peisagistica - gradinile renasterii italiene

PEISAGISTICA

 

GRADINILE RENASTERII ITALIENE

Gradinile Renașterii italiene

Cu gradinile Renașterii ieșim din lumea imaginarului istoriei si ne plasam in cea a realului, caci, spre deosebire de toate cele de pana acum , marile gradini italiene ale Renașterii exista in forma lor de atunci si astazi. Așa cum fenomenul Renașterii, inainte se a fi european , a fost Italian, si gradina, ca arta, a fost mai intai italiana, nu numai pentru ca Italia avea un relief si o vegetație parca deja organizate ca sa produca placere,uimire, ci si datorita faptului ca ea a pastrat mai direct legatura cu tradiția greco-romana si ca tot aici s-a produs revirimentul clasicitații greco-romane, care a pus capat pentru mai multe secole tutelei spiritului oriental asupra Europei. In Italia, creștinismul insuși a inceput o noua epoca europenizandu-se, devenind o religie filosofica neoplatonica, iar Hristos . o personalitate.

Caci inainte de toate Renașterea este eul personalitații umane. Mitul roman al celebritații devine in aceasta epoca o dimensiune fundamentala a spiritului nou. Marea dorința de a excela, orgoliul renascut,onoarea( care insemna in primul rand parerea celebritații) sunt trasaturile omului de lume desavarsita, ale curteanului dar si ale umanistului.

Costumul, comportamentul, cultura, locuința si gradina sunt semne ale mandriei renascentiste. Pico della Mirandola scrie un tratat Asupra divinitații omului (De hominis dignitate).astfel divinitatea neoplatonica, imaginata de Pico, ii spune lui Adam ,,numai tu poți creste si inflorii dupa propria ta voie, tu singur porți in tine samburele unei vieți universale". Orgoliul de a cunoaște al noului Adam nu mai putea fi pedepsit. Paradisul sau trebuia sa-i dea lui iluzia ca stapaneste lumea.

Arhitecți, scriitori, poeți, umaniști celebrii, personalitațile politice ale Renașterii au vrut sa-si exprime forța, bogatia,inteligenta, rafinamentul artistic si prin ,,cultura naturii", aceasta insemnand si o dorința de a domina o forța de nedominat.

Omul Renașterii era un individ demonstrativ si spectacular, de aici caracterul patetic, teatral al tuturor intreprinderilor sale: razboiul, dragostea, credința sunt, pana la urma arta, spectacol. Naivul, autenticul, spontanul apar de prost gust, demn nu este decat ceea ce trece prin spirit. Si natura capata demnitate trecuta prin spirit, devenita gradina.

Concepția gradinii renascentiste s-a nascut din dorința de a gasi echilibrul just dintre rigorile rațiunii si fantezia creativa. Adesea, gradina era asociata cu un loc pentru delicii: refugiu al intelectualilor, artiștilor si literaților, loc de meditație si stari spirituale deosebite, in momente de sarbatoare sau reprezentari scenografice.

Gradinile Renașterii sunt in primul rand italiene nu atat prin momentul in care apar, cat si prin spiritual lor: fantezia si numarul se afla mereu impreuna. Legatura gradinii Renașterii italiene cu arhitectura este de o natura speciala, date fiind condițiile de relief caracteristice Italiei, anume predominanta terenurilor muntoase si deluroase. Gradina nu este o imitație a naturii, ci o re-creare a ei de catre intelectul artistului, in ideea realizarii ,,peisajului absolut". Așa cum o cladire nu putea fi ,,spontana"decat cel mult in decorație, nici gradina arhitectonica nu accepta spontaneitatea naturii decat in decorativul ei.

Creatorii ei erau arhitecți celebri, in primul rand. Ei se numeau Giuliano da Sangallo, Brunelleschi, Leon Battista Alberti, Francesco di Giorgio, Bramante, Pirro Ligorio. Gradinile lor sunt construcții integrate: terase, fațade, pilaștri, traverse, totul este organizat in funcție de centru si axa compoziției. Planurile gradinii sunt elaborate in relație cu piesa arhitectonica centrala, eventual sunt reluate teme ale acesteia: apar scari, coloane, arcuri, ziduri de verdeața cu ferestre, in timp ce decorativul parterelor brodate reiau motivele decorative ale interioarelor palatelor si vilelor.

Deosebirea dintre gradinile italiene renascentiste si cele franceze clasice consta in primul rand in raportul lor cu peisajul. Gradina arhitectonica italiana este o forma ce se definește prin relația cu peisajul inconjurator, pe cand cea geometrica franceza este o compoziție inchisa, autonoma. Apoi datorita terenului, in Italia s-au exploatat in sens plastic denivelarile prin amenajarea teraselor si a scarilor bogat ornamentate cu balustra-de, vase, statui, pe cand in Franța s-a insistat asupra decorativului parterelor si boschete-lor.

Aleile principale pornesc de obicei de la centrul compoziției, care, așa cum am mai remarcat,este palatal sau vila si ele determina,in planul gradinii, organizarea celorlalte elemente:bazinele, fantanile, terasele ce se subordoneze unele fata de altele intr-o compoziție integrata, unitara, oricat de complicate ar fi ea. Uneori apar compartimentari ca acelea din cladire: cabinete de verdeața, saloane, locuri de retragere, gradini secrete.

Copacii sunt ordonați, arbuștii fasonați dupa forme geometrice( cuburi, conuri, romburi) sau forme naturale (pasari, copii, animale, oameni), ca in gradina lui Pliniu. ,,Mare numar de merișori frumoși de tot felul: adica rotunzi, cu etaje, nave, coifuri, temple, pilaștri si piloni, vase, urcioare, unul dublu, adica aratand fiecare giganți, barbari, femei, lei cu stindardele Comunei, maimuțe, dragoni, centauri, Camile, diamante, spiriduși cu arcul, cupe, cai, asini, boi, caini, cerbi si un urs, si un porc salbatic si delfini, luptatori arcași, harpii, filosofi, papi, cardinali si alte asemenea lucruri", susține ca s-ar fi aflat in gradina din Quaracchi (circa 1450) Giovanni Rucellai in jurnalul sau. Se vede ca nu in zadar facuse Alberti cunoscute gradinile lui Pliniucel Tinar si arhitectura lui Vitruviu.

Istoria gandirii italiene a Renașterii incepe pe dealurile din apropierea Florenței, unde familii bogate, ca aceea a negustorului Giovanni Rucellai cu care ara prieten Leon Battista Alberti si ruda cu Lorenzo Magnificul, sau cea a Medicilor, si-au construit vile si gradini elegante ce aminteau de ,,villa suburbana" romana.

Vila si gradinile de la Quaracchi premerg pe cele ale Renașterii nu prin stilul compozițional, deoarece ele raman o aglomerare de elemente care nu realizeaza o structura integrata, ci prin temele compoziției si prin scopul ei, anume acela de a ridica prestigiul sapanului, uimind si desfatand totodata pe vizitatori. Aici la Quaracchi, Leon Battista Alberti isi realizeaza unul din planurile sale. Este primul architect-gradinar care a considerat gradina ca parte integrate a unei compoziții unitare.

In secolul al XV-lea geometrul si arhitectul erau personajele-cheie ale vieții artistice. Marii artiști Bramante, Michelangelo sunt mari geometri. Grija pentru perspectiva, pentru grupajul raportat la centru devine obsesia picturii si a arhitecturii peisagiste.

Gradina era locul unde Lorenzo Magnificul, mare amator de petreceri in aer liber, si in același timp si o fire inclinata spre meditație, putea sa se retraga din valtoarea petrecerilor vulgare de la Florența sau din imprejurimile ei. Modelul de gradina pentru seniorii florentini era Poggio Reale de Neapole. In 1479, obosit de boala si de lumea orașului, Lorenzo cumpara de la Govanni Rucellai proprietatea de la Poggio a Caiano, unde Giuliano da Sangallo lucreaza intre 1485-1489. Planul intregului ansamblu reflecta concepția antica despre viața particulara, concepție cunoscuta prin intermediul lui Alberti.

Cladirea avea forma de H, cele doua corpuri rectangulare formate din doua etaje fiind unite intre ele printr-un salon imens al carui parter era o coloana ce amintea de curtea interioara romana. Gradina principala continua cu o alta, mai mica, un,,hortus conclusus" spre care ducea de la poarta principala a vilei o pergola; aceasta gradinița avea in mijloc o pajiște, apoi straturi cu flori, mirodenii si plante exotice ca la Poggio Reale.

Gradina principala era o livada bogat ornamentata, caci, in afara de pomi fructiferi, mai avea pergole luxuriante de vita de vie si trandafiri, canale cu apa curgatoare si bazine, umbrare de caprifoi si trandafiri, un volier, un deal artificial, un crang mereu verde si un iaz de peste inconjurat cu o balustrade. Așa cum noteaza in jurnalul sau cel mai bogat negustor pe nume Rucellai, livada-gradina coboara pana la baza colinei unde se afla un lac cu o insula- Ambra. Numele ei apare in poemele lui Lorenzo Magnificul si ale lui Angelo Poliziano.

Lorenzo si-a impodobit gradina cu sculpturi, plante exotice, fantani ornate cu zeitatea antice, partere cu flori, banci acoperite de bolti de verdeața dupa modelul gradinilor siciliene sau a celor romane antice. Vila dadea spre peisaj, comunica cu gradina prin partea stanga unde se afla o ,,loggia" deschisa: aici ca si in gradina , invitații se adunau sa discute despre Platon , sa faca poezie, sa contemple formele si culorile, peisajul scaldat in lumina toscana.

Papa Iulius al II-lea a fost si un vestit colecționar de statui antice, unul dintre cei mai mari oameni care au contribuit la Renaștere la impactarea dintre antichitate si creștinism. Statuile - Apolo, Laocoon, Flora, Ceres, Venus, Tibru, Nilul- le-a plasat intr-o gradina mult laudata de vizitatori la vremea aceea, gradina ce unea Belvedere, situate pe un deal in spatele catedralei Sf. Petru, cu reședința sa de langa catedrala.

Arhitectul complexului a fost Bramante. Inspirandu-se din ruinele gradinii lui Lucullus, el supraetajeaza dealul; ultima terasa avea ca ,,panza de fond"un portic, in mijloc cu o loja monumentala. In centrul terasei, la locul de intretaiere a aleilor mediane care imparteau spațiul in partere, se afla o fantana. Printr-o scara dubla terasa aceasta comunica cu cea de a doua, o peluza cu treiaje, si cu a treia. In peretele de susținere a celui de al doilea palier se afla o nișa flancata de doua nișe mai mici si de patru pilaștri.

Așadar arhitectura patrunde masiv in a-menajarea peisajului si  Bramante pune bazele, aici la Belvedere, gradini de tip arhitectonic. Gradina era plantata jumatate cu dafini, duzi, chiparoși, pini, cealalta fiind pavata cu placi de teracota, care susțineau in mijlocul lor cate un portocal. La stanga intrarii se afla statuia lui Apolo, pe care papa o scosese din palatul sau si o plasase pe un soclu de mar-mura, sub soarele meridional. Impresia a fost atat de puternica incat imediat Francisc I a comandat o copie, iar vizitatorii si artiștii nu mai conteneau sa soseasca la Belvedere ca s-o admire. Celebru grup Laocoon, opera a elenismului tarziu, a fost descoperit in 1506 in ruinele termelor lui Titus si de asemenea expus in gradina Belvedere. Apoi s-au adaugat statuile Ariadnei, a lui Venus, a Tibrului si a Nilului, realizandu-se astfel un muzeu in aer liber ce instituie o noua tradiție in decorativul jardinière. Scarile, balustradele, pilaștrii, nișele pe care Bramante si Pirro Ligorio, urmașul lui Bramante, le-au preluat de la antici devin teme de baza ale arhitecturii vilelor si gradinilor italiene celebre -vila Borghese din Caprarola, vila Lante din Bagnaia, vila d'Este de la Tivoli etc.- si apoi ale variantelor lor europene.

Ideea noua a lui Tribolo era aceea de a crea spre vila o cale de acces magnifica, marginita de arbori si canale. Gradina propriu-zisa era in spatele vilei si ea nu continua fațada vilei, ca la Roma. Pe cele doua laturi ale vilei trebuiau sa fie doua gradini secrete, iar in spate o gradina așezata pe o pajiște in panta, a carei piesa de baza era un labirint de arbuști. Gradina din spatele vilei se termina cu un zid care avea o poarta la mijloc, iar in dreapta si la stanga porții cate o fantana.

O livada inconjurata de pini salbatici si o oranjerie completau complexul. Mai sus se afla o plantație de chiparoși, pini si dafini in mijlocul careia era un iaz, din care se inalta o roc ace se termina cu o figurina de bronz. Iazul alimenta diferite fantani ornate cu statui.

In gradina vilei Gamberaia, una dintre cele mai frumoase reședințe de tara, variate forme geometrice rezultate din taierea arbuștilor marginesc un canal impartit in doua registre, in mijloc fiind prevazut cu o insula si cu o fantana. In fundal se profileaza un zid de verdeața cu nișe pe partile laterale, iar pe latura din fata aceasta este prevazuta cu o poarta prin care se trece dincolo, undeva in peisajul inconjurator. Ca si in celelalte gradini, predomina nuanțele de verde, albastru (cerul si apa) si ocru.

Si in alte state italiene se inmulțesc gradinile care preiau elemente de la Belvedere, de la vila Madama, de la Castello, Boboli si le combina cu fantezie, fara sa se abata insa de la cateva principii: gradina si vila se afla intr-o stransa legatura compoziționala, temele structurii se subordoneaza unui plan comun, de cele mai multe ori gradina dezvolta fațada vilei, principala perspectiva este cea care se desfasoara dupa axa longitudinala. Gradina se dezvolta de cele mai multe ori in funcție de multiple planuri fara a se pierde din vedere unitatea ansamblului.

In punctele catre care duc perspectivele se afla fie un pavilion, fie o loja (adevarat balcon separat de vila) care ofera o perspectiva larga si care in fond pastreaza o legatura directa a peisajului cu vila. In provincia Lucca, la Collodi, se creeaza in aceasta epoca o celebra gradina aparținand vilei Garzoni. Situata la poalele unui deal, gradina pare sa continue vegetația naturala a dealului.

Are un teatru, un pavilion pentru baie, amintind de termele romane, numeroase arteziene si alei, balustrade, o cascada, un parter acoperit cu pietriș alb pe care sunt cateva broderii din buxus, agave, flori si doua bazine rotunde cu cate o arteziana in mijloc. Vila este astfel aranjata, incat din balconul ei sa se vada gradina, dealul, campiile din jur si o parte a orașului.

La Milano se afla si astazi celebra vila Cicogna (secolele XV-XVI), o vila in stil renascentist ce pastreaza multe elemente romane. O scara marginita de chiparoși duce spre un arc de triumf. La capatul interior al scarii se afla cateva sculpturi, dintre care menționam Gura de capcaun ce anunța deja jocul cu teama, specific manierismului de la Bormazo. Tot de fantasticul de la Bormazo amintește ciudata gradina de la Sciacca, numita ,,gradina stancilor", de la Agrigento (Sicilia), unde zeci de chipuri umane sculptate in stanca de culoare roșcata alcatuiesc o lume stranie.

Punctual culminant al infloririi gradinii-spectacol, cum a devenit gradina barocului renascentist, il reprezinta celebra gradina de la Tivoli, creata, incepand din 1544, de arhitectul ,,anticar" Pirro Ligorio, pentru cardinalul Ippolyto D'Este, nu departe de gradinile lui Hadrian. Aici , in jocul de ape, al caror zgomot este regizat parca,in exuberanta vegetației, in compoziția perfect dominata si organizata conform unui plan arhitectu-ral, se afla toate elementele barocului renascentist.

Gradina Italica, ,,cea mai frumoasa unire a frumuseților arhitecturii cu cea a arbori-lor" (Stendhal), cea mai ingenioasa supunere a terenurilor la rigorile frumosului, cea mai iscusita artista a apei, ignorat aproape total elementul floral, tema decorativa atat de importanta in gradinile orientale si in cele franceze, germane, spaniole.

Printre pini, chiparoși, dafini si portocali, lamai, se putea vedea merișorul (buxusul) si alți arbuști taiați sub forma de garduri vii cu nișe si ferestre, sau sub forma de arcuri de triumf, sfere, conuri, se puteau vedea vase bogat ornamentate, de diferite culori, dar nu si straturi de flori. Florile se retrasesera parca in gradinile botanice de la Palermo (cea mai veche gradina botanica din Europa), de la Veneția sau in gradinile siciliene inspirate de stilul oriental. In gradinile romane si florentine se infrunta barocul formelor cu sobrietatea clasica a culorilor: verdele frunzelor, albul marmurei, albastrul cerului.

In pragul vremurilor moderne,raportul dintre om si realitatea inconjuratoare a suferit o schimbare profunda;insa in renașterea italiana nu se facuse inca simțita conștiința necesitații emancipari totale a peisajului.

E drept ca au aparut mai multe fragmente de peisaje,ar fi insa dificil sa le consideram lucruri autonome in sensul pe care il dam astazi noțiunii de "peisaj de sine statuator".Secțiunea de natura slujea numai ca fundal pentru compozițiile figurative. Ea era numai un spațiu inchis in interiorul careia se desfașurau scenele cu tematica religioasa sau istorica.

In domeniul peisajului,Giorgione se aproprie de concepția lui Leonardo Da Vinci asupra naturii tratata ca un speculum universale. Asupra acestui fapt,ne atrage atenția si L.Venturi:"Leonardo Da Vinci a fost primul care a demonstrat teoretic cat de importanta este pentru pictura reprezentarea lumii ca intreg."

Gradinile naturale ale Italiei au nevoie de perspective ample si de orizontul intregului cer. Cand fondul cerului nu le ajunge, il prelungesc in albastrul marilor. Unde nu este marea si nu sunt lacurile,s-au creat in mijlocul cel mai ascuns al gradinii,jocurile de apa ale fantanilor monumentale,care sa asigure prezenta apei vii intre copacii si florile gradinii.

Italia este o totala si permanenta gradina; in gradinile ei se regasesc elemente de componenta ale intregii sale configurații. Natura vegetala,arborescenta,se precizeaza in ele prin copacii care-I califica flora,de la palmier la magnolia,de la chiparos la oleandru si de la maslini la portocali.

Natura florala se definește prin tulipele si garoafele cultivate pe camp,alaturi de tuberoze,pe sub crengile de mimosa si de glicina ale zidurilor din parcuri. Iar la aceste elemente ornamentale,se adauga stanca si colina,care formeaza terasele natural de expunere a tuturor copacilor si a tuturor florilor se adauga apa fantanilor si a lacurilor artificial;se adauga cerul Italiei.

Daca in vechea Grecie zeii stateau pe Olimp si unii din ei isi aveau sanctuarele pe alte promontorii abrupte,semizeii lumii romane au trait sub intruchipari de fauni,de satiri,de silvani si de nimfe prin aceste gradini. De aceea Renașterea le-a pus iar in cadrul lor natural simulacrele albe,spiritualizand astfel natura prin prezenta acestor divinitatea si aduaugand o nota de cult pagan creștineștii reculegeri in mijlocul lumii de Paradis,cu izvoare,flori si pasari.

In pragul vremurilor moderne,raportul dintre om si realitatea inconjuratoare a suferit o schimbare profunda;insa in renașterea italiana nu se facuse inca simțita conștiința necesitații emancitatii totale a peisajului. E drept ca au aparut mai multe fragmente de peisaje,ar fi insa dificil sa le consideram lucruri autonome in sensul pe care il dam astazi noțiunii de "peisaj de sine statuator".Secțiunea de natura slujea numai ca fundal pentru compozițiile figurative. Ea era numai un spațiu inchis in interiorul careia se desfașurau scenele cu tematica religioasa sau istorica.

Gradinile naturale ale Italiei au nevoie de perspective ample si de orizontul intregului cer. Cand fondul cerului nu le ajunge, il prelungesc in albastrul marilor. Unde nu este marea si nu sunt lacurile,s-au creat in mijlocul cel mai ascuns al gradinii,jocurile de apa ale fantanilor monumentale,care sa asigure prezenta apei vii intre copacii si florile gradinii.

Italia este o totala si permanenta gradina; in gradinile ei se regasesc elemente de componenta ale intregii sale configurații. Natura vegetala,arborescenta,se precizeaza in ele prin copacii care-I califica flora,de la palmier la magnolia,de la chiparos la oleandru si de la maslini la portocali.

Natura florala se definește prin tulipele si garoafele cultivate pe camp,alaturi de tuberose,pe sub crengile de mimosa si de glicina ale zidurilor din parcuri. Iar la aceste elemente ornamentale,se adauga stanca si colina,care formeaza terasele natural de expunere a tuturor copacilor si a tuturor florilor se adauga apa fantanilor si a lacurilor artificial;se adauga cerul Italiei.

Daca in vechea Grecie zeii stateau pe Olimp si unii din ei isi aveau sanctuarele pe alte promontorii abrupte,semizeii lumii romane au trait sub intruchipari de fauni,de satiri,de sylvani si de nimfe prin aceste gradini. De aceea Renașterea le-a pus iar in cadrul lor natural simulacrele albe,spiritualizand astfel natura prin prezenta acestor divinitatea si aduaugand o nota de cult pagan creștineștii reculegeri in mijlocul lumii de Paradis,cu izvoare,flori si pasari.

In Renaștere s-a menținut contactul patrunderii vegetației in interiorul arhitecturii,contact indisolubil cu natura,dar raporturile s-au inversat:arhitectura va deveni accesoriul naturii. Si vom avea,ca la Tivoli,sau ca in medalioanele lui Giulio Romano din vila de langa Mantova,terasele,fantanile monumentale,scarile si nimfele,prin care se va fixa noul stil al artei si al arhitecturii gradinilor.

Aceasta desfacere a casei inspre gradina si aceasta continuare a arhitecturii de piatra in mijlocul arhitecturii de frunze si de flori precizeaza,tendința de expansiune a omului nou al Renașterii in largul mediului inconjurator, invazia lui in natura,prin cucerirea spațiului in care sa-I incapa toata exuberant persoanei fizice si toata plenitudinea sufletului de nou cuceritor al lumii.

Acolo unde clima nu permite o continuare ramane sub bolta de umbra verde a copacilor din parcuri arta pictorilor ii va veni in ajutor:așa cum a facut Leonardo da Vinci" invenția"copacilor impletiții de pe tavanul boltit al salii din Palatul Sforzesc de la Milano,"spre a supune" inca o data natura geniului sau.

Este drept ca in Italia,pe langa natura care a condiționat acest contact direct dintre ea si om,sau pe langa cerul de tara mediteraneana,care s-a deschis senin deasupra capului acestui om, inca din cele mai vechii timpurii ale evului mediu,natura a fost indicata drept un refugiu impotriva calamitaților pe care le reprezentau,prin contagiune,aglomerarile umane de prin targuri si cetatii.

Intorcandu-ne in Italia vom constata supremația Florenței si din acest punct de vedere asupra celorlalte orașe;adica supremația ei in a știi sa spiritualizeze natura,sa realizeze efectiv contactul dintre cea vegetala si natura umana.

Mai intai sa precizam insa aspecte in sine ale acestei arte a gradinilor,la Florența:gradina palatului Medici era celebra pentru sculpturile vegetale care se admirau intr-insa. Adica se vedeau acolo statui de oameni,cerbi,elefanți sau chiar corabii cu panzele desfacute,sculptate in vegetația gradinii. Printre aceste sculpturi,apa fantanilor se odihnea in marile havuzuri de granit,impodobite cu statuile de patra ale lui Donatello,cu statuile antice de curand dezgropate adaptate la alte fantani. Iar asupra acestei gradini in ritmul arcadelor in locul obișnuitelor pavilioane se deschidea o loggia.

Statuile infloreau albe in mijlocul vegetatiei si recapatau astfel funcția pentru care fusesera create initial. Printre ele se prindeau grupurile de sculptori si de umaniști,care discutau in acel cadru cele mai arzatoare probleme de actualitate.

Gradinii de la San Marco ii atribuie Roscoe mai ales si mai presus decat oricarei alte imprejurari,rapidele si minunatele progrese facute in artele plastice spre finele secolului XV-lea si care,de la Florența s-au extins rand pe rand in tot restul Europei. Aceasta gradina a fost deci cel dintai muzeu al lumii moderne.

Sculptura Florenței de altfel cea a Renașterii,oarecum decazuta dupa Donatello si dupa Verrocchio avea sa se refaca in acea"școala"in aer liber,mai ales dupa 1940.

Vila Palmieri din Florenta

In varful acestui deal se afla un palat cu o larga si frumoasa curte in centrul sau,cu bogate si deschise pasarele,sali si camere,care, luate atat impreuna cat si separat, au fost de o frumusete exceptionala si impresionant impodobite cu picturi pline de culoare. In jurul lor erau pasuni si gradini fermecatoare, cu fantani umplute cu apa rece si beciuri bogate in vinuri fine, care pareau mai adecvate pentru bautorii cu experienta decat pentru, fete modeste. Aceste linii de la Decameronul lui Giovanni Boccaccio,schița inceputa in 1348,in cateva cuvinte, o gradina italian renascentista tipica. Cuvantul "palat" denota o proprietate sau o vila pe un deal aproape de oras la doar doua mile distanta, cum poetul scrie altundeva. Pasunile si gradinile inconjurau cladirea. Fantanile pe care el le menționa,pasunea acoperita de flori,sau pergola impletita cu vita de vie,poate fi o amintirea placuta a gradinilor medievale. In cazul in care cineva mai studiaza descrierea gradinilor in romanul lui Boccaccio,Amorosa Visione,scrisa in 1342 este ca si cand ar privi la gradinile tarzii medievale ca si cum ar fi pictate de vechii maeștri olandezi sau de artiști scolii Cologne. Dar descrierea lui Boccaccio a acestei gradini italiene renascentiste este deja orientata spre gradina contemporana,din moment ce este destinata sa serveasca ca ragaz proprietarilor si sa binedispusa invitații.

Descrierile incantatoare ale lui Boccaccio sunt bazate pe o gradina specifica,aceea din vila Palmieri din Florența. Din nefericire aceasta gradina nu mai exista. A fost complet transformata intr-o gradina baroca in 1697 si extinsa in sec-XIX prin adaugarea de gradini suplimentare. Descrierea lui Boccaccio despre aceasta gradina poate fi,precum vizualizata cu ajutorul unei bucati unice de dovada,si anume seria picturilor lui Giusto Utens.

Acest pictor,descendentul lui Flemish,a fost trimis de Fernando I de Medici la sfarșitul secolului XVI sa creeze un top al vilelor celor mai faimoase familii ducale sub forma unor picturi peisaj. Utens a pictat perspectivele plafonului din sala de banchet a vilei La Ferdinanda construita de Bernando Buontalenti. Astazi cele 14 lunete sunt gazduite de muzeul Stprico Topografico din Florenta. O privire de ansamblu a vilelor si gradinilor lor , arata ca pe viitor arhitectura si designul gradinilor poate fi studiat aproape in detaliu. Un detaliu este astfel dat,avand in vedere perspectiva vie,dezvoltarea gradinii vilei Tuscan de la jumatatea sec XIV.

Vila Cafaggiolo

Deasupra satului unde se afla Cafaggiolo,in nordul Florenței in ținuturile ereditare ale familiei Medici,acolo era vila Cafaggiolo care a fost construita ca o fortificație in sec XIV si in conformitate cu Cosimo de'Medici, extinsa pentru a crea o mare tara de resedinta de Micheozzo di Bartolomeo in 1451. Astazi,vila fortificata de deasupra vai Sieve sta in fata unui fundal impresionant de padure.

Acum 400 de ani,cu toate acestea, turnuri proiecteaza in povestea de sus si camerele de locuit cu acoperisuri plate, s-au ridicat in fata unei peisaj cultivat expansiv, asa cum se arata in Uten 's. Zidurile defensive fortificate sunt inconjurate de un sant de apa,peste un pod mobil care duce spre poarta de acces a turnului.

Parti ale vilei si zona de gradina sunt inchise de garduri sau ziduri, in unele locuri marginita de pomi fructiferi eleganți. In partea stanga a vilei parți ale parti ale cladirilor agricole, cum ar fi grajduri, hambare, si spatiile de locuit pentru servitori s-au pastrat pana astazi. Aleia centrala conduce la o fantana care e inconjurat de pergole.

Pergola,fantana,si zonele mari delimitate de garduri vii ne lasa sa presupunem ca au fost acoperite cu flori,din acest moment gradina a inceput sa fie stabilita ca un loc de petrecere a timpului liber, meditatie si de adunari sociale.

Pentru Renastere, gradinile au fost de o importanta egala ca si vilele. Semnele distinctive ale arhitecturii renascentiste au fost: simetrie, echilibru si proportii precise, iar in cazul in care Vila Medici di Cafaggiolo in sine nu au respectat destul din aceste cerințe, gradinile sale cu siguranta a facut. Principiile Renașterii au fost strict aplicate la designul gradini: in aceasta perioada o gradina a ajuns sa fie privit ca o prelungire a casei in sine si, ca atare, a fost amenajat in aceeasi ordine.

Grotele nu ofereau doar protectie pentru soare, dar si un loc pentru scene alegorice. La Cafaggiolo, cei mai mari sculptori de atunci au fost angajati cu privire la crearea de fantani, grote si grupuri de statui, inclusiv Tribolo, Vasari si Buontalenti, care a creat tablouri cu scene sculptate.

Vila Medici in Careggi - Florenta

Vila si gradina sa au devenit o parte integranta a filozofiei umaniste, in care o noua conceptie de viata a aparut :omul isi creaza propriul locus amoenus(loc placut) propriul paradis. Gradina originala avea ornamente si fantani,iar astazi desigur ca aceste lucruri nu a supraviețuit dar in afara de copacii inalți inca se mai poate simți in structura gradinii un ecou al fostei gradini Renascentiste.

Parterul din fata a gradinii principale de sud este separat de un perete mic si impodobita cu mici vase de teracota. Bancile cu frunze care si astazi inconjoara fantana poate de asemenea data din originalul design al gradinii. Gradina este așezata in spatele unui zid inalt si este renumita ca locul unde Cosimo de 'Medici si-a asamblat academia lui Platonic. Michelozzi a fost angajat pentru a transforma casa conacului medieval intr-o resedinta confortabila si eleganta. Gradina a fost prevazuta ca o imitatie a unei vile romane cu spatiu pentru viata in aer liber. Mai multe descrieri de gradina dateaza din timpul lui Lorenzo Magnificul care ne duce la un aspect hypothesise impartita intr-o parte cu flori si pomi fructiferi si altul cu plante vesnic verzi, asa-numitul Selvatico.

Vila conteaza pe doua gradini si un parc mare, care-l inconjoara pe toate laturile (desi considerabil redusa in comparatie cu trecutul). Ambele confrunta fațada principala si,un parc mare, care-l inconjoara pe toate laturile (desi considerabil redusa in comparatie cu trecutul). Formele actuale ale gradinii dateaza din actiunile lui Sir Joseph Sloane, care a plantat multe specii neobișnuite din intreaga lume: Asia si Anglia, cum ar fi cedrii Libanului, pin si brad, arbutus din Grecia, un sequoia din California, etc. . In centrul gradinii a fost amplasat un bazin mare, in timp ce pe partea a fost adaugata o gradina de lamaie care inca mai pastreaza unele specii vechi si rare de citrice. In parc exista multi copaci inalti, plantați mai ales in secolul al nouasprezecelea (tei, stejar, cedru).

Vila Medici in Fiesole

In ciuda schimbarilor ce au avut loc de-a lungul secolelor gradina sa Renascentista este inca bine conservata. Terasa din gradina din fata vilei a fost folosita ca un spațiu de viața natural. In fata terasei este posibil ca inițial sa fi fost o livada si gradina de zarzavat.

De-a lungul zidurilor de sprijin se spune ca o fost acolo o pergola impletita cu vita de vie. Principalele terase adiacente, cu o giardino segreto, o zona retrasa de gradina, le permitea membrilor Academiei un loc deosebit de placut de a petrece timpul.

Astazi,balustradele impodobite cu statui si coloane, compartimentele cu garduri vii, dau inca o impresie buna a designului original. Cele doua vile Medici cu gradinile lor din Caregiver si Fiesole sunt printre cele mai timpurii de acest gen care inca exista.

Pozitia geografica a vilei pe terenuri in panta sugereaza structura gradinii pe trei terase. Primul dintre acestea, la sfarsitul unui bulevard captusit cu chiparosi care ruleaza sub un lemn de gorun-stejar, are peluze mari dreptunghiulare cu copaci de lamaie. Terasa a doua este trecuta cu vederea de catre partea din spate a cladirii si se ajunge printr-o scara interioara.

Partea cel puternic modificata de gradina, are paturi de flori captusite cu garduri vii cutie, cu o fantana mare in centru, si este prevazuta in umbra copacilor. Terasa a treia, a fost creata intre 1911 si 1923 de catre Cecil Pinsent si Scott Geoffrey este aliniata longitudinal cu prima, dar este de 11-12 m mai jos. Este prevazuta cu o pergola fin pozitionata la jumatatea distantei dintre cele doua niveluri.

Vila Medici in Castello

Din gradina Renascentista de la vila din Castello doar puțin a fost conservat in intregime pana in ziua de astazi,dar a fost luata in ingrijire pentru a menține vechile structuri din gradina. Pana si fanata lui Hercule proiectata de Tribolo,pe alea centrala care continua axa centrala a cladiri a fost pastrata.

Alea principala duce la o grota cu animale care apar tocmai cum ar fi fost puse de Dumnezeu pe lume. Grupurile de animale din piatra si marmura colorata sunt considerate a fi lucrari ale lui Antonio di Gino Lorenzi.

Exista, totusi, al XVI-lea caracteristici distinctive: exista o axa centrala ridicandu-se la o grota magnific (1546-1569), si exista multe statui si fantani. Grota, care este construita in peretele anexand, este decorat cu mozaicuri coaja si fantani in forma de statui de animale din ale caror ciocuri, urechile, nasul, si toarna apa aripi.

Grote,labirinturi,așa numitele bazine cu pietre si fantani sofisticate acestea au facut parte din inventarul marii gradini Renascentiste dar rar faceau toate parte din aceiași gradina.Ieșirea este impartita in doua zone cu garduri vii pana la ornamentala forma tipic Renascentista.

Castello are terase spatioase si o axa centrala, urmand exemplul lui Bramante. Exista o grota stabilita in peretele gradinii pe axa principala.Din pacate,sculpturile gradinii nu au fost niciodata terminate, plantarea a fost subtiata si gradina nu are farmec la fel de mult ca ar fi putut.

Apa pentru a rula prin canale in fantani ilustrand muntii si raurile Toscanului, si pentru a ajunge la cele doua fantani principal al 'Giardino Grande' (sau gradina mare) a fost nevoit sa construiasca un rezervor in partea de sus a gradinii In ceea ce priveste planul sau pentru gradina, Tribolo a aliniat cu axa longitudinala a gradinii centrul de partea originala a conacului. Aceasta din urma a fost mai tarziu extinsa pe partea cu care se confrunta Florenta a lungul anilor.

Din punct de vedere botanic, aceasta gradina a fost desemnata, ca un loc privilegiat pentru cultivarea de citrice, fie in vaze sau pe spalier. Una dintre cele mai importante colectii de citrice, pomi fructiferi din lume pot fi admirate aici astazi. Acesta are cinci sute de exemplare de diferite varste,dimensiuni si varietati.

Designul sau este in unele privinte anacronic, in sensul ca gradina este in forma ca un patrat inchis de un zid si au plantat ca o serie de paturi dreptunghiulara, cu o statuie de la centru, acesta a fost aspectul caracteristic de gradini italiene un secol mai devreme.

Vila Demidof in Pratolino

Gradina unica din Pratolino,situata la cativa kilometri de Florenta,trebuie sa fi parut contemporanilor ca un miracol,pt ca a fi in acel loc era ca si cum ai fi in paradis.Parcul a starnit un mare interes si pentru particularitatea grotelor artificiale, trucurilor de apa si statuilor,ea a fost imediat definita ca 'gradina de minuni'.

Parcul ne duce intr-un mediu curat, cu o mare varietate de forme de plante si aparitii lacuri artificiale si lucrari de mari artisti. Una dintre cele mai spectaculoase obiective turistice este Colossus (1579 - 1580), de Giambologna manierist sculptor, care este o figura mitologica cu protejarea parcului.

Colosul din Apenini proiectat de Giambologna in dimensiuni gigantice, ramane cel mai izbitor exemplu din gradina originala. Partea de jos este o grota hexagonal in care accesul este asigurat printr-o scara la sala din interiorul capului de gigant. Pe exteriorul statuii se gasesc bureti si concretiuni calcaroase.

Caracteristicile de gradina , cu peluze sunt vaste si zonele impadurite, nu urmeza o tema usor identificabila. Pentru ochii moderni parcul pare dezorganizat si capricios, fara o logica de proiectare, ci trebuie sa fi existat o logica de amenajare a teritoriului in original. Si acest lucru, de asemenea, adauga la farmecul de gradina, cu mici sai copaci-aliniati, si statui clasice si fantani pe uscat din cadrul de lemn.

Vila Medici in Roma

La aceasta gradina distingem doua domenii de gradina care sunt planificate separat si in etape succesive. Parterul era prevazut deasupra axei naturale a vilei,fațada era inclusa in vila in momentul in care a fost planificata.

Obeliscul,fantanile,si gardurile vii sunt special legate de ridicarea fațadei,acest lucru se aplica si la ornamentarea gardurilor care a fost destinata sa reflecte ornamentele arhitecturale de pe fațada. Concepția generala este oarecum nespecifica pentru o gradina romana.

Aceasta este conceputa in doua dimensiuni si in mod clar in legatura cu vila,astfel incat aceasta nu ar putea dezvolta o viața arhitecturala proprie. Acestea sunt exact caracteristicile unei gradini italiene.

Gradina de la Villa Medici din Roma,se intinde de la nord la sud, pe mai mult de 7 hectare, are in continuare cea mai mare parte aspectul din secolul al XVI-lea. A fost creata o gradina inchisa de ziduri, adiacente la nord la podgoriile din Santa Maria del Popolo.

Planul de gradina, impartita in saisprezece patrate, si sase paturi, este destul de simplu, in conformitate cu principiile de compozitie in timp.

Vila d'Este in Tivoli

In gradina de la Tivoli apar statui aduse de la vila lui Hadrian, sau statui renascentiste ce se ascund printre chiparoși sau in nișele zidurilor de susținere ale teraselor. Gradina nu este pentru meditație, nici pentru plimbare, aste facuta pentru a fi admirata ca una dintre performantele stralucite ale artei gradinaresti.

Sunetul orgii hidraulice, al apei celor o suta de fantani, foșnetul chiparoșilor, jocul de umbra si lumina reflectat in bazinele ce stralucesc la extremitatea fiecarei terase, zgomotul cascadelor, multitudinea imaginilor oferite de formele sculpturale copleșesc pe vizitator. Tivoli, cu terasele suprapuse,cu zecile de balustrade, de statui, cu zecile de animale, pasari, este o simfonie naturala executata de o orchestra imensa. Rilke numea gradina D'Este ,,gesungenen Garten", gradina cantatoare.

Planul de gradina este intins pe o axa centrala cu filial de caracter variat, piscine si jgheaburi de apa. Multa apa este furnizata de catre Aniene , care este partial deviat prin oras,pe o distanta de un kilometru, si de Rivellese, care alimenteaza un rezervor sub vila lui curte. Vila lui se termina intr-un balcon la capatul din stanga, cu scopul de zdrobitoare asupra campie de mai jos. Treptele dublu simetrice conduc axa la terasa din gradina urmatoare, cu grota de Diana, bogat decorata cu fresce si mozaic de o parte si central Fontana del Bicchierone ('Fantana din Cupa Mare').

Cele 2 parti care cuprind gradina sunt si in ziua de astazi distinctive.Gradina in panta din nord est este construita in interiorul muntelui,cu privelisti ce iti taie rasuflarea, prin intermediul unui sistem de terase,rampe.Axa centrala,care este indicata de nisele arhitecturale,duce in jos de la terasa superioara a palatului la nivelul inferior al gradinii si direct la gradina principala:Giardino Delle Semplici.

Aici aleea principala se schimba intr-o poteca cu fileu inchis,care,jumatate din partea de jos este traversata de un alt fileu inchis si depasit de un pavilion.

Partea cu ierburile medicinale si plantele utilitare este flancata pe ambele parti de labirinturi.Din cele patru labirinturi originale planificate,doar doua,din partea de sud-est a gradinii au fost de fapt construite.

Ligorio,urmarind"moda"din acele vremuri,a fost evident ghidate de modelele labirintelor lui Sebastian Serlio.Designul arhitectului italian era in voga in acea perioada chiar si in vecinatatile Italiei.

Palatul Pitti si Gradinile Boboli

Gradina Boboli este un frumos exemplu de gradina italiana, si este imbogatita cu o colecție extraordinara de sculpturi din diferite perioade istorice. Constructia a inceput in secolul al XV-lea. In afara de adaugarea de pajisti minunate, bulevarde, plantatiile mici si panoramice vederi frumoase, formeaza astfel un muzeu in aer liber care prezinta atat statui romane cat si statui din secolul 17 si 16. Boboli combina peisajului arboricole cu sculptura, apa, mitologie, cladiri, si topografia toscan.

Efectul este de a fi facut un muzeu viu al frumusetii naturale, care inspira artisti si non-artisti din toate costume. Gradina a fost construita in spatele palatului Pitti, resedinta familiei Medici, din ordinul lui Cosimo de Medici pentru soția sa Eleonora di Toledo. Aici exista o bogata colectie de sculpturi care dateaza inca din secolul al XVI lea.

In Gradinile Boboli Renașterea Italiana a gradinilor si-a atins punctual culminant, aici arta gradinilor si-a gasit cea mai frumoasa expresie, chiar in comparație cu gradinile din alte tari europene.

Pentru a ajunge la gradini, se trecea prin o usa mare, care duce intr-o curte si apoi o usa mica unde aparea un nivel mare de alei si terase. Amfiteatrul construit 100 ani mai tarziu, a oferit spectacole in aer liber. Balustradele, incarcat cu statui, unde se putea admira partea din spate a palatului, ca parte a orasului Florenta, intr-o vizualizare diagonal izbitoare.

In conformitate cu gusturile din acel timp gradina a fost impodobita cu elemente decorative din piatra, statui magnifice si fantani. Gradinile sunt impartite in mai multe parți avand si o zona publica de peșteri, nimfe, temple, executate in stil clasic.

Bibliografie:

1. Aleksander Wojciechowski 1974, Arta Peisajului Din Renastere pana a Mijlocul Secolului XX, Ed. Meridiane

2. Alexandru Marcu,1984,Valoarea arte in renastere,Ed. Meridiane

3. Alexandru Marcu,1942,Scrieri despre renasteri si arta moderna, Ed.Scrisul Romanesc

4. Preda M., Palade L., 1973, Arhitectura peisagera, Ed. Ceres, București

5. Iliescu Ana-Felicia, 2008, Arhitectura peisagera, Ed. Ceres, București

6. Constantinescu Viorica S.1992, Arta gradinii, Ed. Meridiane, București

7. Comito Terry, 1979, The Idea of the Garden in the Renaissance, The Harvester Press

8. Cloulas Ivan, 1987, Lorenzo Magnificul, Ed.Meridiane, București

9. Dumitrescu-Bușulenga Zoe, Renașterea. Umanismul si dialogul artelor, Ed.

Albatros, București

10. www.gazetadeagricultura.info

11. https://en.wikipedia.org/wiki/Villa_Medici