NOTIUNI GENERALE DESPRE DEZASTRE

In evolutia sa, societatea a fost deseori afectata de efectele dezastruoase ale unor fenomene naturale care, aparute prin surprindere, au creat un volum mare de victime omenesti si de distrugeri de bunuri si valori materiale. Aceste fenomene naturale cu urmari tragice pentru colectivitatile de oameni si animale au fost denumite calamitati naturale.

In prezent, pe langa riscurile aparitiei acestor fenomene naturale, societatea contemporana este confruntata si cu riscurile determinate de unele activitati umane ce devin periculoase daca sunt scapate de sub control. Aceste evenimente cu efecte dezastruoase determinate de activitati umane sunt denumite catastrofe.

Atat calamitatile naturale cat si catastrofele care se abat la anumite intervale de timp sau accidental asupra unor zone diferite de pe glob si care pot cuprinde mari colectivitati umane cu urmari dezastruoase, surit considerate dezastre.

A.    CALAMITATILE NATURALE

In tara noastra calamitatile naturale isi pot manifesta actiunea distructiva in functie de tipurile acestora, astfel: cutremure de pamant; alunecari de teren; inundatii; secete; furtuni; inzapeziri; epidemii si epizootii.

Pot apare, de asemenea, si incendii de paduri sau de culturi agricole ca urmare a unor secete prelungite.

l - Cutremurele de pamant

Se considera ca acestea detin un loc aparte in cadrul calamitatilor naturale prin urmarile lor dezastruoase. Cutremurele de pamant sunt fenomene naturale provocate de: miscarile scoartei pamantului (miscari tectonice), eruptiile vulcanice, alunecarile de teren, prabusirea unor pesteri sau a unor grote, ete.

Din totalul cutremurelor produse, cele mai multe, aproximativ 70%, sunt de origine tectonica, in tara noastra, cutremurele de pamant sunt aproape in totalitate de natura tectonica, avandu-si originea mai ales in zona Vrancei (cutremure intermediare), in zonele subcarpatice si mai putin in partile de nord-vest ale tarii (cutremure de suprafata), in deplasarea placilor tectonice care formeaza scoarta terestra, rocile inmagazineaza o cantitate foarte mare de energie pe care o Delibereaza la un moment dat, provocand cutremurele. Locul de producere al cutremurului (focarul) poate fi: de suprafata, intermediar (50-250 km) sau la adancime (250-700 km). Punctul de la suprafata pamantului aflat chiar deasupra focarului se numeste epicentru.

Datorita vibratiilor violente ale scoartei terestre, cutremurele de pamant produc un numar mare de victime in randul oamenilor si animalelor si pierderi deosebite de valori si de bunuri materiale, in secolul nostru, in intreaga lume sunt cunoscute peste 30 de asemenea cutremure deosebit de violente in care si-au pierdut viata peste 3.000.000 de oameni, mai mult de 12.500.000 au fost raniti si peste 30.000.000 au ramas fara adapost.

Cutremurele care au afectat grav tara noastra de la inceputul acestui secol, sunt cele din 1940 si 1977. Cutremurul din 10 noiembrie 1940 a fost deosebit de puternic, provocand moartea a 500 de persoane.

S-au produs mari distrugeri in partile centrale si de sud ale Moldovei si in zona subcarpatica a Munteniei, in Bucuresti, unde au murit 400 de persoane, au fost afectate numeroase constructii printre care blocul Carlton, de 11 etaje. Cutremurul din 4 martie 1977 a cuprins o zona seismica vasta, fiind propagat pe directia NE-SV. Au fost produse importante pagube pe aproape o treime din teritoriul tarii. Cele mai afectate zone au fost: cea subcarpatica din Muntenia (Campina, Valea Calugareasca, Valenii de Munte, Boldesti, Bucuresti), precum si alte parti importante din Muntenia, Moldova si Oltenia. In diferite zone s-au produs si alunecari de teren (Albesti, Zabale, Dumitresti, etc.) sau prabusiri de teren (zona Giurgiu). Acest cutremur a provocat un numar foarte mare de victime (1.541 morti si 11.275 de raniti) si pagube materiale (760 unitati economice distruse sau scoase din functiune, peste 230.000 de locuinte si cladiri social-culturale avariate). Valoarea totala a pierderilor provocate de acest cutremur a depasit 2 miliarde de dolari.

Cutremurele pot fi evaluate prin masuratori in functie de energia eliberata, variatia acceleratiei, etc. sau prin aprecierea urmarilor produse de seism, in raport de metoda folosita s-au stabilit doua 'scari 'de evaluare: una a marimii - magnitudinea cutremurului, determinata de energia eliberata (scara Richter) si cealalta a intensitatii cutremurului (scara Mercalli, Medvedev, etc.) legata de amploarea distrugerilor produse de acestea.

In general, pe glob se produc anual peste un milion de cutremure, insa 'semnificative' (cu magnitudinea 3-3,9 pe scara Richter sau intensitatea II - III) sunt considerate aproximativ 60.000 de miscari seismice, in tara noastra se produc anual cateva zeci de cutremure, dar majore numai unul la o perioada mai indelungata de 30 - 50 ani sau mai mult.

2 - Alunecari de teren

Alunecarile de teren se produc pe versantii dealurilor prin deplasarea rocilor de-a lungul pantei sau lateral ca urmare a unor fenomene naturale (ploi torentiale, miscari tectonice, prabusiri ale unor grote, eroziuni puternice) sau chiar ca urmare a unor activitati umane.

Cu toate ca nu produc pierderi si distrugeri la fel de mari ca celelalte fenomene naturale distructive, alunecarile de teren sunt totusi periculoase prin posibilitatea distrugerii unor constructii, determinata de deplasarea rocilor sau prin acoperire. Pot, de asemenea, bara cursul unor ape curgatoare creand lacuri de acumulare temporare sau permanente sau pot produce chiar distrugerea unor baraje.

Alunecarile de teren sunt destul de raspandite, in tara noastra, dupa statisticile intocmite, existand o suprafata de aproximativ 900.000 ha pe care se pot produce alunecari de teren.

Lacul Rosu este rezultatul celei mai cunoscute alunecari de teren care a barat raul Bicaz.

Alunecari de teren de mai mare amploare s-au podus la Malul cu Flori (1979) si Varfuri (1980) in judetul Dambovita, Zemes (1992) in judetul Buzau si Izvoarele (1993) in judetul Galati. Au fost distruse 110 case, 21 au fost grav avariate si peste 25 ha au fost puternic degradate.

3 - Inundatiile

Inundatiile produse de ploi, uneori depasesc albia raurilor si prin revarsare acopera intinse suprafete de teren. Si inundatiile, ca si celelalte tipuri de calamitati, se pot datora unor fenomene naturale cat si unor activitati umane (inundatii accidentale).

Cele mai frecvente inundatii sunt- insa cele produse de revarsarea apelor curgatoare sau formarea unor torente, din cauza ploilor abundente de lunga durata, topirii rapide a straturilor de zapada, blocarii cursurilor de apa de catre ghetari sau crearii unor baraje prin alunecari de teren, etc.

Ploile torentiale si topirea zapezilor creaza conditii pentru cresterea nivelului apelor curgatoare si revarsarea acestora peste albie, revarsare care poate cuprinde suprafete intinse de teren. Acest fenomen conduce la crearea unui front de apa - unda de viitura - a carei amploare depinde de cantitatea si durata precipitatiilor, precum si de distributia acestora in cazul unui bazin hidrografic. Undele de viitura pot transporta cantitati foarte mari de apa, de cateva sute de ori chiar mai mare decat in mod obisnuit. Asa de exemplu, in cadrul inundatiilor din 1970, MURESUL a transportat in zona Aradului 2400 m³/s apa in comparatie cu 21 m³/s cat transporta in regim de ape mici.

In tara noastra, dupa datele cunoscute, exista aproape 100 localitati si peste 1.500.000 ha teren care pot fi inundate pe Somes, Mures, Tisa, Crisuri, Dunare, Arges, Vedea, Bega, Ialomita, Timis, Jiu, Olt, Buzau, Prut si altele.

4 - Inzapezirile si avalansele

Inzapezirile apar ca rezultat al caderilor abundente de zapada si viscolelor care pot dura de la cateva ore pana la cateva zile. Ele ingreuiaza in special deplasarea mijloacelor de transport de toate tipurile (aeriene, rutiere, feroviare), activitatea in obiectivele agricole, aprovizionarea cu materii prime, energie electtica si gaze pentru agentii economici, precum si telecomunicatiile, etc.

Pentru indepartarea cantitatilor mari de zapada de pe caile de acces si pentru reluarea normala a activitatilor economico-sociale este necesar un numar mare de mijloace mecanice specializate si de oameni.

Avalansele se produc de regula in muntii cu versanti abrupti si se formeaza din zapada care se strange pe pantele din apropierea varfurilor. Rezulta astfel nameti uriasi care, in anumite conditii (seisme, supradimensionare), isi pierd stabilitatea si se prabusesc. Avalansele au o mare forta distructiva si provoaca in zonele pe care le cuprind daune materiale complexelor industriale si hidrotehnice, cailor ferate si soselelor, retelelor electrice si de comunicatii, locuintelor, cabanelor si nu rareori produc victime omenesti.

5 - Incendiile de padure

In incendiile de paduri, combustibilul principal este format din masa de arbori, indiferent daca sunt verzi sau uscati. Pentru aprinderea lor au loc doua procese succesive:

- ridicarea temperaturii - lemnului verde intre 250-400°C, ceea ce permite inceperea distilarii lemnului si emiterea apoi a gazelor foarte combustibile (tip metan);

- incepand de la acest punct termic de distilare se produce o autoaprindere a lemnului.

Incendierea padurilor este favorizata de seceta, vant, absenta fasiilor contra focului din paduri (spatii libere in interiorul padurii) si de fulgere.

Cauza incendierii padurilor o constituie insa neglijenta omului si mai rar fenomenele naturii.

B.   CATASTROFELE

In aceasta categorie de dezastre pot fi incluse: distrugerea unor baraje sau a altor lucrari hidrotehnice; accidentele industriale (nucleare, chimice, explozii, incendii, avarii la conductele magistrale de transport a produselor petroliere, de gaze naturale, termoficare si apa); accidente de circulatie (auto, de cai ferate, aeriene sau navale); accidentele datorate munitiei neexplodata sau a armelor artizanale; prabusirea unor mine sau a unor galerii subterane.

l - Accidentele nucleare

Radiatiile prezente in natura nu difera nici ca tip, nici ca efect, de cele produse artificial. Fiecare dintre noi este expus radiatiei, mai mult sau mai putin, in functie de iradierea naturala a organismului uman datorita radiatiilor ionizante, existente in mediul inconjurator, in aceasta categorie de radiatii cosmice intra radiatiile gamma terestre avand ca sursa radioactivitatea materialelor scoartei pamantului, produsele de dezintegrare ale radonului si thoriului cu concentratii mai ridicate in locuinte si alte spatii neventilate, precum si radioactivitatea alimentelor (potasiu-40 reprezinta sursa cea mai importanta de iradiere.interna).

Sursele de radiatii artificiale, in care intra instalatiile de radiatii X, diferitii radionuclizi si radiatiile gamma, au o intrebuintare in domeniul medical, asigurand o varietate de procedee pentru diagnostic, investigatii si terapie externa si interna.

Prin specificul muncii, exista un mare numar de persoane expuse la radiatii ionizante in domeniile de control a unor procese si a calitatii produselor, in cercetare, in industria energetica, nucleara, etc.

Iradierea suplimentara a organismului uman are loc ca urmare a raspandirii radionuclizilor rezultati in experientele nucleare executate in atmosfera si depunerilor pe sol a materialelor radioactive.

In cazul unui accident la un obiectiv nuclear cu contaminarea radioactiva a factorilor de mediu, valoarea iradierii suplimentare creste, asa cum s-a intamplat in anul 1986 cand, datorita accidentului de la C.N.E. Cernobal, ea a cunoscut o ridicare brusca, fara a depasi la noi, in medie, 65% din iradierea naturala.

Se poate aprecia ca ponderea cea mai importanta in iradierea organismului uman o are iradierea naturala -cea. 66%, urmata,de iradierea medicala - 23%.

Radiatiile ionizante sunt daunatoare organismului uman si este necesar ca populatia sa fie protejata fata de o expunere inutila sau excesiva, dar trebuie luate in considerare si beneficiile pe care le aduc prin diferite proceduri de tratament.

Deoarece efectele radiatiilor sunt determinate de doza de radiatii primita care asociaza un factor de risc, s-au stabilit limite maxime pentru doze, atat pentru persoanele din mediul de lucru cu radiatiile de 50 mSv/an gat si pentru populatie - de 5 mSv/an.

Principalele surse de accident nuclear care pot creste iradierea suplimentara sunt:

satelitii artificiali care au la bord generatoare de energie electrica in conversie directa, reactoare nucleare cu plutoniu sau uraniu imbogatit;

- avioanele care transporta substante radioactive cu activitate mare sau arme nucleare;

navele maritime de suprafata sau submarine care au instalatii nucleare proprii pentru propulsie, transporta arme nucleare, combustibil iradiat sau deseuri radioactive;

- depozitele de deseuri radioactive de inalta radioactivitate de la centralele nucleare electrice si de la retratarea combustibilului iradiat;

instalatiile de morarit, concentrare preparare si retratare a combustibilului iradiat;

reactoarele nucleare energetice sau de cercetare;

obiectivele nucleare subterane pentru testare in
scopuri pasnice;

transportul terestru al surselor radioactive.

Centralele nucleare electrice avand in structura reactoare nucleare de mare putere (500-1000 MW), constituie asa cum au demonstrat accidentele nucleare de la Windacele (1957), Three Mile Island (1979) si in mod deosebit Ceraobal (1986), pericolele cele mai grave pentru contaminarea mediului inconjurator in astfel de situatii.

Reactoarele nucleare energetice au totusi un grad de siguranta conferit de conceptia apararii in profunzime prin mai multe bariere fizice impotriva produselor de fisiune: teaca elementelor combustibile, circuitul primar de racire, sistemul de anvelopare, precum si existenta sistemelor speciale de securitate pentru oprirea rapida, racirea de avarie si preluarea caldurii reziduale, alimentarea locala cu energie electrica a consumatorilor vitali, etc.

La functionarea in deplina siguranta a centralelor nucleare energetice o contributie de seama o aduc tehnologiile avansate, folosite in fabricarea componentelor si echipamentelor, verificarea initiala si periodica a calitatii acestora, pregatirea si specializarea personalului operator care asigura exploatarea, gradul inalt de automatizare si folosirea calculatoarelor de proces.

La un accident produs la o centrala nucleara degajarile radioactive in atmosfera sunt preluate de vant care transporta radioizotopii de xenon, kripton, iod si cesiu sub forma de aerosoli sau gaze si care se disperseaza in atmosfera, concentratia descrescand cu distanta.

Acest nor radioactiv prezinta pentru om un risc la expuneri in trei ipostaze:

- expunerea externa la radiatiile emise de componentii din norul purtat, de materialele depuse pe sol si pe corp;

- expunerea interna la radiatie prin inhalarea substantelor radioactive din aer;

- expunerea interna prin consumul, in timp, al alimentelor si apei contaminate radioactiv.

2 - Accidentele chimice

Accidentul chimic se defineste ca eliberarea necontrolata in mediul inconjurator a unor substante toxice industriale, la concentratii mai mari dacat concentratiile maxime admise punand astfel in pericol sanatatea populatiei.

Sunt considerate substante toxice industriale produsele chimice care datorita proprietatilor fizice, chimice si toxice isi manifesta actiunea contaminanta si vatamatoare in concentratii mici, pe distante foarte mari, depasind limitele intreprinderii, sursa toxica creand zone de actiune ce pot cuprinde localitati intregi si unitati economice izolate.

Din produsele chimice utilizate sau fabricate in mod obisnuit si in cantitati mari se considera ca prezinta pericol chimic urmatoarele categorii de substante:

substante cu actiune iritanta, caustica si sufocant-asfixianta, cum sunt : clorul, acidul clorhidric, acidul azotic, acidul fluorhidric, oxizii de sulf, oxizii de azot, amoniacul, fosgenul, clorcianul, etc.;

substante cu actiune toxica generala: hidrogen sulfurat, fosfina, oxizii fosforului, oxiclorura de fosfor, oxidul cianhidric, unii produsi volatili si acidul cianhidric, sulfura de carbon, etc.

Substantele toxice industriale se pot gasi in instalatie sub forma de gaze, gaze lichefiate, gaze comprimate, vapori, aerosoli sau lichide. Ele pot actiona asupra organismului prin inhalare, -prin ingerare sau prin contact cu pielea.

Accidentul chimic minim are loc arunci cand la instalatia sursa toxica se produce o avarie controlabila, urmata de dispersarea unei cantitati de substanta toxica in mediul inconjurator.

Accidentul chimic maxim se produce in cazul unei avarii necontrolabile, in acest caz, din instalatie se elimina in mediul inconjuraor o mare parte sau intreaga cantitate de substanta toxica. Accidentul chimic maxim se poate produce in caz de pace, ca urmare a unor neglijente, defectiuni, dereglari de proces, sau in timp de razboi ca urmare a unor atacuri din aer sau a unor actiuni diversioniste.

Substanta toxica se poate evacua in mediul inconjurator, ca urmare a unei avarii la instalatii, prin deversare, scurgere, esapare, etc., raspandindu-se pe teren sau in atmosfera, in interiorul constructiilor de protectie sau retentie creand un focar chimic.

Sub forma lichida sau de gaze lichefiate, substantele toxice si industriale se pot raspandi pe sol sau in spatiul de retentie, creand o suprafata de contaminare.

Sub forma de gaze comprimate, vapori sau la presiune normala, substantele toxice industriale se raspandesc in mediul inconjurator instantaneu sau intr-un interval scurt de timp, formandu-se in acest fel un nor toxic, care este deplasat de vant.

Rezulta astfel o zona de actiune a norului toxic de forma tronconica, iar in conditii de calm atmosferic - de forma emisferica.

Dimensiunile zonelor de actiune a norului toxic se stabilesc pentru valori letale (zona letala) sau de intoxicare (zona de intoxicare).

Zona letala este considerata zona de actiune a norului toxic in care concentratia substantei toxice industriale (concentratie letala) are o valoare la care, prin inhalare, se produce moartea unei persoane intr-un timp scurt (un minut).

Zona de intoxicare este considerata zona de actiune a norului toxic, in care concentratia substantei toxice industriale (concentratie de intoxicare) are o valoare la care inhalarea ei timp de 30 de minute pana la o ora poate produce intoxicarea organismului uman, fiind necesar tratamentul medical.

Persistenta (sau durata de actiune a norului toxic) este determinata de timpul cat norul toxic se mentine in zona de actiune cu valori ale concentratiei mai mari dacat concentratia admisa.

Spatiul in care substanta toxica industriala isi manifesta actiunea toxica vatamatoare, ca urmare a unui accident chimic, se numeste focar chimic.

3 - Accidentele rutiere, feroviare si aeriene

Catastrofele mari care se intalnesc in domeniul transportului sunt produse de accidentele care au loc pe caile de comunicatii rutiere, feroviare si aeriene.

In catastrofele rutiere si de cai ferate, de regula, cauzele producerii accidentelor respective sunt datorate greselilor de circulatie, defectelor care pot apare la materialul rulant respectiv si uneori de acte de terorism.

In catastrofele navigatiei, aeriene, pericolul il reprezinta constructiile existente in zona aerodromurilor sau aparitia unor defectiuni in functionarea mijlocului respectiv - avion, elicopter, in caz de cadere a acestora un pericol real exista atat pentru cei aflati la bordul navei, dar si pentru cei care se gasesc in zona de impact cu solul.

In asemenea cazuri, factorii periculosi care intervin sunt: combustibilul in cantitati mari, metalul usor care la temperaturi inalte intra in autocombustie, iar la avioanele militare - munitia existenta la bordul acestora.

Regulile de navigatie maritima si mijloacele de semnalizare in caz de pericol, completate cu prognozele meteo, evita in mare masura, in prezent, accidentele pe timpul transportului naval. O cauza importanta care poate sa conduca in prezent la accidente navale, ramane insa greseala pilotului. Erorile de navigatie pot duce fie la esuarea, fie la coliziunea cu stanci a navelor care pot produce rasturnari, scufundari, incendii, deversarea in mare a substantelor chimice sau a substantelor petroliere cu urmari ecologice asupra zonelor respective sau cu victime omenesti.

4 - Distrugerea barajelor

Constructiile hidrotehnice au un rol important in producerea de energie electrica, alimentarea cu apa potabila si industriala, asigurarea apei pentru irigatii, atenuarea viiturilor, etc.

Distrugerea barajelor sau a altor lucrari hidrotehnice poate fi cauzata de unele erori de proiectare sau de constructie, dar si de cutremure sau de alunecari de teren.

Pagubele riscului la constructiile hidrotehnice pot sa atinga nivelul celor provocate la mari calamitati, de aceea este necesar - sa se faca evaluarea riscului si planificarea masurilor de protectie cu maximum de raspundere.

Cu toate masurile luate in proiectarea si realizarea constructiilor hidrotehnice, statisticile indica o crestere a numarului accidentelor. In perioada 1946-1955 s-au inregistrat 12 ruperi la cele 2000 baraje executate in aceasta perioada, iar in anii 1956-1965 s-au inregistrat 24 de ruperi la 2500 de baraje executate. Cresterea numarului accidentelor este legata, fara indoiala, de asumarea unor riscuri sporite din dorinta de a asigura constructii economice, prin folosirea unor amplasamente mai putin favorabile. Distrugerile de baraje in ultimele decenii au provocat pagube de sute de miliarde de dolari, distrugerea unor localitati intregi, precum si multe victime in randul populatiei.