Dreptul mediului

Particularitatile izvoarelor formale ale dreptului mediului

1. Toate normele de dreptul mediului au caracter imperativ

2. Unele dintre normele de dreptul mediului sunt norme tehnice care prin includerea lor in acte normative produc efecte juridice

3. Izvoarele speciale ale dreptului mediului sunt conventiile si tratatele internationale sub 2 conditii: a) Romania sa fi aderat la ele

b) Sa fie in vigoare la data invocarii lor

Poluarea

Cuvantul "polluerre" (lat.) = a profana, a murdari

= acea actiune prin care omul isi degradeaza propriul sau mediu de viata

= este o lege naturala potrivit careia orice fiinta vie produce deseuri care neeliminate la timp din mediul sau de viata ii fac imposibila continuarea activitatii si a vietii insasi

Potrivit O.G. nr. 195/2005 prin poluare se intelege orice substanta, preparat sub forma solida, lichida, gazoasa sau sub forma de vapori ori de energie, radiatie, electro-magnetism, ionizanta, termica, fonica sau vibratii care introdusa in mediu modifica echilibrul constituentilor acestuia si al organismelor vii si aduce daune bunurilor materiale.

Prin poluare se intelege in general introducerea directa sau indirecta a unui poluant care poate aduce prejudicii sanatatii umane si calitatii mediului, poate dauna bunurilor materiale ori poate cauza o deteriorare sau o impiedicare a utilizarii mediului in scop recreativ sau in alte scopuri legitime.

Poluantul este un factor care aflat in mediu in cantitati si concentratii ce depasesc limita de toleranta a uneia sau mai multor specii de vietuitoare, impiedica inmultirea si dezvoltarea lor normala printr-o actiune toxica.

Actiunea de intoxicare produsa de poluant se numeste poluare si e cu atat mai grava cu cat diferenta dintre concentratiile poluantului in mediu si limitele de toleranta este mai mare.

Cel putin trei activitati umane contribuie cel mai mult la producerea poluarii: industria, agricultura neecologica, transporturile.

Poluarea din agricultura este mai mare decat poluarea industriala pentru urmatoarele motive:

1. Poluarea in agricultura vizeaza solul care e principalul mijloc de productie in agricultura, este limitat ca intindere si are caracter de fixitate

2. Poluarea in agricultura e mult mai intinsa decat cea industriala in sensul ca vizeaza intreaga suprafata de teren pe care s-au practicat neecologic mecanizarea, chimizarea si irigatiile.

3. Poluarea in agricultura are ca rezultat infestarea cu substante toxice a produselor agroalimentare.

4. Daca de regula poluarea industriala are un caracter accidental, cea din agricultura e rezultatul introducerii intentionate de catre om in sol a unor substante absolut necesare productiei agricole.

5. Daca in general productia industriala vizeaza la inceput un numar restrans de persoane - pe cei expusi profesional, cea din agricultura se refera de la inceput la intreaga populatie consumatoare a produselor agricole infestate.

Poluarea poate fi:

1. naturala - prin eruptii vulcanice, furtuni de praf si nisip

2. antropica - de natura fizica (termica, fonica, radioactiva, electromagnetism, chimica produsa prin deseuri si substante toxice si biologice)

Poluarea si protectia atmosferei

Atmosfera este invelisul gazos care inconjoara pamantul. Este alcatuita din aer, fara o limita superioara precisa, avand o compozitie aproximativ constanta, pana la circa 3000 metri altitudine. In 1979 a avut loc la Geneva prima Conferinta din Europa pentru protectia mediului si a fost adoptata Conventia si Rezolutia privind poluarea atmosferica transfrontiera pe distante lungi.

Poluarea atmosferica este eliberarea in aer, de catre oameni, mijlocit sau nemijlocit, de substante sau energie cu efecte nocive, de natura sa puna in pericol sanatatea omului, sa dauneze resurselor biologice si ecosistemelor, sa deterioreze bunurile materiale si sa aduca atingere valorilor de agreement si alte utilizari legitime ale aerului.

Conventia a definit poluarea atmosferei transfrontiera pe distante lungi ca fiind acea poluare a carei sursa fizica se afla cuprinsa, total sau partial in limitele supuse jurisdictiei nationale a unui stat, efectele producandu-se in limitele jurisdictiei nationale ale altui stat, la o distanta la care nu este in general posibil sa se distinga contributiile surselor individuale sau a grupurilor de surse de emisie.

Din aceste definitii rezulta ca poluarea aerului trebuie analizata in functie de modul de folosire a acestor factori de mediu de catre om. Astfel privit in calitatea sa de factor natural al vietii, aerul e considerat poluat atunci cand concentratia substantelor straine introduse in atmosfera in mod natural sau artificial, sistematic sau accidental, atinge un nivel care poate dauna vietii omului si bunurilor materiale. Privit in calitate de materie prima, aerul e considerat poluat atunci cand produce corodarea instalatiilor si constructiilor ori alterarea produselor. In turism, poluarea aerului nu vizeaza neaparat prezenta in compunerea sa a unor substante nocive ci si poluarea intr-o forma care il face mai putin agreabil pentru cei veniti sa se reconforteze in natura.

EFECTELE PRINCIPALE ALE POLUARII ATMOSFEREI (E+cauze)

1. Incalzirea temperaturii Terrei ca urmare a efectului de sera. Se estimeaza in rapoartele UNESCO din 2006 ca daca industriile care emana in atmosfera CO2 nu iau masuri severe de reducere a lor pana in 2035, temperatura Terrei va mai creste cu 1,5 grade Celsius, ceea ce va genera topirea calotei de gheata,cresterea nivelului apei in mari si oceane si scufundarea multor localitati de coasta.

2. Ploile acide - rezulta din arderea minereurilor de carbune, petrol si duc la distrugerea padurilor si recoltelor de vegetale.

3. Reducerea progresiva a structurii stratului de ozon - determina patrunderea pe Terra a unei cantitati mai mari de raze ultraviolete care determina inmultirea imbolnavirilor de cancer al pielii, cataractelor oculare, scaderea serioasa a recoltelor de vegetale.

4. Smog-ul - este un amestec de vapori de apa si diversi poluanti care sunt condensati.

- este de 2 feluri: londonez (reducator) si californian (oxidant).

Protectia atmosferei in dreptul intern

Potrivit legii protectiei mediului si a O.U.G. nr. 243/2000 privind protectia atmosferei in tara noastra, prin protectia atmosferei in dreptul intern se urmareste prevenirea, limitarea si eliminarea deteriorarii atmosferei in scopul evitarii producerii unor efecte negative asupra sanatatii umane, a bunurilor materiale si a mediului.

Politica nationala de protectie a atmosferei consta in principiu din:

1. introducerea de tehnici si tehnologii adecvate pentru retinerea poluantilor la sursa

2. gestionarea resursei de aer in scopul reducerii emisiei de poluanti pana la realizarea celor mai scazute niveluri si pentru asigurarea sanatatii umane

3. modernizarea si perfectionarea sistemului national de monitorizare integrata de supraveghere a calitatii aerului.

Potrivit Legii nr. 243/2000 obiectivele principale ale strategiei nationale privind protectia atmosferei sunt:

1. mentinerea calitatii aerului in zonele care se incadreaza in limitele prevazute de normele in vigoare pentru indicatorii de calitate

2. imbunatatirea calitatii aerului in zonele care nu se incadreaza in limitele prevazute de normele de calitate

3. adoptarea masurilor pentru limitarea pana la eliminare a efectelor negative ale poluarii aerului, inclusiv in context transfrontier

4. indeplinirea obligatiilor asumate de Romania prin tratate si conventii internationale si prin tratatul de aderare la Comunitatea europeana

Strategia nationala PENTRU PROTECTIA ATMOSFEREI

Se elaboreaza si reactualizeaza de Ministerul mediului si gospodaririi apelor (MMGA) si se adopta prin hotarare de guvern. Pe teritoriul Romaniei evaluarea calitatii aerului se realizeaza pe baza valorilor limita si a valorilor de prag. Pe baza evaluarii calitatii aerului MMGA intocmeste prin ordin al ministrului liste cuprinzand zone si aglomerari umane in care nivelul unuia sau mai multor poluanti sunt mai mari sau mai mici decat valoarea limita plus o marja de toleranta sau se gasesc intre acestea. Daca valorile limita sunt depasite pentru unul sau mai multi poluanti se elaboreaza planuri si programe integrate pentru toti acesti poluanti. Aceste programe si planuri se elaboreaza de catre organul administratiei publice locale cu titularii de activitate si cu toti ceilalti factori interesati. Pe baza acestor planuri si programe, MMGA si factorii implicati elaboreaza planul national de actiune in domeniul protectiei atmosferei ca parte integranta a planului national de protectia mediului.

Poluarea atmosferei poate fi produsa din surse fixe si din surse mobile (autovehicule). Titularii activitatilor care constituie surse fixe de poluare au printre altele urmatoarele obligatii:

sa participe la programe de reducere a poluarii atmosferei

sa solicite si sa obtina autorizatie de mediu

sa doteze instalatiile cu filtre si aparatura pentru retinerea poluantilor la sol etc.

Cei care detin surse mobile de poluare a aerului au ca obligatie principala efectuarea

unor revizii periodice pentru limitarea acestora.

Reglementari nationale privind protectia stratului de ozon

Pentru aplicarea masurilor din Conventia de la Viena din 1985 privind protectia stratului de ozon si a Protocolului de la Montreal din 1987 privind substantele care epuizeaza stratul de ozon, documente ratificare de Romania prin Legea 84/1993, a fost creat Comitetul National pentru Protectia Stratului de Ozon, organism interministerial, fara personalitate juridica, aflat in coordonare cu MMGA. Comitetul National propune spre aprobare Guvernului oportunitatea aderarii Romaniei la documentele internationale privind protectia stratului de ozon, propune Planul national de cercetare privind protectia stratului de ozon Ministerului Mediului, se ocupa de comercializarea gazelor cu efect de sera si altele.

Protectia atmosferica pe plan international

A facut initial obiectul jurispridentei

Prima hotarare pronuntata de tribunalul international in materie de poluare fiind in legatura cu o poluare a atmosferei produsa in SUA de catre o topitorie a Canadei aflata la granita cu SUA (in 1935). Principiile stabilite prin aceasta hotarare au fost preluate in diferite tratate si conventii internationale si in legislatiile nationale.

Pe plan european, un document notabil este "Declaratia de principiu asupra luptei impotriva poluarii aerului" adoptat de Consiliul de Ministrii al Consiliului Europei in 1968. Declaratia a recomandat statelor sa reglementeze in legislatiile nationale 3 metode pentru reducerea poluarii aerului:

1. instalatiile fixe susceptibile a cauza o crestere sensibila a poluarii aerului sa nu poata functiona fara o autorizatie emisa de un organ competent al statului

2. instalatiile care, considerate izolat, nu pot cauza o crestere sensibila a poluarii aerului, dar care, fie din cauza densitatii lor, fie din alte motive pot provoca o concentratie insemnata de poluanti, sa fie obligate de a instala filtre sau sa aiba un orar de functionare limitat.

3. vehiculele cu motoare si aparaturi fabricate in serie care utilizeaza combustibili din a caror ardere rezulta emisii poluante sa fie supuse periodic unui control tehnic.

Conventia de la Geneva (1979) privind poluarea atmosferei transfrontiere pe distante lungi a stabilit urmatoarele principii:

1. protejarea omului si a mediului inconjurator impotriva poluarii atmosferei, scop in care partile se angajeaza sa limiteze si sa ia masuri posibile sa stopeze poluarea atmosferei cu efecte transfrontiere

2. combaterea introducerii de poluanti in atmosfera prin organizarea de catre parti a schimbului de informatii, a consultarilor, verificarea politicilor in domeniul industriei.

3. acordarea la cerere de catre parte/partile care au suferit o poluare transfrontiera atmosferica a unor consultatii, ajutoare din partea partii/partilor sub a caror jurisdictie se afla sursa poluanta

Conventia de la Geneva este insotita de 5 protocoale :

a) primul la Helsinki (1985) privind reducerile emisiilor de sulf in atmosfera.

b) la Sofia (1988) privind combaterea emisiilor de oxizi de azot

c) la Geneva (1991) privind combaterea emisiilor de compusi organici volatili

d) la Geneva (1994) privind reducerea emisiilor care genereaza ploile acide

e) la Oslo (1996) privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera

Pentru franarea influentelor nocive asupra stratului de ozon stratosferic, in 1976 s-a adoptat primul plan mondial de cercetare asupra stratului de ozon. Au urmat o serie de masuri pentru stagnarea productiei de cloroflorocarboni in SUA, Canada, Suedia, Norvegia si statele europene.

Pentru ca nu existau rezultate in 1985 s-a semnat la Viena Conventia privind protectia stratului de ozon. Este o conventie cadru care a pus bazele cooperarii internationale in scopul protejarii atat a stratului de ozon cat si a ozonului aflat la mare altitudine. Partile se angajeaza sa protejeze sanatatea umana si mediul inconjurator impotriva efectelor adverse care rezulta din activitatile umane si care pot modifica stratul de ozon.

Conventia a fost urmata in 1987 de Protocolul de la Montreal privind substantele care epuizeaza stratul de ozon si i s-a adus la Londra un amendament in 1990. Amendamentul viza extinderea listei cu substante care epuizeaza stratul de ozon. Statele semnatare isi innoiesc obligatia de a proteja stratul de ozon prin masuri de precautie si controlul echitabil al emisiilor globale care duc la epuizarea stratului de ozon.

La Conferinta din 1992 s-a adopat Conventia privind schimbarile climatice care reprezinta un angajament al statelor semnatare de a realiza concentratia gazelor cu efect de sera in atmosfera la un nivel care sa permita oprirea imixtiunilor periculoase ale omului in sistemul climatic.Un asemenea nivel trebuie atins intr-o perioada suficient de mare pentru a permite statelor in curs de dezvoltare sa se adapteze treptat schimbarilor de clima si sa le ofere in acelasi timp garantii ca productia de alimente nu va fi afectata.

1997 Protocolul de la Kioto-ratificat de Romania in 2001 prin Legea 3/2001 prin care partile se obliga sa-si reduca emisiile antropice cu efect de sera cel putin cu 5% sub nivelul calculat al productiei anului 1990 pana in 2008-2012. Partile trebuie sa-si formuleze in acest scop programe pentru imbunatatirea mediului si ameliorarea schimbarilor climatice.

PROTECTIA SPATIILOR EXTRAATMOSFERICE SI A CORPURILOR CERESTI

Potrivit Tratatului de la Moscova din 1967 privind principiile care guverneaza activitatea statelor in explorarea si explotarea spatiului extraatmosferic, a Lunii si a corpurilor ceresti, acestea constituie bunuri apartinand intregii umanitati, fapt pentru care se prevede principiul-explorarea si exploatarea lor se poate face de catre orice stat in mod liber, in conditii de egalitate cu celelalte state si numai in scopuri pasnice. Tratatul a fost ratificat de Romania in 1974.

Potrivit art.4- explorarea spatiului extraatmosferic si a corpurilor ceresti trebuie astfel facute incat sa nu provoace pagube obiectelor lansate de alte state si sa nu produca contaminarea Pamantului prin aducerea de materiale sau substante extraterestre. Tratatul interzice amplasarea pe orbita in jurul Pamantului a oricarui obiect purtator de arme nucleare sau orice alte arme de distrugere in masa, stabilirea pe corpurile ceresti de baze, instalatii militare, efectuarea de manevre militare precum si experimentarea oricarui tip de arma. Asupra obiectelor lansate in spatiul cosmic, statul care le-a lansat ramane proprietar nu numai pe perioada cat se afla in acest spatiu, dar si atunci cand revine pe Pamant. Ca urmare, daca un astfel de obiect cade pe teritoriul altui stat, pe baza datelor de identificare transmise de statul proprietar, primul stat e obligat sa-l returneze. Daca obiectul cade intr-o zona nesupusa jurisdictiei nationale, pe baza datelor de identificare, statele parti au obligatia sa coopereze in recuperarea si returnarea lui catre statul proprietar. Tratatul prevede raspunderea statului atunci cand lanseaza un obiect spatial pentru daunele produse de acesta altor obiecte spatiale lansate de alte state sau pe Pamant.

Apa

Clasificarea apei:

A. Din punct de vedere al administrarii lor:

1. ape internationale - cele cu privire la care statul nostru este riveran cu alte state, cele care intra sau trec prin granitele nationale, precum si cele cu privire la care interesele unor state straine au fost recunoscute prin tratate si conventii internationale

2. ape teritoriale - cele care intra sau trec prin granitele nationale; maritime interioare - cele cuprinse intre portiunea tarmului tarii noastre spre larg, a caror intindere si delimitare este stabilita prin legea nationala ( Romania: 12 mile marine)

3. ape nationale - raurile, fluviile, canalurile si lacurile navigabile interioare precum si apele raurilor si fluviilor de frontiera de la malul roman pana la linia de frontiera stabilita prin tratate si conventii internationale

B. Dupa asezarea lor:

1. de suprafata -de interes general

-de interes local

2. ape subterane

C. Din punct de vedere al destinatiei economice concrete:

1. ape destinate consumului populatiei, cand potrivit criteriilor economice-politice apa apare ca obiect al consumului individual

2. ape destinate agriculturii - cand potrivit acelorasi criterii apa apare ca obiect al muncii (folosit in general pentru irigatii)

3. ape cu destinatie speciala - folosite pentru navigatie, pescuit, producerea energiei electrice si altele cand pe baza acelorasi criterii apa apare ca mijloc de productie

D. Din punct de vedere al practicarii pescuitului si al protectiei resurselor vii ale apelor:

Se grupeaza pe bazine piscicole; fac parte din bazinele piscicole apele nationale si statatoare din interiorul tarii, apele maritime interioare si terenurile acoperite cu apa care servesc sau ofera conditii pentru cresterea si inmultirea pestilor, a mamiferelor acvatice si a crustaceelor. Bazinele piscicole pot fi naturale sau amenajate. Temporar fac parte din bazinele piscicole si apele de pe terenurile inundabile pana la retragerea viiturilor daca ofera conditiile prevazute mai sus.

Poluarea apei

Consunul de apa determina poluarea apei. Prima Conferinta generala europeana asupra poluarii apelor care a avut loc la Geneva, a definit poluarea apei ca fiind: "Modificarea directa sau indirecta a compozitiei apelor unei surse oarecare ca urmare a activitatii omului in asa masura incat apele devin mai putin adecvate unora sau tuturor folosintelor pe care le avea in stare initiala".

Legea romana a apelor nr. 107/1996 cu ultimele modificari in 2005 defineste poluarea apei: "Alterarea calitatilor fizice, chimice sau biologice ale acestora peste o limita admisibila stabilita, inclusiv depasirea nivelului national de radio-activitate produsa direct sau indirect prin activitati umane care fac ca apele sa devina improprii pentru scopurile in care aceasta folosinta era posibila inainte de a interveni alterarea."

Poluarea apelor poate fi naturala si antropica ( de natura fizica, chimica, biologica si bacteriologica).

Administrarea si folosinta apelor in Romania

Potrivit Constitutiei, apele cu potential energetic valorificabil folosite in interes public, marea teritoriala, plajele, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental fac obiectul exclusiv al proprietatii publice. In detalierea textului constitutional, legea apelor arata ca apartin domeniului public: apele de suprafata impreuna cu albiile lor minore, cu lungimi mai mari de 5 km si bazine hidrografice mai mari de 10 km patrati, malurile si cuvetele lacurilor, apele subterane, apele maritime interioare, marea teritoriala impreuna cu bogatiile lor naturale si potentialul energetic valorificabil.

Apele cu lungimea mai mica de 5 km si bazinele hidrografice mai mici de 10 km patrati apartin detinatorilor cu orice titlu ai terenurilor pe care se formeaza sau curg.

Insulele care nu sunt in legatura cu terenurile cu mal la nivelul mediu al apei apartin proprietarilor albiei apei. Daca terenurile cu mal sunt inundate consecutiv pe o durata de minim 3 ani la nivelul mediu al cursului de apa atunci proprietatea asupra albiei apei se extinde si asupra suprafetei inundate indiferent de forma de proprietate stabilita, regimul juridic de folosire a resurselor de apa este un drept exclusiv al Guvernului pe care il exercita prin MMGA.

Folosinta apelor in Romania este de 2 feluri:- libera - pentru nevoi de adapat, baut, scaldat   -autorizata - pentru agricultura sau are una din destinatiile speciale prevazute de lege

Raporturile juridice privind folosinta apei care se nasc, modifica sau sting in legatura cu folosinta apei, difera astfel: atunci cand apa este considerata obiect de consumatie individuala (deci este folosita de populatie) raporturile juridice sunt asemenea (nu identice) celor din contractul de vanzare-cumparare; cand apa este considerata obiect al muncii (irigatii) sau mijloc de productie raporturile juridice care se nasc sunt asemenea fie celor din contractul de vanzare-cumparare, a contractului de cesiune sau a contractului de comodat dupa cum folosinta apei s-a acordat cu titlu oneros sau gratuit.

Administrarea apelor de pe cuprinsul Romaniei se realizeaza de catre Administratia Nationala "Apele Romane" din subordinea MMGA pentru toate apele proprietate publica, iar pentru celelate ape administrarea se realizeaza pe baza unor contracte de cesiune de catre alte persoane juridice (ApaNova etc.).

Subiect examen: De cate feluri este folosirea apelor si prin ce raporturi se realizeaza?

Gospodarirea apelor in Romania

Se bazeaza pe principiul solidaritatii umane si al interesului comun prin colaborare si cooperare la toate nivelurile administratiei publice, a utilizatorilor de apa, a colectivitatilor locale si a populatiei. Informatiile hidro-meteorologice, hidrologice si de gospodarire a apelor se obtin prin unitatile autorizate ale Administratiei nationale "Apele romane" si constituie Fondul National de Date de Gospodarire a Apelor. Acest Fond plus apele din domeniul public fac parte din Cadastrul apelor.

Protectia apelor

Protectia apelor poate fi cantitativa si calitativa.

Protectia cantitativa - utilizatorii de apa sunt obligati sa respecte normele de consum de apa pe unitatea de produs sau pe activitate, sa economiseasca apa prin folosirea judicioasa, sa asigure intretinerea si repararea instalatiilor proprii si altele.

Normele de consum pe unitatea de productie sau pe activitate se propun de catre marii utilizatori de apa la nivelul celor mai bune performante ale tehnologiilor folosite, dupa care se avizeaza de catre ministerul interesat si se aproba de MMGA. Daca in acest proces apar divergente intre MMGA si celelate ministere aceste divergente se rezolva numai de catre Guvern.

Daca la un moment dat consumul de apa nu acopera toate necesitatile (seceta), legea instituie o serie de restrictii si de prioritati in folosirea apei astfel: au prioritate fata de alte folosinte apa necesara consumului populatiei, apa necesara unitatilor zootehnice, apa pentru refacerea rezervei intangibile dupa incendii, precum si debitele de apa necesare mentinerii echilibrului ecologic si al habitatului acvatic.

Protectia calitativa - legea interzice poluarea intentionata a apelor si este sanctionata penal cu inchisoarea.

Limitele de incarcare cu poluanti a apelor uzate (folosite) si evacuate in resursele de apa se aproba la propunerea MMGA prin hotarare de Guvern. Pentru protectia apei potabile - pentru care avem o lege speciala - in jurul instalatiilor si surselor de alimentare, a surselor de apa minerala si a lacurilor si namolurilor terapeutice se instituie zone de protectie sanitara cu regim sever sau cu regim de restrictionari precum si perimetre de protectie hidro-geologica.

Protectia impotriva inundatiilor, a fenomenelor meteorologice periculoase si a accidentelor la constructii hidrotehnice

Este o activitate de interes national. Se realizeaza prin formatiunile proprii ale Comisiei Nationale de Aparare Impotriva Inundatiilor care intra in structura Comisiei guvernamentale de aparare impotriva dezastrelor si este reglementata de H.G. nr. 638/1999 cu completarile si modificarile ulterioare. In sensul acestui act normativ prin aparare impotriva dezastrelor se intelege:

a)   masuri de prevenire si pregatire a interventiei luate inainte de declansarea fenomenului periculos

b)       masuri operative - luate in timpul producerii inundatiilor

c)   masuri de interventie ulterioara - pentru recuperare, inventariere si reabiliare

Aceste masuri sunt cuprinse in Planul national de aparare impotriva dezastrelor precum si in planurile regionale adoptate de autoritatile administratiei publice locale in colaborare cu autoritatile de mediu.

Apararea impotriva dezastrelor constituie si o obligatie care revine tuturor persoanelor fizice si juridice, cu exceptia persoanelor cu handicap, a batranilor, copiilor si altor personae dezavantajate. Masurile prevazute in aceste planuri sunt structurate pe 3 situatii:

situatii de atentie - care nu prezinta neaparat un pericol

situatii de alerta - cand se contureaza producerea pericolului

situatii de urgenta ( de pericol) - cand pericolul devine iminent si sunt necesare luarea unor masuri exceptionale

Regimul juridic al zonei costiere si gospodarirea acestei zone

Reglementat de O.U.G. nr. 202/ 2002 careia i s-au adus modificari in 2005 iar acum se lucreaza la un nou act normativ.

Zona costiera = spatiul geografic situat la contactul marii cu uscatul, incluzand apele de coasta de suprafata si subterane si terenurile adiacente, inclusiv apele de suprafata si subterane puternic interconditionate si aflate in imediata apropiere a tarmului impreuna cu insulele si lacurile sarate si zonele umede in contact cu marea, plaja si faleza.

Reglementarile care exista si care urmeaza sa se ia, au ca scop:

stabilirea zonei costiere si a masurilor care se impun pentru asigurarea integritatii acesteia

garantarea utilizarii publice a zonei costiere romanesti cu exceptia situatiilor care privesc siguranta statului

utilizarea durabila pe baza principiilor care asigura protectia mediului, a peisajului si a mostenirii culturale, istorice si arheologice

reconstructia si refacerea zonei costiere si integrarea in regimul acesteia a politicilor de mediu si a altor politici sectoriale

In prezent gospodarirea zonei costiere se realizeaza pe baza unor principii generale si specifice si anume:

principiul dezvoltarii durabile

principiul prevenirii

principiul precautiei

principiul restaurarii

principiul poluatorul plateste

principiul utilizarii celor mai bune tehnici disponibile

principiul accesului public la informatii de mediu

principiul cooperarii internationale

(principii pe larg in seminarul 1)

Zona costiera se afla in mare parte in proprietate publica dar sunt portiuni care apartin si proprietatii private.

Folosirea terenurilor si a apei din zona costiera se realizeaza pe baza incheierii unor contracte de concesiune intre autoritatile din subordinea MMGA si diversi beneficiari (persoane fizice si juridice).

Administrarea generala a zonei costiere se realizeaza de catre Agentia Nationala pentru Protectia Mediului care se gaseste in subordinea MMGA.

Regimul juridic al cursurilor de apa si a lacurilor internationale

Unul din primele documente care au fost adoptate de o organizatie neguvernamentala (de Asociatia de Drept international) in materia prevenirii si combaterii poluarii apelor internationale il constituie Regulile de la Helsinki (1966).

Potrivit art. 6 din Regulile de la Helsinki, fiecare stat din cadrul unui bazin international are dreptul la o cota echitabila si rezonabila de folosire a apelor bazinului si are in acelasi timp obligatia de a se abtine de la producerea unei noi forme de poluare sau cresterea poluarii existente.

Intr-un cadru geografic mai restrans Consiliul Europei (6 mai 1968) a adoptat Cartea Europeana a apei.

La Conferinta Nationala de la Stockolm din 1972, desi protectia apelor continentale impotriva poluarii nu a fost mentionata expres pe ordinea de zi s-a stabilit totusi principiul potrivit caruia aruncarea de materiale toxice sau alte materiale precum si degajari de caldura in cantitati sau concentratii in care apa nu le poate neutraliza eficient sa fie interzise.

Pe baza unor recomandari a Conferintei ONU (1996) a fost adoptat la scara mondiala Programul pentru gestiunea acceptabila a resurselor continentale de apa.

Poluarea cursurilor de apa internationale

Potrivit Regulilor de la Helsinki - poluarea nu este o utilizare in sine a apelor ci o alterare a calitatilor fizice, chimice si biologice produse prin activitati umane. In cazul in care alterarea este substantiala si are un impact semnificativ privind folosirea rationala a cursului de apa, ea atrage raspunderea internationala a statului poluator.

Proiectul de Conventie europeana asupra protectiei cursurilor de apa internationale semnat la Strasbourg in 1973 contine obligatii generale si specifice si propune norme de calitate a apelor.

Obligatiile generale - tratatul prevede ca fiecare stat trebuie sa ia in legatura cu apele de suprafata de pe teritoriul sau, precum si cu fluviile internationale, masuri de prevenire a noilor forme de poluare si de reducere a poluarii existente. In cazul producerii unei poluari deosebit de grave, statele au obligatia sa coopereze.

In legatura cu deversarea in cursurile de apa internationale a unor substante periculoase documentul foloseste tehnica listelor astfel:

a)  substantele neobisnuit de toxice prevazute de lista A sau lista neagra nu pot fi deversate sub nicio forma

b)  cele mai putin vatamatoare - lista B sau lista cenusie pot fi deversate de la caz la caz pe baza unor autorizatii date de un organ competent al statului riveran

c)  toate celelalte substante cuprinse in lista C sau lista alba pot fi deversate pe baza unei aprobari date de acelasi organ competent al statului riveran

Se propun 2 categorii de norme de calitate a apelor:

Norme minime care trebuie respectate in fiecare punct unde cursul de apa traverseaza frontiera dintre 2 state parti

Norme speciale concepute ca standarde de calitate a apei

In 1905 la Washington s-a semnat intre S.U.A si Canada Tratatul asupra apelor de frontiera care nu defineste nici termenul de poluare, nici pe cel de prejudiciu, dar prevede in art. 4 ca apele de frontiera nu vor fi poluate astfel incat sa se aduca prejudicii societatii, populatiei sau bunurilor celeilalte parti. Aceasta obligatie s-a transformat ulterior intr-un principiu.

In 1972 intre S.U.A. si Canada se incheie Acordul relativ al calitatii apelor din Marile lacuri. Este foarte important deoarece:

Introduce termenul de cercuri concentrice in care cercul mic sau maximum restrans este aferent apelor de frontiera dintre cele doua state iar cercul mare sau minimum restrans este destinat tuturor apelor de frontiera din zona Marilor Lacuri. In functie de aceasta delimitare a apelor, regimul juridic stabilit e diferit.

Introduce termenul de substante neobisnuit de vatamatoare prin care se intelege orice element sau compus identificat de parti care deversat in orice cantitate produce un pericol iminent si substantial pentru sanatatea publica

Introduce termenul de "autoritati de regiune" prevazand ca desi raspunderea revine celor 2 parti, Guvernele statelor si provinciilor riverane raspund si ele ori de cate ori poluarea apelor dulci poate fi localizata

Documente care ne privesc si pe noi:

In 1985 la Bucuresti - Declaratia privind cooperarea statelor dunarene in domeniul protejarii si indeosebi al gospodaririi apelor Dunarii impotriva poluarii are ca obiective:

utilizarea rationala si conservarea resurselor de apa ale Dunarii

prevenirea poluarii apelor Dunarii

supravegherea calitatii lor

Pe baza acestei conventii s-a creat Comisia dunareana care se intruneste o data la doi ani si ori de cate ori este nevoie pentru a dezbate rapoartele statelor parti in legatura cu masuri de prevenire si combatere a poluarii Dunarii pe care le-au aplicat.

In 1986 la Szeget s-a incheiat Conventia privind protectia apelor raului Tisa si a afluentilor sai impotriva poluarii. Conventia defineste termenii de ape poluate si actiunea de poluare a apei si obliga partile sa intocmeasca la punctele de frontiera liste cu indicatorii de poluare ai Tisei. Pe baza acestor liste Comisia interministeriala aplica masurile care se impun si hotareste forma de raspundere juridica daca se produc poluari.

In anul 1992 la Helsinki s-a adoptat Conventia privind protectia cursurilor de apa si a lacurilor internationale, ratificata de Romania in 1995 prin Legea nr. 30/1995. Conventia defineste apele transfrontiere = orice apa de suprafata sau subterana care marcheaza frontiera dintre 2 state parti, le traverseaza sau sunt localizate pe acestea, oriunde apele transfrontiere se varsa in mare, fara a forma estuare. Limita acestor ape este data de o linie trasa peste gurile lor de varsare, intre limitele interioare de reflux de pe malurile lor.

Conventia defineste impactul transfrontier = orice efect negativ semnificativ asupra mediului rezultat dintr-o schimbare in conditiile apelor transfrontiere, cauzata de o activitate umana a carei origine fizica se afla total sau partial sub jurisdictia unui stat, efectele producandu-se intr-o zona aflata sub jurisdictia altui stat.

Partile se obliga se coopereze in adoptarea unor masuri legislative si administrative privind gestionarea durabila a apelor si lacurilor internationale si pentru combaterea poluarii acestora. In realizarea actiunilor preconizate ele inteleg sa se conduca dupa urmatoarele principii:

principiul precautiunii in baza caruia actiunea de evitare a impactului transfrontier prin degajarea de substante periculoase nu poate fi amanata din cauza faptului ca la momentul dat cercetarea stiintifica nu a reusit sa demonstreze pe deplin legatura cauzala dintre aceste substante pe de o parte si impactul transfrontier pe de alta parte.

principiul poluatorul plateste - costurile masurilor de prevenire si reducere a impactului transfrontier se suporta de catre cel ce polueaza

principiul gospodaririi durabile a resurselor de apa transfrontiere si a lacurilor internationale

Conventia de la Sofia din 1994 privind cooperarea statelor dunarene pentru protejarea si utilizarea durabila a fluviului Dunarea, ratificata de Romania in 1995 prin Legea nr. 14/1995.

Fata de Declaratia de la Bucuresti din 1985 privind cooperarea statelor dunarene pentru protejarea si utilizarea durabila a fluviului Dunarea, Conventia de la Sofia se refera la protectia apelor din intregul bazin hidrografic al Dunarii. Partile se angajeaza sa nu deverseze substante periculoase in Dunare si apele din bazinul hidrografic al acesteia si sa aplice masuri de gospodarire durabila care vizeaza:

mentinerea calitati apelor si a vietii in general in bazinul dunarean

pastrarea accesului continuu la resursele naturale ale apelor

evitarea pagubelor ecologice de durata

asigurarea protectiei ecosistemelor

aplicarea unei abordari preventive

Obiectul Conventiei il reprezinta o serie de activitati planificate sau in curs de realizare in masura in care acestea produc sau pot produce impacte transfrontiere cum sunt: evacuarea apelor uzate, introducerea de substante periculoase, activitati din domeniul amenajarilor hidrografice, exploatarea resurselor naturale si altele.

Poluarea si protectia marilor si oceanelor

Particularitatile poluarii marilor si oceanelor prezinta 2 aspecte: proprietatile diferitilor poluanti ai marilor si oceanelor si locurile unde se produce poluarea marilor si oceanelor.

proprietatile diferitilor poluanti ai marilor si oceanelor - s-a constatat ca unii poluanti ai marilor si oceanelor isi conserva compozitia lor chimica timp de decenii in timp ce altii devin inofensivi in cateva zile sau ore. Sunt poluanti care prezinta o amenintare imediata si precisa a florei si faunei marine, in timp ce altii devin nocivi dupa o perioada mare de timp. Exista poluanti care intoxica flora si fauna marina prin simplul contact cu el. Altii se aglomereaza in corpul vietuitoarelor marine producand modificari biologice si chiar aparitia unor specii noi care distrug celelate specii. Cei mai periculosi sunt: hidrocarburile, substantele radioactive, detergentii si pesticidele.

locurile unde se produce poluarea marilor si oceanelor -marile si oceanele nu reprezinta un spatiu omogen, curentii deplasand masele de apa, iar flora si fauna marina se afla concentrate numai in anumite spatii.

Protectia marilor si oceanelor

Se realizeaza prin 2 mari categorii de norme juridice:

norme nationale

norme internationale a) cu vocatie universala care obliga toate statele

b) regionale care se aplica numai anumitor mari

Practica statelor s-a orientat cu precadere spre protectia marilor teritoriale si a apelor maritime internationale, in legatura cu care intalnim:

un grup de norme care reglementeaza operatiunile de amestecare a petrolului cu apa in activitatile de curatire a navelor si in operatiile de descarcare si transfer a hidrocarburilor din si in tancurile petroliere

norme care stabilesc zone prohibitive pentru operatiunile de descarcare a produselor petroliere de la nava la nava si de la nava la uscat

norme care reglementeaza dreptul de inspectare a navelor banuite de a fi facut deversari in mediul marin, drept recunoscut organelor statului riveran si reglementeaza obligatia de a reclama nava oriunde in marea libera

norme care reglementeaza dreptul de pescuit si protectia fondului piscicol

Reglementari nationale

In 1990 in Romania a fost adoptata L17/990 cu ultima modificare in 2004, privind regimul juridic al apelor maritime interne, al marii teritoriale, al zonei contigue si al zonei economice exclusive a Romaniei.

Potrivit legii sunt considerate ape maritime interne suprafetele de apa situate intre tarmul marii si liniile de baza.

Marea teritoriala este fasia de mare adiacenta tarmului ori dupa caz apele maritime interne cu latimea de 12 mile marine masurate de la liniile de baza. Liniile de baza sunt liniile celui mai mare reflux de-a lungul tarmului sau liniile care unesc punctele cele mai avansate ale tarmului spre larg, ale locurilor de acostare si ale amenajarilor si instalatiilor portuare.

Zona contigua e fasia de mare adiacenta marii teritoriale care se intinde spre larg pe o distanta de 24 mile marine masurate de la liniile de baza.

Zona economica exclusiva este instituita in spatiul marin al tarmului romanesc, situata dincolo de limita marii teritoriale in care statul roman isi exercita drepturile suverane asupra solului, subsolului si a resurselor naturale existente.

Legea imputerniceste Romania sa adopte norme si sa ia masuri pentru prevenirea si reducerea poluarii, protectia navigatiei si sa asigure respectarea si aplicarea acesteia in porturi, in apele maritime interne, in marea teritoriala si in zona exclusiva. Aceste masuri privesc evacuarea substantelor toxice, combaterea poluarii facute de nave, a poluarii provenind de la instalatiile pentru exploatarea si explorarea resurselor naturale de pe solul si subsolul marin, precum si prevenirea poluarii produse de celelalte instalatii.

Atunci cand exista motive temeinice sa se creada ca o nava folosita in scop comercial a facut o deversare de substante toxice in marea noastra teritoriala, apele maritime internationale sau in zona economica exclusiva, organele romane competente au dreptul:

sa ceara explicatii navei in legatura cu faptele ce i se imputa

daca explicatiile sunt vadit mincinoase sau refuzate, organele romane competente au dreptul de a inspecta nava

cand se costata culpa navei respective, organele romane competente au dreptul sa dispuna retinerea navei si arestarea echipajului, intentand in acelasi timp o actiune la organul jurisdictional competent - Tribunalul maritim de la Constanta

Foarte importanta este dispozitia potrivit careia se interzice in marea noastra teritoriala si apele maritime interne, intrarea oricarei nave care are la bord arme nucleare sau orice alte arme de distrugere in masa precum si marfuri interzise de statul roman (ex: stupefiante).

Intrarea navelor cu propulsie nucleara in marea noastra teritoriala si apele maritime interne este permisa numai dupa solicitarea acestui lucru organelor competente si s-a obtinut cu minimum 30 de zile inainte de data cand se intentioneaza acest lucru.

Sunt interzise: lansarea, imbarcarea si debarcarea de tehnica militara, submarine, amfibii si orice alte instalatii in masura sa execute cercetari acvatice sau subacvatice.

Imbarcare sau debarcarea de marfuri, stupefiante si substante contrar legii vamale, fiscale, sanitare, de fonduri banesti si de persoane contrar legilor vamale, fiscale, sanitare sau de imigrare romane. Este interzisa poluarea deliberata si grava de orice natura a ecosistemelor marine. Daca in zona economica exclusiva a Romaniei o nava a desfasurat activitati care contravin legilor romane, aceasta nava poate fi urmarita si dincolo de marea teritoriala cu conditia ca urmarirea sa inceapa in marea teritoriala apartinand statului roman si sa fie neintrerupta.

Conventia de la Bucuresti din 1992 privind protectia apelor marii impotriva poluarii - la apele cu caracter regional.

Reglementarile internationale cu caracter universal privind protectia apelor si oceanelor

In 1958 la Geneva s-au semnat patru conventii foarte importante:

Conventia privind marea teritoriala si zona contigua

Conventia privind marea libera

Conventia privind platoul continental

Conventia privind pescuitul si conservarea resurselor vii ale marii

Conventia privind marea teritoriala si zona contigua defineste zona contigua si recunoaste drepturile suverane ale statului in explorarea si exploatarea resurselor naturale din aceasta zona.

Conventia privind marea libera consacra principiul potrivit caruia aceasta face parte din patrimoniul universal, fapt pentru care explorarea si exploatarea resurselor naturale din solul si subsolul marin se poate face in mod liber de orice stat in conditii de egalitate si numai in scopuri pasnice.

Conventia privind platoul continental recunoaste drepturile suverane ale statului in exploatarea resurselor naturale pe care le defineste ca fiind resurse minerale si orice alte resurse de pe solul si subsolul marin precum si organismele vii apartinand speciilor sedentare, adica acele specii care in stadiul in care pot fi pescuite sunt incapabile de a se deplasa singure si care raman in contact permanent cu solul si subsolul marin.

In 1969 la Bruxelles s-a semnat Conventia Internationala asupra interventiei in marea libera in caz de accident care antreneaza sau poate antrena o poluare cu hidrocarburi. Se desprind din aceasta Conventie drepturile statului riveran, amenintat cu o asemenea poluare, de a lua masuri de prevenire si limitare a pericolului iminent care ii ameninta tarmurile sau interesele legate de navigatie. Se exclude din sfera de aplicare a Conventiei orice act indreptat impotriva unei nave de razboi care apartine unui stat parte sau care navigheaza sub pavilionul acestuia.

Tot in 1969 la Bruxelles s-a adoptat Conventia asupra raspunderii civile pentru prejudicii cauzate prin poluarea cu hidrocarburi. Are ca obiect garantarea unei indemnizatii echitabile statului care a suferit o poluare cu hidrocarburi, stabileste regulile de procedura uniforma pentru recuperarea prejudiciului si reglementeaza dreptul victimei, persoana fizica sau juridica de drept public sau privat precum si a unui stat de a fi despagubit. Cauzele exoneratoare de raspundere sunt un act de razboi, un fenomen natural catastrofal, actiunea criminala a unui tert sau neglijenta unui Guvern in mentinerea auxiliarelor navigatiei. In caz de culpa concurenta a 2 sau mai multe nave opereaza solidaritatea pasiva a debitorilor.

In 1971 la Bruxelles s-a semnat Conventia asupra crearii unui fond international de indemnizare a victimelor pentru pagubele produse prin poluarea cu hidrocarburi. Aceasta are ca scop asigurarea unei indemnizatii sigure victimelor poluarii cu hidrocarburi in anumite situatii in care Conventia de la Bruxelles din 1969 nu se aplica sau aplicandu-se nu acopera in intregime prejudiciul. Vizeaza o atenuare a raspunderii proprietarului navei prevazandu-se ca raspunderea trebuie impartita intre toti cei interesati in transportul de hidrocarburi.

In 1971 Adunarea General a ONU adopta Declaratia Adunarii Generale asupra principiilor privind fundul marilor si oceanelor si subsolul lor dincolo de limitele jurisdictiilor nationale. Consacra principiul potrivit caruia solul si subsolul marin aflat dincolo de limitele jurisdictiei nationale fac parte din patrimoniul comercial al umanitatii si poate fi explorat si exploatat in acelasi regim ca si marea libera, spatiul atmosferic.

In 1972 la Oslo s-a semnat Conventia referitoare la prevenirea poluarii marine cauzata prin operatiuni de imersare (scufundare) facute de nave si aeronave. Este primul document care se refera nu numai la hidrocarburi ci la toate substantele toxice luate in considerare dupa gradul lor de nocivitate.

Pentru imersarea substantelor toxice Conventia foloseste tehnica listelor:

substantele deosebit de periculoase de pe lista neagra nu pot fi imersate in niciun caz

cele mai putin periculoase de pe lista cenusie pot fi imersate de la caz la caz pe baza unui permis special emis de o autoritate competenta

substantele de pe lista alba pot fi imersate pe baza unei aprobari data de aceasi autoritate competenta a statului

Aceasta conventie a creat o Comisie cu atributii de control care actioneaza pe o arie geografica larga - intre coastele vestice ale Europei pana Mijlocul Oceanului Atlantic si de la latitudinea ce trece prin Gibraltar pana la Oceanul arctic, excluzand Marea Baltica in legatura cu care exista o Conventie regionala.

In 1973 la Londra s-a semnat Conventia Internationala pentru prevenirea poluarii de catre nave - Conventia Mark Pol care are ca obiect conservarea mediului marin prin eliminarea totala a poluarii cu hidrocarburi si reducerea accidentelor de deversare a acestora. Conventia se aplica navelor sau aeronavelor inmatriculate pe teritoriul statelor parti precum si celor care arboreaza pavilionul unui stat parte si nu se aplica navelor de razboi.

Conventia asupra dreptului marii de la Montego Bay din 1982 instituie principiul potrivit caruia resursele minerale ale adancurilor tuturor marilor constituie patrimoniul comercial al umanitatii. Are un capitol intreg dedicat protectiei resurselor vii ale marii si stabileste formele de cooperare regionala si globala in protectia mediului marin, contine reglementari privind protectia zonelor inghetate ale marilor si oceanelor si raspunderea juridica a statelor pentru prejudiciile cauzate.

Tratatul de la Moscova din 1971 privind interzicerea instalarii unor arme nucleare si a oricaror arme de distrugere in masa pe fundul marilor si oceanelor, urmarind prin dispozitiile sale si prevenirea poluarii mediului marin cu substante radioactive si alte substante toxice periculoase care pot proveni de la aceste depozite de arme de distrugere in masa.

Documente cu caracter regional privind protectia marilor si oceanelor

→ 1974 - Helsinki s-a adoptat Conventia privind protectia Marii Baltice impotriva poluarii. Ea priveste in principal poluarea de origine telurica care ajunge in mari prin intermediul cursurilor de apa sau de la asezarile si industriile de pe litoral. In afara unor situatii de exceptie, expres prevazute - securitatea vietii pe mare si securitatea navigatiei-deversarea substantelor periculoase in Marea Baltica este interzisa. Pentru deversarea celorlalte substante este nevoie de o autorizatie.

Conventia se aplica navelor si aeronavelor inmatriculate pe teritoriul statelor parti, celor straine, incarcate insa pe teritoriul lor cu substantele toxice precum si navelor banuite a fi facut deversari in apele lor teritoriale.

→ 1974- Paris- Conventia privind prevenirea poluarii marine de origine telurica-este o conventie regionala pentru ca se refera, intre anumite latitudini si longitudini la Oceanul Atlantic si Arctic. In caz de poluare telurica grava produsa cu o substanta expres prevazuta in Anexa, partile au obligatia sa negocieze si sa incheie un acord de cooperare.

→ 1976- Barcelona a avut loc Conferinta Plenipotentialilor statelor riverane la Marea Mediterana care a adoptat Conventia privind protectia apelor Marii Mediterane impotriva poluarii si 2 Protocoale: Protocolul privind poluarea Marii Mediterane prin operatiuni de imersare (scufundare) si Protocolul privind cooperarea partilor in combaterea poluarii Marii Mediterane cu hidrocarburi in situatii critice.

Relatia dintre Conventie si cele 2 protocoale consta in faptul ca un stat care adera sau ratifica Conventia are obligatia sa faca acelasi lucru cel putin cu privire la unul dintre protocoale. Principalele obligatii ale partilor privesc prevenirea si combaterea poluarii cu hidrocarburi a Marii Mediterane rezultata din operatiuni de imersare facute de nave, de instalatiile si asezarile de pe coasta si de echipajele de agrement.

→ 1981- Lima - s-a semnat Conventia privind protectia zonelor de coasta si a apelor Pacificului de Sud-Est. Este considerata un document regional pentru ca se refera numai la o zona de 200 mile marine ale Pacificului de Sud- Est in care statele semnatare isi exercita drepturile suverane si jurisdictia. Desi obligatiile principale pentru prevenirea si combaterea poluarii revin statelor parti, totusi se prevad anumite obligatii si raspunderi pentru orice nava indiferent de pavilionul sub care navigheaza daca produce o poluare in Pacific dincolo de zona de 200 de mile marine la care se refera Conventia, dar care are efecte si in aceasta zona.

→ 1983- Bonn s-a incheiat Conventia privind protectia apelor Marii Nordului impotriva poluarii cu hidrocarburi. Principala obligatie a partilor se refera la prevenirea si combaterea acestei poluari atunci cand prezinta un pericol grav si iminent pentru navigatia pe mare sau asezarile de coasta. Prin conventie se stabileste un sistem de zone in care statele parti au fie raspunderi individuale, fie raspunderi colective.

→ 1992- Bucuresti se semneaza Conventia privind protectia apelor Marii Negre impotriva poluarii, avand ca parti: Bulgaria, Republica Georgia, Romania, Federatia Rusa, Turcia si Ucraina. La incheierea acestei Conventii partile au avut in vedere o serie de caracteristici specifice Marii Negre: o mare aproape inchisa, un bazin colector al unei vaste retele de rauri si fluvii, stratificarea apelor sale de adancime si sensibilitatea deosebita a florei si faunei la schimbarile de temperatura si de compozitie a apei. Conventia se aplica la Marea Neagra propriu-zisa avand ca limita de sud pentru scopurile urmarite linia care uneste Capul Kelagra si Capul Dalayan, referirea la Marea Neagra incluzand marea teritoriala si zona economica exclusiva a fiecarei parti in Marea Neagra.

Subiect examen aceasta conventie: la reglementarile nationale (cursul trecut); Prin ce se manifesta superioritatea fata de celelalte?

Conventia de la Bucuresti din 1992:

A dat cea mai ampla definitie poluarii mediului marin si anume: " introducerea de catre om direct sau indirect de substante sau energie in mediul marin, inclusiv estuare, care are sau poate avea asemenea efecte daunatoare cum sunt: vatamarea resurselor vii si a vietii marine; pericole pentru sanatatea omului; obstacole pentru activitatile pe mare, inclusiv pescuitul; degaradarea calitatii de folosinta a apei marii; deteriorarea conditiilor de agrement. Fiecare stat parte la Conventie se obliga sa tina seama de efectul negativ al poluarii dinauntrul apelor sale interne asupra Marii Negre si sa asigure aplicarea Conventiei acolo unde isi exercita suveranitatea si drepturile suverane.

Conventia se refera la poluarea mediului marin din orice sursa si nu numai cu substante ci si cu materiale considerate periculoase expres prevazute intr-o anexa.

Conventia este insotita de 3 protocoale:

Protocolul privind protectia mediului marin al Marii Negre impotriva poluarii din surse de pe uscat. Are in vedere prevenirea si reducerea poluarilor cauzate de rauri, fluvii, canale si asezari de coasta, ori de la orice alta sursa de pe uscat, inclusiv din atmosfera.

Protocolul privind protectia mediului marin al Marii Negre impotriva poluarii prin descarcare. Fara sa foloseasca tehnica listelor, el prevede ca descarcarea in Marea Neagra a substantelor deosebit de periculoase este cu desavarsire interzisa. Pentru descarcarea altor substante si materiale este nevoie de un permis special emis de o autoritate nationala competenta. Pentru descarcarea tuturor celorlalte substante este nevoie de un permis general emis de acelasi organ competent. Aceste dispozitii cu privire la descarcarea substantelor nocive in Marea Neagra nu se aplica atunci cand securitatea vietii pe mare sau a navei ori aeronavei pe mare este amenintata de o pierdere totala sau exista pericol pentru viata umana si cand descarcarea apare ca fiind singura cale de a indeparta acest pericol, exista in acelsi timp si toate probabilitatile ca daunele rezultate din aceasta descarcare vor fi mult mai mici decat daca s-ar fi procedat altfel.

Protocolul privind cooperarea partilor in combaterea poluarii cu petrol si alte substante nocive a Marii Negre. Obligatiile principale ale partilor vizeaza: prevenirea si combaterea mareei negre prin schimburi de date, activitati de cercetare stiintifica, acordarea de ajutor tehnic si de specialisti.

In 1993 a avut loc la Odessa Conferinta statelor semnatare ale Conventiei la Marea Neagra la care s-a adoptat Declaratia Ministeriala asupra protectiei mediului Marii Negre, document bazat pe principiile cuprinse in Agenda 21.

SOLUL

Poluarea solului

Fata de celelalte componente ale mediului, solul are particularitatile date de faptul ca:

e un suport de viata pentru plantele superioare, om si animale; este principalul mijloc de productie in agricultura si silvicultura

este limitat ca intindere

are caracter de fixitate

o data poluat nu se mai poate reface decat prin interventia extrem de lenta a factorilor naturali.

Poluarea solului este rezultatul oricarei actiuni umane care produce degradarea functionarii normale a acestuia ca mediu de viata in cazul diferitelor ecosisteme naturale si antropice, dereglare manifestata prin degradare fizica, chimica si biologica a solului care afecteaza negativ fertilitatea sa, respectiv capacitatea bioproductiva din punct de vedere calitativ si cantitativ. Indicatorul sintetic al efectului care rezulta din poluarea solului este reprezentat fie de reducerea cantitativa si calitativa a productiei vegetale, fie de cresterea cheltuielilor care trebuie facute pentru mentinerea sa la parametrii bioproductivi existenti inainte de a se produce poluarea.

Protectia solului in tara noastra - Legea fondului funciar 18/1991, modificata, prevede ca terenurile, toate indiferent de detinatori si destinatia lor economica concreta formeaza fondul funciar unic al tarii care trebuie ocrotit in vederea asigurarii dezvoltarii durabile din punct de vedere al utilizarii acestui element al mediului.

Protectia solului are 2 aspecte: calitativa si cantitativa

aspectul calitativ - sub acest aspect terenurile care prin degradare sau poluare si-au pierdut total sau partial capacitatea bio-productiva se constituie cu acordul proprietarilor in perimetrul de ameliorare. Daca proprietarii nu-si dau acordul pentru includerea unor astfel de terenuri in perimetrul de ameliorare pe baza propunerii facute de primaria locala, decizia o ia prefectul. Pe perioada cand un astfel de teren e inclus in perimetrul de ameliorare, proprietarul e scutit de plata taxelor si impozitelor pe teren, iar la reprimirea terenului nu este obligat sa plateasca sporul de valoare dobandit de terenul sau in asemenea conditii.

Aspectul cantitativ - titularii obiectivelor de productie sau investitie care au obtinut aprobarea pentru un teren sunt obligati sa decoperteze stratul fertil si sa-l aseze, niveleze pe terenuri slab productive sau neproductive indicate de Directiile agricole judetene. Daca dupa terminarea lucrarilor de productie/investitie mai raman suprafete libere, titularii obiectivelor respective au obligatia sa le foloseasca fie in interesul obiectivului care a fost creat, fie potrivit planului urbanistic zonal.

Protectia formelor de vegetatie si a faunei acvatice

Protectia vegetatiei forestiere din afara fondului forestier

Potrivit Codului silvic aprobata prin Legea nr. 26/1996 constituie vegetatie din afara fondului forestier:

1. vegetatia forestiera de pe pasunile impadurite
2. perdelele forestiere de protectie a terenurilor agricole
3. perdelele forestiere de protectie a terenurilor degradate
4. plantatiile forestiere si zonele de arbori situate de-a lungul cailor de comunicare si a cursurilor de apa
5. perdelele forestiere de protectie a lucrarilor hidrotehnice
6. zonele verzi din jurul oraselor si comunelor altele decat cele cuprinse in fondul forestier
7. parcurile din intravilan,
8. jnepenisurile din zona montana
9. gradinile botanice care nu fac parte din fondul forestier

In 2002 a fost promulgata Legea 289/2002 privind perdelele forestiere de protectie. Fac obiectul reglementarii acestei legi perdelele forestiere de protectie a terenurilor agricole contra factorilor climatici daunatori, perdelele de protectie antierozionale si perdelele de protectie a localitatilor si diverselor obiective economice si sociale.

Perdelele forestiere de protectie si terenurile agricole se pot afla in proprietatea publica mai ales a unitatilor administrativ - teritoriale si in proprietatea privata a persoanelor juridice si fizice dar si a unitatilor administrativ teritoriale.

Aceste terenuri - indiferent de forma de proprietate - constituie bunuri de interes national iar infiintarea lor este o cauza de utilitate publica. Infiintarea acestor perdele de catre persoane fizice se face pe baza unor studii intocmite de institute si statiuni de cercetare agricole sau silvice sub conducerea Academiei agricole si silvice si este obligatorie atat pentru persoanele fizice si juridice in cazurile in care prin studiile care au fost facute se prevedea expres necesitatea infiintarii lor. Perdelele de protectie forestiera infiintate cu acceptul proprietarilor de terenuri agricole si finantate atat din fonduri de stat cat si din sume alocate de proprietarii terenurilor, constituie proprietatea acestora.

Daca persoanele fizice si juridice care detin terenurile agricole in proprietate nu sunt de acord cu privire la infiintarea perdelelor forestiere de protectie a caror necesitate a rezultat din studiile facute, la propunerea diferitelor ministere interesate, Guvernul supune Parlamentului propunerea de expropriere prin lege in regim de urgenta pentru utilitate publica a terenurilor respective dupa acordarea unei despagubiri prin hotarare judecatoreasca. In aceasta situatie perdelele forestiere care se infiinteaza fac parte din domeniul public al statului si sunt administrate de structurile silvice. Toti detinatorii de terenuri cu vegetatie forestiera din afara fondului forestier si de perdele forestiere de protectie sunt obligati sa asigure paza acestora impotriva taierilor ilegale, furturilor, braconajului si paza impotriva incendiilor. Sunt obligati sa ia masuri de prevenire si combatere a bolilor si daunatorilor vegetatiei forestiere.

Legea prevede ca ocuparea fara drept in intregime sau parte a perdelelor forestiere de protectie, distrugerea imprejurimilor ori a reperelor de marcare se pedepseste cu inchisoarea de la 3 luni pana la 3 ani sau amenda penala.

Regimul juridic al fondului forestier national

Notiune:fond forestier national, patrimoniu forestier, padure

Potrivit Codului silvic, terenurile destinate impaduririi si cele care servesc nevoilor de cultura, productie ori administrare silvica, terenurile neproductive incluse in amenajamentele silvice pentru a fi impadurite, indiferent de natura dreptului de proprietate, constituie fondul forestier national.

Prin terenuri destinate impaduririi sau care servesc nevoilor de cultura, productie ori administrare forestiera se inteleg terenuri in curs de regenerare, terenuri degradate si poienile din amenajamentele silvice pentru impadurire, pepinierele si plantatiile silvice, culturile de rachita si arbusti ornamentali, terenuri destinate prazii, vanatului animalelor domestice din dotarea unitatilor silvice, terenuri ocupate de constructii, drumuri si cai ferate forestiere, pastravariile, fazaneriile si crescatoriile de animale salbatice supuse vanatului.

Terenurile in suprafata mai mare de 0,25 ha sunt cosiderate paduri. Intregul fond forestier national constituie beneficiu de interes national fiind supus regimului silvic, acesta din urma reprezentat de un sistem de norme cu caracter tehnic, economic si juridic privind amenajarea, cultura, exploatarea si protectia acestui fond. Totalitatea bunurilor mobile si imobile cu destinatie forestiera precum si a drepturilor reale si de creanta a terenurilor acestora formeaza patrimoniul forestier.

Proprietatea asupra fondului forestier

Potrivit O.G. nr 96/1998 privind administrarea si gospodarirea fondului forestier national, proprietatea asupra fondului forestier este:

proprietate publica a statului si a unitatilor administrativ teritoriale

proprietate privata apartinand unitatilor de cultura, institutiilor de invatamant, Academiei Romane sau altor persoane juridice sau fizice sub forma de proprietate privata indiviza a fostilor composesori, mosneni si razesi si urmasii acestora

in proprietate privata exclusiva.

Punerea in valoare economica, sociala si ecologica a padurilor este un atribut al statului care se exercita prin Autoritatea Publica Centrala din domeniul agriculturii si Autoritatea Publica Centrala pentru protectia muncii.

Proprietarii padurilor si detinatorii cu orice titlu sunt obligati:

sa elaboreze amenajamente silvice pentru padurile care le detin prin unitatile specializate si autorizate in acest scop de catre MMGA. Padurile apartinand persoanelor fizice si gospodarite individual se administreaza pe baza unor studii de amenajare sumara intocmite de acelasi organ de specialitate.

Sa asigure paza padurilor impotriva taierilor ilegale, incendiilor, pasunatului abuziv

Sa efectueze lucrari de impadurire si refacere a padurilor dupa exploatare

Sa faca lucrari de taiere numai dupa marcarea in prealabil a copacilor etc

Fondul forestier proprietate publica a statului se administreaza de Regia Nationala a Padurilor RomSilva prin ocoale silvice. Padurile proprietate publica a unitatilor administrativ-teritoriale si cele proprietate indiviza a fostilor composesori, mosneni si razesi si urmasi ai acestora se administreaza de proprietari prin infiintarea de ocoale silvice proprii. Padurile proprietate privata exclusiva a persoanelor fizice se administreaza fie in comun in cadrul unor asociatii care se pot constitui in acest scop, fie prin incheierea de contracte de administrare cu Ocolul Silvic in a carui raza teritoriala se afla padurea. Contractele de administrare -forma autentica si sunt valabile pe o perioada cuprinsa intre 2 si 5 ani.

Circulatia terenurilor din fondul forestier

Terenurile din fondul forestier proprietate privata indiferent de titular, sunt in circuitul civil si ca urmare pot fii dobandite/instrainate prin oricare din modalitatile prevazute de legislatia civila in conditiile respectarii reglementarilor legale specifice. Pentru a avea loc vanzarea unui teren, proprietarul trebuie sa notifice acest lucru primariei din raza unde se afla terenul, care in aceeasi zi afiseaza la sediul sau sub semnatura secretariatului si aplicarea stampilei, oferta respectiva. In 30 zile de la afisarea ofertei se exercita dreptul de preemtiune, ai carei titulari sunt: statul; coproprietarii; vecinii. Daca in acest termen isi manifesta optiunea mai multi titulari ai acestui drept, vanzatorul are dreptul de a alege una din oferte. Daca pretul oferit de titularii dreptului de preemtiune nu e convenabil vanzatorului, dupa expirarea termenului de 30 zile, acesta poate vinde terenul oricarei alte persoane. Daca in termenul de 30 zile nici un titular al dreptului de preemtiune nu se prezinta, terenul se va vinde liber

Dovada indeplinirii procedurii de publicitate se face in fata notarului public, la incheierea in forma autentica a contractului de vanzare-cumparare cu actul eliberat vanzatorului de secretariatul Primariei dupa expirarea termenului de 30 zile.

In cazul dobandirii prin acte juridice intre vii, proprietatea de padure a dobanditorului nu poate depasii 100 ha/familie (sotul, sotia, copii). Incalcarea acestei prevederi se sanctioneaza cu reductiunea actelor juridice pana la limita superioara legala.

Schimbul de terenuri din fondul forestier privat se face in forma autentica. Nerespectarea dispozitiilor legale cu privire la incheierea in forma autentica a contractului de vanzare-cumparare, schimb se sanctioneaza cu nulitate absoluta, dupa cum nerespectarea de vanzator a obligatiei de a inregistra oferta la Primarie se sanctioneaza cu nulitate relativa a contractului.

Donatia din partea persoanelor fizice si juridice se face in forma autentica.

Legea interzice sub orice forma instrainarile de terenuri cu privire la care exista litigii in curs de solutionare la instantele de judecata, sub sanctiunea nulitatii absolute a actului de instrainare, nulitate care se constata de instanta de judecata la cererea oricarei persoane fizice sau juridice.

Terenurile proprietate privata din fondul forestier pot fi expropriate in situatii de exceptie in interes public cu acordarea despagubirilor prevazute de lege.

Protectia padurilor si a terenurilor din fondul forestier

Codul silvic prevede ca in raport cu functiile pe care le indeplinesc, padurile se clasifica in:

Paduri cu functie speciala de protectie a apelor, a cladirilor, a statiilor balneo-climaterice, a ariilor protejate

Paduri cu functie de productie si de protectie destinate sa produca materialul lemnos necesar economiei si nevoilor populatiei

Protectia acestora imbraca urmatoarele aspecte:

protectie impotriva taierilor ilegale - Pentru a realiza o exploatare rationala a padurilor, volumul de masa lemnoasa care se recolteaza anual si pe fiecare unitate de exploatare, se coreleaza cu cota normala de taiere prevazuta in angajamentul silvic si se aproba prin HG.

refacerea si reconstruirea ecosistemului padurilor - exista un fond de ameliorare a fondului forestier administrat de Ministerul Agriculturii, padurilor si dezvoltarii rurale din care se fac lucrari de reimpadurire a terenurilor degradate si lucrari de impadurire dupa efectuarea exploatarilor, la aceasta din urma contribuind cu fonduri proprii si beneficiarii exploatarilor de masa lemnoasa.

protectia impotriva poluarii - poluarea produce asupra padurii efecte care pornesc de la incetinirea cresterii arborilor pana la uscarea lor totala. Atat OUG nr 195/2005 cat si Codul silvic interzic amplasarea in apropierea padurilor a oricarui obiectiv economic privat din a carui functionare rezulta noxe care sunt daunatoare vegetatiei forestiere.

protectia impotriva bolilor si daunatorilor vegetatiei forestiere - se realizeaza pe baza unui sistem integrat la nivelul intregii tari prin folosirea substantelor pesticide care sa nu dauneze padurilor dar care sa previna si sa combata aparitia bolilor si daunatorilor. Daca se constata fenomenul de masa de aparitie de daunatori se constituie carantina fitosanitara cu despagubirea proprietarilor de paduri pe perioada cat au fost lipsiti de folosirea acestora.

protectia vanatului, a pestelui din apele de munte si lacurile de acumulare si a altor vietuitoare terestre si acvatice din fondul forestier - prin stabilirea de lege a perioadei in care se poate efectua vanatoarea, a uneltelor si mijloacelor de practicare a acestor activitati si a altor masuri de protectie.

Produsele padurii si folosirea lor

Cosul silvic clasifica aceste produse in 2 categorii:

a) produse lemnoase - 1. produse principale care constau din materiale lemnoase rezultate din taieri de regenerare si destinate acoperirii nevoilor economiei si populatiei

2. produse secundare rezultate din lucrarile de ingrijire a padurilor

3. produse accidentale rezultate din calamitati naturale

4. produse de igiena rezultate din procesul de eliminare normala a copacilor care se usuca

5. alte produse: arbori ornamentali, rachita, diferite produse din lemn

b) produse nelemnoase - vanatul, pestele din apele de munte si de acumulare, fructele de padure, semintele forestiere, ciupercile comestibile, plantele medicinale din flora spontana, rasina

Produsele lemnoase,(exceptie facand cele accidentale si acelea de igiena), se recolteaza si se folosesc in aceleasi conditii ca si produsele lemnoase principale adica dupa marcarea prealabila a arborilor si cu recoltare in urma incheierii contractului intre beneficiar si proprietarul padurii prin ocolul silvic.

Valorificarea materiei lemnoase se face prin licitatie si daca in aceasta forma nu s-a valorificat in intregime, ceea ce ramane se poate vinde liber oricarui beneficiar.

Exploatarea produselor nelemnoase se face liber de orice persoana pentru nevoi personale:cand este facuta in scop comercial valorificarea se va face pe baza de autorizatie sau de contract.

Iarba de pe terenul fondului forestier se foloseste numai prin incheierea unui contract cu detinatorii de teren indiferent daca folosinta se va face pentru pasunat sau prin cosire.

Regimul juridic al pasunilor si fanetelor naturale

Legea zootehniei 72/2002 modificata, sunt supuse regimului de exploatare stabilit de lege urmatoarele categorii de terenuri:

1.pajistile comunale ce fac parte din domeniul privat al statului si se administreaza de consiliile locale

2.pajistile in indiviziune care prin lege/ acte de proprietate se folosesc in comun in cadrul asociatiilor de pasunat (crescatori de animale)

3. pajistile situate pe orice fel de teren montan, zone inundabile, lunca Dunarii, care nu intra in primele doua categorii si care se folosesc numai in timpul prielnic pasunatului, apartinand domeniului public al statului

4. pajistile cu regim special, cu exceptia perimetrelor de protectie ecologica, a rezervatiilor naturale, a parcurilor naturale si nationale.

Folosirea, administrarea pajistilor se face pe baza de planuri intocmite la nivelul fiecarei localitati cu acordul detinatorilor de animale pe baza de contracte pe o perioda de 1 an sau 5 ani. Daca anumite suprafete s-au degradat, cu acordul proprietarilor/ detinatorilor, ele se includ in perimetrii de ameliorare.

Protectia plantelor cultivate

Protectia solului de seminte trebuie inregistrat de cei ce le produc la autoritatile competente din Ministerul Agriculturii dupa care obtin o autorizatie pentru producerea, prelucrarea comercializarea lor. Autorizatie este retrasa cand organul emitent constata nerespectarea obligatiilor din autorizatie sau cand titularul nu mai desfasoara activitatea respectiva 3 ani consecutivi.

Persoanele fizice sau juridice care produc, comercializeaza seminte sunt protejati prin aceleasi conditii cu brevetele de soi/ saminta, in conditiile prevazute de lege.

Pentru prevenirea raspandirii bolilor incepand cu semintele si pana la cultivare se fac convocari de catre organele de specialitate si daca se constata ca sunt libere de boli sau paraziti, se elibereaza un pasaport fitosanitar in baza caruia samanta sau planta poate fi comercializata pe teritoriul tarii sau exportata.

Daca se constata aparitia bolilor sau daunatorilor se instituie carantina, detinatorii de terenuri avand obligatia sa respecte obligatiile stabilite de autoritati pe perioada respectiva.

In cazul unor modificari genetice pot circula pe teritoriul tarii in conditiile prevazute de lege insotite de certificate speciale si brevete.

Protectia faunei terestre si acvatice

Protectia faunei salbatice (cea autohtona) - prin legea 103/1996 privind fondul cinegetic si protectia vanatului se interzice naturalizarea ori tinerea in captivitate a faunei salbatice fara autorizatie eliberata de organul de stat competent, comercializarea faunei salbatice, introducerea oricarei specii de fauna straina in natura salbatica a tarii fara avizul organului competent precum si combaterea bolilor si daunatorilor prin metode care ar provoca daune faunei salbatice.

Totalitatea animalelor de interes vanatoresc si habitatele lor reprezinta fodul cinegetic al tarii care reprezinta totodata o resursa de interes national si international. Animalele salbatice supuse vanatorii reprezinta vanatul care este un bun public de interes national.

Fondul cinegetic cuprinde: fondul de vanatoare pe toate categoriile de terenuri indiferent de proprietar astfel delimitat incat sa asigure o cat mai mare stabilitate a vanatului in cadrul lor.

Ministerul Agriculturii, padurilor si dezvoltarii rurale atribuie gestionarea fondurilor de vanatoare:

a) organizatiilor vanatoresti legal constituite din Romania

b) Administratiei Nationale a padurilor "Romsilva"

c) unitatilor de invatamant cu profil silvic

d) institutiilor de cercetare cinegetica

e) Academiei Romane

Atribuirea dreptului de gestionare a fondurilor de vanatoare se face pe baza de contract cu respectarea dreptului de preemtiune a fostului gestionar prin licitatie publica pe o perioada de minimum 10 ani.

Gestionarul fondului de vanatoare are obligatia de a asigura protectia vanatului si a mediului sau de viata, paza vanatului, protectia lui impotriva bolilor, braconajului si a altor asemenea.

Intregul vanat dobandit in conditiile legii si in limitele cotelor de recolta aprobate se valorifica de gestionarul fondului de vanatoare.

Vanatul rezultat din braconaj si cel gasit mort apartine gestionarului fondului de vanatoare.

Pentru pagubele cauzate de vanatul din speciilor pentru care vanatoarea e permisa raspunderea revine gestionarului, iar pentru pagubele cauzate de vanatul din speciile protejate raspunderea apartine autoritatile publice centrale in conditiile in care se dovedeste ca nu si-a respectat obligatia ce-i revenea potrivit legii.

Constatarea pagubelor se face la cererea persoanei pagubite depusa la gestionarul fondului de vanatoare si la consiliul local in termen de maxim 3 zile de la data la care persoana pagubita a constatat prejudiciul, de catre o comisie formata din reprezentantul administratiei publice locale, din imputernicitul gestionarului fondului de vanatoare si persoana pagubita care inchieie in acest scop un act constator.

Daca in 48 ore de la anuntarea sa, imputernicitul gestionarului fondului de vanatoare nu se prezinta, constatarea pagubelor se face de catre reprezentantul administratiei publice locale in prezenta a doi martori si a persoanei pagubite.

Impotriva actiunii comisiei se poate face plangere la judecatoria in a carei raza se afla fondul respectiv.

Vanatoarea este activitatea de cautare, de starnire, de haituire, ranire, ucidere, capturare, urmarire a vanatului sau orice alta activitate cu aceeasi finalitate. Este permisa pentru speciile admise la vanatoare in conditiile, locurile, perioadele si cu mijloacele prevazute de lege. Vanatoarea este exercitata numai de vanatori, posesori de permise de vanatoare, vizate anual si de autorizatii eliberate de gestionarul fondului de vanatoare, in limitele cotei de recolta si a reglementarilor tehnice privind organizarea si practicarea vanatorii.

Protectia animalelor salbatice din gradinile zoologice

Legea nr. 191/2002 privind gradinile zoologice si acvariile publice prevede ca gradinile zoologice se pot infiinta de catre persoane fizice sau juridice pe baza acordului si autorizatiei de mediu si a autorizatiilor sanitar veterinare eliberate de autoritatile teritoriale pentru protectia mediului si de autoritatile teritoriale sanitar-veterinare.

La nivel central, se coordoneaza activitatea gradinii zoologice si a acvariilor publice de catre o comisie special constituita. Atat gradinile cat si acvariile se pot afla in proprietatea publica sau privata a statului, a unitatilor administrativ-teritoriale sau in proprietatea privata a unei persoane fizice sau a unei societati comerciale.

Finantarea lor se face de catre proprietar din surse proprii si din alte surse interne sau externe in functie de importanta animalelor din gradina zoologica.

Inainte de acordarea autorizatiei de functionare, autorizatiei de mediu si autorizatiei sanitar-veterinare se efectueaza o inspectie pentru a vedea daca sunt indeplinite conditiile de infiintare si functionare a gradinii zoologice respective. Daca se constata ca nu sunt indeplinite aceste conditii se acorda un termen de cel mult doi ani la expirarea caruia daca situatia e neschimbata, autoritatile competente au obligatia sa retraga sau sa modifice autorizatia de functionare si sa inchida gradina zoologica sau o parte a acesteia, urmand ca aceste autoritati sa se asigure ca animalele in cauza sa fie tratate sau instrainate conform conditiilor legale in vigoare.

Administratorii gradinilor zoologice au urmatoarele obligatii: sa intretina animalele pe cat e posibil in conditii asemanatoare biotipului lor, sa le asigure protectia, sa adopte masuri de sensibilizare si de educare a publicului in privinta conservarii biodiversitatii.

Protejarea faunei piscicole

Legea nr. 92/2001 privind fondul piscicol, pescuitul si acvacultura, prevede ca protejarea faunei piscicole si executarea pescuitului se pot face in bazinele piscicole naturale si amenajate. Exploatarea fondului piscicol are loc in scop comercial sau sportiv.

Fondul piscicol poate fi recoltat doar in anumite perioade cu mijloacele si uneltele prevazute de lege, de catre persoane fizice pe baza de permise si pe baza de autorizatii de catre asociatiile pescaresti pe baza incheierii de contracte in urma unor licitatii..

Exercitarea pescuitului in Rezervatia Biosferei Delta Dunarii se face dupa normele rezervatiei prin permise si autorizatii speciale date de administratia rezervatiei. Acelasi regim se aplica si apelor de frontiera.

Protectia animalelor domestice

Nu exsita o lege speciala privind protectia animalelor domestice. Cateva reglementari disparate gasim in Legea sanitar-veterinara sau in Legea zootehniei care se refera la animalele domestice crescute in scopul consumului uman.

Protectia animalelor folosite in scop experimental

Aceste activitati pe animale - experimente - in scop stiintific sunt reglementate de Legea nr. 471/2002 prevede ca pot fi folosite atat animalele domestice cat si cele salbatice si cuprinde o serie de masuri de protectie ce constau in:

pe timpul efectuarii experimentelor, legea obliga la folosiea unor mijloace si metode care sa nu produca suferinte inutile animalelor

sa li se ofere conditii asemanatoare mediului natural

dupa terminarea experimentelor sa fie mentinute in viata daca starea lor fizica si psihica este corespunzatoare sau sacrificarea prin metode umane

Protectia animalelor pe plan international

Exista doua categorii de reglementari internationale:

A. cu caracter general

B. cu caracter special ( anumite specii de animale vulnerabile sau pe cale de disparitie)

1. Conventia din 1902 de la Paris privind protectia unor specii de pasari ce nu sunt supuse exploatarii in scopuri economice, guvernata insa de o ratiune privind speciile de pasari "utile agriculturii", pe baza unei liste limitative.

2. Conventia internationala pentru protectia pasarilor de la Paris din 1950, prevazand principiul general conform caruia toate pasarile trebuie protejate, eliminand exceptiile prevazute de Conventia din 1902.Aceasta Conventie nu a prevazut insa si protectia habitatelor pasarilor.

3. Conventia asupra zonelor umede de importanta internationala, in special ca habitat al pasarilor acvatice, din 1971 de la Ramsar (Iran). A fost ratificata si de Romania din 1991 prin Legea nr. 5/1991.

Zonele umede sunt intinderi de balti, mlastini, turbarii, de ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare, unde apa este statatoare sau curgatoare, dulce, salmastra sau sarata, inclusiv intinderile de apa marina a caror adancime de reflux nu depaseste 6 m.

Fecare stat parte se obliga sa identifice zonele umede apartinand teritoriului sau si sa le transmita comisiei de aplicare a conventiei pentru a fi trecute pe lista internationala a zonelor umede. Inscrierea unei zone pe lista nu afecteaza drepturile suverane ale statului cu privire la resurse.

Daca din interese superioare de stat se retrage de pe lista internationala o zona umeda atunci statul respectiv e obligat sa ia masuri pentru evitarea oricarei pierderi de resurse din zona respectiva creand noi resurse naturale pentru pasarile acvatice in aceeasi regiune sau in orice alt loc convenabil.

In 1973 la Washington s-a semnat Conventia asupra comertului international cu specii salbatice de flora si fauna amenintate cu disparitia. Document ratificat de Romania prin Legea nr. 69/1994.

Pentru exportul unor specii de pasari amenintate cu disparitia e necesara eliberarea in prealabil a unei autorizatii care sa indeplineasca urmatoarele conditii:

1. o autoritate stiintifica a statului exportator sa ateste ca exportul in cauza nu prejudiciaza supravietuirea speciei

2. un organ de gestiune al statului exportator sa ateste ca specimenul in cauza nu a fost obtinut prin contrabanda si sa garanteze ca pe timpul transportului va fi ferit de riscul imbolnavirii, al ranirii sau al unor tratamente inadecvate.

In 1979 la Bonn s-a semnat Conventia asupra conservarii speciilor migratoare apartinand faunei salbatice. Document ratificat de Romania prin Legea nr. 13/1993. Potrivit acestei conventii prin specii migratoare se intelege ansamblul populatiei, a tuturor speciilor de animale salbatice care isi petrec o fractiune importanta din ciclul climatic in limitele jurisdictionale ale mai multor state. Fiecare stat se obliga sa asigure conditiile corespunzatoare pe timpul migratiei speciei respective.

In 1979 la Berna s-a semnat Conventia privind conservarea vietii salbatice si a habitatelor naturale din Europa, ratificata de Romania ptin Legea nr. 62/1994.

Conventia reflecta o conceptie moderna de conservare si stabileste principiul dupa care flora si fauna salbatica constituie un patrimoniu natural national si universal fapt pentru care fiecare stat parte trebuie sa adopte masuri legislative pentru interzicerea oricarei forme de capturare, detinere sau ucidere intentionata, pentru interzicerea degradarii, distrugerii intentionate a locului de reproducere si a zonelor de repaus, perturbarea intentionata a faunei salbatice in perioada de reproducere si hibernare, detinerea si comercializarea intentionata a animalelor vii sau moarte ori a produselor obtinue din acestea in alte conditii decat cele prevazute de lege.

In 1980 a fost lansata Strategia Mondiala a Conservarii (S.M.C.) care are ca scop mentinerea proceselor ecologice esentiale si a sistemelor de conservare a vietii, pastrarea diversitatii genetice si urmareste utilizarea speciilor si a ecosistemelor pe o perioada indelungata.

Carta Mondiala a Naturii adoptata de Adunarea Generala a O.N.U. in 1982 reafirma conceptiile asupra patrimoniului natural in care se integreaza toate speciile salbatice si habitatele lor. "Toate formele de viata sunt utile pentru om" afirma Carta. Principiile de conservare trebuie aplicate in toate tarile lumii urmand a se da o atentie deosebita esantioanelor reprezentative ale diferitelor ecosisteme.

Conventia de la Montego Bay (1982) contine un capitol dedicat masurilor de conservare si gestiune a resurselor biologice marine.

La Rio (1992) s-a semnat Conventia asupra diversitatii biologice care statueaza in acest domeniu urmatoarele principii:

a) conservarea diversitatii e o problema comuna a umanitatii

b) statele au drepturi suverane asupra propriilor resurse biologice

c) statele sunt responsabile de conservarea si utilizarea resurselor biologice in mod sustinut

d) este necesara anticiparea cauzelor care produc pierderi semnificative de resurse biologice

e) necesitatea conservarii si gestionarii resurselor biologice in-situ (in interiorul habitatului) si ex-situ (in afara habitatului)

Obiectivele Conventiei de la Rio sunt:

1. conservarea diversitatii biologice

2. Utilizarea rationala a componentelor sale

3. impartirea echitabila a beneficiilor ce rezulta din aceasta utilizare.

B. Reglementari internationale privind protectia anumitor specii de animale pe cale de disparitie:

a) Balenele - in 1931 s-a semnat la Stockolm prima Conventie privind vanarea balenelor (intrata in vigoare in 1935) si care stabileste niste reguli de vanatoare ce duc implicit si la protectia speciei. A urmarit sa limiteze pagubele prin protejarea a 2 specii: balena albastra si balena ucigasa prin rationalizarea vanatorii cu privire la balenele tinere si la mamele ce alapteaza si prin stabilirea unor masuri ce privesc folosirea completa a resurselor din balene ucise.

In 1946 s-a semnat Conventia de la Londra care este mai mult un tratat de pescuit. Pentru ca numarul exemplarelor s-a tot imputinat in 1985 la a 37-a sesiune a Comisiei internationale a vanatorii balenelor s-a stabilit interzicerea totala a vanatorii a 3 specii de balene: albastra, cenusie, ucigasa cand aceasta nu se face in scopuri stiintifice.

In Oceanul Indian s-a interzis vanarea balenelor (fiind considerat un sanctuar). In prezent mai sunt aproximativ 7000 de exemplare.

b) Focile (in special foca cu blana)

Spre sfarsitul secolului al 19-lea (in 1893) statele s-au aflat in diferite conflicte aduse pana in fata Curtii Internationale de Justitie in legatura cu vanatoarea acestei specii.

In 1983 in "afacerea focilor" din Marea Bering un arbitraj intre Statele Unite si Columbia Britanica (in prezent Canada) a promulgat o serie de reguli de vanatoare destinate salvarii focilor de la disparitie.

In 1918 se semneaza la Washington un tratat multilateral privind protectia focilor care a interzis vanarea acestor animale in scopul folosirii pieilor si reducerea procentajului de animale ranite si pierdute in mare cu ocazia vanatorii datorita mijloacelor folosite. Acest tratat a expirat in 1918 fiind inlocuit in 1957 de Conventia interimara privind conservarea focilor cu blana din Pacificul de Nord adoptata tot la Washington. Obiectul conventiei il constituie exploatarea resursei pe care o constituie focile cu blana din Pacificul de Nord astfel incat sa se pastreze constant un echilibru intre speciile existente si cele care se vaneaza. Acest tratat a instituit o comisie care actioneaza in Pacificul de Nord si care are dreptul sa se urce la bordul oricarei nave banuite ca vaneaza foca, sa o perfectioneze si daca se constata ca sunt incalcate prevederile conventiei sa retina nava si sa aresteze personalul vinovat.

In 1964 statele europene revoltate de prezentarea in mass-media a cruzimii cu care vanatorii canadieni prindeau si ucideau foca cu blana au adoptat o rezolutie prin care se interzicea vanarea acestora.

c) Ursii polari (in prezent mai sunt 3500 de exemplare)

In 1973 la Stockolm s-a semnat Acordul intre Canada, Danemarca, Norvegia, SUA si Urss privind conservarea ursilor albi prin care s-a interzis prinderea, doborarea si capturarea acestora in scopuri comerciale si urmarirea ursilor din avion, elicopter si nave cu motor cu exceptia cazurilor pentru capturare in scopuri stiintifice.

d) Vigonia (lama)

In 1969 cele 5 tari andine (Argentina, Bolivia, Chile,Peru si Ecuador) au semnat la La Paz acordul prin care s-au angajat sa interzica reprimarea lamei si comercializarea lanei, a pieilor si a altor articole fabricate din acest animal atat pe piata interna cat si pe cea externa.

In 1972 Chile, Ecuador, Peru au incheiat un acord prin care se permite vanarea acestui animal dar numai cu respectarea echilibrului firesc intre numarul de specii ramase in viata si cele ucise. Celelalte 2 state( Argentina si Bolivia) respecta si azi Acordul de la La Paz. Pentru a avea un control asupra exporturilor de articole din lame statele parti s-au angajat sa aplice pe produs un anumit marcaj in baza caruia sa se poata oricand efectua un control pentru a vedea daca sunt respectate sau nu prevederile acestui acord.

Reglementarea juridica a ariilor naturale protejate

Reglementarile au evoluat treptat pornind de la protejarea anumitor specii (urs, lup, caprioara) sau a anumitor habitate pana la protejarea in sensul modern de azi care se refera la toate speciile de animale si pasari si la toate habitatele ocupate de ele.

Emil Racovita (savant) a fost cel mai mare militant al protectiei animalelor in Romania. El a definit ca monumente ale naturii toate locurile, toti biontii (fiintele vii), toate teritoriile si operele umane preistorice care din cauza interesului lor stiintific, artistic-peisagistic sau legendar merita sa fie protejate si transmise posteritatii.

Prin monument al naturii se intelege specii de plante si animale rare sau periclitate, arbori izolati si forme geologice unice de interes stiintific sau peisagistic de unde rezulta ca notiunea de monument al naturii are atat un inteles larg (referindu-se la un ansamblu de mai multe elemente) cat si un inteles restrans (un anumit element).

Atat rezervatiile naturale cat si monumentele naturii, precum si alte tipuri de bazine naturale alcatuiesc categoria larga de arii precum si alte tipuri de natura protejata. Potrivit legii mediului: "Aria naturala protejata" reprezinta zona terestra, acvatica si sau subterana cu perimetru stabilit si avand un regim special de ocrotire si conservare in care exista specii de animale si plante salbatice, elemente si formatiuni bio-geografice, peisagistice, geologice, paleontologice si de alta natura cu valoare ecologica, stiintifica, culturala deosebita.

Uniunea internationala pentru conservarea naturii a clasificat rezervatiile si monumentele naturale in urmatoarele categorii:

1) parcuri nationale ce cuprind suprafete de terenuri si ape care pastreaza nemodificat cadrul natural cu flora si fauna sa, destinate cercetarii stiintifice, recreatiei, turismului.

2) parcuri naturale ce cuprind suprafete de teren prin care se urmareste mentinerea peisajului natural existent si a folosintei actuale cu posibilitati de restrangere a acestei folosinte in viitor.

3) rezervatii naturale ce cuprind suprafete de terenuri si ape destinate conservarii unor medii de viata caracteristice si care pot fi de interes botanic, forestier, geologic, marin, zoologic etc.

4) Rezervatii naturale stiintifice ce includ suprafete de teren si ape destinate cercetarii si de specialitate si conservarii fondului genetic autohton

5) rezervatii peisagistice ce cuprind teritorii pe care se afla forme de relief de mare valoare estetica prin care se urmareste pastrarea integritatii frumusetilor naturii

6) monumente ale naturii reprezentand asociatii de specii de plante si animale sau pe cale de disparitie, arbori seculari, forme geologice unice situate in interiorul perimetrelor construite ale localitatilor.

In Romania regimul juridic al ariilor naturale protejate este reglementat prin O.U.G. nr 236/2000 aprobata cu modificari prin Legea nr. 462/2001.

1. Garantarea conservarii si utilizarii durabile a patrimoniului natural constituie un obiectiv de interes public major.

2. Conservarea si utilizarea durabila a patrimoniului natural este o componenta a strategiei nationale pentru dezvoltare durabila.

3. Instituirea regimului de arie naturala protejata si de zona de protectie a bazinelor din patria noastra constituie o prioritate in raport cu orice alte obiective cu exceptia celor care privesc securitatea nationala, asigurarea sanatatii oamenilor ai animalelor si prevenirea unor catastrofe nationale.

Consacrarea acestor principii este o reflectare a obligatiilor constitutionale ale statului de asigurare si refacere a resurselor naturale prevazute in articolul 135 alin. 2 din Constitutia Romaniei si de a exploata resursele naturale in concordanta cu interesul national precum si a prevederilor legii protectiei mediul care in primul articol, precizandu-si aria de reglementare arata ca protectia mediului este un obiectiv de interes public major.

In Romania, ariile naturale protejate sunt clasificate astfel:

I. Categorii stabilite la nivel national care includ rezervatii stiintifice, parcuri nationale, monumente ale naturii si rezervatii naturale.

II. Categorii stabilite prin reglementari comunitare si internationale care cuprind sit-urile nationale din patrimoniul universal, zonele umede de importanta internationala, ariile speciale de conservare si ariile de protectie speciala avi-faunistica precum si rezervatiile biosferei.

Pentru asigurarea regimului juridic al fiecaruia dintre ele, ale spatiului bio-geografic national sunt declarate ca arii protejate prin hotarare de Guvern. Celelalte categorii sunt declarate arii protejate prin decizii ale autoritatii administratiei publice locale cu acordul Academiei romane. In constituirea si administrarea ariilor naturale protejate se au in vedere interesele comunitatii locale, utilizarea durabila a resurselor incurajandu-se mentinerea unor practici traditionale in valorificarea acestor resurse, in beneficiul comunitatilor locale.

In perimetrele ariilor protejate si in vecinatatea acestora este interzisa orice lucrare sau activitate susceptibila sa genereze un impact negativ asupra acestora. Autoritatile administratiei publice locale sunt obligate sa monitorizeze aplicarea masurilor de protectie si sa intocmeasca anual un raport cu privire la starea plantelor, animalelor, habitatelor ariilor respective. Pentru ariile protejate aflate in regimul specific de protectie care nu necesita structuri administrative proprii se instituie calitatea de "Custode". Custozii pot fi persoane fizice sau juridice care au calificarea, instruirea si mijloacele necesare pentru aplicarea masurilor de conservare, fiind atestati de MMGA. Calitatea de "custode" se dobandeste prin incheierea unui contract de custodie.

Bunurile cu valoare de patrimoniu national detinute in regim de proprietate privata sunt ocrotite si se conserva de catre proprietarii lor cu respectarea drepturilor si obligatiilor prevazute de lege. In caz contar se poate dispune indisponibilizarea provizorie sau definitiva, dupa caz, in vederea instituirii unor administrari speciale asupra bazinelor. MMGA va inainta institutiilor abilitate propuneri concrete privind regimul specific de administrare al bunurilor respective.

In interiorul ariilor naturale protejate sunt strict interzise capturarea sau molestarea oricarui animal si orice forma de recoltare, ucidere sau vatamare.

Perturbarea intentionata in perioada de reproducere, de hibernare sau migratie, deteriorarea si/sau distrugerea locurilor de reproducere sau odihna, recoltarea florilor sau distrugerea cu intentie a cuiburilor sau oualelor in orice scop fara autorizatie obtinuta in prealabil din partea organului national competent.

Regimul juridic al Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii

A fost impus de rezultatul cercetarilor facute in cadrul Programului "Omul si Biosfera", lansata in 1971 de UNESCO. Rezervatia s-a infiintat in 1991 prin HG nr. 264/1991 privind organizarea si functionarea MMGA. Ulterior ea s-a constituit si functioneaza in baza Legii nr. 82/1993 si a statutului propriu. art.2 din Legea nr. 82/1993: "rezervatia biosferei" este zona geografica cu suprafata de uscat si de ape in care exista elemente si formatiuni fizico-geografice, specii de plante si de animale care ii confera o importanta bio-geografica, ecologica si estetica deosebita cu valoare de patrimoniu natural, national si universal, fiind supusa unui regim specific de protectie si conservare.

Aceasta Rezevatie este inscrisa pe lista patrimoniului mondial natural al umanitatii, prin declararea ca zona umeda de importanta internationala ca habitat al pasarilor acvatice.

Are o suprafata de 5800 km patrati - din care Delta Dunarii propriu-zisa are 4048 km patrati din care pe teritoriul Romaniei 3446 km patrati (82% din suprafata rezervatiei), 72-73 km patrati fiind pe teritoriul Ucrainei.

Rezervatia Delta Dunarii cuprinde: Delta Dunarii propriu-zisa, lacurile sarate (Murighiol, Plopu, Complexul lagunar Razem-Sinoe), Dunarea maritima pana la Cotul Pisicii, sectorul Isaccea-Tulcea si litoralul Marii Negre de la Chilia pana la Capul Midia, apele maritime interioare si marea teritoriale pana la Izobata de 20 m inclusiv.

Limita continentala a Rezervatiei este reprezentata de contactul Podisului dobrogean cu zonele umede si palustre.

Pentru administrarea Rezervatiei biosferei Delta Dunarii a fost infintata ca institutie publica cu personalitate juridica : "Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii" cu sediul in Municipiul Tulcea subordonat MMGA. Adminstratia este condusa de un Consiliu Stiintific si un Presedinte numit de Guvern la propunerea Prefectului Judetului Tulcea si cu avizul Academiei romane.

Suprafetele terestre si acvatice inclusiv terenurile aflate permanent sub ape, existente in perimetrul Rezervatiei si resursele lor naturale constituie patrimoniul national, domeniul public de interes national.

Exceptii:

1. terenurile din perimetrul Rezervatiei aflate in proprietatea unor persoane fizice

2. terenurile din perimetrul Rezervatiei aflate in proprietatea publica sau privata a unitatilor administrativ teritoriale din Rezervatie

3. Terenurile din perimetrul Rezervatiei ocupate de amenajari agricole si piscicole care constituie domeniu public de interes judetean si sunt in administrarea Consiliului judetean Tulcea (acestea din urma pot fi date prin contracte de concesiune in folosinta diferitelor persoane fizice sau juridice).

Teritoriul Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii este impartiti in 3 zone:

Zone cu regim sever de protectie in care nu se pot desfasura decat activitati de cercetare stiintifica; nu sunt permise stabilirea domiciliului pentru persoane fizice si a sediilor pentru persoane juridice, zone care se declara la propunerea Consiliului Stiintific al Administratiei rezervatiei prin HG

Zone tampon care au rolul de a proteja zonele cu regim sever si care se declara si au acelasi regim ca al zonelor pe care le protejeaza. Aici se pot desfasura urmatoarele activitati:- valorificarea resurselor vegetale cu tehnologii nepoluante

- pescuitul comercial cu mijloace traditionale

-turismul ecologic

-activitati de cercetare stiintifica

- realizare de filme

-pasunat

zone economice in care sunt permise desfasurarea in conditii ecologice a diferitelor activitati umane si stabilirea domiciliului sau sediului pentru persoane fizice si persoane juridice. In cadrul zonelor tampon si a zonelor economice se pot constitui zone de reconstructie ecologica in care se executa lucrari de renaturare a peisajului, faunei, florei.

Valorificarea resurselor din Rezervatia Deltei Dunarii

Resursele regenerabile precum si terenurile apartinand domeniului public din Rezervatia Biosferei pot fi concesionate persoanelor fizice sau juridice autorizate in vederea practicarii diferitelor activitati, a ridicarii unor obiective de investie sau a valorificarii resurselor regenerabile. In afara contractelor de concesionare pentru cultivarea unor terenuri iesite temporar de sub apa, recoltarea florei si faunei terestre si acvatice, practicarea unor servicii turistice sau de agrement, se dau permise dupa caz de catre Administratia Rezervatiei in cazul in care aceste activitati se desfasoara in zonele apartinand domeniului public sau de catre Consiliul Judetean Tulcea atunci cand practicarea acestor activitati se face pe terenurile si suprafetele de apa care constituie proprietatea unitatilor administrativ teritoriale respective.

Protectia naturii pe plan international

In 1972 s-a semnat la Paris din initiativa UNESCO Conventia privind Patrimoniul Natural si Cultural al Umanitatii, ratificat de Romania in 1990 prin Decretul nr.187/1990. Este un document foarte important.

In spiritul acestei Conventii sunt considerate ca facand parte din patrimoniul natural al umanitatii, urmatoarele bunuri:

. monumentele naturale constituite din formatiunile fizice si biologice care au o valoare universala exceptionala din punct de vedere estetic sau stiintific

. formatiuni geologice si fiziografice care constituie habitatele unor specii de animale si plantele amenintate cu disparitia, cu o valoare exceptionala sub aspect stiintific sau din punct de vedere al conservarii

. siturile naturale cu zone naturale strict delimitate, cu valoare universala exceptionala, sub aspect stiintific, estetic sau al conservarii

Fiecare stat parte la Conventie alcatuieste o lista cu asemenea bunuri de valoare universala pe care o transmite sub forma de inventar Comisiei Patrimoniului Mondial Natural si Cultural. Pe baza inventarelor primite, Comisia alcatuieste lista bunurilor din patrimoniul mondial, bunuri care se bucura de o protectie exceptionala sprijinita de masuri financiare, tehnice si stiintifice acordate de UNESCO fara a fi incalcate drepturile suverane ale statelor asupra acestor bunuri.

Comisia alcatuieste si o a doua lista a bunurilor naturale aflate in pericol, bunuri care sunt cuprinse in prima lista.

In 1940 la Washington s-a incheiat Conventia privind Protectia Naturii si Prezervarea vietii salbatice in Emisfera Vestica. Conventia e consacrata, in principiu, infiintarii de noi parcuri nationale in care scop 20 de state americane semnatare s-au angajat sa exploreze posibilitatile existente in teritoriul lor pentru crearea de noi parcuri nationale si sa interzica exploatarea in scopuri comerciale a resurselor lor.

Pe continentul african in 1968 la Alger s-a semnat Conventia africana asupra Conservarii naturii si a resurselor naturale. Obiectul principal al Conventiei este adoptarea de masuri pentru protejarea florei si faunei prin extinderea suprafetelor impadurite. Conventia stabileste doua principii de conservare:

1. protejarea nu numai a exemplarelor din speciile amenintate ci si a lacurilor unde acestea vietuiesc

2. consacrarea raspunderii statelor al caror teritoriu adaposteste o specie rara

In 1976 la Apia s-a incheiat Conventia asupra Protectiei Naturii in Pacificul de Sud care subliniaza importanta resurselor naturale esentiale din punct de vedere alimentar, stiintific, educational si estetic si cuprinde masuri specifice de protectie.

In Europa in 1982 la Bruxelles s-a semnat Conventia privind Conservarea Naturii si a Protejarii Peisajelor. Conventia da noi definitii mediului natural si Peisajului si stabileste o procedura speciala pentru tragerea la raspundere a statelor in cazul in care adopta masuri specifice de protejare a naturii.

In 1983 la Geneva s-a semnat Acordul International asupra conservarii Padurii Tropicale. La incheierea lui a rezultat rolul deosebit de important al acestor paduri in mentinerea echilibrului ecologic mondial precum si in stoparea fenomenului de sera.

In 1985 la Kuala Lampur s-a semnat Conventia asupra conservarii Naturii si a Resurselor Naturii care se refera la 2 categorii de zone protejate:

1.parcurile nationale

2. rezervatiile stiintifice si peisagiste

In 2002 la Florenta s-a semnat Conventia Europeana asupra Peisajului ratificata de Romania in 2002 prin Legea nr. 451/2002. Conventia defineste peisajul ca fiind o parte din teritoriu perceput ca atare de populatie a carui caracteristica este rezultatul actiunii si interactiunii factorilor naturali si umani. Obiectivele Conventiei sunt: promovarea protectiei peisajelor, managementul si amenajarea acestuia, dezvoltarea cooperarii europene in domeniu. Fiecare stat parte se obliga:

1. sa recunoasca juridic peisajul ca o componenta esentiala a cadrului natural de viata al populatiei si ca expresie a diversitatii patrimoniului natural

2. sa stabileasca si sa implementeze politicile peisagistice in adoptarea masurilor specifice cu caracter sectorial la nivelul intregii economii

Conservarea vietii in Antarctica

Incepand cu anii `60 dar mai ales in anii `80, statele si-au dat seama de importanta bogatiilor Antarticii si de necesitatea incheierii unor acorduri pentru protejarea resurselor acesteia. In 1959 la Washington s-a semnat Tratatul cu privire la Antarctica care i-a conferit statutul de teritoriu demilitarizat si neutru. Sub aspectul conservarii si al protectiei resurselor din Antarctica exista doua prevederi importante:

1. interzicerea tuturor exploziilor atomice si a depozitarii deseurilor radioactive in Antarctica

2. organizarea de reuniuni la intervalae scurte de timp pentru formularea unor recomandari pentru Guvernele statelor lumii legate de explorarea sau exploatarea bogatiilor Antarcticii. O buna portiune din teritoriul Antarcticii a fost declarata zona speciala de protectie.

La aceasta Conventii in 1991 la Madrid i s-a adus un protocol ratificat si de Romania prin Legea nr. 553/2002. Protocolul declara Antarctica rezervatie naturala destinata pacii si stiintei. Ca urmare ea a fost trecuta pe lista patrimoniului comun al umanitatii, explorarea si exploatarea bunurilor sale putandu-se face de orice stat in conditii de egalitate cu celelalte state.

In 1964 la Bruxelles s-a semnat "Masuri pentru conservarea florei si faunei in Antarctica" care privesc zonele speciale de conservare in care uciderea, vanarea, capturarea si molestarea oricarui animal sau pasare sunt prohibite.

In 1972 la Londra s-a semnat Conventia privind conservarea focilor din Antarctica prin care s-a interzis capturarea si uciderea speciilor de foca inclusiv de nationali si vasele care navigheaza sub pavilionul acestora.

In 1980 la Camberra s-a semnat Conventia asupra Prezervarii Resurselor naturale vii ale Antarcticii. Prin resurse naturale vii se inteleg nu numai speciile luate individual ci in totalitate un ecosistem terestru sau marin astfel incat vanatoarea si activitatile care o insotesc sa previna scaderea populatiei sub nivelul care mentine echilibrul ecologic si sa se protejeze in mod deosebit speciile vulnerabile.

In 1988 la Londra s-a semnat Tratatul asupra regimului activitatilor desfasurate in Antarctica care priveste in primul rand activitatile de exploatare a resurselor minerale ale Antarcticii, dar in al doilea rand si protectia resurselor vegetale si animale. Si acest document prevede raspunderea statelor pentru prejudiciile aduse Antarcticii ca urmare a exploatarii resurselor astfel incat raportul dintre activitatile de exploatare si resursele exploatate se diminueaza considerabil.

Populatia si mediul inconjurator

Termenul de populatie se utilizeaza pentru a desemna un ansamblu de indivizi care apartin unei anumite specii si care ocupa un teritoriu determinat. Pornind de la aceasta definitie, putem considera populatia umana ca fiind o entitate cu propriile sale relatii si care cuprinde la nivel national 2 sisteme in interactiune: - sistemul populatiei umane propriu-zis

- sistemul fizic.

Ambele formeaza in inteles restrans diferite ecosisteme umane (sate, orase, metropole), iar atunci cand interactioneaza cu mediul social, ne conduce in inteles larg la un socio-ecosistem, adica la o tara.

Sub aspect teoretic, populatia este caracterizata de mai multi factori dintre care:

repartitia spatiala a individului (densitatea)

sistemul de crestere si descrestere

piramida nevoilor

raportul dintre sexe

bunastarea si saracia

educatia si instructia

cooperarea regionala si internationala

Din punct de vedere juridic, populatia este un subiect de drept de o importanta deosebita. Doua fenomene caracterizeaza populatia incepand din a doua jumatate a secolului trecut:

1. sistemul de crestere -un indicator important este starea de santate

2. sistemul de migratie - acest exod s-a petrecut intr-o prima etapa in tarile dezvoltate de la sat la oras. S-a transmis si in tarile mai putin dezvoltate.

Astazi exodul este invers; oras - sat.

Alt aspect este migratia de la o tara la alta, de la un continent la altul.

Un indicator deosebit de important este starea de sanatate a populatei. In ceea ce priveste tara noastra, sistemul de sanatate al populatiei (Legea nr. 95/2006 privind reforma in sistemul sanatatii) se asigura prin: unitati specializate de stat, medicul de familie si cabinetele particulare. Medicul de familie e integrat tot in cadrul sistemului de asigurari de sanatate publica, dar are un regim distinct.

Calitatea vietii si factorii ce o influenteaza

Jouvenal (sociolog francez) a definit calitatea vietii ca fiind totalitatea posibilitatilor oferite individului de catre societate in scopul de a-si amenaja existenta, de a dispune de produsele ei si de a ii folosi serviciile pentru organizarea existentei individuale in raport cu trebuintele, cerintele si dorintele proprii. Acest concept este strans legat de conceptul de civilizatie, de cresterea economica, de nivelul tehnic si de dezvoltarea industrial-urbana.

La realizarea calitatii vietii contribuie printre altele urmatoarele conditii:

1. calitatea mediului natural

2. calitatea mediului social

3. calitatea mediului international

Pentru protectia juridica a calitatii vietii trebuie luate in considerare nevoile umane, sistemul drepturilor fundamentale ale omului si pastrarea traditiilor fiecarui popor.

Pe plan international calitatea vietii implica realizarea valorilor fundamentale (dreptul la pace, la dezvoltare, la comunicare si educatie si la patrimoniul comun).

Calitatea vietii este un concept care poate fi cuantificat, putand fi apreciat evolutiv si comparativ cu ajutorul unor indicatori dintre care cei specifici mediului si educatiei au un rol de prim ordin.

Populatia si mediul in reglementarile internationale

Incepand cu 1973, Consiliul de Administratie din cadrul Programului Natiunilor Unite pentru Mediu a dezbatut o serie de probleme cu privire la pericolele care ameninta sanatatea si bunastarea oamenilor si a stabilit o lista de activitati care vizeaza in primul rand lupta impotriva poluarii mediului.

In 1974 a avut loc a XIV-a Conferinta O.N.U. asupra populatiei, la Bucuresti. La aceasta Conferinta s-au discutat probleme privind conservarea mediului si naturii in conditiile dezvoltarii civilizatiei industriale moderne. Doi ani mai tarziu (1976 Vancouver) a urmat Conferinta in care s-au discutat problemele referitoare la habitat si la asezarile umane.

In 1987 la Tokyo, Adunarea Generala ONU a adoptat in final Declaratia de la Tokyo in care sunt structurate in 8 etape solutiile viabile pentru asigurarea unui viitor omenirii. Acestea sunt:

1. revigorarea dezvoltarii economice

2. schimbarea calitatii acestei dezvoltari care trebuie sa fie sustinuta, echilibrata si sigura

3. conservarea si utilizarea rationala a bazelor de resurse

4. asigurarea unui nivel de crestere a populatiei care sa permita viabilitatea planetei

5. reorientarea tehnologiilor

6. integrarea problemelor de mediu in problemele economice atunci cand se iau decizii

7. restructurarea relatiilor economice internationale

8. imbunatatirea cooperarii internationale

O contributie deosebita in reglementarea unor aspecte ale raportului populatie-mediu il aduc Organizatiile specializate ONU si indeosebi UNESCO, FAO si OMS. In majoritatea statelor lumii (inclusiv Romania) au fost adoptate programe specifice la nivel national privind populatia si mediul sau corelatia dintre populatie, mediu si sanatate.

Dreptul fundamental al omului la un mediu sanatos

Instrumentele juridice cu caracter universal care proclama drepturile fundamentale ale omului: Carta ONU adoptata la San Francisco la 26 iunie 1945 si Declaratia Universala a Drepturilor Omului adoptata de Adunarea Generala ONU la 10 decembrie 1948.

Aceste doua instrumente universale vizeaza patru categorii de drepturi fundamentale ale omului:

1. drepturile economice si sociale: dreptul la munca, la sanatate etc.

2. drepturile culturale: la educatie, viata culturala etc.

3. drepturile civile: dreptul la o egala ocrotire in fata legii

4. drepturi politice

Pe langa aceste instrumente, exista instrumente juridice care se refera fie la anumite drepturi fundamentale, fie privesc anumite categorii de persoane.

Dreptul international umanitar aplicat in caz de conflict armat se incorporeaza si el intr-o serie de instrumente juridice internationale. Prevede de asemenea o serie de drepturi fundamentale aplicabile in caz de conflict armat.

Se observa ca in timp ce Declaratia Universala a Drepturilor Omului aseaza individul ca entitate centrala intr-o varietate de raporturi juridice si sociale, Actul Final al Conferintei de la Teheran din 1968 aseaza ca entitate centrala grupul de indivizi considerat victima a negarii masive a drepturilor omului. Dezbaterile care au avut loc in cadrul ONU dupa aceasta Conferinta au condus treptat la formarea conceptului de drepturi ale popoarelor, concept care si-a gasit pentru prima data consacrarea juridica in Carta africana a drepturilor omului si ale Popoarelor adoptata in 1983.

Drepturile omului cuprind drepturi civile, politice, sociale, economice si culturale. In sfera drepturilor popoarelor numite si drepturi de solidaritate sau drepturi din generatia a treia sunt incluse: dreptul la pace, dreptul la dezvoltarea economica si sociala, dreptul la comunicare, dreptul la un mediu de viata satisfacator.

Consacrarea juridica a dreptului fundamental al omului la un mediu sanatos a fost facuta pentru prima data pe plan international in Declaratia de la Stockholm care a prevazut in art. 1 dreptul fundamental al omului la un mediu sanatos a carui calitate sa-i permita sa traiasca in demnitate si bunastare. Declaratia a prevazut de asemenea si obligatia internationala a statelor ca prin activitatile desfasurate in limitele teritoriului si ale jurisdictiei nationale sa nu produca pagube mediului altor state sau dincolo de limitele jurisdictiilor nationale.

Acest drept a fost ulterior prevazut in Carta africana a Drepturilor Omului si a Popoarelor, in Conventia Americana a Drepturilor Fundamentale ale Omului, in Carta Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, Conventia de la Montego Bay si alte documente internationale.

Pe plan national, dreptul la mediu apare fie in Constitutiile Nationale ca drept fundamental, fie in legile organice. In continutul drepturilor fundamentale ale omului surprindem o dimensiune individuala care implica dreptul fiecarui individ la prevenirea poluarii, dreptul de a cere incetarea activitatii care produce poluare nociva si dreptul de a fi despagubit pentru daunele suferite in urma acestei poluari. De asemenea in continutul acestui drept exista si o dimensiune colectiva care se refera la obligatia generala a statelor de a nu prejudicia mediul si prin aceasta de a nu prejudicia sanatatea si viata oamenilor, calitatea bunurilor materiale si in general calitatea mediului. In literatura juridica straina dar si in practica instantelor judecatoresti internationale, discutiile s-au purtat nu cu privire la existenta sau inexistenta acestor drepturi pentru ca e recunoscut in toate statele ci cu privire la posibilitatea exercitarii unei actiuni individuale izvorata dintr-un drept colectiv.

Mai multe rezolutiuni ale organelor internationale si hotarari ale Curtii Internationale de Justitie au recunoscut posibilitatea intentarii unei actiuni individuale in cazul apararii acestui drept.

In tara noastra, Constitutia din 1991 nu a prevazut acest drept , el a fost prevazut dupa revizuirea din 2003, in art. 35.

Legea mediului (OUG nr. 195/2005), pornind de la consacrarea principiului ca statul recunoaste oricarei persoane dreptul la un mediu sanatos si echilibrat ecologic, prevede garantiile acestui drept:

1. accesul la informatii privind mediul cu respectarea conditiilor de confidentialitate

2. dreptul de asociere in organizatii pentru protectia mediului

3. dreptul de a fi consultat in procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea politicii si a legislatiei de mediu, emiterea actelor de reglementare si elaborarea planurilor si programelor

4. dreptul de a se adresa direct sau prin intermediul organelor de protectie a mediului, autoritatilor de administratie publica sau/si judecatoresti in probleme de mediu, indiferent daca s-a produs sau nu un prejudiciu

5. dreptul la repararea prejudiciului suferit

In raportul dintre aceste drepturi si celelalte drepturi fundamentale ale omului se constata ca dreptul la mediu e in acelasi timp fundamentul dezvoltarii celorlalte drepturi si in acelasi timp o premisa pentru aparitia de noi drepturi fundamentale ale omului.

Se constata in prezent in practica jurisdictionala internationala si nationala o reorientare cu privire la acest drept in sensul considerarii lui ca drept individual.

Raspunderea juridica in dreptul mediului

Raspunderea juridica civila pentru prejudicii aduse mediului

In dreptul mediului in cadrul raspunderii civile delictuale se sanctioneaza o conduita reprobabila a subiectelor de drept care prin faptele lor licite si ilicite, omisive sau comisive cauzeaza prejudicii mediului in ansamblul sau sau elementelor componente ale acestuia.

Regulile privind raspunderea juridica delictuala se aplica si in dreptul mediului numai ca ele au anumite particularitati:

1. sub aspectul subiectelor indreptatite la reparatiune.

Mediul inconjurator nu e si nu poate fi subiect victima care sa ceara o reparatiune. El este o valoare morala universala aparata atat pe plan intern cat si pe plan international prin norme de drept. Subiectul victima care poate cere reparatiunea prejudiciului poate fi pe plan intern statul cand mediul lezat se afla in limitele teritoriului sau si ale jurisdictiei nationale sau comunitatea internationala in ansamblul sau cand mediul lezat are calitatea de bun al patrimoniului universal.

Sub aspectul persoanelor responsabile in reglementarile nationale se merge pe desemnarea inainte de aparitia unui prejudiciu a persoanei care e responsabila si care e obligata sa constituie in acest sens o asigurare sau o garantie. In alte sisteme se merge pe constituirea unui fond de indemnizare a victimelor poluarii, constituit din cotizatiile depuse de poluator. Sunt tari care merg numai pe reglementari fiscale dar si tari care merg in regim mixt (Romania), in sensul ca accepta atat constituirea de garantii din partea poluatorului cat si existenta unui fond de indemnizatii a victimelor poluarii.

2. sub aspectul elementelor constitutive ale raspunderii civile delictuale

In dreptul romanesc are loc intrunirea elementelor din dreptul civil pentru a lua nastere raspunderea.

Elementele de drept civil se cer intrunite cumulativ si in dreptul mediului, numai ca fiecare are anumite particularitati:

1. savarsirea unei fapte ilicite

2. producerea unui prejudiciu

3. intre fapta ilicita si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate

4. culpa autorului faptei ilicite

In dreptul civil, aceste elemente se cer a fi cumulativ intrunite nu numai cand raspunderea este pentru fapta proprie, ci si atunci cand se raspunde pentru fapta altuia sau pentru prejudicii cauzate de plante si animale.

Fapta ilicita- daca in dreptul civil regula e raspunderea pentru fapta ilicita, in dreptul mediului regula e a raspunderii pentru fapta licita, permisa de lege, prin care se aduc prejudicii mediului sau elementelor sale constitutive; ca urmare daca in dreptul civil regula este a raspunderii subiectelor, in dreptul mediului regula este a raspunderii obiective.

In dreptul civil exista o serie de situatii care inlatura caracterul ilicit al faptei si prin urmare raspundera civila delictuala si anume: starea de necesitate, starea de legitima aparare, forta majora si cazul fortuit, indeplinirea unei indatoriri de serviciu si in anumite situatii exercitarea unui drept. Dintre aceste situatii in dreptul mediului au fost retinute forta majora cu caracter exceptional, starea de necesitate in anumite situatii si in domeniul pagubelor nucleare, situatiile de conflict armat, razboi civil sau insurectie armata si culpa grava a victimei care a actionat gresit sau a omis sa actioneze.

In ceea ce priveste starea de necesitate, Codul Penal o defineste ca fiind: acea situatie in care o persoana produce daune in incercarea de a salva de la un pericol grav si iminent care nu putea fi altfel inlaturat persoana sa sau a altuia, un bun al sau sau al altuia, ori un interes public. Codul penal mai prevede ca nu se considera stare de necesitate atunci cand persoana in momentul in care a actionat putea si trebuia sa-si dea seama ca actionand in acest fel va produce un prejudiciu mult mai mare decat cel ce s-ar fi produs initial.

Al doilea element prejudiciul constituie efectul cuantificabil in bani al daunelor produse mediului si il gasim in legislatia internationala sau unele legi nationale si sub denumirea de dauna ecologica. Ca si in dreptul civil, prejudiciul trebuie sa fie cert pentru a putea fi reparat. Spre deosebire de dreptul civil, in dreptul mediului este considerat cert si prejudiciul viitor daca este sigur ca se va produce si sunt suficiente elemente pentru a-i determina intinderea. Spre deosebire de civil in dreptul mediului principiul reparatiei in natura nu functioneaza pentru ca daunele aduse mediului sau componentelor sale au de cele mai multe ori caracter ireversibil, fapt pentru care se stabilesc obligatii cu privire la plata unei sume de bani care si aceasta acopera rareori integral prejudiciul adus mediului. In legatura cu modul de calculare a prejudiciului, sistemele difera de la tara la tara dar chiar si in cadrul aceleiasi tari in functie de componenta de mediu care a fost prejudiciata.

Sub aspectul raportului de cauzalitate - acesta este greu de stabilit in dreptul mediului pentru ca in dreptul mediului de cele mai multe ori actiunea cauzelor se conjuga cu o multitudine de conditii care pot intarzia sau accelera producerea efectului. Si in dreptul mediului la fel ca in civil, prejudiciul produs poate fi rezultatul unei cauze comune, situatie in care nu are relevanta nici contributia fiecarui autor la producerea prejudiciului si nici faptul daca acestia se cunosteau sau nu intre ei cand s-a produs prejudiciul.

Sub aspectul culpei in dreptul mediului desi principiul e al raspunderii obiective, nu este exclusa si raspunderea subiectiva care are ca temei culpa autorului. Raspunderea subiectiva e cu caracter de exceptie pentru ca proba culpei e foarte greu de facut datorita faptului ca majoritatea prejudiciilor aduse mediului au la origine actiuni poluante iar poluantii au o serie de particularitati sub aspectul remanentei in mediu si al modului d actiune. Raspunderea subiectiva in dreptul mediului e prevazuta atat in Legea mediului (OUG nr. 195/2005) cat si in Legea cu privire la vanatoare si fondul cinegetic care o consacra pentru daunele aduse de fauna salbatica, terenurilor, culturilor si animalelor domestice.

Formele raspunderii civile delictuale

Raspunderea in dreptul mediului poate fi obiectiva sau subiectiva.

Pana la aparitia Legii nr. 137/1995 privind protectia mediului, lege care a continut pentru prima data principiul raspunderii obiective, literatura si practica juridica s-au pronuntat pentru reglementarea generala a raspunderii pentru prejudiciile aduse mediului pe baza principiului raspunderii obiective, a unei raspunderi in solidum a coautorilor prejudiciului pentru legitimarea procesual activa a oricarui cetatean precum si pentru definirea notiunii de dauna ecologica astfel incat sa cuprinda atat daunele aduse mediului cat si pe cele provocate omului sau bunurilor sale(daune indirecte). Angajarea raspunderii pe acest temei si nu pe art. 998-999 C. Civ. prezinta, pentru victima, avantajul de a nu mai trebui sa dovedeasca culpa faptuitorului, asigurandu-i astfel posibilitatea de a fi despagubita mai repede si in conditii de probe mai putine. Temeiul juridic al raspunderii obiective este in art. 1000 alin. 1 C. Civ. care se refera la pagubele produse de lucrurile aflate in paza juridica.

Raspunderea subiectiva este reglementata pentru daune aduse unor elemente ale bio-diversitatii si presupune dovedirea culpei, fapt ce determina ca in practica sa se ajunga cu greu la solutii echitabile.

Raspunderea civila rezultata din tulburarile aduse starii de vecinatate

Doctrina si practica juridica plecand de la adevarul ca viata si societatea impun si suportarea unor inconveniente normale care decurg sau rezulta din starea de vecinatate, ca exista o serie de poluari si daune admisibile pana la o anumita limita, au considerat ca atunci cand aceste limite sunt depasite ia nastere dreptul la reparare prin institutia raspunderii civile. Jurisprudenta straina a admis de asemenea ca tulburarile pot rezulta si din exercitiul legitim al dreptului de proprietate nu numai dintr-un exercitiu culpabil. Abuzul de drept - se poate vorbi aici - despagubirile se acorda celui prejudiciat in conditiile prevazute de legea speciala.

Raspunderea civila reglementata de art. 1000 alin. 3 C. Civ. pentru prejudicii aduse mediului

In dreptul mediului in interpretarea art 1000 alin. 3 C. Civ. s-a exprimat inca o opinie potrivit careia raspunderea comitentului fata de terti pentru daunele aduse acestora prin poluarea facuta de prepusii sai, trebuie sa fie o raspundere subiectiva, in timp ce raspunderea prepusului ar trebui sa fie reglementata de art. 102 C. Muncii, argumentandu-se ca daca nu s-ar accepta aceasta idee, comitentul ar suferi pagube mult mai mari, neputand recupera de la prepusul sau intreaga paguba platita victimei pentru ca, potrivit codului municii angajatii nu raspund pentru pierderile inerente procesului de productie care se incadreaza in limitele prevazute de lege, nici in situatiile de forta majora sau caz fortuit ori de riscul normal al serviciului. Contrar acestei opinii, majoritatea autorilor si practica juridica au considerat raspunderea comitentului pe ideea de garantie pornind de la premisa ca prin art. 1000 alin. 3 C. Civ. se instituie o garantie a comitentului in solidar cu prepusul sau fata de victima prejudiciului, garantie ce ii confera victimei posibilitatea de a fi despagubita.

Raspunderea reglementata de Legea protectiei mediului (OUG 195/2005):

Art 95 din Lege prevede ca raspunderea pentru prejudicii aduse mediului are caracter obiectiv independent de culpa, ca in cazul pluralitatii autorilor raspunderea e solidara si in al doilea rand in mod exceptional raspunderea poate fi si subiectiva pentru prejudiciile aduse speciilor si habitatelor naturale conform reglementarilor specifice.

Legea reglementeaza principiul prevenirii riscurilor ecologice si al producerii daunelor precum si principiul poluatorul plateste, interpretat atat ca obligatie de internationalizare a costurilor poluarii cat si ca fundament al raspunderii pentru prejudicii efective cauzate mediului.

Raspunderea civila speciala in dreptul mediului

Raspunderea pentru pagube nucleare, raspunderea pentru produsele defectuoase calitativ, raspunderea pentru pagubele aduse vanatului.

1.In privinta raspunderii pentru daune nucleare aceasta este reglementata de Legea nr. 703/2001 potrivit careia prin daune nucleare se intelege:

1. orice deces sau ranire

2. orice pierdere sau deteriorare de bunuri

3. orice pierdere economica care rezulta din asemenea daune

4. costul masurilor de refacere a mediului deteriorat ca urmare a producerii unui accident sau incident nuclear

5. orice pierdere a veniturilor care deriva dintr-un deces economic fata de orice utilizare a mediului, datorita deteriorarii sale

6. orice alta dauna economica alta decat cea cauzata de deteriorarea mediului daca e admisa de legislatia privind raspunderea civila a instantei competente

Prin accident nuclear se intelege orice fapta sau succesiune de fapte care avand acceasi origine cauzeaza o dauna nucleara care consta in vatamari aduse sanatatii omului, cauzare a mortii, vatamari si pierderi pentru flora si fauna si pentru bunuri materiale.

Prin incident nuclear se intelege acel eveniment nuclear produs in interiorul instalatiilor care afecteaza indeosebi personalul expus profesional.

Raspunderea pentru daunele produse de accidente nucleare revine operatorului instalatiei nucleare. Acesta e obligat sa incheie o asigurare sau sa constituie orice alta garantie financiara pentru a putea repara prejudiciul pe care il poate produce. Daca la producerea daunei nucleare au contribuit in acelasi timp instalatiile apartinand mai multor operatori si nu se poate stabili contributia fiecaruia la producerea daunei, operatorii raspund solidar.

Daca dauna e rezultatul producerii concomitente a unui accident nuclear si a unuia nenuclear si nu se poate stabili contributia fiecaruia, se considera ca intreaga dauna e nucleara si atrage numai raspunderea exploatantului (operatorului nuclear).

Operatorul instalatiei nucleare este exonerat de raspundere daca producerea accidentului nuclear este rezultatul unor situatii de conflict armat, razboi civil sau insurectie armata ori a unui fenomen natural catastrofal. El poate fi exonerat de raspundere daca dovedeste ca accidentul s-a produs din culpa grava a victimei care a actionat gresit sau a omis sa actioneze.

Legea plafoneaza raspunderea operatorului instalatiei nucleare la contravaloarea in lei a 300 milioane USD pentru fiecare accident nuclear.

Dreptul la actiune in obtinerea despagubirii pentru paguba nucleara se prescrie in termen de 10 ani de la data cand victima a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca operatorul responsabil si existenta prejudiciului.

Efectele accidentelor nucleare sunt nelimitate in timp si practic necunoscute.

Legiuitorul a creat o exceptie de la termenul de prescriptie de 10 ani prevazand posibilitatea pentru victima care a obtinut deja o despagubire in cadrul termenului de prescriptie de 10 ani sa poata introduce o noua actiune inauntrul sau dincolo de termenul de 10 ani daca prejudiciul initial s-a marit sau au aparut prejudicii noi cu singura obligatie de a dovedi ca acestea se datoreaza aceluiasi accident pentru care a fost deja despagubita.

Se mai aplica (in materia raspunderii pentru daune nucleare) prevederile Conventiei de la Paris din 1960 si cele ale Conventiei de la Viena din 1963 - ratificate de Romania - privind raspunderea civila in materia daunelor nucleare. Diferentele dintre aceste documente constau in procedura de calcul a prejudiciului material.

2.Raspunderea civila delictuala pentru produsele defecte

Legea 406/2006

Potrivit acestei reglementari prin producator se intelege fabricantul unui produs finit, producatorul oricarei materii prime sau fabricantul unei parti din produsul finit. In al doilea rand reprezinta orice persoana care aplica pe produs numele sau, marca de comert sau un alt semn distinctiv. In al treilea rand reprezinta orice persoana care importa un produs in vederea realizarii unei operatiuni ulterioare de vanzare, inchiriere, leasing sau orice alta forma de distributie a produsului. In al patrulea rand distibuitorul produsului dar numai in cazul in care producatorul nu poate fi identificat in termen de 30 de zile de la data cand produsul a fost vandut.

Prin produs se intelege orice obiect mobil, chiar daca e incorporat intr-un alt bun mobil sau imobil, inclusiv energia electrica.

Produsul e considerat cu defecte daca nu ofera siguranta la care persoana este indreptatita sa se astepte, tinand seama de toate circumstantele, inclusiv modul de prezentare a produselor si utilizarea previzibila la punerea lui in circulatie.

Producatorul raspunde pe baza regulilor raspunderii civile delictuale subiective dar raspunderea sa are anumite particularitati:

1. el raspunde atat pentru prejudiciul actual cat si pentru cel viitor cauzat de produsul defect

2. producatorul raspunde si in situatia in care paguba e rezultatul cumulat al defectului produsului cu actiunea sau omisiunea din partea unui tert. In aceasta situatie raspunderea sa va fi limitata de instanta competenta tinand cont de culpa fiecaruia la producerea pagubei.

3. daca paguba este rezultatul faptelor mai multor persoane, ei raspund solidar

4. producatorul e exonerat de raspundere daca dovedeste existenta uneia din situatiile:

a) nu este el cel care a pus produsul in circulatie

b) defectul care a generat paguba nu a existat la data la care produsul a fost pus in circulatie sau a aparut ulterior punerii lui in circulatie din cauze care nu-i pot fi imputate producatorului

c) produsul nu a fost fabricat pentru a fi comercializat sau pentru orice alta forma de distribuire

d) defectul se datoreaza respectarii unor conditii obligatorii impuse de reglementarile emise de autoritatile publice competente.

e) nivelul cunostintelor stiintifice si tehnice la momentul punerii in circulatie a produsului nu i-au permis producatorului depistarea existentei defectului

Dreptul la actiunea in repararea pagubei se prescrie in termenul general de 3 ani care incepe sa curga de la data la care reclamantul a avut sau trebuia sa aibe cunostinta de existenta pagubei, a defectelor si de identitatea producatorului insa nu mai tarziu de 10 ani de la data la care producatorul a pus produsul in circulatie, cu conditia ca paguba sa se produca in cadrul acestui termen.

Raspunderea contraventionala in dreptul mediului

Pentru incalcarea normelor de protectie a mediului si a obligatiilor juridice ce decurg din raporturile de dreptul mediului, prin fapte al caror pericol social nu le configureaza caracterul de infractiuni, se angajeaza raspunderea contraventionala.

Legea protectiei mediului OUG nr. 195/2005 prevede contraventii de la normele privind:

- procedura de reglementare

- regimul juridic al substantelor chimice periculoase si al deseurilor

- regimul substantelor de uz fitosanitar si al ingrasamintelor chimice, al activitatilor nucleare, al organismelor modificate genetic

-regimul activitatilor care se desfasoara in localitati si altele

Prevederile Legii mediului in materia contraventiilor se completeaza cu cele din legile speciale: Legea protectiei atmosferei, a apei, a solului, a regimului substantelor chimice si deseurilor.

O problema care se pune in legatura cu raspunderea contraventionala este legata de modul de aplicare a dispozitiilor art. 13 si 14 din OUG privind raspunderea contraventionala cu privire la aplicarea termenului de prescriptie si a prescriptiei in general, care inlatura raspunderea contraventionala cu cele 2 aspecte ale sale: prescriptia aplicarii sanctiunii (art. 13) si prescriptia executarii sanctiunii (art. 14).

Daca in ceea ce priveste aplicarea sanctiunii, OUG nr. 2/2001 privind raspunderea contraventionala, prevede termenul de prescriptie de 6 luni care incepe sa curga de la data savarsirii faptei sau in cazul contraventiilor continue de la data constatarii faptelor, in dreptul mediului se pare ca trebuie admisa o exceptie de la acest termen si anume termenul trebuie sa fie cel general de 3 ani. In ceea ce priveste prescriptia executarii sanctiunii contraventiei in dreptul mediului nu e nicio exceptie fata de dreptul comun.

Raspunderea penala

Se inscrie in principiile raspunderii infractiunii, specificul angajarii ei cu privire la protectia mediului fiind determinata de natura obiectului ocrotit de lege a carui atingere adusa printr-o abatere savarsita cu vinovatie de un pericol social deosebit si care intruneste conditiile infractiunii.

Pornind de la particularitatile elementelor lor constitutive, infractiunile ecologice pot fi clasificate:

1. din punct de vedere al subiectelor:

a) infractiuni cu subiect simplu

b) infractiuni cu subiect calificat atunci cand agentul infractor a avut o anumita calitate privind protectia mediului sau anumite obligatii speciale in acest domeniu pe care le-a incalcat printr-o fapta care intruneste elementele unei infractiuni

2. din punct de vedere al laturii subiective - infractiunile pot fi savarsite cu intentie dar si din culpa

3. din punct de vedere al laturii obiective - infractiuni ecologice (marea majoritate) au la origine actiuni poluante dar pot avea la origine si actiuni nepoluante care intrunesc caracteristicile infractiunii

4. sub raport obiectiv infractiunea ecologica se subclasifica in infractiuni la adresa componentelor biotice ale mediului si infractiuni la adresa componentelor abiotice ale mediului.

Infractiunile ecologice le intalnim OUG nr. 195/2005 si in reglementarile cu caracter special. Codul penal viitor cuprinde un capitol "Infractiuni ecologice" care nu inglobeaza insa toate infractiunile ecologice sub acest titlu, unele regasindu-se si in alte capitole. Aceste infractiuni sunt:

1. detinerea, portul, confectionarea, transportarea precum si orice operatiune privind circulatia armelor si a munitiilor fara drept

2. primirea, detinerea, folosirea, transportarea sau deturnarea materialelor nucleare precum si a oricaror materiale radioactive fara drept.

3. producerea, experimentarea, prelucrarea, detinerea, transportarea de materiale explozive sau orice alta operatiune cu acestea fara drept

4. efectuarea oricaror operatiuni de import de deseuri sau reziduri de orice natura precum si introducerea acestora in tara cu incalcarea dispozitiilor legale

5. infectarea cu orice mijloace a surselor sau retelelor de apa daca e daunatoare sanatatii oamenilor, animalelor sau plantelor

6. producerea, detinerea sau orice alta operatiune privind produsele ori substantele stupefiante; cultivarea in scop de prelucrare a plantelor care contin astfel de substante, precum si experimentarea produselor ori a substantelor toxice fara drept

7. prepararea de alimente si bauturi falsificate, alterate sau interzise consumului, expunerea spre vanzare a unor astfel de alimente sau bauturi cunoscand ca sunt falsificate sau alterate

8. primirea, detinerea, cedarea, instrainarea, transportarea sau deturnarea materialelor nucleare, precum si orice alta operatiune privind circulatia acestora fara drept

Particularitatile elementelor raspunderii materiale a statelor

Raspunderea materiala a statelor e o forma a raspunderii civile delictuale cu un element de extraneitate. Pana nu demult, in doctrina juridica, pentru nasterea acestei raspunderi se cereau mai multe elemente constitutive care trebuiau intrunite cumulativ: fapta cauzatoare de prejudicii, prejudiciul, raportul de cauzalitate si culpa statului.. In doctrina moderna din anul 2004 nu se mai cere expres prejudiciul, desi se vorbeste de raspunderea pentru fapta prejudiciabila care antreneaza raspunderea statului care a produs prejudicii unui stat sau mai multor state ori comunitatii internationale in ansamblul sau.

In ceea ce priveste raspunderea in dreptul mediului, ca si in dreptul international, fapta cauzatoare de prejudicii poate fi atat licita cat si ilicita. In doctrina internationala s-a pus problema daca exista o obligatie generala a statelor cu caracter universal care o data incalcata sa dea nastere la raspundere juridica. S-a aratat ca o asemenea obligatie exista, ea fiind prevazuta in mai multe norme cu caracter universal: in art.6 al Declaratiei de la Stockholm, care prevede ca statele sunt obligate ca prin activitatea desfasurata in limitele teritoriului sau in limitele jurisdictiei lor sa nu produca pagube mediului altor state sau in zone care nu apartin unei jurisdictii; cu un continut relativ asemanator obligatiei din Carta Africana a Drepturilor Omului si al Popoarelor, din Conventia asupra Dreptului Marii de la MontegoBay, precum si in alte documente internationale cu vocatie universala.

In functie de obiectul obligatiei incalcate, Curtea Internationala de Justitie a clasificat aceste fapte in crime si delicte internationale. Aceste definitii au fost preluate si de Comisia de Drept International care a definit crima internationala ca fiind incalcarea de catre un stat a unei obligatii internationale atat de esentiala pentru protectia unor interese fundamentale ale comunitatii internationale incat violarea ei este recunoscuta drept crima de aceasta comunitate in ansamblul ei. Astfel de crime sunt: agresiunea, instaurarea si mentinerea cu forta a dominatiei coloniale, poluarea masiva a aerului si a marilor si oceanelor, sclavia, genocidul si aparthaidul. Toate celelate fapte in afara celor mentionate sunt considerate delicte internationale, raspunderea fiind diferita.

In dreptul international sunt recunoscute:

1. consimtamantul dat in mod valabil de un stat pentru comiterea de catre un alt stat a unui fapt determinat care nu e in conformitate cu obligatiile acestuia din urma fata de primul stat

2. forta majora, legitima aparare si starea de necesitate

Starea de necesitate nu poate fi invocata in urmatoarele cazuri:

a) atunci cand obligatia internationala careia nu i se conformeaza comportamentul statului decurge dintr-o norma imperativa

b) daca tratatul sau conventia incheiata de stat exclude expres posibilitatea invocarii starii de necesitate in privinta nerespectarii obligatiei asumate

c) cand insusi statul in cauza a contribuit la producerea starii de necesitate

Prejudiciul este cuantificat, nu se aplica principiile repararii prejudiciului in natura, se repara atat prejudiciul actual cat si cel viitor, iar in teoria mai noua a dreptului international public, statul poate raspunde indiferent daca s-a produs sau nu un prejudiciu atunci cand e vorba de mediul inconjurator.

Raportul de cauzalitate trebuie dovedit si este foarte greu, mai ales la prejudiciul produs prin poluarile transfrontiere.

Exista raspundere subiectiva bazata pe culpa si este prevazuta in putine documente internationale datorita dificultatii de dovedire a culpei

Formele raspunderii materiale a statelor:

1. raspunderea subiectiva - este prevazuta in putine documente internationale si documente ce apartin dreptului spatial. Astfel, in Tratatul din 1967 de la Moscova privind principiile care guverneaza activitatea statelor in spatiile extra-atmosferice, pe luna sau corpurile ceresti, se prevede raspunderea subiectiva pentru daunele produse de un obiect spatial unui alt obiect spatial lansat de un alt stat oriunde in afara de suprafata pamantului. Acelasi document prevede si raspunderea obiectiva pentru pagubele produse de obiectul spatial pe suprafata Pamantului.

2. raspunderea obiectiva e consacrata expres in domeniul pagubelor nucleare dar si in alte documente internationale care se refera la protectia anumitor factori de mediu. In materie nucleara este consacrata in Conventia de la Paris din 1960 privind raspunderea civila in domeniul energiei nucleare si in Conventia de la Viena din 1963 privind raspunderea civila pentru daune nucleare. Ambele conventii prevad ca exploatantul instalatiei nucleare raspunde obiectiv in afara oricarei culpe pentru dauna nucleara produsa de instalatia sa, de materia prima nucleara sau de deseurile radioactive rezultate, dauna care consta in vatamarea sanatatii oamenilor, cauzarea mortii, producerea de pagube bunurilor materiale.

Raspundrea exploatantului este limitata de un plafon maximal care e evaluat in prezent la 800 milioane de USD, pentru fiecare accident nuclear. Daca la cauzarea daunelor nucleare au contribuit instalatiile nucleare apartinand unor exploatanti diferiti si nu se poate stabili contributia fiecaruia, raspunderea lor e solidara. Dreptul la actiune in repararea pagubei nucleare se prescrie in termen de 10 ani care incep sa curga de la data cand victima a cunoscut paguba nucleara si exploatantul responsabil.

Prin derogare de la acest termen in cazul in care dupa ce s-a obtinut o despagubire victima sufera un prejudiciu nou sau prejudiciul initial se mareste, actiunea in despagubire poate fi intentata si dincolo de termenul de 10 ani cu conditia ca prejudiciul comun sau marirea celui initial sa se datoreze aceluiasi accident pentru care victima a fost deja despagubita.

Conventia de la Bruxelles din 1969 prevede ca exploatantul navei cu propulsie nucleara raspunde pentru dauna nucleara produsa de accidentul nuclear la care a contribuit combustibilul nuclear sau deseurile radioctive ale navei. La alegerea reclamantului, actiunea in obtinerea despagubirilor poate fi intentata fie la tribunalul statului care a emis licenta fie la tribunalul statului pe al carui teritoriu s-a produs paguba nucleara. Hotararea definitiva pronuntata de un tribunal competent este recunoscuta pe teritoriul oricarui stat in afara de cazul cand aceasta a fost obtinuta fraudulos sau exploatantului nu i s-a dat posibilitatea de a se apara.

Cauzele exoneratoare de raspundere sunt actele de conflict armat, de razboi, actele de terorism nuclear si fenomenele nucleare catastrofale.

Raspunderea pentru daune aduse patrimoniului comun al umanitatii

Bunurile ce apartin patrimoniului comun al umanitatii sunt:

spatiul extraatmosferic si corpurile ceresti

Antarctica

spatiul marin (si cel din oceanele aflate dincolo de limitele jurisdictiei nationale)

Aceasta raspundere are caracter obiectiv cu exceptia unor Conventii din domeniul spatiului care consacra raspunderea subiectiva a statelor.

Raspunderea obiectiva e prevazuta in Conventia de la Montego Bay si intr-o serie de documente bilaterale precum si in conventiile privind protectia vietii in Antarctica.

Raspunderea pentru crime si delicte internationale

Vezi def crimei internationale si exemple de crime internationale

Delictul international de poluare consta in incalcarea obligatiilor de a nu savarsi o poluare chiar redusa a mediului sau a componentelor acestuia. Deosebirea dintre cele 2 categorii de raspundere:

1. in primul rand raspunderea pentru crime e penala

2. raspunderea pentru delicte se aseamana cu raspunderea contraventionala din dreptul intern

3. in ambele situatii insa exista si raspunderea materiala a statelor atunci cand se produce prejudiciul

Particularitatile poluarii radioactive

Inainte de a fi descoperit radiatiile artificiale, omul mai este supus radiatiilor naturale provenind de la Soare si galaxii indepartate, de la apa marilor si oceanelor si din atmosfera la care s-a adaptat.

Radiatia artificiala isi are originea in laboratoarele de Raze X, folosite in laboratoare si spitale, in depunerile radioactive rezultate din experientele nucleare si din emanatiile radioactive produse in procesul de extractie si prelucrare a minereurilor radioactive.

Pericolul radioactivitatii nu a fost practic cunoscut pana la explozia primei bombe atomice in Japonia in 1945. Au mai existat cateva accidente nucleare in laboratoare de fizica atomica. Este mai infricosator decat o explozie nucleara pentru ca este o contaminare artificiala a mediului natural, insipida, incolora si inodora, cu caracter universal. Utilizarea pasnica a energiei nucleare produce poluare radioactiva.

Poluarea radioactiva a atmosferei se produce in imediata apropiere a minelor de extractie a minereului radioactiv, a centralelor atomonucleare si la scara mai redusa in incaperi, in domeniul medical prin folosirea aparaturii bazate pe izotopi radioactivi.

Poluarea radioactiva poate fi primara - se produce la locul unde se desfasoara aceste activitati - si secundara - consta in raspandirea ei datorita curentilor atmosferici sau altor fenomene naturale.

Poluarea radioactiva a apei se datoreaza in primul rand deseurilor industriale nucleare si produsilor radioactivi rezultati din experientele nucleare. Poluarea radioactiva a solului se datoreaza in primul rand experientelor nucleare, depozitarii deseurilor radioactive si a depunerilor din atmosfera.

Principiile si conditiile desfasurarii activitatii nucleare in Romania

Potrivit Lgii nr. 111/1996 cu ultima modificare in 2006, activitatile nucleare in Romania se pot desfasura cu respectarea urmatoarelor principii:

1. in conditii de siguranta si securitate nucleara

2. de protectie speciala a personalului expus profesional si a populatiei

3. in scopuri exclusiv pasnice

4. in regim de autorizare

5. numai sub indrumarea si controlul statului

6. in principiu, de persoane juridice, exceptie fac activitatile nucleare din domeniul medical care pot fi desfasurate in conditiile legii de catre persoane fizice.

Potrivit L 111/1996 privind desfasurarea in siguranta a activitatii nucleare in Romania, cad sub incidenta prevederilor legii urmatoarele activitati nucleare:

1.cercetarea, proiectarea, productia, montajul, punerea in functiune, dezafectarea, importul si exportul obiectivelor si instalatiilor nucleare

2.mineritul si prepararea minereurilor de uraniu si toniu

3.producerea, furnizarea, inchirierea, manipularea, transportul, importul si exportul materialelor radioactive, inclusiv a combustibililor nucleari, a deseurilor radioactive si a dispozitivelor generatoare de radiatii ionizante

4.furnizare a aparaturii de control dozimetric, a dispozitivelor utilizate pentru protectia impotriva radiatiilor ionizante si a mijloacelor de transport a materialelor radioactive

5.producerea, furnizarea, detinerea, exportul si importul materialelor si echipamentelor radioactive

6.detinerea, transferul, importul si exportul informatiilor nepublicate aferente instalatiilor si echipamentelor pertinente pentru proliferarea armelor nucleare

7. realizarea produselor si serviciilor destinate obiectivelor si instalatiilor nucleare

Legea interzice pe teritoriului Romaniei orice fel de activitate in legatura cu armele nucleare, sau cu orice dispozitiv nuclear exploziv. De asemenea e interzis in Romania importul deseurilor radioactive cu exceptia situatiei cand importul decurge nemijlocit din prelucrarea in afara granitelor tarii a unui export autorizat anterior in baza acordurilor internationale la care Romania este parte.

Autorizarea activitatii nucleare in Romania

Desfasurarea pe teritoriul tarii a unei activitati nucleare permise de lege se face pe baza unei autorizatii emise de catre Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare. In cadrul obiectivelor nucleare autorizate, personalul care isi desfasoara activitatea trebuie sa fie posesor al unui permis eliberat de aceeasi autoritate. Atat autorizatiile cat si permisele se acorda pentru o persoana determinata, dreptul dobandit in baza lor neputand fi transmis fara acordul emitentului.

Autorizatia se poate elibera fie de la inceput pentru toata activitatea nucleara, fie pentru diferite faze de constructie sau exploatare ale activitatii nucleare, cu conditia ca fazele anterioare sa fi fost autorizate.

Autorizatia se suspenda sau retrage de organul emitent din propria initiativa sau la sesizarea oricarei persoane fizice sau juridice in toate cazurile in care comisia nationala constata ca:

titularul autorizatiei nu a respectat prevederile L 111/1996

nu sunt indeplinite integral masurile dispuse de organele de control

apar situatii noi din punct de vedere tehnic sau de alta natura necunoscute la data eliberarii autorizatiei care pot afecta desfasurarea in siguranta a activitatii nucleare

titularul autorizat nu-si indeplineste obligatiile cu privire la constituirea Fondului de Dezafectare si Gospodarire a deseurilor radioactive

titularul autorizatiei nu mai e legal constituit

titularul autorizatiei si-a pierdut capacitatea juridica

La randul sau, permisul de exercitare se suspenda/retrage de emitent in urmatoarele situatii:

1.titularul permisului nu respecta reglementarile Comisiei Nationale

2.titularul permisului inceteaza din viata sau isi pierde capacitatea juridica

Daca in mod exceptional din interese de stat, autorizatia se retrage, titularul are dreptul la compensatii din partea autoritatii care a dispus aceasta masura, cuantumul lor stabilindu-se avand in vedere atat interesul public cat si cel al titularului autorizatiei, fiind stabilit de regula prin intelegerea partilor sau pe cale judecatoreasca. Fara plata compensatiei, autorizatia se poate retrage:

1.cand titularul a obtinut autorizatia facand uz de declaratii false

2.cand titularul a incalcat prevederile legale sau dispozitiile date de organele de control ori conditiile prevazute in autorizatie

3.atunci cand personalul titularului de autorizatie, tertele persoane, populatia sau mediul inconjurator au fost supuse unor riscuri peste limitele legale generate de activitatile autorizate

Autorizatia pentru unele activitati nucleare( transport, import, export) se acorda si cu un aviz de conformitate din partea Ministerului Economiei si Comertului.

Sunt supuse autorizarii si introducerii in circuitul economic si social in vederea utilizarii sau a consumului de catre populatie produsele care au fost supuse iradierii, materiale care contin substante radioactive, folosirea in domeniul medical pentru diagnosticare si tratament a dispozitivelor generatoare de radiatii ionizante si produselor farmaceutice care contin materiale radioactive. In aceste situatii autorizatiile se elibereaza de Ministerul de Sanatate Publica si de Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare.

Pentru desfasurarea activitatii nucleare mai este necesara autorizatia de mediu care constituie o conditie prealabila eliberarii autorizatiei de catre Comisia Nationala. Aceasta autorizatie se elibereaza de Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor.

Controlul exercitiului activitatii nucleare se realizeaza de Comisia Nationala care exercita controlul preventiv si forma operativ curenta si ulterioara privind respectarea prevederilor legale si de catre comisia Centrala pentru Accidente Nucleare si Caderi de Obiecte Cosmice in situatii de accidente nucleare. Toti titularii de activitati nucleare care au primit autorizatii si permise de cercetare pentru lucratorii lor au obligatia sa elaboreze instructiuni obligatorii privind desfasurarea activitatilor nucleare proprii, sa elaboreze planuri de interventie in caz de accident nuclear sau urgenta radiologica, sa supravegheze permanent mediul in privinta incarcaturii cu radiatii ionizante, sa anunte imediat organele competente in situatii de urgenta radiologica.

Supravegherea starii de sanatate a populatiei si a personalului expus profesional la radiatii

Din punct de vedere al riscului radiologic populatia tarii se imparte in urmatoarele grupe:

populatia in ansamblul ei

persoanele din populatie care locuiesc sau lucreaza permanent in jurul unor obiective sau instalatii nucleare

personalul expus profesional la radiatii in care sunt incluse:

a.  persoanele care desfasoara activitate temporar sau permanent intr-o instalatie nucleara

b. persoanele care lucreaza cu surse de radiatii nucleare

c.  persoanele care prin natura activitatii care o desfasoara pot fi supuse la o doza de iradiere peste valoarea maxima prevazuta de lege

Din punct de vedere al expunerii la radiatii ca urmare a producerii unui accident nuclear sau a unei urgente radiologice, persoanele din populatie se impart in:

persoanele din randul populatiei supuse iradierii in mod direct

persoanele implicate in interventii

persoanele expuse la radiatii in timpul indeplinirii indatoririlor de serviciu fara sa fie implicate in interventie

Pentru personalul expus profesional la radiatii, masurile de protectie constau in:

a.  protectia individuala: constituita dintr-un ansamblu de masuri tehnice, de masuri organizatorice destinate sa apere acest personal pana la doza maxima admisa de lege

b. protectia in zona de lucru: ansamblul de masuri tehnice de dotare si organizatorice care in conditii normale de functionare trebuie sa asigure respectarea dozelor maxime admise

c.  instruirea personalului expus profesional

d. norme tehnice, organizatorice si administrative de reducere la minimum a posibilitatii aparitiei unui accident/incident nuclear si de limitare a urmarilor acestuia

In plus, personalul expus profesional la radiatii, beneficiaza de timp de lucru redus (4h pe zi), antidot, echipament special de protectie, cura sanatoriala gratuita, un numar mai mare de zile de concediu de odihna si alte drepturi cu caracter social specifice locului de munca.

In ceea ce priveste populatia in ansamblul ei, protectia impotriva radiatiilor, functionarii normale a materialelor nucleare sau pe timpul producerii unei urgente , accident nuclear se asigura prin masuri prevazute in planul national, planuri judetene si planul fiecarui operator de instalatii nucleare, masuri care constau in principiu din:

-locuri speciale de adapostire

- echipament de protectie impotriva radiatiilor

-asigurarea apei si hranei specifice

- instruirea persoanelor din populatie

-simularea periodica a unor astfel de evenimente pentru a favoriza populatia

Folosinta pasnica a energiei nucleare pe plan international

Este reglementat de o serie de documente internationale, adopatate de Agentia Internationala pentru Energie Atomica (AIEA-cu sediul la Viena). Dintre aceste documente internationale retinem:

Conventia de la Paris din 1960 privind raspunderea civila pentru daune nucleare, Conventia de la Viena din 1963 privind raspunderea civila pentru daune nucleare.

Dupa accidentul de la Cernobal, AIEA a adoptat 2 conventii:

1. Conventia privind notificarea rapida a unui accident nuclear
2. Conventia privind asistenta in caz de accident nuclear sau urgenta radiologica ratificata de Romania in 1990 prin Decretul 223/1990

Prima conventie prevede obligatia statului pe al carui teritoriu s-a produs accidentul nuclear sau urgenta radiologica sa comunice acest lucru fie direct fie prin intermediul AIEA tuturor statelor care sunt sau potential pot fi afectate, furnizandu-le o serie de informatii privind natura radiatiilor, momentul producerii accidentului si localizarea exacta, conditiile meteorologice si hidrologice din zona, masurile de protectie care au fost deja luate si altele. Statul respectiv e obligat sa dea informatii suplimentare la cererea statului afectat sau potential afectat.

Conform celei de-a II-a conventii, statele parti se obliga: in caz de accident nuclear sau urgenta radiologica sa-si acorde reciproc asistenta, sa trimita personal calificat, mijloace tehnice specifice situatiei create sau asistenta sanitara.

In cazul in care asistenta consta din mijloace tehnice specifice, statul care le acorda ramane proprietarul lor, astfel dupa terminarea operatiunilor post accident, acestea trebuie returnate statului proprietar. Daca asistenta a consituit din pesonal tehnic calificat si pe perioada asistentei acesta a savarsit fapte ce contravin legilor statului asistat, instrumentarea cazului o va face statul asistat, urmand ca persoanele respective sa fie judecate si pedepsite in/de catre statul al carei cetateni sunt.