Tipologia burselor de valori

TIPOLOGIA BURSELOR DE VALORI

Fiind piete de interes public, bursele propriu - zise, ca si pietele de tip OTC, fac obiectul unor reglementari legale riguroase si a unui cadru institutional de supraveghere si de initiativa legislativa corespunzator. Dincolo de acest principiu general valabil in toate tarile in care s-au dezvoltat astfel de piete exista si elemente distincte legate de regimul juridic si organizarea pietelor bursiere, mai ales intre tarile cu traditie in domeniu. In tarile in care institutia bursei s-a infiintat recent sau a fost reinfiintata recent (ca in cazul tarilor central si est europene) modelul preferat a fost cel american deoarece in SUA intalnim cea mai dezvoltata piata bursiera din lume, o piata foarte dinamica si inovatoare, care beneficiaza de o suprastructura legala si institutionala favorizanta.

Din punctul de vedere al regimului juridic predomina bursele private. Institutia bursei, ca persoana juridica de sine statatoare, se constituie si se administreaza in conditiile legii, de catre o asociatie de persoane fizice si/sau juridice creata special in acest scop. Odata aprobata constituirea bursei de catre autoritatea competenta a statului, ea devine o institutie ce se autoguverneaza si autoreglementeaza in limitele cadrului legal existent.

Forma legala cea mai raspandita, de origine americana, este corporatia fara scop lucrativ, pe care o regasim la marile burse din SUA, Canada, Japonia, Anglia, Germania, Elvetia, Norvegia, etc.

Cea de-a doua categorie o constituie bursele de stat. Acest model a fost prezent mai ales intr-o serie de tari de drept latin in care s-a consacrat in domeniul bursier rolul central al autoritatii publice. Doar cateva din aceste tari au intrat insa in noul mileniu pe aceasta structura juridica. Este cazul Belgiei, spre exemplu, unde Legea privind operatiunile si titlurile financiare din 1990 conserva traditia si stipuleaza ca bursele sunt create prin Decret Regal si administrate de o persoana juridica de drept public. In Franta insa, prin reformele din 1988 s-au facut pasi spre implicarea sectorului privat in managementul burselor iar agentii de bursa nu mai detin monopolul tranzactiilor din calitatea de functionari publici pe care o aveau pana atunci.

In Romania bursele sunt societati private de interes public. Conform Legii 512/2002 privind pietele reglementate de marfuri si instrumente financiare derivate, o bursa de marfuri se infiinteaza in baza autorizarii Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare (CNVM) numai de catre o societate de bursa. La randul ei societatea de bursa se constituie sub forma unei societati pe actiuni, persoana juridica romana, in conformitate cu dispozitiile Legii 31/1990 privind societatile comerciale, republicata cu modificarile si complementarile ulterioare, cu conditia specifica si imperativa ca un actionar al acesteia sa nu poata detine, direct sau prin persoane implicate, mai mult de 5% din drepturile de vot conferite de actiunile nominative emise.

Din punctul de vedere al accesului la calitatea de membru al bursei se disting doua categorii de burse:

- bursele deschise, unde numarul de locuri nu este limitat prin statut, iar membrii se impart de regula in membrii fondatori si membrii asociati

- bursele inchise, unde numarul de locuri este limitat si un tert nu poate dobandi calitatea de membru, decat daca obtine un loc de la un titular (prin mostenire, cumparare sau inchiriere). Tipice sunt New York Stock Exchange (NYSE) si Tokyo Stock Exchange (TSE)

Criteriile de eligibilitate pentru calitatea de membru al bursei, prin prisma statutului juridic, difera de la tara la tara. Astfel, pot fi admise numai persoane juridice (Japonia), numai persoane fizice (bursele de stat, NYSE) sau atat persoane fizice cat si juridice (Anglia, Germania, Olanda, SUA).

In privinta persoanelor juridice, accesul la calitatea de membru este deschis in egala masura societatilor de bursa, societatilor financiare si bancilor (in tarile care au adoptat principiul bancii universale, in special europene), sau este restrictionat, fiind interzisa participarea directa a bancilor comerciale (SUA, Japonia).

La Tokyo Stock Exchange calitatea de membru este si mai exclusivista, ea revenind numai societatilor financiare si cu autorizarea Ministerului Finantelor.

Calitatea de membru al bursei confera o serie de drepturi dintre care:

- dreptul de a efectua direct, neintermediat, tranzactii pe piata respectiva, pe cont propriu sau pentru terti

- dreptul de a participa la elaborarea sau modificarea statutului si regulamentului bursei

- dreptul de a participa la administrarea bursei, de a alege si de a fi ales in organele de conducere ale acesteia

In Romania, legea 512/2002 nu precizeaza in mod expres variantele de bursa inchisa sau de bursa deschisa pe care societatile de bursa le - ar putea avea in vedere la elaborarea Statutului bursei de marfuri. Din articolele 9 si 10 ale acestei legi putem trage concluzia ca bursele romanesti sunt institutii deschise, care pot admite oricand noi membri.

Numarul minim de membri este de 20 de entitati, respectiv actionarii societatii de bursa, care pot fi persoane juridice romane sau straine. Din categoria persoanelor juridice, pot dobandi calitatea de membru al unei burse de marfuri urmatoarele entitati (art.18.)

a)societati de servicii si investitii financiare

b)banci cu avizul CNVM, pentru tranzactii pe pietele instrumentelor financiare derivate

c)societati de brokeraj

d)societati comerciale, cu avizul CNVM, exclusiv pentru tranzactii pe pietele la disponibil, in nume propriu si pe contul lor

e)alte entitati autorizate de CNVM

Locul de tranzactionare reprezinta dreptul dat de detinerea unui pachet de actiuni emise de societatea de bursa de a tranzactiona in pietele dezvoltate de bursa respectiva. Numarul acestor locuri poate depasi numarul membrilor actionari deoarece acestia au dreptul la unul sau mai multe locuri de tranzactionare, in conditiile actului constitutiv al societatii de bursa.

Membrii actionari pot totodata transmite folosinta locurilor de tranzactionare proprii unor persoane juridice romane sau straine, pe calea vanzarii sau inchirierii.