INTRODUCERE IN ARHEOLOGIE

Intre pionerii arheologiei romanesti moderne se cuvine sa fie mentionat ,inainte de toate, Alexandru Odobescu(1834-1895).Elev al Colegiului Sfantul Sava si al Colegiului Monty din Bucuresti ,el isi va continua apoi studiile la Paris. In 1853 trece bacalaureatul in litere la Paris ,devenind student.Epoca se consacra studiilor istorice si arheolologice.Jules Quicherat preda arheologia nationala la Ecole des Chartes.Inainte de a-si incheia studiile universitare ,pe care le curma prin parasirea examenului de licenta ,se inapoiaza in tara luind calea apei.In 1857 intreprinde o prima calatorie in judetul Arges si in Oltenia ,pentru a cerceta manastirile si monumentele locurilior.

Cultura sa clasica ,dobandita in anii studiilor la Paris ,i-a servit de temei si i-a influientat conceptia ,dar formatia de arheolog Odobescu nu a dobandit-o in acesti ani ai tineretii ci mai tarziu cand interesul pe care i l-a starnit tezaurul de la Pietroasa si ambitia intelectuala si patriotica de a-l scoate din uitare in folosul istorie nationale l-au indemnat sa se adreseze cartilor de specialitate si cercetatorilor reputati ai vremii.

In anul 1860 Odobescu ,membru al comisiei "documentale" si a celei istorice ,intreprinde o calatorie pentru a cerceta monumentele istorice din judetele Arges si Valcea.Era insotit de sotia sa Sasa Prejbeanu si de H Trenk,pictor elvetian,instalat in tara ,care executa desene, acuarele si picture in ulei,dupa obiectele de arta si monumentele vazute ,intocmind un album ajuns mai tarziu in posesia muzeului de arta nationala.La schitul maicilor din Biscov sunt inseminate inscriptiile si pisaniile.Apoi calatoria continua spre manastirea Cotmeana unde "zidurile vechi sunt mai pretutindeni ascunse sub spoituri si meremeturi facute mai din nou ,fara nici un gust si nici un respect pentru antichitate.La Sibiu viziteaza muzeul Bruckental,cu colectia de antichitati romane ,cu galeria de picturi cuprinzand tablouri de Tizian ,Murilo,Rembrandt,Durer.In cursul calatoriei se opreste si la Cozia unde cerceteaza cartile ,pisania si argintaria cu aer vechi si bine pastrat .In cursul acestei calatorii cerceteaza manuscrise si carti vechi ,notandu-si sarguincios impresiile de calatorie in jurnal.

Roadele calatorie in judetele Arges si Valcea s-au vazut curand. In anul urmator ,Odobescu publica articolul "Despre odoarele ,manuscriptele si cartile aflate la manastirea Bistrita .In revista Atheneul roman din 1860 apare articolul despre antichitatile Arnota si Govora ,iar in 1865 si 1866 observatii asupra antichitatilor din manastirea Bistrita .La Bistrita se afla si un epitafiu sau aer de la manastirea Tihvin din Rusia ,datand din 1601,pe care Odobescu il va studia in memorial publicat de Drevnosti,1874,publicatie periodica a societatii arheologice din Moscova .Tuturor acestora li se alatura notite despre icoanele in mozaic,aparute in Anales arheologiques fondrees par Didron,Paris ,1871.La Bistrita Odobescu facuse si o alta descoperire de seama ,Psaltirea din 1577 a diaconului Coresi ,amintita de Cipariu ,si fara s-o fi vazut o crede drept prima tiparitura romaneasca.

Cateva ore la Snagov exprima un amestec de proza descriptive si istorica ,de eruditie si umor ;bucata este o mostra de calatorie arheologica .Inceputul il face descrierea drumului catre lacul Snagovului Pe insula din mijlocul lacului ,pe care scriitorul il trece pe un pod umblator ,stau bisericile manastirii si chiliile calugarilor .Odobescu descrie cu metoda unui arheolog planul si infatisarile interioare ale monumentelor ce-i stau in fata.Traditia atribuie lui Vlad Tepes ctitoria manastirii.Odobescu examineaza picturile ,inscriptiile ,odoarele ,hrisovele,le compara cu unele detalii din biserica alaturata de la Turbati si ajunge sa enunte ipoteza ca lacasul data de la inceputul veacului al XV lea. Sant descries apoi mormintele de la Snagov,dar si picturile murale ,in care sunt descoperite chipurile lui Neagoie Basarab si al fiului sau Teodosie ,al unui Mircea ,poate "Ciobanul"al lui Petre ,al unui alt Mircea ,al lui Radu si al Chiajnei.Urmeza deci o discutie genealogica impreuna cu vesmintele imbracate de "nobilele dame din timpii petrecuti" un mijloc al datatrii portretelor. Odobescu consemneaza impresii de calatorie pana la Snagov,prezinta inscriptii de pe mormintele din interiorul bisericii ,imagini pictate pe pereti ,facand comentarii erudite cu privire la istoricul manastirii ,evocand personaje istorice ,episoade dramatice din alte vremuri ale acestor meleaguri. Unul dintre acestea este uciderea postelnicului Constantin Cantacuzino.Sotia celui ce urzise uciderea postelnicului a donat Snagovului o cruce de botez sculptata " un semn al caintei.De la aceasta cruce ,curiozitatea arheologului trece la altele ,pe care le clasifica si le descrie impreuna cu diferite odoare ale manastirii.Unul dintre acestea a fost facut cu cheltuiala proigumenului Teodosie ,la valeat 7182(1674) , "pentru argintul cel pierit de dansul". Pasionatul arheolog descrie un chivot ,cu toate adaosurile care i s-au adus mai tarziu.

Castrul roman de la Pietroasa a fost cercetat destul de sumar in 1866 de Odobescu prin sondaje practicate in cateva puncte din perimetrul zidului.Rezultatele ramase in esenta inedite ,sunt mentionate de Odobescu impreuna cu un plan al castrului ,in volumul III al monografiei.Din stirile publicate acolo aflam ca din sapatura au iesit la iveala cenusa,oase de animale domestice ,pietre de constructie ,caramizi,ceramica grosolana arme si zabale de fier,doi piepteni mici de os,o sula de os,mai multe rasnite de piatra si o moneda romana imperiala de bronz, foarte deteriorate,dar de un aspect denotand sigur ,dupa cum afirma Odobescu " o epoca post-constantiniana" .Scopul sapaturilor a fost de a lamuri relatia cronologica si istorica intre castru si tezaurul descoperit la o distanta relative mica de el.Pe de alta parte ,Odobescu pare a fi urmarit si scopul practic de a recolta unele materiale arheologice care sa insoteasca tezaurul la expozitia de la Paris din anul urmator.

In anul 1867 Odobescu este insarcinat cu organizarea pavilionului romanesc la Expozitia universala de la Paris ,in care scop scrie o brosura in limba franceza menita a popularize tara si resursele sale. Pavilionul romanesc cuprinde obiecte din domeniul economiei nationale ,al artei taranesti si al vechii arte religioase,printre care machete de lemn al bisericii Curtea de Arges,colectiunea tipariturilor romanesti mai vechi si mai noi ,apoi monumental arhelogic gasit la Pietroasa, " Closca cu pui",consemnate intr-un catalog,precedat de Notita asupra Romaniei.Partile din aceasta notita referitore la casa taranului,la costumul ,la instrumentele musicale si dansurile lui erau redactate de Odobescu.. Notita saupra antichitatilior este opera exlusiva a lui Odobescu ,care atingea acum un nou domeniu al cercetarilor sale,arheologia protoistorica.

In anul 1869 participa la congresul international de antropologie si arheologie preistorica de la Copenhaga cu comunicarea Notiuni preistorice din Romania,in care a atras atentia asupra unor analogi si legaturi sesizabile intre descoperirile prezentate de el si cele din Europa Apuseana. Participant aici ,alaturi de V A Ureche,Odobescu da primele sale rezultate ale cercetarilor in domeniul antichitatilor preistorice ale Romaniei.El se ocupa de constructiile de pamant printre care distinge valurile sau troienile ,tumuli si cetatile de pamant.In legatura cu cele dintai,el deosebeste brazda lui Novac,care taie Tara Romaneasca de-a lungul Dunarii si valul care strabate nordul Moldovei si Basarabia convergent cu cel dintai.Odobescu crede ca valurile ar data dintr-o epoca anterioara perioadei romane si ar fi " fost inaltate ca sa serve de aparare locuitorilor din Carpati in contra unor dusmani ce ii amenintau dinspre partile meridionale ". Fata de valurile numite troiene,pe care Odobescu le atribuie lui Traian ,Odobescu are o atitudine confirmata de cercetarile mai noi,exprimand parerea ca ridicarea lor dateaza desigur dintr-o alta epoca decat acea a primei colonizari romane.In privinta tumulilor,Odobescu credea ca ar putea distinge intre tumuli funerari,in care se gasisera sfarimaturi de arme si alte obiecte de metal,si movilele ,uneori gemene ,ca si gorganele mai inalte ,care pareau a fi fost ridicate pentru insemnarea unor drumuri(poate in epoca migratiilor popoarelor).Cetatile de pamant,gradistele ,bine descrise in structural lor , sunt dacice ,dupa cum Odobescu isi da limpede seama .Confirmand originea dacica a multor cetati de pamant ,cercetarea recunoaste insa in unele din ele constructii medievale.In fine, Odobescu facea ipoteza ca pe teritoriul tarii s-ar putea gasi si urme de locuinte lacustre ,ipoteza care nu s-a putu confirma .Interesanta comunicare a lui Odobescu , a facut obiectul unei largi discutii, la care au participat mai multe personalitati ale preistoriei si antropologiei contemporane.

In primavera anului 1870 ,Odobescu viziteaza Constantinopolul,Salonicul si manastirile Muntelui Athos. Tomna il gasim in Elvetia si Italia.Odobescu calatoreste ca amator de arta ,dar mai cu seama ca studios al artei religioase ,curios de vechile biserici ,de mozaicuri ,de orfaurie ,de manifestarile stilului bizantin,interesante mai cu seama pentru cercetatorul artei religioase a propriei tari. Viziteaza Roma si orasele din nord , la inceput singur ,apoi insotit de Sasa .La Milano admira Domul,teatrul Scala si alte monumente de arta ,descriindu-le amanuntit si competent . In apropiere ,la Monza ,vede tezaurul regilor longobarzi,pe care il compara cu cel de la Pietroasa La Bologna si Florenta il impresioneaza edificiile si colectiile de pictura ;la Roma cerceteaza monumentele ,facandu-le ample si plastice descrieri in corespondenta sa .

Dandu-si seama de stadiul incipient al arheologiei romanesti ,dominate de colectionari diletanti - " vanatori"fara scrupule de antichitati - in 1870 Odobescu initiaza cateva proiecte vizand promovarea arheologiei ca adevarata disciplina stiintifica Dintre aceste proiecte unul viza intocmirea unui repertoriu si a unei harti arheologice a Romaniei.In acest scop ,el a redactat un Chestionar arheologic pe care l-a trims, in 1871, invatatorilor din toata tara sperand ca raspunsurile la cele sase intrebari ,formulate clar, vor inlesni "inventarierea " monumentelor inca vizibile(tumuli,valuri de pamant,ruine de orice fel,etc) si a descoperirilor iesite la iveala .Din cele 1600 de raspunsuri primite ,in mare parte incomplete si chiar negative ,doar cele primate din fostele judetet Dorohoi si Romanati au putut fi valorificate ulterior de Odobescu. Raportul pe care Odobescu il adreseaza ministerului ,in iulie 1872,sistematizeaza materialul referitor la ramasitele antice ale judetului Dorohoi,distingand intr-un prim capitol magurelele ,movilele,cetatile de pamant si valurile ,despre care relatiunile primite par sa confirme folosinta militara ce li s-a dat in trecut.,Intr-un al doilea capitol este analizat tezaurului de la Contesti,in apropierea Prutului ,unde in 1811 sau 1812 ,atentia comandantului trupelor rusesti ,aflate atunci in tara ,fusese atrasa de existenta unui mormant boltit ,iesit de curand la iveala ,in care ,alaturi de osemintele unui om si scheletul unui cal,se gasisera diferite obiecte ,dintre care fusesera transportate la Muzeul Ermitajului din Petersburg o tava de argint cu figure de oameni si animale si doua vase de argint cu figure si scene mitologice gravate in relief,lucrari ale artei greco-romane probabil din secolul al II lea e.n .care vor fi impodobit mormantul unui rege barbar.In fine , intr-un al treilea capitol al raportului ,sunt grupate observatiile cu privire la bisericile ,crucile, ruinele de cetati ,silistele ,vechi urme de asezari satesti sau manastiresti ,adica monumente sau vestigii din epoca voievozilor moldoveni.

Pentru stimularea studiilor privitoare la istoria epocii preromane ,in 1872,Odobescu a instituit prin Societatea Academica (infiintata in 1867) un premiu pentru cea mi buna lucrare despre vechea Dacie .Concurentii urmau sa studieze " popoarele care au locuit tarile romane de-a stanga Dunarii,mai inainte de concuista acestor tari de catre imparatul Traian.Premiul a fost obtinut de Grigore Tocilescu (1850-1909)cu o ampla lucrare ,Dacia inainte de romani,tiparita de Academia Romana in 1880.

La 17 decembrie 1872 ,in sala Ateneului raman,se tine o conferinta despre "Artele in Romania in periodul preistoric".Dupa parerea lui Odobescu exista un "instinct artistic al poporului roman"manifestat in nenumaratele opera de arta ale trecutului si ale poporului,din care urmeaza sa se inspire artistul roman.El doreste o arta nationala.De asemenea el stabileste traditiile artistice ale poporului roman,pe care le vede dezvoltate in patru etape.Cea dintai este epoca preistorica ,aparuta odata cu "ivirea fiinitei omenesti pe poalele Carpatilor " si prelungita prin "nenumaratele secole de intunecime ,in care popoare stravechi ,ridicate din Asia se vor fi prefirat ,cu incetul spre apus."Acesta perioada s-a sfarsit odata cu infrangerea dacilor.Urmeaza perioada romana ,manifestata in monumentele care dateaza dupa infrangerea dacilor de catre romani.(106- 274). Perioada ,pe care Odobescu o numeste barbara incepe cu invazia gotilor in Dacia in anul 274 e.n.si continua pana catre sfarsitul secolului al XII lea cand incepe perioada propriu-zis nationala.

Odobescu face unele consideratii despre artele barbare ,discutand despre vasele de lut negru de la Piscul Crasani ,dar mai cu seama urna inalta de lut, descoperita de Bolliac ntr-o necropola antica din jurul Zimnicei,unde sirul de calareti stampati cu un relief usor ii amintesc motive de pe monede din Panonia ,de pe unele galice din Franta sau de pe cele celto-iberice din Spania.Conferinta sfarseste prin discutia urmelor pe care le-au putut lasa getii si dacii,a caror influienta este vizibila cel putin in costumul taranului roman,dupa cum o dovedeste studierea columnei lui Traian.

Cand in 1873 Bolliac publica in Trompeta Carpatilor articolul Uzul fumatului in timpii preistorici Odobescu raspunde pe un ton persiflant in Columna lui Traian .Evocarea oamenilior preistorici tragand din pipe ca "bluzarul sau studentul francez" ii prilejuieste lui Odobescu un efect de umor ,dar si stabilirea principiului metodic al clsificarii rationale a obiectelor arheologice ,ca si prevenirea impotriva ipotezelor fanteziste; " fumuri arheologice ce pot iesi din lulele preistorice "

Intr-o epistola catre arhelogul Otto Hirschfel ,la 12 august 1874, Odobescu il intreaba pe acesta cum a citit inscriptia de pe Stela de la Rusanesti:

D.M.

AELVALES

BEVSVIX

AN etc

In 1874 , Odobescu este insarcinat cu un curs liber de arheologie la Fecultatea de Litere din Bucuresti. Odobescu nu avea darul oratoric ,de aceea scrie si apoi rostea cele scrise. Aceste prelegeri ebdomadarii de seara ,tinute de la 22 octombrie 1874 la 14 martie 1875 , ( Istoria arheologiei ) vor fi publicate in 1877 ,putind fi considerate ca primul curs universitar in domeniu editat la noi. Aceasta lucrare care trebuia sa precizeze obiectul,izvoarele si traditiile cercetarilor caroara li se consacrase in ultimii nai ,devine una din operele lui cele mai atragatoare.pastrand forma expunerii de catedra, cu apeluri diorecte la ascultatori ,cu procedee de captare a atentiei, din care nu lipseste umorul nedespartit de tot ce a asternut pe hartie ,Odobescu intreprinde o lucrare cu putine analogii in epoca .Aceasta cuprinde 15 lectii in care se realizeaza o prezentare a izvorelor arheologice si dezvoltarii stiintei arheologice ,din antichitate pana la mijlocul secolului al XVIII lea ,cu descrierea judicioasa a obiectivelor arheologice ,staruind asupra monumentelor istorice foarte importante si cu deosebire asupra monumentelor de arta.Dintre epociel tratate ,cursul se refera mai mult la Renastere( 10 din cele 15 lectii )

In lectia introductiva ,profesorul anunta un larg program de infatisare a principalelor rezultate ale arheologiei in legatura cu trecutul tuturor popoarelor producatoare de cultura.Deocamdata este insa vorba de a preciza sfera si sursele stiintei si de a schita istoria ei. Tot aici se precizeaza definitiunea arheologiei ,rolul ei stiintific:" arheologia este stiinta care cerceteaza datinile si monumentele ce au ramas de la oamenii din secolii trecuti si s-au pastrat pana la noi ,sau in relatiuni scrise sau in traditiuni orale si mai ales in obiecte reale ,plastice si grafice; ea are sarcina de a aduna si controla aceste ramasite ,pentru a extrage din studiul lor ,special sau comparativ,o cunostinta cat mai deplina despre credintele institutiile,practicile, uzurile,industriile si artele societatilor vechi,adica despre starea morala si intelectuala a omenirii in diferite epoce ale dezvoltarii sale." Odobescu precizeaza deosebirea dintre anticar si arheolog: unul strange materialele ,pe care celalalt se osteneste a le pricepe .Intelegem deci ca daca predecesorii lui romani fusesera simpli anticari, lui Odobescu ii revine sarcina de a intemeia stiinta romaneasca a arheologiei.Arheologia este ,pentru Odobescu ,o ramura a istoriei: istori culturii,spre deosebire ,dar strans legata de ramura ei politica: istoria pragmatica. Cea dintai da viata celei din urma :"Ca istorie a culturii popoarelor din trecut ,ca expunere a credintelor ,asezamintelor si moravurilor vechimii,arheologia este dar sora geamana cu istoria pragmatica sau politica Cat de stearpa si de putin atragatoare este insiruirea cronologica a evenimentelor de stat ,cari s-au petrecut in palatele regilor sau pe forul popular,sau chiar si pe cimpii de batalie daca toate acele imprejurari ni se prezinta numai in liniamente aspre si necolorate ,daca nu ni se arata nici ideile ,nici macar aspectul scenei in care ele s-au petrecut."S-ar putea spune ca arheologia da culoare istoriei.Izvoarele arheologiei sunt deopotriva vechile marturii scrise ,ca si monumente ale trecutului.Arheologul extrage din studierea vechilor inscriptii si monumente cunostinte cu privire la manifestarile etice si estetice.Antichitatile etice sunt cele relative la moduri de productie si intreaga organizare economica a societatilor ,viata religioasa ,constititii politice ,sisteme juridice ,relatii diplomatice ,clase sociale ,arta militara ,invatamantul,cultura si toate amanuntele moravurilor,printre care un mare loc il ocupa organizarea familiei,felul oamenilor de a se imbraca, de a se hrani,si de a petrece .Antichitatile estetice sunt acele care pot fi urmarite in arhitectura ,sculptura ,pictura ,mozaic,smalturi si sticlarie ,pietre gravate,monede,inscriptii,acte si diplome ,instrumente si unelte.Obiectul arheologiei il constituie deci intregul cuprins moral si estetic al vechilor societati,intrucat s-a cristalizat in obiecte materiale ,adica tocamai acelea care asigura valoare societatilor.In cele 15 lectii ale cursului ,ni se prezinta apoi cuceririle arheologiei,de la Herodot si de la vechii calatori,de la autorii de manuale artistice si sofistii Greciei,prin eruditii latini si pana la miscarea de restaurare a culturii antice in Renastere,cand apar mai multe ramuri ale arheologiei stiintifice ,pentru a continua cu anticarii secolului al XVI lea si al celui urmator ,pana la mijlocul veacului al XVIII lea ,in momentul in care lucrarile arheologiei iau forma moderna.Expunerea se opreste aici.Paralel cu progresele cercetarii de-a lungul mileniilor ,ni se expun si rezultatele lor,oferinduni-se o mare varietate de cunostinte in legatura cu moravurile,institutiile,formele de organizare sociala monumentele si toate lucrarile de arta ale timpurilor vechi.Cursul este sustinut de o intinsa informatie culeasa din tratate vechi si noi,dar si din izvoare antice,ranascentiste si moderne,pe care totdeauna cand e vorba de cele antice si foarte des cand e vorba de celelalte ,cercetatorul le-a avut sub ochi si le-a citat in forme autentice.Eruditia e inviorata de darul scriitorului care introduce in expunerea sa o mare animatie de descrieri de monumente,de naratiuni,anecdote,biografii si porterte.Neuitate raman chipurile atator anticari ,eruditi si umanisti ai antichitatii si ai timpurilor mai noi,ale lui Varro,Plinius si Lucian,ale lui Petrarca si Rienzi,al lui Hugo Grotius,cel salvat in lada lui de carti de prigonirile tiranului Mauriciu de Nassau,al teposului mizantrop si harnicului anticar roman din secolul al XVII lea Rafael Fabretti,mereu calare pe calul Marco -Polo ,in cautarea ramasitelor antice ,al parintelui Athanasius Kircher,straniu amestec de eruditie ,ingeniozitate si superstitie,al genialului cercetator in nenumarate directii Nicolas Freret,care la mijlocul veacului al XVIII lea introduce spiritual criticii in multe stiinte ,pe care le-a abordat, al lui Dimitrie Cantemir ,a carui personalitate e caracterizata de un interes extraordinary de variat , din care nu lipsise nici curiozitatea arheologica ,o intelegem mai bine atunci cand o privim in cadrul eruditiei timpului sau.Neuitate raman si descrierele de monumente ale lui Odobescu ,a grupului "Locoon" ,a "Nuntilor Aldobrandine"',a " Leului de la Pireu", a catacombelor romane; apoi naratiunea legendei sfintei Cecilia sau a stralucitei calatorii diplomatice si arhelogice a marchizului Nointel,ambasadorul lui Ludovic al XIV lea ,in Orient si in Grecia,unde mai gaseste Parthenonul in vechea lui aratare si minuneaza pe martorii intreprinderii sale prin luxul si fastul desfasurat. Printre atatea urme ale oamenilor si intamplarilor trecute,un loc de seama trebuie din nefericire sa-l ocupe faptele distrugatoare ale razboaielor si tiranilor ,pradaciunile,spoliatiile si nimicirile lor ,acele care au risipit si imputinat tezaurul arheologic al omenirii.Pagini acuzatoare sant consecrate despoierii cetatilor grecesti de obiectele de arta :ale lui Sylla in Grecia ,ale lui Verres in Sicilia ,ale lui Nero in incendierea Romei ,ale iconoclastilor mahomedani si crestini ,ale gotilor la Roma, ale papei Grigorie,in secolulal VII lea,care surpa atatea din statuile Romei si le azvarle in Tibru,ale luptelor dintre familiile patriciene ale Romei si ale razboielor civile din veacul al IX lea pana intr-al XI lea ,cand sunt distruse sau greu vatamate Coliseul ,mausoleul lui Adrian,mormintul Ceciliei Metella,Castelul Sant-Angelo ,Septizionul lui Sever si alte sute de temple ,terme si teatre ,pentru a nu mai vorbi de asediatorii mahomedani ai Constantinopolului sau de pradaciunile cruciatilor ai lui Baldovin de Flandra in aceeasi capitala . Furia invadatorilor a transformat in ruine tezaurele adunate in municipiile Galiei,in Alexandria ,Antiohia,Persepolis,Ninive si Babilon.Venetienii jefuiesc Constantinopolul in secolul al XIII lea ,distrug Parthenonul si-l prada intr-al XVII lea ,pentru ca falnicele ramasite ale podoabelor lui sa fie in fine rapite ,dupa un veac si jumatate ,de ambasadorul Angliei ,lordul Elgin. Istoria arheologiei devine astfel rechizitoriul razboiului,al pradaciunilor si silniciilor in neincetatele lor intruchipari.Strabatand un camp atat de larg ,ocupandu-se de atatea imprejurari si de urmele lor materiale,Odobescu se opreste totdeauna la acele care privesc tara noastra vorbindu-ne despre inscriptiile romane din Dacia ,despre Columna lui Traian si progresele studierii ei de la Alfonso Chacon pana la Bellori si mai tarziu ,despre podul roman de la Severin si cetatea Drubetta ,despre cultul persan al zeului Mithra in Dacia ,despre vechile cetati din Moldova pomenite de Cantemir,despre mormantul mongol de la Contesti. Istoiria arheologiei este una din primele opera ale eruditiei romanesti in spirit modern. In incheierea ultimei lectii ,Odobescu condamna spiritual fanfaron ,falsul patriotism si pedantismul.De asemenea el recomanda tineretului universitar seriozitate si temeinicie in studiu ,condamnand totodata sistemul bucheresc. Universitatea , crede Odobescu,trebuie sa dea studentilor, inainte de toate,o metoda stiintifica de lucru care sa le permita sa se orienteze singuri,sa poata " sa invete cu spor orice portiune a acestei stiinte".

Istoria lui Odobescu nu a ramas in istoria instructiei superioare romanesti ca un model de metodica didactica .Dar ea a facut epoca in invatamintul de istoria artei si de arheologie de la noi pe care de fapt le-a si intemeiat-prin largul orizont cultural deschis ,prin intelegerea sensului istoric al disciplinei arheologice pe care o despartea de filologie si pe care o vedea drept necesara si fericita intregitoare a istorie : " Pasind totdeauna alaturi cu istoria ,ea singura o lamureste ,o explica ii da culori si suflet,o invie ,o implineste."

Odobescu publica de asemenea numeroase studii si comunicari intre care mentionam:Relatiune despre antichitatile din judetul Romanati( 1877)-excelent ghid topografo-arheologic- Antichitati scitice( 1879)Ateneul roman si cladiri cu dom circular(1888)Iconografia lui Traian.Statue si busturi antice(1888)Heraldica nationala(1888) si mai ales monografia monumentala dedicata tezaurului de la Pietrosa ( Le Tresor de Petrosa).

In scopul realizarii acestei din urma lucrari pleaca la Paris ,la sfarsitul anului 1879.Aici isi desfasoara cercetarile privind tezaurul de la Pietrosa ,concomitant cu depistarea si copierea documentelor referitoare la istoria poporului roman aflate in arhiva Ministerului de Externe francez ,care urmau a fi tiparite.

In octombrie 1881 e numit secretar la Legatia romana din Paris. In 1885 e nevoit sa demisioneze din postul detinut la Legatie ,dar ramane mai departe la Paris,continuindu-si lucrul si la Tezaur si la colectia de documente pentru care primeste slabe subventii de la Academie si din care tipareste in acelasi an ,la Bucuresti, un prim volum intitulat Documente privitoare la istoria romanilor.

Odobescu a afirmat o data ca Tezaurul de la Pietroasa este opera sa stiintifica cea mai de seama .Ea este ,in tot cazul,aceea pentru a carei elaborare a depus silintele cele mai indelungi ,in cuprinsul careia a concentrat informatia cea mai intinsa si aceea care a provocat interesul cel mai viu in cercurile stiintifice.Tezaurul trezise ,in adevar , o curiozitate generala.Dupa iesirea lui la iveala prin fapta intimplatoare a doi tarani buzoieni si dupa ce suferise mutilarile achizitorului lui necinstit,numitulVerussi,este expus la Expozitia internationala din Paris la !867 si la Kensington Museum din Londra ,timp de sase luni,apoi in 1872 la Viena.Studiat,in componenta si forma pastrata dupa pierderea unei parti din obiectele care-l alcatuiau si dupa vatamarile ce-i adusese Verussi,de catre o serie de arheologi straini in epoca de la 1841 pana la 1867,i-a fost dat sa sufere noi deteriorari ,cand un student teolog,Pantazescu ,il sustrage din salile Muzeului National si-l turteste pentru a-l putea transporta.Arheologii au recunoscut de la inceput insemnatatea acestui monument.

Dupa multi ani de la descoperirea tezaurului, Odobescu se duce la Pietroasa dar nu gaseste pe nimeni dispus sa-i relateze evenimentele de atunci.Odobescu afla din dosarul de la Arhivele statului continutul anchetei si al actului final de acuzare.Depozitiile taranilor sunt singurele care-i permit arheologului sa-si faca o idée cu privire la numarul si starea initiala a obiectelor.

Monografia lui Odobescu ,aparuta dupa un sir de cercetari anterioare ,incepe prin a nara imprejurarile descoperirii tezaurului si a peripetiilor lui,analizeaza contributiile arheologilor inaintasi si trece apoi la descrierea obiectelor insesi.Din cele 12 piese pastrate ,primul volum n-ajunge decat primele trei:tava mare ,cana si cupa sau patera. Pe aceasta din urma Odobescu identifica mai multe divinitati:Aegir,zeul apelor;zeul gotic Fosite;zeul Tyr;zeita Urda;zeita Verdandri;zeita Skuldra;zeita Freya;zeul Odin;zeul Thor; zeita Hela . Tava cea mare era descrisa drept "o tava galbena ,in forma de masa rotunda ,si avand diametrul unei palarii de muntean cu boruri largi".Din alta descriere reiese ca era o "tava galbena ,mare cat o palarie si avand dedesupt o margine circulara groasa de un deget". Celelate noua obiecte ( un colan de gat,o bratara,patru fibule sau paftale,un cosulet octagonal si unul dodecagonal,un colan cu incheietoare) sant descries in al doilea volum. Paftalele in forma de pasare sunt "pasari mari cat un porumbel".Numele popular de " closca cu pui " dat tezaurului se datoreaza uneia din aceste paftale : "aceasta pasare se inchipuia de closca ,iar celelalte patru se inchipuiau de pui." Cel de al treilea volum contine concluziile generale si ipotezele despre provenienta obiectelor.

Dupa tehnica lor ,obiectele tezaurului se deosebesc in doua grupe : unele lucrate numai din aur si altele din aur incrustat cu pietre si sticle colorate . Din prima grupa fac parte: un vas decorat in interior cu figure in relief ( patera );un taler mare;o cana inalta ;un colan simplu;un colan cu inscriptie gravata. In grupa a doua se cuprind: un vas octagonal,cu toarte zoomorfe; un vas dodecagonal,cu toarte zoomorfe;un colan lat;o fibula mare in forma de pasare;doua fibule in forma de pasari cu gatul lung,legate intre ele printr-un lantisor;o fibula mica.

In descrierile sale ,partea cea mai masiva a lucrarii ,Odobescu procedeaza conform manierei sale digresive,intalnita nu numai o data.Descriind ,de pilda tava mare ,el face istoria acestui fel de obiecte la greci la romani ,la sciti,la persi,sasanizi,la triburile germane,la bizantini,folosind deopotriva descoperirile arheologiei si referintele literare.In cele din urma stabileste raporturile tuturor acelor obiecte cu tava descoperita la Pietroasa .Procedeul se repeta pentru toate celelalte elemente ale tezaurului si cercetarea devine ,de fapt, o istorie generala a orfaurariei antice ,in care obiectul special al cercetarii isi pierde oarecum relieful.

Inca de cand nu fusese expus la Bucuresti,pastoral evanghelic Rudolf Neumeister,pe atunci profesor de germana in liceele bucurestene ,emisese ipoteza ca tezaurul de la Pietroasa trebuie sa fie de provenienta gotica .Neumeister recunoscuse o inscriptie runica pe bratara groasa (armilla) si o tradusese in felul sau: Gutani Ocny hailag =lui Odin,Scitia consacrata .Descifrarea prezenta insa greutati,deoarece inscriptia devenise neclara prin deteriorarile provocate de Pantazescu.Diferitele ei interpretari confirmau insa deopotriva originea gotica a obiectului.Neumeister mai credea ca tezaurul apartinuse regelui got Athanaric,care,nevoit sa paraseasca Dacia in fata invaziei hunilor,il ingropase in muntii Buzaului,inainte de a se refugia la Constantinopol,unde a murit in anul 381.Neumeister nu si-a facut cunoscute ipotezele sale decat tarziu intr- o modesta conferinta tinuta la Lubeck,despre care n-au referit decat unele ziare locale.Aceeasi ipoteza insa a fost reluata si sustinuta cu documentarea de rigoare de arheologul vienez Fr. Bock.

In cuprinsul operei sale,Odobescu si-a propus sa lamuresca trei probleme esentiale ridicate de tezaur:

apartenenta tezaurului(poporul si pesonajul caruia i-a apartinut ,locul si epoca in care a fost folosit,imprejurarile in care a fost ingropat)

provenienta pieselor (stilul caruia ele apartin si locul unde ele au fost fabricate )

destinatia (uzul) tezaurului de la Pietroasa

Prima concluzie "Piesele care constituie tezaurul gasit la Pietroasa provin de la un popor germanic profesand paganismul,foarte probabil de la gotii care au locuit in Dacia din al III lea pana al V lea secol al erei crestine" ( Le tresor . .,III,p.6)Cea de-a doua parte a concluziei este ipoteza istorica dupa care ultimul posesor al tezaurului a fost regele vizigot Athanaric,care l-a ingropat (in Caucaland) inainte de a se fi refugiat in imperiu ,la Constantinopol.(ibidem,p.23-26).Dintre argumentele arheologice aduse de Odobescu pentru a sustine atribuirea tezaurului gotilor lui Athanaric,doua sunt valabile si astazi,iar unul este desigur depasit.Sa incepem cu cel din urma .Este vorba de ipoteza dupa care pe patera cu figure ar fi reprezentate zeitati germanice ,imbracate intr-o haina grecesca .Aceasta ipoteza este astazi complet abandonata.Celelalte doua argumente folosite in favoarea apartenentei germanice ,gotice, a tezaurului sunt in continuare valabile.Unul este reprezentat in sine de inscriptia runica ,indiferent de faptul ca lectura si traducerea lui Odobescu ni se par mai putin verosimile decat altele. Altul este constituit de tehnica cloazonajului,in care sunt impodobite sapte din piesele tezaurului,tehnica care fusese legata de populatiile germanice din epoca migratiilor.Cercetarea contemporana este solidara in a atribui tezaurul de la Pietrosa populatiei germanice a gotilor.Ramane de stabilit daca tezaurul apartine secolului al IV lea ,deci vizigotilor lui Athanaric sau secolului al V lea ,deci ostrogotilor ,cum inclina unii cercetatori in ultima vreme.

A doua concluzie:"Ele (piesele) par sa nu dateze toate din aceeasi epoca,dar in orice caz ele denota existenta unei arte indigene ,specifice gotilor din Dacia"(Le tresor . p.6)Constatand varietatea elementelor de tehnica si de stil reprezentate in tezaurul de la Pietroasa ,Odobescu refuza sa creada ca aceasta ar dovedi originea diferita a pieselor( dobandite de exemplu pe calea jafului).El vede aici ilustrarea unor influiente diferite :grecesti,romane si iraniene altoite pe o arta originala ,nordica,pe care gotii au adus-o din Scandinavia in regiunile din nordul Marii Negre si Dacia .

A treia concluzie :totalitatea pieselor descoperite la Pietroasa apatineau tezaurului unui vechi templu pagan,tezaur compus exclusive din vase sacre si podoabe sacerdotale.( Le tresor . .p.6)

In marele studiu supra orfevreriei antice ,cu obiectul sau special tezaurul de la Pietroasa ,metodele istorica si filologica sunt predominante sau,in orice caz,sunt concepute ca indispensabile pentru discutarea unui material prin excelenta arheologic.De asemenea se mai utilizeaza metoda stilistica care apartine insa unei arheologii care este conceputa ca istorie a artei.

Monografia tezaurului este un studiu general al orfevreriei antice,nu insa limitat la domeniul stilistic si etnic,ci atotcuprinzator,implicand si aspectele economice,sociale ,culturale si religioase ale producerii si folosirii vaselor si podoabelor de aur la diferite popoare ale antichitatii.

Monografia Le tresor de Petrosa ,etude sur l'orfvrerie a fost tiparita in anii 1889-1900 in trei volume,la Paris si la Leipzig,intr-un folio luxos,cu planes cromolitografiate si heliogravate dupa desenele executate de pictorul H Trenk.Cand Odobescu incetase din viata aparuse abia volumul I.Restul a fost publicat dupa ciornele si notele sumare lasate de autor ,fara adaosuri sau schimbari,de unde a rezultatat lipsa de proportii dintre cele trei volume.

Odobescu este un deschizator de drumuri,primul nostru mare arheolog,de fapt chiar creatorul arheologiei stiintifice romanesti.Unul din marile merite ale sale este de a se fi situat in randul acelor savanti ,care, intr-o epoca dominata de persistenta clasicismului,au promovat pe plan european cercetarea civilizatia epocii migratiilor,respectiv inceputurile indepartate ale evului mediu.

Odobescu nu a fost un cercetator de teren,in "sapator".El a fost un arhelog de birou(sau de "saltea " cum i s-a spus)nu din comoditate ci,probabil,din convingere sau,mai bine -zis,din lipsa de convingere ca studiul arheologic ar implica cautarea si dezgroparea dirijata ,sistematica ,a monumentelor,ca pe langa monumental fix sau piesa arheologica ,luate izolat,in sine,un plus hotarator de informatie il aduc observatiile in teren asupra conditiilor de descoperire.

Bibliografie

Harhoiu R,Opere volumul IV,Tezaurul de la Pietroasa,Bucuresti,1976

Laszlo A,Introducere in arheologie,Iasi,2006

Manolescu N,Introducere in opera lui Alexandru Odobescu,Bucuresti,1976

Odobescu Al.,Istoria arheologiei,bucuresti,1919

Pacurariu D, Alexandru Odobescu

Teodorescu R, Gratiile unui erudit.Istoria arheologiei,1984

Vianu T, Alexandru Odobescu,Bucuresti,1960

Vulpe E D,Tezaurul de la Pietroasa,Bucuresti,1967

Revista Manuscriptum,1992,numarul 1-4