Dambovicioara, cel mai important afluent al Dambovitei din arealul montan al Pietrei Craiului, izvoraste de pe versantul sudic al Varfului La Om (2230 m).
Cursul paraului strabate aroape transversal culoarul Rucar-Bran si are o directie generala nord-sud, varsandu-se in Dambovita, pe partea dreapta a acesteia, in aval de comuna Dambovicioara.
Cheile Dambovicioarei sunt o componenta insemnata a celui mai mare complex de chei din tara, cel axat pe Dambovita si afluentii sai, care insumeaza peste 20 de chei, cu o lungime totala ce depaseste 30 km. Adancimea paraului Dambovicioara in calcarele jurasice ale Pietrei Craiului a generat un sector de chei lung de peste 8 km, cu aspectul unui veritabil canion, taiat in stiva de roci a podurilor calcaroase din partea terminala a masivului. Dezvaluind o adevarata radiografie geologica a jurasicului, reprezentat aici de calcare cutate si fliate, cheia ofera deopotriva specialistului ori turisului neavizat aspecte dintre cele mai interesante. Cheile sunt de origine epigenetica, intrucat raul s-a adancit initial in formatiuni sedimentare mai putin dure (gresii, conglomerate), iar cand a ajuns la nivelul calcarelor si-a continuat eroziunea, generand respectivele sectoare inguste ale vailor.
Cheile propriu-zise ale Dambovicioarei, sculptate pe o lungime de aproximativ 2 km in podul calcaros dintre depresiunile Dambovicioara si Podul Dambovitei, se remarca printr-un aspect monumental, datorita peretilor verticali sau chiar aplecati peste albie, cu inaltimi ce depasesc in unele locuri 200 m. Pe suprafata peretilor, se poate observa stratificatia calcarelor jurasice cenusii-albi-lucioase, dispuse in bancuri groase, la partea inferioara, si calcarele albe (cretice inferioare), in placi, de la partea superioara.
Pestera Dambovicioarei
Modelarea acestui tip de roci a generat, in cadrul cheilor un relief calcaros de suprafata, reprezentat prin turnuri, stanci asutite, pereti verticali, in mai multe locuri surplombati, completat de un relief carstic subteran, reprezentat in principal din pesteri. Astfel, in bazinul hidrografic al Dambovicioarei se gasesc circa 50 de pesteri, cele mai importante fiind Dambovicioara, Pestera de la Gura Defileului, Pestera Labirintului, etc.. Pestera Dambovicioara, cea mai lunga si totodata cea mai reprezentativa a zonei, o gasim in asa-numitele Chei ale Pesterii, pe malul stang al paraului, deasupra soselei care insoteste cursul apei. Remarcabil, este pitorescul acestui intreg sector, datorita micilor cascade si repezisuri de pe cursul Dambovicioarei. Aspectele de amanunt ale morfologiei cheilor sunt completate de limbile de grohotis, care coboara din micile culoare nivale situate la partea superioara a versantilor pana in apropierea talvegului, de mici polite structurale si de un bogat microrelief rezidual.
Mai in amonte, la confluenta cu Valea Muierii, se taie o cheie ingusta si aproape inaccesibila, in care elementul ce se impune este succesiunea de cascade, dupa care urmeaza un pasaj deosebit, cel numit La Galgoaie, unde apa iese tumulos din pieptul de calcare al unui perete, varsandu-se imediat in Dambovicioara. Dincolo de Galgoaie incep Cheile Brusteretului, un complex carstic mai putin spectaculos, alcatuit din Cheile propriu-zise ale Brusuretului, Cheia Lunga si Cheia Stramta.
Spectaculozitatea sectorului de chei, ingustimea sa in unele portiuni, verticalitatea peretilor, dar si pitorescul cascadelor, repezisurilor sau ineditul unor fenomene precum izvoarele carstice de la Galgoaie fac din Cheile Dambovicioarei una dintre destinatiile predilecte atat ale specialistilor, cat si a celor pasionati de drumetiile montane, mai ales ca zona este destul de accesibila, datorita drumului forestier care urca din comuna Dambovicioara pana la Cabana Brusturet.
