Rolul analizei economico-financiare si utilizatorii rezultatelor acesteia

ROLUL ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE SI UTILIZATORII REZULTATELOR ACESTEIA

1.ANALIZA IN PROCESUL DE CONDUCERE

Procesul de conducere este caracterizat ca un ansamblu de interventii, prin care se prevede, organizeaza si coordoneaza activitatea intreprinderii, se iau decizii si se controleaza activitatea acesteia in vederea realizarii obiectivelor curente si de perspectiva, respectind criteriile de eficienta economice si de utilitate sociala.

Realizarea principalelor functii ale conducerii implica analiza de stare a sistemului in diferite domenii ale functionarii sale.

A prevedea, inseamna a cerceta viitorul, respectiv a intocmi un program de actiune care vizeaza atingerea obiectivelor propuse. Realizarea acestui program presupune a lua in considerare activitatea trecuta, cit si cea prezenta.

Intreprinderea ca sistem constituie obiect al conducerii, ceea ce reclama elaborarea unei suite de decizii menite sa asigure trecerea ei dintr-o stare in alta si implicit, reglarea functionarii ei. In acest proces de schimbare si reglare a starii de functionare a intreprinderii, functia de diagnoza a analizei joaca un rol deosebit de important

DIAGNOZA presupune cercetarea functionarii sistemului sub raport structural si functional-cauzal si se intemeiaza pe informatia privind starea sistemului. Pe baza unei asemenea cercetari se depisteaza "punctele critice" in cadrul sistemului si, totodata, se avizeaza centrele de decizie pentru a initia masuri de reglare.

Semnalul de reglare a functionarii sistemului si, respectiv, pentru ordonarea analizei-diagnostic il reprezinta abaterea de la un obiectiv parametrizat in timp si spatiu, de la o norma de functionare a sistemului. Analiza-diagnostic se efectueaza nu numai atunci cind la nivelul sistemului apar semnale de dereglare, ci si atunci cind informatia sintetica privind starea sistemului arata o functionare normala (in raport de obiective). Acest lucru se impune dat fiind faptul ca in interiorul sistemului intervin actiuni compensatoare, care modereaza sau anihileaza abaterile in functionarea unui subsistem.

Procesul reglarii se realizeaza prin functiile (atributele) conducerii si priveste actionarea asupra functiilor intreprinderii, ceea ce pune, in mod inevitabil, problema pozitionarii analizei economice in acest context, pentru a desprinde rolul ei in procesul de conducere.

Analiza starii sistemului in diferite momente ale functionarii, ca si cea cu caracter previzional, se realizeaza prin intermediul functiilor conducerii. Daca este vorba de previziune, este evident ca stabilirea obiectivelor pentru viitor nu poate face abstractie de analiza lor in trecut si prezent. Functia de organizare, care cuprinde ansamblul de actiuni in vederea utilizarii eficiente a resurselor, nu poate raspunde cerintelor ei fundamentale: ce trebuie facut, cu ce forte, unde, cand si cum, fara a apela la analiza. Totodata, nu se poate coordona functionarea sistemului si asigura echilibrul acestuia fara a analiza permanent situatia corelatiilor dintre elementele sale.

Functia de decizie (comanda) presupune elaborarea si declansarea deciziilor a caror calitate este hotaritor determinata de calitatea analizelor pe care se sprijina. Una din functiile conducerii al carei continut este realizat prin excelenta cu ajutorul analizei activitatii economice este controlul. Prin control, conducerea intreprinderii urmareste executarea cantitativa si calitativa a programelor de activitate in toate sectoarele, abaterile si cauzele lor, respectarea angajamentelor asumate, utilizarea judicioasa a mijloacelor materiale si banesti, concordanta dintre situatia scriptica si cea faptica.

Cu ajutorul analizei se stabilesc abaterile fata de termenul (criteriul) de referinta (in general prevederile planului sau ale programelor), se determina eventualele puncte de dezechilibru si se iau masurile operative care se impun.

2. UTILIZATORII INFORMATIILOR FURNIZATE DE ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARA

Utilizatorii de informatii furnizate de analiza economico-financiara se pot grupa in patru mari categorii, si anume:

1-furnizorii de capitaluri;

2-partenerii de afaceri;

3-statul;

4-alti utilizatori.

1. FURNIZORII DE CAPITALURI

a) - actionarii si consultantii acestora sint interesati de performantele curente ale investitiei realizate si asteptarile privind rentabilitatea viitoare;

b) - investitorii in obligatiuni au obiective diferite de cei care participa la capitalul social al firmei; aceasta categorie de utilizatori este interesata de capacitatea de plata si adecvarea fluxului de lichiditati la nivelul indatorarii;

c) - bancile si alti investitori sunt interesati de capacitatea de plata si de gradul de indatorare al firmei.

2. PARTENERII DE AFACERI

a) - furnizorii sint interesati atit in dezvoltarea viitoare a afacerilor cu partenerii comerciali, cit si de securitatea financiara a clientilor sai;

b) - clientii sint interesati de eventualele probleme financiare ale furnizorilor (scaderea calitatii, discontinuitati in aprovizionare, ca urmare a problemelor financiare);

c) - angajatii si organizatiile sindicale sunt orientate spre securitatea locurilor de munca si negocierea salariilor; au nevoie de informatii financiare la nivelul firmei si la cel al ramurii in cadrul negocierilor sau pentru a previziona niveluri viitoare ale somajului si ale salarizarii  .

3. STATUL

a) - fiscul asigura o parte semnificativa din venituri prin impozitarea firmelor;

b) - guvernul si organizatiile cvasi-guvernamentale trebuie sa configureze politicile economice, sa conduca economia si sa monitorizeze anumite zone economice; prin agregarea informatiilor economico-financiare de la nivel microeconomic, Guvernul poate evalua corect sanatatea si performantele sectoarelor economice si poate aprecia feed-back-ul ;

c) - autoritatile locale au ca principal interes industriile, care sunt primordiale in zona pe care o administreaza, avand ca scop sa asigure niveluri ridicate de performanta economico-financiara in zona de autoritate, inclusiv prin utilizarea parghiilor de care dispune (emisiunea de obligatiuni, acordarea de facilitati, atragerea investitorilor).

4. ALTI UTILIZATORI

a) - managementul firmei utilizeaza frecvent analiza propriilor rezultate si performante financiare prin raportare la situatia industriei si a principalilor concurenti pentru a-si localiza propria pozitie;

b) - organizatiile profesionale : unul dintre scopurile acestora este sa reduca amestecul statului in activitatile profitabile;

c) - analistii si consultantii se regasesc adesea in categoriile prezentate anterior, fie ca firme de consultanta pentru furnizorii de capital, fie ca agentii de reiting care produc si furnizeaza informatii economico-financiare;

d) - auditorii;

e) - publicul.