Mormantul lui Tutankhamon

Mormantul lui Tutankhamon

Indicii ale existentei mormantului lui Tutankhamon in Valea Regilor au fost descoperite inca din 1905 si 1908 de catre Theodore Davis. Acestea au constat dintr-o cupa mica de faianta inscrisa cu numele regelui si, din mormantul KV54, mai multe resturi din procesul de imbalsamare si alte materiale. Cand a fost descoperit micul mormant KV58 cu o singura camera, in care a fost gasita o mica ascunzatoare cu fragmente de foaie de aur inscrise cu numele lui Tutankhamon si Ay, Davis a crezut ca gasise chiar mormantul din care se ratacisera aceste materiale.

   Howard Carter si sponsorul lui, al cincelea conte de Carnarvon, au sustinut cu incapatanare ca Davis se insela si ca mormantul lui Tutankhamon trebuia cautat in continuare. Ei nu scapau din vedere ca in nici una din ascunzatorile de mumii regale nu fusese gasit trupul regelui, de unde au dedus ca mormantul acestuia supravietuise neatins. Cu toate acestea, toti colegii lui Carnarvon si Carter sustineau ca acesstia alearga dupa o himera.

   Dar aceasta himera avea sa se transforme in realitate la 4 noiembrie 1922, odata cu descoperirea unei trepte sapate in stanca sub intrarea in mormantul lui Ramses VI (KV9). Aceasta treapta s-a dovedit a fi prima dintr-o scara care coboara pana la intrarea zidita intr-un mormant astupata cu tencuiala si sigilata cu peceti mari ovale de sase tipuri, dintre care cinci purtau inscris prenumele lui Tutankhamon 'Nebheprure'. Dupa mai multi ani de sapaturi fara nici un rezultat, la inceputul sezonului de sapaturi in Valea Regilor pe care ei il credeau a fi cel din urma, s-a produs un miracol.

Explorarea mormantului

   Descoperirea s-a facut pe cand Lordul Carnarvon se afla inca in Anglia, in somptuoasa sa resedinta din Hampshire, Highclere Castle. La primirea telegramei lui Carter care acesta ii anunta descoperirea, s-a imbarcat impreuna cu fiica lui, Evelzn, spre Egipt, unde voia sa supravegheze lucrarile. Carter a astupat scarile si a ramas in asteptare.

   La sosirea Lordului Carnarvon lucrarile au reinceput si dupa un timp relativ scurt a fost re-dezgropata usa mormantului. Abia acum a observat Carter o gaura resigilata in coltul din stanga sus, care indica faptul ca mai avusese loc o intrare in mormant, cel mai probabil in scopuri de jaf. Nestiind la ce sa se astepte, sapatorii au inceput sa degajeze usa sigilata si sa goleasca coridorul din spate plin cu balast. Ca prevestind ceva rau, printre bucatile de calcar si umplutura s-au gasit amestecate mai multe fragmente sparte si zdrobite. Oare intregul mormant va fi in aceasta stare?

   In dupa-amiaza zilei de 26 noiembrie 1922, in jurul orei 16:00, coridorul era degajat, iar la capatul lui se vedea o alta usa sigilata, si aceasta purtand semnul redeschiderii in coltul din stanga sus. Facand o mica gaura, Carter a introdus o lumanare ca sa verifice daca erau emanatii de gaze otravitoare si apoi a aruncat o privire inauntru:

   'La inceput n-am vazut nimic, caci aerul cald care iesea din incapere facea sa palpaie lumanarea, dar dupa aceea, cand ochii mei s-au deprins cu intunericul, am inceput sa disting detalii care se conturau incet, incet din penumbra, animale ciudate, statui, si aur, peste tot sclipirea aurului.'

   Era cea mai mare descoperire pe care o cunoscuse arheologia.

Mormantul si istoria lui

   KV62, cum este in prezent numerotat oficial mormantul, consta doar din sase elemente: Anticamera, cu divanele ei cu capete de animale, trasurile si statuile paznicilor in marime naturala; Anexa, o magazie initial destinata depozitarii urcioarelor cu vin si proviziilor de hrana ale regelui; Camera funerara decorata, cu cele patru altare masive de lemn aurit ce inconjurau un sarcofag de cuarttit si trei sicrie (ultimul dinauntru din aur masiv) in care se afla mumia regelui; si Trezoreria, initial destinata echipamentului canopic regal. Ca mormant, era neobisnuit de mic si ciudat impartit, dar in scurt timp s-a tras concluzia ca fusese un mormant privat adaptat ulterior folosintei regale. Lucrarile la mormantul 'oficial' al lui Tutankhamon, situat probabil in vestul Vaii, erau in plina desfasurare in momentul mortii neasteptate a acestuia, asa ca a trebuit sa se amenajeze in graba un alt loc.

   Locul era ticsit de piese de mobilier funerar ingramadite prin colturi si puse una peste alta pana in tavan, cu cea mai mare bogatie de materiale adunata vreodata dintr-un mormant egiptean - si asta dupa cele doua jafuri din antichitate! Primul jaf a avut loc la scurt timp dupa inmormantarea regelui si a fost comis, dupa toate probabilitatile, de cei care asistasera la depunerea bunurilor funerare. Hotii au fost descoperiti si coridorul de intrare a fost umplut cu pietris ca sa impiedice alte patrunderi ilicite - dar degeaba. Un al doilea jaf s-a produs dupa putin timp, dar de data aceasta intrusii au fost mai putin norocosi: ei au fost in mod evident prinsi asupra faptului, avand asupra lor, dupa cum a constatat Carter, o parte din prada inca infasurata intr-o basma, gata sa fie ridicata. Soarta pradatorilor avea sa fie crunta - ei au fost mutilati si infipti intr-un par ascutit.

   Aceasta pedeapsa pentru jaf si-a atins scopul: nu a mai avut loc nici o incercare de patrundere in mormant. Din cauza uitarii la care au fost condamnati faraonii eretici de la Amarna, in perioada umratoare de domnie ramesida si a ridicarii pe locul mormantului, cativa ani mai tarziu, a unei serii de magazii si adaposturi pentru muncitori, mormantul lui Tutankhamon a fost uitat cu desavarsire.  

Comorile mormantului

   Descoperirea mormantului lui Tutankhamon avea sa arunce o lumina noua si neasteptata asupra bogatiei si sofisticarii curtii egiptene din anii de la sfarsitul secolului XIV i.e.n. Desi in Vale se mai descoperisera echipamente funerare si mobilier de palat, aceste articole erau rare si, din cauza starii lor in general deteriorate, inscriptiile nu au putut fi citite decat de un numar mic de istorici avizati. Acum, gratie exceptionalei descoperiri a lui Carnarvon si Carter, lumea intreaga poate sa vada pe viu ce inseamna expresia 'gloria Egiptului antic' atat de des folosita de arheologi.

   Mormantul lui Tutankhamon continea un amestec de articole: unele, cum este cazul altarelor, sarcofagului, sicrielor si mastii, necesare ritualului funerar si supraviesuirii in continuare a tanarului rege in Lumea de Dincolo; dar si articole personale care ii fusesera familiare faraonului in timpul vietii. Acestea sunt de fapt cele care umanizeaza atat de elocvent figura tanarului: podoabele lui si insemnele regale; marele numar de articole de imbracaminte si materiale textile; o varietate de casete, cufere, tronuri, scaune, taburete si paturi din apartamentele regale; caleasca regelui si armele acestuia (printre care si un pumnal, perfect conservat, din fierul abia descoperit); o serie intreaga de evantaie, bete si bastoane (unul dintre ele fiind 'O trestie pe care Majestatea Sa poate sa o rupa cu mainile sale); pretioase uleiuri si produse cosmetice; jocuri; instrumente muzicale (cele mai celebre fiind trompetele de argint si cupru, cu sunetul lor straniu care s-a facut auzit intr-o transmisie BBC din 1939); accesoriile pentru scris ale faraonului (dar, in mod curios, nici un papirus);o pretioasa suvita din parul iubitei lui bunice Tiye, depusa cu grija intr-un sicriu; si toate vasele, oalele, cosurile si proviziile care ii vor fi necesare regelui in calatoria sa finala. Era pentru prima data cand se descoperea o comoara plina de o asemenea stralucire.

Valea Regilor dupa Tutankhamon

   In deceniile care au urmat dupa importanta descoperire a lui Carter, Valea Regilor a iesit din vizorul egiptologilor, cazand victima propriului sau succes: odata cu descoperirea lui Tutankhamon s-a presupus ca nu mai ramasese nimic de descoperit aici. Dar azi se stie ca nu a fost asa. Incepand din anii 1960, odata cu mutarea centrului de importanta de la comoara la informatiile pe care le aducea si dupa aparitia inatacabilului compendiu de informatii The Royal Necropolis of Thebes (Necropola regala de la Teba) de Elisabeth Thomas, interesul pentru Valea Regilor a renascut.

  In prezent sunt active pe teren mai multe expeditii, care degajeaza mormintele atat de bine cunoscute in cautare de date care lipsesc si care executa noi sapaturi in acele zone din oaza regala ignorate de Theodore Davis si de norocoasa echipa Carter - Carnarvon. Rezultatele au fost impresionante, si uneori surprinzatoare: doua  noi si intacte sarcofage princiare (cel al lui Amenkerkhepshef si Mentuherkhepshef, urmasi ai lui Ramses III, respectiv IV) din binecunoscutul mormant al lui Bay (KV13), descoperite de Hartwing Altenmuller si o echipa a Universitatii din Hamburg la inceputul anilor 1990; si neincetate marturii ale megalomaniei arhitectonice descoperite in KV5 de Kent Weeks si Proiectul de Cartare a Tebei, un mormant pregatit pentru fii lui Ramses II. Valea Regilor este un loc in care mai este inca mult de facut - si, se poate spune, inca mult de descoperit.