Somaj - Concept si cauze

Somaj - Concept si cauze

In ansamblul factorilor de productie, unul dintre cele mai importante elemente il reprezinta omul. De aceea, modul de concepere a organizarii diverselor activitati trebuie sa aiba in vedere, alaturi de alte considerente, problema ocuparii, deci a folosirii mainii de lucru. Importanta respectivei notiuni poate fi motivata tocmai prin raportarea la termenul contrar, acela de neocupare, dat fiind ca neutilizarea fortei de munca inseamna, dupa cum stim, nu atat un element in plus pentru raportari statistice, cat mai ales costuri sociale suplimentare.

In literatura de specialitate se intalnesc mai multe modalitati de analiza a somajului. Biroul International al Muncii, Comisia de Statistica a ONU, folosesc metode diferite de evidenta si de masurare a somajului, ceea ce creaza o imagine generatoare de confuzii si in planul conceptual.

Economistii si oamenii politici se multumesc sa constate ca somajul este una dintre problemele macroeconomice de maxima actualitate si complexitate. Ei se raporteaza la datele oferite de statistica privind fenomenul si cauta sa conceapa si sa promoveze masuri adecvate de ameliorare a acestuia.

In unele manuale si tratate universitare, somajul este analizat ca suma agregata a tuturor acelor persoane care au statut oficial de somer.

Cea mai des folosita definitie pe care o dau economistii somerului este: acea persoana care cauta un loc de munca remunerat, si care nu are un asemenea loc in mod curent.

In diferite reglementari nationale si internationale se folosesc si alte criterii delimitative ale somerilor. Aceasta mai ales daca problema in cauza se leaga de ajutorul de somaj si de criteriile acordarii acestuia. Astfel, ca o persoana sa fie declarata somer trebuie sa fie inscrisa pe listele solicitantilor de munca la centrele de repartizare a resurselor de munca si sa fie disponibila de a incepe lucrul imediat ce i s-ar oferi un loc de munca.

Biroul International al Muncii (BIT), considera ca somerul poate fi definit ca acea persoana care este lipsit de munca, este apta de munca, cauta un loc de munca remunerat, este disponibila sa inceapa lucrul imediat (in 15 zile).

Cel mai adesea, fenomenul contemporan numit somaj este abordat si analizat ca un dezechilibru al pietei muncii la nivel national, ca loc de intalnire si de confruntare intre cererea globala si oferta globala de munca. Indiferent de unghiul de abordare si de tratare a lui, somajul este o disfunctie a pietei nationale a muncii.

Din punctul de vedere al ocuparii, pot rezulta trei moduri de combinare a cereii si a ofertei de munca:

oferta si cererea de munca sunt egale, caz in care ocuparea de echilibru este egala cu cea deplina;

oferta de munca este mai mica decat cererea de munca, situatie in care dezechilibrul imbraca forma deficitului de munca, ocuparea deplina necesitand fie resurse de munca suplimentare, fie o crestere mai mare a productivitatii muncii;

oferta de munca este mai mare decat cererea de munca, astfel ca o parte a fortei de munca ramane fara loc de munca.

Pornind de la aceste elemente, echilibrul pietei muncii poate fi si trebuie sa fie abordat din mai multe puncte de vedere:

ca echilibru functional, care defineste zona de compatibilitate a ocuparii fortei de munca si cresterea productivitatii muncii, in conditiile strict determinate de producatori;

ca echilibru structural, care exprima modul de distribuire a resurselor de munca pe sectoare, ramuri, activitati social-economice, pe profesii, calificari, zone, etc.;

ca echilibru intern, intre nevoile de munca si resursele de munca, ambele conditionate de volumul de munca si al productivitatii. La un nivel dat al productivitatii, volumul productiei este functie de volumul muncii prestate sau de numarul celor ocupati.

Cu toate acestea, la o investigare mai profunda a problemelor somajului, se poate constata ca lucrurile nu sunt chiar asa de simple. Aceaste deoerece au aparut si se mentin numeroase dificultati in ceea ce priveste delimitarea intre ceea ce este o piata a muncii echilibrata si una dezechilibrata.

Piata muncii este inelastica, in sensul ca nici cererea de munca nu se modifica in aceeasi masura cu modificarea salariului real, si nici oferta de forta de munca nu evolueaza intotdeauna in raport de pret si de cost. Caracterul inelastic al ofertei de munca este acela care sta la baza specificitatii pietei muncii. Procesele care stau la baza determinarii volumului, dinamicii si structurii ofertei de munca sunt, mai intai de natura demografica. Multitudinea factorilor de influenta si actiunile lor adesea divergente, fac ca departajarea populatiei active disponibile in cadrul celei in  varsta de munca sa intampine numeroase dificultati. Marimea somajului insusi se face doar prin estimari.

Piata muncii nu functioneaza ca o piata obisnuita si din cauza restrictiilor legislative, a conditiilor impuse prin lege in limitele carora ea functioneaza. In plus, functionarea acestei piete  este influentata de actiunea specifica a partenerilor sociali, patronat, sindicate, de raportul de forte dintre ei.

Piata contemporana a muncii se poate afla fie in situatia de echilibru (ocupare deplina), fie in cea de dezechilibru, adica de subocupare sau de supraocupare.