunea devenind continent a treia oara.

Regimul continental in regiune dureaza din Albian pana la inceputul Cenomanianului inferior inclusiv.

Miscarile de la sfarsitul Cretacicului inferior sunt puternice, se produc dislocari pana la verticala a stratelor avand un caracter orogenetic. In acest timp se produc primele cutari ale formatiunilor jurasic-cretacice si iau nastere faliile care vor imprima stilul tectonic al regiunii. Directia cutarilor ce au luat nastere este nord, est-sud, vest.

Cretacic superior

Faza continentala albiana se continua si in Cretacicul superior si anume in Cenomanianul inferior, in care timp se depun formatiunile continentale descrise sub numele de gresii infracenomaniene.

Prezenta carbunilor intercalati intre aceste formatiuni, precum si stratificatia incrucisata a acestor depozite, constituie argumente suficiente pentru a admite originea lor continentala.

Transgresiunea cenomaniana- dovada a acestei transgresiuni o constituie aparitia de conglomerate si gresii su rudisti ce stau la baza formatiunilor cenomaniene. Tot acum ia nastere flexura ce se poate urmari pe linia Barul Mare - Ponor - Murgoci - Fizesti. Aceasta flexura face ca partea de vest a regiunii cutate anterior sa fie scufundata.

Miscarile orogenice continua in tot timpul Cretacicului superior, dovada sunt discordantele observate intre formatiunile cenomanian-turoniene si cele turonian-senonian. In timp ce directia cutelor Jurasic-Cretacic inferioara este: nord, est-sud, vest, cutele Cretacicului superior au tendinta sa ia directia nord est-sud vest.

Cu inceputul Danianului, regiunea este transformata in continent, cand se depun gresiile si marnele lacustre ce contin resturi de dinosaurieni. Faza continentala dureaza pana la inceputul Tortonianului. In aceasta faza se depun bolovanisurile rosii, parte paleogene si parte miocene.

Dupa depunerea formatiunilor daniene urmeaza o faza orogenetica importanta, care are ca efect dislocarea puternica a depozitelor daniene (uneori ajungand la inclinari de 45⁰).

Paleogen

Dupa ce au luat sfarsit miscarile orogenice ce au cutat formatiunile daniene, lacul care a existat dispare, instalandu-se o perioada continentala , uscata.

Pe toata durata acestui timp regiunea pare sa fi intrat intr-o perioada de linste si numai catre sfarsitul ei incep miscari epirogenetice, care premerg transgresiunii tortoniene si care disloca formatiunile paleogene.

Miocen

Miscarea epirogenica se continua in tot timpul Tortonianului, pana la inceputul Sarmatianului. De aici inainte depresiunea se umple cu depozite sedimentare. Depunearea continua pana in Sarmatianul mediu, incheindu-se cu depozite de pietrisuri cu stratificatie torentiala.

Dupa depunerea formatiunilor miocene marine, ele sunt slab cutate de miscarile orogenice de la inceputul Pliocenului.

Se observa ca formatiunile tortonian-sarmatiene sunt mai puternic dislocate pe flancurile bazinului si ating in unele puncte, la contactul cu cristalinul, inclinari de 45⁰. Spre centrul bazinului inclinarile sunt mici, de circa 10-20⁰.

Pliocen

Formatiunile pliocene sunt foarte putin dislocate fiind in general orizontale. Exceptie face zona de contact cu cristalinul, unde se observa dislocari a caror amplitudine nu trece de 10⁰.Deci tragem concluzica ca miscarile slabe orogenice din Miocen continua si in Pliocen.

Cuaternar

Acesta se prezinta in toata zona nedislocat. Este probabil totusi ca aceste formatiuni au fost antrenate si ele in miscari orogenice.

3. Geoconservare

3.1. Geoparcul Tara Hategului

3.1.1. O scurta prezentare

Localizarea geografica. Din punct de vedere administrativ, Tara Hategului este situata la sud de orasul Hunedoara, intre Carpatii Meridionali, depresiunea Hateg fiind delimitata de Muntii Sureanu, Retezat, Tarcului si Poiana Rusca. Centrul regiunii este orasul Hateg, facand parte din judetul Hunedoara.

Din punct de vedere geomorfologic, Tara Hategului este o depresiune tectonica, impartita de dealurile Dumbrava, Plastina si Poieni in doua subunitati Hateg si Pui. In vest, relieful este de ses aluvional, marginit de dealuri si drenat de Raul Mare iar in est se afla o intinsa zona piemontana strabatuta de rauri paralele, colectate de Strei.

Accesul este asigurat de soseaua din spre Deva, pe DN66 sau din spre Caransebes, pe DN 68 si pe calea ferata din Subcetate.

Limite. Drepresiunea Hategului este orientata aproximativ vest-est si se distinge printr-un relief a carui nota caracteristica este data de extinderea piemonturilor de eroziune (muncei si dealuri) si a celor de acumulare (campie piemontana, conuri aluvionale), create de apele ce coboara de pe versantii nordici ai Muntilor Retezat si Tarcau.

In linii mari, depresiunea este delimitata clar fata de regiunile muntoase inconjuratoare, prin elemente tectonice (falii, panze de sariaj, flexuri), de-a lungul carora, in cea mai mare parte, formatiunile sedimentare vin in contact cu cristalinul panzei getice (sectorul de la est de Rau Mare), sau cu cristalinul domeniului danubian (latura sudica, sectorul de la vest de Rau Mare). Contactul geologic este pus in evidenta prin diferente de nivel ce depasesc 150-200m, ceea ce permite delimitarea cu usurinta a acestei unitati de relief. Astfel bazinul este incadrat in Muntii Tarcau la sud, Muntii Poiana Rusca in vest, Muntii Sureanu in est si Valea Muresului la nord.

Reteaua hidrografica. Colectorul principal al apelor din regiune este raul Siret si are o alura particulara, caracterizandu-se prin numeroase puncte de divergenta (datorate conurilor aluvionale) frecvente la limita cu Muntii Retezat si prin puncte de convergenta, dintre care cel mai important se poate vedea la Subcetate, unde apele Siretului primesc pe cele ale Sibiselului, Rau Mare si ele vaii Galbena unita la Zeicani.

Majoritatea apelor care fragmenteaza depresiunea isi au originea in circurile glaciare de pe versantul sudic al Muntilor Retezat. Acest fapt explica debitul lor mare si puterea de transport deosebita dovedita, de altfel, nu numai de dimensiunile si cantitatea materialelor transportate ci si de extensiunea campiei piemontane.

Pe baza deosebirilor de ordin morfologic, in cuprinsul depresiunii Hategului se succed de la exterior catre interiorul ei, urmatoarele unitati de relief:

1. Munceii, proveniti din fragmentarea unui piemont de eroziune a carui suprafata, atat cristalinul panzei getice cat si depozitele cuverturii sedimentare (A. Mamulea-1953),care constituie treapta de relief inalta a depresiunii.

2. Dealuri, rezultate din fragmentarea unui piemont de eroziune a carui suprafata reteaza stratele cuverturii sedimentare a bazinului Hategului, alcatuita din depozite daniene, paleogene, miocene si pliocene, care formeaza treapta de relief mijlocie.

3. Campia piemontana inalta, care din punct de vedere genetic, reprezinta o suprafata de eroziune slab pana la moderat inclinata spre nord, acoperita cu o cuvertura de depozite detritice grosiere de varsta pleistocena si constituie compartimentul estic al treptei de relief joase a depresiunii.

4. Campia piemontana joasa, alcatuita din conuri aluvionale, de varsta holocena, si din sesul aluvial inundabil, reprezentat prin luncile largi ale vaii Galbena si Rau Mare, care constituie compartimentul vestic al treptei de relief joase a depresiunii.

Din punct de vedere istoric-adminsitrativ, Tara Hategului este asezata pe drumul principal care lega inca din antichitate, si apoi in Evul Mediu, Transilvania de Banat, cu vamile de la Bretea, Hateg si Poarta de Fier si de asemenea avand o stransa legatura cu partile Olteniei, prin pasul Valcanului. Tara Hategului este una dintre cele mai insemnate si cunoscute vetre de civilizatie si prefacere neintrerupta din intreg spatiul romanesc.

Factorul cheie care personalizeaza acest teritoriu este reprezentat de siturile cu resturi de dinozauri. Dinozaurii pitici din Tara Hategului sunt unici in lume, si au fost larg mediatizati. Importanta stiintifica si atractivitatea lor a fost sporita prin descoperirile de cuiburi cu oua si embrioni de dinozauri si a uriasului reptil zburator Hatzegopteryx tambema. Patrimoniul natural este completat de existenta unei biodiversitati deosebite, caracterizata prin prezenta a numeroase specii de plante si animale, in cadrul unor habitate diverse. Patrimoniul istoric si cultural este la fel de divers si bogat, Tara Hategului fiind considerata "inima Romaniei".

Geoparcul are o suprafata de 102.392 ha, si cuprinde in totalitate localitatile: Densus, General Berthelot, Totesti, Rachitova, Santamaria Orlea, Sarmizegetusa, Hateg si partial localitatile : Baru Mare, Salasu de Sus, Pui, Rau de Mori. Geoparcul se invecineaza la sud cu Parcul National Retezat si la nord si nord - est cu Parcul Natural Cioclovina Gradistea de Munte.

Geoparcul este o arie protejata de tip parc natural, declarat prin HG 2151/11/2004. Universitatea din Bucuresti va constitui, cu sprijinul autoritatilor administratiei locale si alti parteneri, Unitatea de Administrare, Consiliul Stiintific si Consiliul de Consultativ. Acestea vor fi elementele ce vor aplica in teritoriul geoparcului prevederile legale privind conservarea patrimoniului natural si cultural. Geoparcul aplica in Romania conceptul de Geopark propus de UNESCO si modelul promovat de Reteaua Europeana a Geoparcurilor din care face parte incepind din 17 martie 2005 (Reteaua cuprinde 25 de geoparcuri din 10 tari), fiind primul din Europa Centrala si de Est.

Crearea geoparcului a avut la baza o documentare si consultare a principalilor factori de decizie din Tara Hategului. Astfel s-a protejarea patrimoniului natural si cultural se va face intr-un cadru mai larg de stimulare a initiativelor si implicare activa a comunitatilor locale intr-un proces de dezvoltare socio-economica.

Efectuarea unor studii interdisciplinare de geologie, biologie, ecologie, sociologie, istorie, arhitectura au permis punerea la punct a unei metodologii si parteneriat de studiu, realizarea unei baze de date, identificarea posibilelor proiecte locale. Parteneriatul cu administratiile locale permite armonizarea cerintelor de dezvoltare ale geoparcului cu axele de dezvoltare identificate prin planurile de dezvoltare locala sau regionala. Geoparcul devine motorul dezvoltarii locale, garantul imbinarii intre dezvoltarea socio-economica, pastrarea identitatii locale si conservarea patrimoniului local.

3.1.2. Istoricul crearii Geoparcului

Geoparcul cu Dinozauri Tara Hategului (GDTH) a fost creat in cadrul unei colaborari interdiscipinare lansata si coordonata de Universitatea din Bucuresti in parteneriat cu: Consiliului judetean Hunedoara, Consiliile si primariile din localitatile Baru, Pui, Salasu de Sus, Santamaria Orlea, Hateg, Totesti, Rau de Mori, Sarmizegetusa, General Berthelot, Rachitova, Densus, Agentia Pentru Protectia Mediului Deva, Universitatea de Arhitectura Ion Mincu, Universitatea Petrosani, Hidroconstructia, Asociatia Geoparcul Dinozaurilor Hateg, alte organizatii si institutii nationale si internationale.

Incepand cu anul pina in prezent s-au desfasurat studii paleontologice ale echipei Universitatii din Bucuresti, coordonate de Prof dr Dan Grigorescu - initiator al proiectului Geoparc, in parteneriat cu diverse institutii si universitati din Romania, Franta, Belgia, Marea Britanie, SUA, dupa cum urmeaza (Xxxxx, ANUL)

2000: Propunere creere Geoparc - ProGeo Meeting, Praga, Prof Dan Grigorescu.

2001-2005: Studii interdisciplinare (sociologie, geologie, biologie, ecologie, turism, arhitectura), coordonator Alexandru Andrasanu, suport pentru crearea si managemntul Geoparcului

2001: Crearea unui parteneriat de proiect sub conducerea Universitatii din Bucuresti

2001: Semnarea unui acord de parteneriat cu primariile din teritoriul Geoparcului

2001: Crearea Asociatiei Geoparcul Dinozaurilor Hateg - AGDH

2002-2005: Intilniri periodice cu administratiile locale si judetene, Parteneriat pentru Geoparc

2003: Vizite internationale pentru primarii locali in geoparcuri din Germania si Franta

2003: Proiect pentru Muzeul Dinozaurilor in aer liber - Nalatvad

2003: Annual workshop of ProGEO Network Group (WG1). Adoptarea Declaratiei de la Hateg

2003-2004: Realizarea Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Intercomunal (PATZIC)

2003: Realizarea unei strategii de agroturism

2004: Realizarea documentatie pentru instituirea statutului de arie protejata

2004: Recunoasterea oficiala la nivel national ca parc natural (HG2151 / 30/11//2004)

2004: Dosar de candidatura pentru a deveni membru in Reteua Europeana a Geoparcurilor.

2005: Acceptarea ca membru cu drepturi depline in Reteaua Europeana a Geoparcurilor

2005: Crearea unei comisii interministeriale sub patronajul UNDP pentru sustinerea financiara si logistica a administrarii Geoparcului

2005: Crearea Asociatiei Intercomunale Tara Hategului pentru sustinerea proiectelor de dezvoltare din cadrul Geoparcului (la initiativa Universitatii din Bucresti)

2005: Crearea in cadrul Universitatii Bucuresti (Centrul Geomedia) a Biroului pentru Administrarea Geoparcului, prin Decizia nr 393/18.02.2004 si crearea a doua posturi platite din veniturile Universitatii din Bucuresti.

2005: Intocmirea dosarului de candidature pentru preluarea administrarii Geoparcului

2005: Administrarea Geoparcului Dinozaurilor Tara Hategului a fost incredintata Universitatii din Bucuresti in baza Contractului nr 102.711/SB/22.11.2005 incheiat cu Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor.

2005: Primirea, de catre Geoparc, a diplomelor de membru in Reteaua Europeana si in Reteaua Mondiala a Geoparcurilor

2005: Pregatirea Campaniei de reconstructie a Tarii Hategului de catre Geopark

Finantarea activitatiilor intreprinse s-a realizatt din fondurile proprii ale universitatilor partenere, din finantari ale Consiliul Judetean Hunedoara, Ambasadei Regatului Olandei, Administratiilor locale, UNESCO, Ministerului Turismului, Ministerului Educatiei si Cercetarii, PHARE.

3.1.3. Strategia de administrare

Scopul administrarii

Geoparcul Tara Hategului este un parc natural cu statut special, cu un grad ridicat de locuire, creat in scopul protectiei patrimoniului natural si cultural din Tara Hategului. Ca membru al Retelei Eropeane a Geoparcurilor, geoparcul are obligatia respectarii prevederilor Cartei Retelei si beneficiaza de dreptul de utilizare a siglei GEOPARK - UNESCO si de promovare a produselor si activitatilor in geoparcurile partenere din cele 10 tari europene.

Administratia GDTH si Universitatea din Bucuresti vor juca rolul unor parteneri activ in atragerea de fonduri si derularea de proiecte pentru dezvoltarea durabila a Tarii Hategului.

GDTH se deosebeste de celelalte parcuri naturale prin gradul ridicat de locuire, fapt ce presupune o atentie sporita din partea Administratiei geoparcului pentru programele de educatie, formare si constructie comunitara. Ariile de interes vizate in activitatile administratiei sunt:

Mediu - in Geoparc zonele de conservare speciala asa cum sunt stabilite prin HG 2151/2004 ocupa suprafete foarte reduse, protectia patrimoniului natural bazandu-se pe dezvoltarea si promovarea unei game largi de activitati cu impact redus asupra naturii.

Economic - promovarea si valorificarea economica a activitatilor locale traditionale, dezvoltarea turismului si in special a turismului cultural si in special a ecoturismului si geoturismului;

Social - implementare de programe educationale, de formare si de reconversie profesionala pentru locuitorii GDTH.

Obiectivele administrarii Geoparcului Dinozaurlor Tara Hategului sunt complexe si urmaresc, pe langa crearea structurii de functionare si administrare a geoparcului, crearea unui cadru pentru revigorarea traditiilor locale si sprijinirea initiativelor private intr-un proces de dezvoltare durabila.

Realizarea obiectivelor propusese se va face in mai multe etape si necesita un parteneriat cu reprezentanti ai Consiliului Judetean Hunedoara, administratiilor celor 11 localitati, Prefecturii, comunitatilor locale, firmelor, universitatilor, organizatiilor neguvernamentale si unor institutii nationale si internationale.

Intr-o prima etapa este nevoie de crearea unor elemente de identitate pentru Geoparc, realizarea si validarea Planului de Management, crearea unui cadru de parteneriat pentru proiecte si activitati care sa sustina revigorarea economica si sociala.

3.2. Paleodinozaurii din Tara Hategului

Dinozaurii din Hateg se cunosc de peste un secol - in perioada scursa de la prima lor semnalare pana in prezent, cunostintele legate de acesti "giganti pitici" au suferit o continua acumulare cantitativa, dar in acelasi timp si o transformare cantitativa. Astazi exista posibilitatea unei reconstituiri mai fidele a imaginii acestei faune de dinozauri si a mediului lor de viata.

Varsta dinozaurilor din Hateg a fost multa vreme relativ incerta, cu toate ca majoritatea cercetatorilor ii plasau la sfarsitul cretacicului. Existau insa si pareri conform carora acestea nu se afla in stratele in care s-au sedimentat initial, ci au fost erodate, transportate si resedimentate - remaniate - de mai multe ori, fiind mult mai vechi decat rocile ce le contin. Cercetarile recente, si mai ales descoperirea unor cuiburi cu oua de dinozauri, in cadrul unor locuri de eclozare, au demonstrat invaliditatea acestor pareri; ouale de dinozauri, mult, mai fragile, nu puteau fi remaniate fara sa se distruga. Studiile cele mai recente, folosind surse diferite cum ar fi resturile de plante (mai ales resturile microscopice ale structurilor reproducatoare - spori si polen), si nevertebratele (gastropodele, si ostracodele) sau caracteristicile geochimice sau magnetice ale depozitelor fosilifere cu dinozauri, continutul de microfosile a depozitelor marine subiacente, demonstreaza in mod clar ca depozitele au varsta Maastrichtian. In conclizie, dinozaurii din Hateg au trait foarte aproape de sfarsitul perioadei cretacice, moment in care dinosaurii, alaturi de numeroase grupe de organisme, au disparut. Acestia pot fi considerati unii dintre ultimii dinozauri de pe Pamant.

Prima semnalare a resturilor de dinozauri din Bazinul Hateg se datoreaza baronului Franz Nopcsa (1895, mai exact de sora acestuia Ilona). Mosiile acestuia includeau unele dintre terenurile cele mai bogate in resturi de dinoszauri, de la Sacel si Sinpetru iar acesta a devenit, in scurt timp, unul dintre cei mai faimosi paleontologi pe plan mondial. Nopcsa a publicat numeroase lucrari si note referitoare la asociatia de vertebrate cretacice din Bazinul Hateg si din alte zone ale Bazinului Transilvaniei, inclusiv monografii ale unor specii de dinosauri: Telmatosaurus, Rhabdodon, Struthiosaurus sau altor reptile, lucrari generale referitoare la descoperirea, compozitia si afinitatile faunei respective sau sinteze de amploare, cu implicatii mai largi de ordin paleoecologic, paleobiologic si paleobiogeografic. In plus, mentiuni referitoare la diverse specii din cadrul asociatiei din Hateg se intalnesc si in alte lucrari ale lui Nopcsa, in sectiunile comparative ale articolelor dedicate descrierii unor taxoni din cretacicul din Europa sau America de Nord. Numarul mare de articole ce contin mentiuni referitoare la aceasta asociatie demonstreaza, dincolo de atasamentul cercetatorului fata de descoperirile ce i-au marcat cariera in mod decisiv, importanta pe care Nopcsa a acordat-o cunoasterii acestei faune. Aceasta importanta era datorata, in viziunea lui Nopcsa, urmatoarelor fapte:

1. Fauna de vertebrate din Bazinul Hateg reprezenta una dintre cele mai bogate asociatii de vertebrate continentale Cretacic superioare din Europa in momentul descrierii ei, si reprezenta un important punct de referinta si pe plan international

2. Fauna avea o compozitie taxonomica surprinzatoare pentru varsta ei, comparata de Nopcsa mai curand faunelor Cretacic inferioare europene decat celor contemporane din America de Nord. Aceasta observatie sugera faptul ca este vorba de o fauna relicta, dominata de taxoni endemici, supravietuitori anacronici ai unor faune mai vechi

3. Majoritatea taxonilor din Hateg erau reprezentati de indivizi cu talii semnificativ mai mici decat rudele acestora din arealele cratonice ale Europei (e.g. Rhabdodon) sau Americii de Nord (Telmatosaurus). Nopcsa a interpretat aceasta observatie pe baza datelor derivate din studiul faunelor plio-pleistocene din insulele mediteraneene si pe baza propriilor observatii geologice si geotectonice regionale (care ii sugerau caracterul insular al zonei emerse ce cuprindea si Bazinul Hateg la sfarsitul Cretacicului) ca un exemplu de nanism ("piticism") insular.

4. Plasarea temporala a faunei in Danian (considerat ultimul etaj al perioadei cretacice) includea asociatia din Hateg intre cele semnificative pe plan mondial pentru discutia referitoare la evenimentul de extinctie de la limita Cretacic-Tertiar.

Datele noi, rezultate ca urmare a reluarii activitatilor de cercetare dupa 1977, au adus completari importante, au dus la recunoasterea caracterului mult mai complex al problematicii legate de importanta acestei faune de vertebrate, dar nu au schimbat in mod semnificativ perceptia in legatura cu aspectele de ordin taxonomic, filogenetic, paleoecologic, paleobiologic, evolutiv si paleobiogeografic evocate de Nopcsa.

Contributiile majore ale cercetarilor recente in bazinul Hateg sunt:

1. Recunoasterea unor diversitati semnificativ mai mari in cadrul paleocomunitatii, prin descoperirea unor noi taxoni, necunoscuti de Nopcsa, de theropode de talie mica, pterosauri, dar mai ales de microvertebrate (pesti, broaste, soparle, crocodilieni) si mamifere multituberculate;

2. Descoperirea unor areale de cuibarire apartinand unor dinosauri, mai intai la Tustea, apoi si in alte zone ale bazinului. Orizonturile de eclozare de la Pui si respectiv Totesti sunt cu atat mai importante cu cat aici au fost intalnite inclusiv resturi de nou-nascuti asociate cojilor de oua si cuiburilor, acest tip de descoperiri reprezentand un caz rar pe plan mondial;

3. Studiul stratigrafic, litologic-sedimentologic si geochimic al depozitelor fosilifere, pentru intelegerea cadrului temporal si geografic in care a avut loc evolutia ecosistemului maastrichtian din Hateg.

In prezent, se cunosc 10 specii diferite de dinosauri din Bazinul Hateg, alaturi de alte 10 specii de alte vertebrate, peste 20 de specii de gastropode, 10 specii de ostracode si peste 30 de specii diferite de plante. Au fost astfel strinse date suficiente pentru conturarea imaginii unui ecosistem complex in care au trait urmatorii dinosauri :

Telmatosaurus transsylvanicus ("soparla de apa transilvana) - un hadrosaur (dinosaur cu cioc de rata) de talie mica (5 m lungime, fata de 7 pana la 14 m la alti hadrosauri) si primitiv. Este primul dinosaur descoperit si descris din Bazinul Hateg, remarcabil mai ales pentru faptul ca lui ii apartin cuiburile de oua descoperite la Tustea, Totesti si Nalat.

Rhabdodon robustus si Rhabdodon "shqiperorum" ("cu dinti crestati") este cel mai comun dinosaur din Bazinul Hateg. Este un ornithopod, reprezentat prin doua specii diferite: robustus si shqiperorum. Talia primului nu depasea probabil 2.5 - 3 m, in timp ce a doua specie era ceva mai mare. Sunt reprezentantii unei familii de dinosauri tipic europene. Cele doua specii diferite erau considerate de catre Nopcsa ca masculul si femela aceleiasi specii.

Magyarosaurus dacus ("soparla ungara din Dacia"), denumita asa dupa nationalitatea lui Nopcsa, alaturi de Rhabdodon, era cea de a doua specie ierbivora comuna. Face parte din gupul sauropodelor, si putea atinge chiar si 10 m lungime. Era insa un dinozaur pitic prin comparatie cu gigantii grupului respectiv. Rudele lui traiau mai ales in continentele sudice (America de Sud, Africa, Madagascar).

Struthiosaurus transilvanicus ("soparla cuirasata transilvana") este cea mai rara specie de dinosaur ierbivor. Era un dinosaur patruped acoperit cu placi osoase (nodosaurid). Rudele lui se cunosc din Austria, Franta si Spania. Avea cel mult 2,5 m lungime.

Dinosaurii carnivori erau de departe mai rari decat cei ierbivori ca numar, dar cel putin la fel de diversi. Toate speciile erau de talie mica (cel mult 2,5 m in lungime). Resturile lor sunt mult mai rare (in general dinti). Cea mai raspandita specie apartinea grupului raptorilor (dromaeosauridelor) cunoscuti din filmul Jurassic Park al lui Steven Spielberg.

Alte theropode sunt reprezentate de asa-numitele euronychodontide, cunoscute doar din Europa, paronychodontide, intilnite mai ales din America de Nord si elmisauride, de asemenea cunoscute mai ales in America de Nord si Asia.

3.3. Vegetatia din Tara Hategului

Face parte din complexele teritoriale de vegetatie potentiala F si G, paduri mezofile de foioase si respectiv paduri xeroterme de foioase.

Ca tipuri de habitate sunt prezente:

paduri de brad si fag (Abies alba, Fagus sylvatica) cu Pulmonaria rubra (F92)

paduri de fag (Fagus sylvatica) cu Symphytum cordatum (F79)

paduri de fag cu carpen (Fagus sylvatica, Carpinus betulus) (F82)

paduri de gorun cu carpen (Quercus petraea, Carpinus betulus) cu Lathyrus hallersteinii (F40)

paduri de stejar (Quercus robur) cu Carex brizoides (F15)

paduri de gorun si cer (Quercus petraea, Q. cerris) cu Lychnis coronaria (G9)

paduri de gorun, cer si garnita (Quercus petraea, Q. cerris, Q. frainetto) cu Lathyrus niger (G13)

paduri de cer si garnita (Quercus cerris, Q. frainetto) cu Crocus flavus (G16)

Ca pondere cea mai bine reprezentata este padurea dacica de fag cu carpen (F82). Unitatea este destul de omogena cuprinzand aproape numai paduri de fag din asociatia Carpino-Fagetum. In aceasta asociatie dominant este fagul (de regula Fagus sylvatica dar frecvent si varietatea moesiaca). Carpinus betulus este in amestec, dar mai mult pe margini de padure sau in portiunile de padure mai putin inchise. Se pot intalni exemplare de Quercus petraea, Tilia tomentosa, Tilia cordata, Tilia platyphyllos, Sorbus torminalis, Acer campestre, Cerasus avium. Stratul arbustilor este slab dezvoltat (Crategus monogyna, Corylus avellana, Staphyllea pinnata). In statul ierbos domina speciile padurilor mezofile (Dentaria bulbifera, Lamium galeobdolon, Viola reichenbachiana, Hepatica nobilis, Pulmonaria officinalis, Asarum europaeum, Stachys sylvatica, galium odoratum, Rubus hirtus, Moehringia trinervia). Athyrium filix-femina si Dryopteris filix-mas sunt dominante ca ferigi.

Pe locul padurilor defrisate s-au instalat pajisti de Festuco-rubrae-Agrostetum capilaris sau Agrosti-Genistelletum.

Cea de-a doua in ordinea ponderii, este padurea est-carpatica de fag (F79) cu Dentaria glandulosa, Symphytum cordatum, Hepatica nobilis, Hedera helix. Unitatea este coplexa, suprafete mari ocupa asociatiile Symphyto cordati-Fagetum si Festuco drymeiae-Fagetum; pe formele pozitive de relief (creste, varfuri de dealuri) cu soluri acide se gasesc comunitati de Hieracio rotundati-Luzulo-Fagetum iar pe vai Epipacteto-Fagetum.

Asociatia Symphyto cordati-Fagetum este dominata de Fagus sylvatica in stratul arborilor. In afara de aceasta specie, se intalnesc rare exemplare de Acer pseudoplatanus, Ulmus glabra, iar spre altitudini mari Picea abies. In stratul ierbos foarte neuniform dezvoltat se intalnesc numai specii de paduri mezofile, caracteristice pentru asociatie sunt speciile dacice (Dentaria glandulosa Symphytum cordatum, Pulmonaria rubra, Heleoborus purpurescens, Crocus heuffelianus). Cele mai multe sunt specii de paduri mezofile (Galium odoratum, G. Schultesii, Dentaria bulbifera, Circaea lutetiana, Anemone nemorosa, Carex sylvatica, Sanicula europaea, Lamium galeobdolon, Paris quadrifolia, Actaea spicata, Rubus hirtus, Mercurialis perennis, Impatiens noli-tangere, Viola reichenbachiana). Frecvente sunt ferigile: Athyrium filix-femina, Dryopteris filix-mas, Polystichum aculeatum).

Pe locurile padurilor de fag defrisate s-au instalat pajisti de Festuco rubrae-Agrostetum.

In vegetatia Hagetului la limita cu Retezatul este posibila si prezenta unor specii protejate, monumente ale naturii cum ar fi: Lilium jankae, Draba dornei, Angellica archangelica, Cypripedium calceolus.

3.4. Fauna de vertebrate din Tara Hetegului

Exista 7 specii apartinand clasei Mammalia, limitate ca raspandire la aceasta zona a tarii: Crocidura leucodon(Ord. Insectivora),Myotis nattereri si Myotis daubentoni (Ord.Chiroptera),Spalax microphtalamus ssp.mezosegiensis,Microtus agrestis si Pitymys subterraneus ssp. subterraneus (Ord. Rodentia),Capreolus capreolus transsylvanicus (Ord. Artiodactyla). Specia Myotis nattereri se afla si pe Lista Rosie Europeana.

O singura specie din clasa Reptilia se poate intalni pe teritoriul Romaniei numai in aceasta parte a tarii: Lacerta agilis ssp.erythronotus (Ord. Sauria).

Din clasa Amphibia, fiecare din cele doua ordine componente are cate un reprezentant cu arie de raspandire limitata la aceasta parte a Transilvaniei : Triturus cristatus ssp.cristatus (Ord. Urodela),si Rana arvalis ssp. worterstorffi (Ord. Anura).

In ceea ce priveste avifauna Tarii Hategului, o importanta deosebita o are specia Ciconia ciconia (barza alba), relativ numeroasa in zona, care se afla inscrisa pe lista "Acordului pentru conservarea pasarilor de apa african-eurasiatice" adoptat la Haga in data de 16 iunie 1995, semnat si de Romania si publicat in Monitorul Oficial al Romaniei Partea I Nr.236/30-V-2000, si de asemenea este inscrisa si in Directiva 79/409/EEC din 2 aprilie 1979 a Consiliului Europei pentru conservarea pasarilor salbatice.

Pe listele acestei Directive mai sunt inscrise si alte 4 specii de pasari periclitate pe plan european, care se intalnesc si in Tara Hategului: Glaucidium passerinum, semnalat la Brazi (8 aug.2001-1 exemplar adult); Ficedula parva, semnalat la Nalati Vad (8 aug.2001-1 exemplar mascul adult); Lanius collurio, semnalat la Brazi (5 aug.2001-1 exemplar mascul adult) si la Tustea (10 aug.2001-7 exemplare adulte si 5 juvenili); Lanius minor, semnalat la Rachitova (5 aug.2001-1 exemplar mascul adult) .

O alta specie reprezentativa pentru aceasta regiune este Delichon urbica (lastunul de casa), al carei efectiv depaseste 500 de exemplare numai in zona barajului de pe Riul Mare.

Datorita cadrului natural geografic deosebit in care se gaseste Tara Hategului (dispusa la poalele masivului Retezat si incluzand si o mica parte din portiunea nordica a acestuia), se poate vorbi si de o varietate de specii de plante si animale alpine si subalpine, care constituie un punct de atractie puternic pentru aceasta zona a tarii.

Zona Retezat gazduieste o comunitate complexa de mamifere, de la ierbivore mari (Rupicapra rupicapra, Cervus elaphus, Capreolus capreolus, Ursus arctos), si carnivore mari (Canis lupus, Lynx lynx), pana la mamifere mici (mai ales rozatoare si carnivore mici).

De asemenea, cel putin 15 specii de lilieci (chiroptere) au fost identificate. Printre acestea se gasesc si : Rhinolophus ferrum-equinum ( amenintat la nivel global, UICN), Vespertilio murinus, Pipistrelus pygmaeus

In afara de speciile cu importanta valoare stiintifica, biodiversitatea Tarii Hategului include si specii de animale cu valoare economica atat pentru culturile agricole si livezi, cat si ca atractie turistica sau ca fond cinegetic.

3.5. Patrimoniul cultural si istoric asociat geoparcului

Cele mai vechi urme de locuire din zona dateaza din Paleoliticul superior si mediu si au fost descoperite in Pestera Cioclovina Uscata ( craniu de tip Homo sapiens fosillis,   cca 60.000 - 10.000 i.Hr.), la Nandu si Bordu Mare (langa Ohaba Ponor).

Descoperirile neolitice de la Deva, Orastie si Valea Nandu (Muntii Poiana Rusca), dovedesc existenta in mileniul al-IV- lea i.Hr. a unei populatii stabile ce se ocupa cu vanatul, cu cresterea animalelor si cultivarea rudimentara a pamantului.

In muntii si dealurile din sudul Orastiei au fost descoperite numeroase asezari dacice, ale caror vestigii atesta un inalt nivel de civilizatie si o viata infloritoare a populatiei autohtone din ultimele doua secole care au precedat cucerirea romana. Aici se afla centrul statului dac condus de Burebista (82- 44 i. Hr.) si Decebal (87- 106 d. Hr.) format din cetatile de la Blidaru, Costesti, Piatra Rosie, Gradistea Muncelului, Banita, Sarmizegetusa Regia.

Dupa cucerirea Daciei de catre romani, in urma celor doua razboaie (101- 102 si 105- 106), stapanirea romana a preluat, si apoi a dezvoltat, multe din asezarile dacice, transformandu-le in puternice centre ale Daciei Romane (Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa). De asemenea au construit o serie de asezari si castre noi - vetre de locuire ale populatiei romane.(ex. Aqua, azi Calan).

Retragera romana din Dacia ( 271/ 275) marcheaza inceputul unei noi etape in evolutia regiunii, apar formatiunile cneziale si voievodatele romanesti. La mijlocul secolului al XIII-lea Tara Hategului s-a aflat in stapanirea voievodului Litovoi, care a fost ucis aici in luptele purtate de oastea maghiara a regelui Ladislav al IV-lea. Barbat, fiul lui Litovoi, este luat prizonier si eliberat apoi in schimbul unei mari sume de bani, succedand la tron fratelui sau in conditiile recunoasterii suzeranitatii regelui maghiar. Din aceasta perioada dateaza si monumentele de cultura materiala de la Densus, Stei, Santamaria Orlea, Ribita, etc.

In jurul anului 1247 este atestata Tara Hategului si majoritatea satelor de aici ca: Paros, Uric, Livadia, Rau Barbat, Coroiesti, etc. Cu timpul locuitorii din aceste sate au migrat pe valea superioara a Jiului, in bazinul Petrosani, intemeind noi localitati, ale caror nume deriva de la numele satelor de obarsie, dovada fiind localitatile: Petrosani ( nume derivate de la locuitorii din satul Petros), Uricani ( Uric), Paroseni ( Paros), Livezeni ( Livadia).

Principalul centru polarizator al regiunii, de fapt si singurul oras din zona, este Hategul. Are o populatie de 12 571 locuitori si o suprafata de 4.9 kmp. Localitatea apare mentionata documentar in anul 1247. In 1360 este consemnata ca district iar in 1398 este sediul unei cetati regale in care-si avea resedinta castelanul (reprezentantul voievodului). In 1439 capata statut de oras (oppidum) si in 1764 devine oras graniceresc.In present , Hategul are in subordine administrativa localitatea Nalatvad si satele Silvasu de Jos si Silvasu de Sus.

Sarmizegetusa Ulpia Traiana - capitala Daciei romane, resedinta a celor mai importante institutii si a inaltilor functionari imperiali. Orasul a fost intemeiat in 107 d.Hr., din porunca imparatului Traian, denumirea sa completa fiind Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. Asezarea se dezvolta pana in 271 d.Hr. cand autoritatile romane se retrag din Dacia. Astazi se pot vizita urmele Forului Coloniei, amfiteatrul (locul unde se desfasoara serbarile, luptele gladiarorilor) si necropola antica;

Biserica din Pesteana (comuna Densus) a fost construita in sec. al XIV-lea si este compusa dintr-o nava cu turn clopotnita, altar dreptunghiular si o absida semicirculara. A fost degradata print-o restaurare neglijenta in anii 1924- 1926; pastreaza fragmente de picture murala din sec. al XIV- lea

Biserca Densus. Se presupune ca biserica veche din Densus a suferit mari modificari de-a lungul timpului si, in special, la sfarsitul secolului al XIII-lea. Construita din bolovani de rau, caramida cu inscriptii romane, capiteluri, pietre funerare, tuburi de canalizare luate desigur din Ulpia Traiana.

Biserica romaneasca de la Sanpetru este datata in secolele XIV-XV. Fatada de vest se prezinta ca o mica expozitie de piese romane refolosite.

Biserica parohiala Santamarie Orlea a fost construita la sfarsitul secolului al XIII-lea. Interiorul a fost pictat, pe la 1311, cu una dintre cele mai frumoase fresce din Transilvania sudica. In secolul al XV-lea, altarul a primit alte adaosuri de fresca, de asta data de origine rasariteana neindoielnica.

Subcetate se afla la trei km spre nord-est de soseaua dintre Santamarie Orlea si orasul Hateg. Aproape de intrarea in localitate, pe o culme aflata la o diferenta de nivel de 100 m, se mai pot vedea ruinele celei mai importante cetati medievale ale Hategului. A fost ridicata pe la sfarsitul secolului al XIII-lea. Din secolul al XV- lea a fost stapanita tot de catre familia Candea din Rau de Mori, prin gratia speciala obtinuta de la Ioan de Hunedoara. Orice rol al cetatii s-a pierdut deja in prima jumatate a secolului al XVI-lea.

Cetatea Malaiesti. Ridicata de catre familia Saracin, aflata in vecinatatea geografica si la concurenta sociala cu Candestii din Rau de Mori, ea conserva inca elemente demne de vizitat. Turnul-locuinta central, este conservat integral. In jurul sau este vizibila o parte a curtinei, la care, in secolul al XVI-lea, s-au adaugat patru turnuri exterioare, cu forme neregulate, vizibile acum doar aproape de suprafata solului.

Cetatea Colt, asezata pe o stanca la intrarea in defileul Rausorului, este semnalata documentar din sec. XIV. Ea a apartinut familiei cneziale Candea din Rau de Mori. Ridicata in scopuri de aparare, cetatea nu a indeplinit niciodata acest rol; are plan triunghiular, dinspre nord, est si sud find aparata de ziduri puternice.

Biserica Cetatii Colt a fost construita in sec. al XIV-lea, are aspect de fortareata; este formata dintr-o nava si un mic altar deasupra caruia se inalta un puternic turn fortificat; in present se afla in ruina.

Valorile etnografice sunt reprezentate de localitatile rurale cu gospodarii si arhitectura traditionala, mestesuguri, obiceiuri. In Tara Hategului fiecare sat are nedeea sa. Portul popular hategan este format dintr-un costum popular hategan (pantaloni lungi, curea lata si laibar) si cel femeiesc (camasa, opreg, catrinta, pieptar). Femeia poarta pe cap o broboada ce atarna pe spate aproape pana jos, la gat are salbe, bani sau margele, inainte si in spate poarta doua fote, de obicei negre. Camasa e o adevarata opera artistica: pe umeri si pana la marginea manecii, ca si pe piept e tesuta cu desene in rosu sau in negru. Pe mijloc are un brau tesut frumos, impodobit cu margele, bani si inele. Peste brau are incins un lant, poarta piptare cu cusaturi. Iarna peste acest costum poarta o suba scurta, alba, din lana si cu gluga. Barbatul poarta o camasa din panza nu prea lunga, cu maneci largi, legata peste mijloc cu o " curana". Pantalonii, " cioaricii" sunt din lana alba, peste camasa are un " laibar" iar pe cap poarta o palarie cu marginile stamte si rasfirate, pe umar suba. Astfel de costume pot fi admirate si la Muzeul etnografic din orasul Hateg.

Interes prezinta si valorile muzicale si coregrafice :" hateganele" si " calusul" transilvan (ex. La Nucsoara) precum si preparatele culinare locale. (ex. " virslii" la Salasu de Sus si de Jos). In zona Baiesti- Pui se fac tesaturi, covoare, iar la Clopotiva se fac crustaturi in lem (furci din lemn).

4. Studiu petrografic si geochimic al vulcanitelor

4.1. Stadiul actual de cunoastere

Petrologia depozitelor vulcanice din Bazinul Hateg (fig. 4.1.1.) este relativ putin cunoscuta pana in prezent. Un colectiv interdisciplinar al Universitatii Bucuresti a initiat un studiu al vulcanitelor in anii 1984-1985 dar care nu a fost finalizat. Pe baza acestor studii s-a ajuns la concluzia provizorie ca prima manifestare vulcanica a generat curgeri de lava si piroclastite acide. S-au generat in aceasta faza corpuri stratiforme de riolite sanidinice si cu biotit prinse intr-o masa vitroasa apreciabila. Au urmat cateva faze de explozie ale magmelor andezitice cu amfiboli si piroxen. Amploarea si succesiunea acestor ultime faze nu sunt cunoscute cu precizie. Per ansamblu, aceste ultime faze au generat mase enorme de piroclastite stratiforme, care, in zona Densus-Stei, insumeaza grosimi de peste o suta de metri. Dupa explozie, in conditii de diageneza, masa vitroasa a depozitelor piroclastice a suferit o transformare mineralogica puternica, formandu-se cantitati apreciabile de zeoliti.

Fazele minerale principale din blocurile andezitice au fost studiate doar la nivel microscopic. De aceea, nu a putut fi determinat cu precizie chimismul fazelor mixte, felsice si a celor mafice. Nu au putut fi determinate precis nici tipurile de zonalitate in cristalele de plagioclaz si cele de piroxen. Atat in plagioclaz cat si in piroxen au fost puse in evidenta incluziuni fluide si de sticla vulcanica, dar chimismul acestora a ramas neprecizat. Studiul petrologic si geochimic prezentate mai departe aduce noi contributii importante in cunoasterea vulcanitelor din zona.

4.2. Tehnici de teren si laborator folosite

Investigatiile au debutat prin cercetari de teren care au permis identificarea si probarea andezitelor, dacitelor, tufurilor si tufitelor. In anexa 2, coloanele a si b (a se adapta legenda coloanelor la nomenclatura folosita in lucrare) poate fi observata distributia spatiala a acestor roci in zona Rachitova si in valea Stei.

In laborator, elocvente pentru studiul de fata au foste considerate metodele care sa permita o identificare mai buna a mineralelor in rocile intalnite si compozitia modala a acestora. Astfel, fazele minerale au fost determinate cu ajutorul micropscopiei optice si a difractometriei de raze X, iar compozitia modala apreciata sub microscop. Chimismul global a fost determinat cu ajutorul unui spectrometru de raze X. Izotopii

4.3. Rezultate

Compozitia mineralogica

Corpurile de vulcanite sunt alcatuite din asociatii de andezite amfibolice, andezite piroxenice, dacite, tufuri andezitice si dacitice si din tufite. Compozitia mineralogica a tipurilor petrografice cartate a fost evaluata cu ajutorul microscopului polarizant (vezi tabelul 4.3.1.1.).

Andezitele amfibolitice (probele H5-2; H5-2a, H5-3a, H5-9 din Valea Stei). Au o structura porfirica evidenta care poate fi observata atat la scara microscopica (fig. 4.3.1.1.) cat si la scara mezoscopica. Andezitele amfibolice contin fenocristale de plagioclaz (care apare zonat de cele mai multe ori) si hornblende, cu sau fara piroxen, si biotit. Hornblenda se gaseste fie "proaspata", fie opacizata (uneori opacitizarea este integrala). In andezitele amfibolice probate, compozitional se disting doua tipuri de hornblenda: comuna (hornblenda verde) si bazaltica (bruna). Unele blocuri de andezite cu hornblenda au o pasta fluidala nuantata, atestand astfel procesul de curgere al lavei pana in ultimul moment al cristalizarii. Uneori aceste structuri fluidale sunt clar pilotaxitice. Aproape toate andezitele amfibolice contin ca mineral accesoriu apatitul, care apare fie ca incluziuni in fenocristalele de hornblenda (cel mai adesea), fie in masa fundamantala a rocii.

Andezitele piroxenice (probele H5-5; H5-5a; H5-5b; H5-10; H5-11 din Valea Stei) sunt formate in principal din fenocristale de plagioclaz si augit (a se imagimea la microscop din fig. 4.3.1.2.) prinse intr-o pasta cu structura variabila: hipocristalina, criptocristalina, microcristalina mai rar vitroasa. Unele fenocristale de augit au proprietatile optice ale augitului titanifer.

Dacitele (probele H5-4a, .. Valea Stei). Am desemnat ca fiind dacite acele roci care contin fenocristale de cuart, plagioclaz si mafice (hornblenda, piroxen sau biotit, fig. 4.3.1.3.). In unele cazuri cuartul ar putea fi asimilat, ceea ce ar insemna ca de fapt, dacitele ar putea proveni din lave andezitice contaminate cu cuartul din rocile ambientale.

Tufurile vulcanice sunt un constituent petrografic important al formatiunilor vulcanogen-sedimentare ale bazinului Hateg. Din punct de vedere mineralogic s-au putut deosebi:

Tufuri cu plagioclaz si hornblenda: tufuri andezitice, tufuri dacitice (probele H1-a,b,c,d,e,f,g; H2-a,b,c,d, H4-a,b,c, din zona Rachitova; H5-1, H5-3, H5-6, H5-8 din Valea Stei). Tufurile sunt cele mai raspanadite roci in zona cercetata. In alcatuirea lor intra o fractiune cristaloclastica si o alta vitroclastica (fig. 4.3.1.4.). Cristaloclastele dominante sunt de plagioclaz, acestea asociindu-se constant cu hornblenda, iar uneori cu biotitul si piroxenul. Cristaloclastele sunt de regula argilizate, iar in unele orizonturi apar si zeolitizate, sau chiar calcitizate. In tufurile dacitice se observa si o zeolitizare a masei fundamentale vitroase.

Tufite (probele H5-7; H5-7°, din Valea Stei). In unele locuri materialul piroclastic specific tufurilor se asociaza si cu epiclaste specifice gresiilor sau cu material pelitic (fig. 4.3.1.5.). Tufitele cu material andezitic, datorita hornblendei si plagioclazului zonat, sunt usor de identificat.

4.3.2. Determinari de faze minerale cu ajutorul difractometriei de raze X

Au fost recoltate 25 de probe care au fost mojarate la dimensiuni de 120 μm si supuse unei radiatii X (cu lungimea de unda 1.4506). S-a folosit un difractometru Siemens D5000 (C.T.: 2.0s; ss 0.020 dg; T = 25˚C). Principalele rezultate aratand fazele minerale din andezitele amfibolice, andezitele piroxenice, dacite, tufuri si tufite sunt prezentate in figurile 4.3.2.1.-4.3.2.5., iar difractogramele pentru toate cele 25 de probe analizate in anexa 1. Fiecare proba a fost scanata intre 5 si 60 (2q). Rezultatele sunt similare determinarilor microscopice, aducand o nota de detaliu asupra tipurilor mineralelor intalnite. Astfel, piroxenul este augit , mineralele argiloase illit, saponit, montmorillonit, clorit vermiculite, faujasit, glauconit, iar zeolititii cinoptilolit, heulandit, gismondin, laumontit, natrolit .

Determinarile microscopice si de difractometrie de raze X au pus in evidenta urmatoarele asociatii specifice de minerale: (1) plagioclaz + hornblenda verde + hornblenda bruna + augit + biotit + apatit + minerale argiloase, (2) plagioclaz + cuart + hornblenda verde + augit + biotit + apatit + zeoliti + minerale argiloase si .

4.3.3. Compozitia chimica globala (Florescenta si ICP)

Compozitia chimica globala a fost determinata pentru 25 de probe reprezentative ale tipurilor petrografice din regiunile Rachitova si valea Stei. Probele au fost mojarate la dimensiunea de 120 µm.

4.3.3.a. Pentru Florescenta dupa ce probele au fost mojarate s-a luat 2g de pudra esantion timp in care au fost arse pana la temperatura de 960⁰C(timp in care partea volatila s-a consumat), apoi am scos proba de acolo si a fost lasata timp de 2 ore la temperatura cameri. Dupa care am luat 0.4g LiNO₃+ 7.2g anhidrit tetraborat de litiu (fondant) s-a realizat un amestec intre acestea dupa care s-a pus intr-un recipient care merge la aparatul de facut "Perleuse"- totul se realizeaza automat aparatul isi alege singur temperatura de topire a preparatului existent dupa care sunt lasate sa se raceasca ca apoi sa se poata determina compozitia chimica globala cu ajutorul unui spectometru de raze X (SRS 3400 Bruker Axs).

Datele obtinute sunt trecute in tabelele 4.3.3.1.- 4.3.3.3.