Solidaritatea obligatiilor

Solidaritatea obligatiilor

1. Solidaritatea codebitorilor (art. 42 C. com.)

Solidaritatea poate fi definita ca acea modalitate a obligatiilor care impiedica diviziunea lor, chiar daca, prin natura lor sunt divizibile. Solidaritatea debitorilor reprezinta, in acelasi timp, o garantie pentru creditori care pot urmari pe debitorul solvabil realizandu‑si astfel creanta.

Solidaritatea poate fi activa (o pluralitate de creditori) sau pasiva (o pluralitate de debitori). In dreptul civil, legiuitorul prevede atat solidaritatea activa, cat si cea pasiva. In schimb, in dreptul comercial exista dispozitii numai cu privire la solidaritatea pasiva.

Caracterele solidaritatii se pot sintetiza in urmatoarele:

fiecare codebitor solidar este tinut de plata intregii datorii, fata de acelasi creditor, creditorul putand urmari la alegerea sa pe oricare dintre codebitorii solidari pentru intreaga creanta;

in raporturile dintre codebitorii solidari obligatia este divizibila, fiecare raspunzand in limita partii sale de datorie;

debitorul care a platit intreaga datorie sau mai mult decat datora dobandeste un drept de regres impotriva celorlalti codebitori soli­dari.

Solidaritatea poate fi legala atunci cand opereaza de drept, in virtutea legii (de exemplu, in materie de delicte sau cvasi‑delicte art. 1003 C. civ., in cazul obligatiilor asociatilor societatilor in nume colectiv sau a comanditatilor in societatile in comandita simpla etc.).

Solidaritatea poate fi si conventionala stabilita de comun acord de partile contractante.

In dreptul civil, potrivit art. 1041 "obligatiunea solidara nu se prezuma trebuie sa fie stipulata expres, aceasta regula nu inceteaza decat numai cand obligatia solidara are loc de drept, in virtutea legii".

In dreptul comercial, legiuitorul dispune in art. 42 din Codul comercial urmatoarele: "In obligatiunile comerciale codebitorii sunt tinuti solidariceste, afara de stipulatiune contrarie".

Aceeasi prezumtie exista si contra fidejusorului, chiar necomerciant, care garanteaza o obligatie comerciala.

Ea nu se aplica la necomercianti pentru operatiuni care, in ceea ce ii priveste, nu sunt fapte de comert.

Asadar, daca in dreptul civil, solidaritatea pasiva trebuie sa fie prevazuta in mod expres in contract sau de catre legiuitor, in dreptul comercial, solidaritatea pasiva se prezuma

Justificarea acestei prezumtii legale, consta in necesitatea asigurarii creditului existent in relatiile comerciale. In aceeasi ordine de idei, Codul comercial prin dispozitiile sale a instituit solidaritatea fidejusorilor, a garantilor personali ai debitorului.

2 Solidaritatea fidejusorilor  

In dreptul civil (art. 1652 si urm. C.civ.) fidejusorul este tinut pentru obligatiile debitorului numai in subsidiar daca debitorul principal nu face plata si nu solidar cu acesta, recunoscandu‑i‑se beneficiul de discutiune si de diviziune (in cazul cand sunt mai multi fidejusori).

In dreptul comercial, de regula, garantii personali ai debitorului raspund solidar, suprimandu‑li‑se dreptul de discutiune si de diviziune. Un exemplu in acest sens este avalul (garantie specifica cambiei).

In literatura de specialitate si in practica judecatoreasca exista deja puncte de vedere diferite (opinii) si solutii diferite in legatura cu raspunderea persoanei care a garantat cu un imobil o obligatie comerciala ce apartine altei persoane.

In mod concret, persoana care a garantat, deci a ipotecat un imobil al sau, raspunde in mod solidar cu debitorul obligatiei comerciale.

Intr‑o opinie , careia ne raliem, fidejusorul nu se confunda cu garantul ipotecar. Fidejusorul este persoana care se obliga fata de creditor sa execute obligatia in cazul in care debitorul principal n‑o face. Or, in cazul garantului ipotecar acesta nu executa el insusi obligatia fata de creditor. Creanta va fi indestulata in urma vanzarii bunului ipotecat. In concluzie, garantul ipotecar nu raspunde in mod solidar cu debitorul principal.

Solutiile jurisprudentiale dau o alta interpretare dispozitiei cuprinsa in art. 42 C. com., asimilandu‑l pe garantul ipotecar fidejusorului.

Prezumtia de solidaritate a debitorilor poate fi inlaturata numai printr‑o stipulatie expresa a partilor.

Desi, in principiu, este admisa rasturnarea prezumtiei de solidaritate totusi exista situatii cand legiuitorul nu permite acest lucru. Astfel, nu se poate deroga de la solidaritatea instituita de legiuitor in privinta asociatilor in societatile in nume colectiv, a comanditatilor in societatile in comandita simpla, a administratorilor societatilor comerciale, a lichidatorilor care nesocotesc dispozitiile referitoare la lichidare, a mandatarilor comerciali etc.

Solidaritatea debitorilor in aceste cazuri reprezinta unul dintre argumentele legale potrivit carora in dreptul comercial legiuitorul il ocroteste in primul rand pe creditor acordand prioritate "creditului".

VERIFICATI-VA CUNOSTINTELE

Reclamanta, Banca Comerciala Ion Tiriac S.A. cere prin actiune ca paratii AI si BT, in calitate de garanti personali (fidejusori) ai debitoarei S.C. "X" S.R.L., sa fie obligati sa raspunda solidar cu aceasta la restituirea imprumutului si la plata dobanzilor. Prin intampinare, paratii AI si BT au sustinut ca nu trebuie obligati sa raspunda solidar cu debitoarea, deoarece nu exista o stipulatie expresa in acest sens in contractul de imprumut si au cerut sa li se respecte beneficiul de discutiune, potrivit dispozitiilor art. 1069 Cod civil.

Cum urmeaza sa fie solutionat litigiul? Motivati solutia.