Raport de Analiza - SC Lemn-AT SRL

Raport de analiza la societatea SC LEMN-AT SRL

Societatea comerciala SC LEMN-AT SRL a fost constituita la 20 decembrie 1991 avand ca obiect de activitate productia de mobilier. La inceput, activitatea de productie se desfasura intr-un spatiu inchiriat si se constituia din productia de masute pentru holuri, mase pliante, scaune imbracate in stofa si scaunele pentru bucatarie. Incepand cu 1995 societatea a inchiriat 3500 m² in zona industriala a comunei Brebu, unde a inceput activitatea de investitii in hale de productie si in utilaje noi.

In prezent societate detine, cu titlu de concesiune pe 49 ani, o suprafata de 35205 m² , pe care sunt construiti 3764 m² de hale de productie, 675 m² depozite pentru produsele finite, 800 m² depozite pentru materiile prime si 600 m² pentru birouri.

Societatea lucreaza numai cu utilaje noi si in special cu masini automatizate asistate de calculator produse de Biesse Italia, leader in domeniu.

Societatea dispune de un numar de 245 de salariati cu contract individual de munca pentru o perioada nelimitata. Media de varsta este de 28 ani.

Compania detine propriile sale spatii de comercializare prin care valorifica aproximativ 70% din productie. Restul de 30% este exportat si vandut prin intermediul clientilor.

Personalul este structurat dupa cum urmeaza:

ORGANIGRAMA SOCIETATII

I.      Analiza pozitiei financiare

Analiza structurii patrimoniale, rate de structura activ, pasiv

Avand ca obiect de activitate productia de mobilier, imobilizarile corporale si stocurile au o pondere semnificativa in totalul activelor in comparatie cu celelalte elemente de activ.

Pentru a analiza evolutia structurii activelor, aceasta se coreleaza cu dinamica cifrei de afaceri si cu evolutia indicatorilor de poductie si de rezultate.

Evolutia cifrei de afaceri este prezentata mai jos:

Structura categoriilor de active pentru fiecare an al perioadei de analiza este urmatoarea:

Dinamica evolutiei structurii activelor in anii analzitati este urmatoarea:

Se observa ca in perioada analizata atat activele imobilizate cat si cele circulante au o evolutie asemanatoare cu cea a cifrei de afaceri, trendul crescator al acestora ducand la concluzia ca societatea a fost in deplina dezvoltare in perioada analizata. Ponderea semnificativa a imobilizarilor corporale in structura activului total este specifica domeniului de activitate, iar ponderea creantelor denota o activitate intensiva in ceea ce priveste activitatea de comercializare a produselor. Ponderea mai redusa a stocurilor in comparatie cu cea a creantelor demonstreaza capacitatea firmei de a controla eficient activitatea de productie, de aprovizionare cu materii prime si de stocare, evitand astfel excesele de produse brute si cheltuielile de stocare a produse finite. Concluzionand, cresterea activelor totale este data in principal de cresterea valorii activelor imobilizate, demonstrand interesul societatii pentru investitii importante in utilaje si masini de ultima generatie si in constructia de cladiri (hale de productie, cladiri administrative etc).

Pentru evidentierea concreta a raportului dintre evolutiile cifrei de afaceri si ale categoriilor de active s-a realizat graficul comparativ al indicilor dinamici:

Se observa ca anul 2005 a fost anul in care societatea a investit substantial in capacitatea de productie obtinand astfel o cifra de afaceri cu 158,61% mai mare decat in anul precedent. Anul 2006 este caracterizat prin achizitionarea mai multor active imobilizate si implicit majorarea cifrei de afaceri cu 134,14%. De asemenea se observa ca evolutia activului total este proportional cu evolutia cifrei de afaceri.

Pentru analiza echilibrului economico-financiar al firmei s-au calculat ratele de structura ale pasivelor pentru a aprecia evolutia in timp a si importanta diferitelor surse de finantare utilizate de catre firma. Acestea sunt prezentate in tablelul de mai jos:

Rata stabilitatii financiare este in mod constant peste valoarea minima a uzantelor de 50% , iar evolutia sa este crescatoare pe toata perioada studiata. Aceasta rata este extrem de utila deoarece permite aprecierea echilibrului financiar, punand in evidenta importanta finantarii nevoilor intreprinderii.

Rata autonomiei financiare globale asigura autonomia deciziilor intreprinderii. In cazul societatii studiate are valori peste limitele minime acceptate de 30-40%, ceea ce demonstreza un echilibru financiar bun.

Rata datoriilor pe termen lung creste pe parcursul celor 3 ani analizati ceea ce confirma faptul ca societatea a contractat an de an imprumuturi pe termen lung. Acest lucru nu trebuie interpretat negativ avand in vedere dezvoltarea activitatii si imbunatatirea capacitatii de productie care presupune achizitionarea de utilaje si masini mai performante (cresterea activelor imobilizate).

Rata datoriilor pe termen scurt, desi in 2004 are o valoare mai mare decat limita maxima a uzantelor, incepand cu 2005 dobandeste un trend descrescator, ceea ce demonstreaza o evolutie pozitiva.

Analiza statica a echilibrului financiar

Analiza lichiditatii

Lichiditatea poate fi definita ca fiind capacitatea firmei de a-si onora obligatiile de plata la scandenta pe seama activelor sale curente.

Conform paragrafului 16 din Cadrul General de intocmire si prezentare a situatiilor financiare, lichiditatea "se refera la disponibilitatile de numerar in viitorul apropiat dupa luarea in calcul a obligatiilor financiare aferente acestei perioade".

Pe baza datelor din bilanturile societatii au fost extrase urmatoarele date de fundamentare:

Rata lichiditatii curente indica posibilitatea componentelor patrimoniale curente de a se transforma in scurt timp in lichiditati, astfel incat sa satisfaca exigentele platilor exigibile. Pentru a fi apreciata ca fiind satisfacatoare, ea trebuie sa sa gaseasca in jurul valorii de 200. In cazul societatii studiate lichiditatea curenta poate fi apreciata ca fiind buna in 2005 si 2006. In 2004 valoarea mai scazuta a indicatorului (115,43) demonstreza faptul ca intreprinderea nu ar fi fost capabila sa isi plateasca datoriile curente.

Valorile lichiditatii intermediare sunt consierate asemenea satisfacatoare. Aceasta rata indica posibilitatea de acoperire imediata, cu activele cele mai lichide, a obligatiilor pe termen scurt, adica situatia in care socitatea s-ar afla daca ar fi obligata sa-si inceteze activitatea imediat si sa-si plateasca datoriile cu scadenta sub 1 an. Ea reprezinta un test mult mai dur al lichiditatii firmei, de aceea mai este denumit si "testul acid ".

Nivelul ridicat al lichiditatii denota un management bun in ceea ce priveste investitiile si alocarea resurselor. Desi intreprinderea a crescut agresiv in 2005 si in 2006, ea este capabila in orice moment sa isi plateasca datoriile curente.

Analiza sovabilitatii si a gradului de indatorare

Indatorarea reprezinta masura in care fondurile folosite de o societate comerciala sunt asigurate de catre creditori si nu de catre proprietari.

Solvabilitatea reprezinta capacitatea unei companii de a-si onora obligatiile fata de partenerii de afaceri din activele sale.

Solvabilitatea exprima aptitudine intreprinderii de a face fata angajamentelor sale, adica capacitatea de a-si achita datoriile pe masura ce ajung la scadenta.

Nivelul minim al acestei rate este de 1,4.

In cazul societatii studiate analiza solvabiltatii evidentiaza o situatie favorabila, valorile inregistrate fiind cu mult peste limita minima. Acest lucru demonstreaza capacitatea firmei de a-si sustine propriile investitii fara a fi nevoie sa apeleze la credite bancare si la credite furnizor foarte mari.

Pentru desfasurarea optima a activitatii firmele apeleaza frecvent la imrumuturi pe termen scurt sau lung. In vederea adorptarii politicii care sa asigure independenta financiara este necesara urmarirea evolutiei ratelor de indatorare (rata indatorarii globale si rata indatorarii la termen).

Rata indatorarii globale (Dt/Kpr) arata in ce masura fondurile de care dispune societatea provin din credite. Astfel, cu cat valoarea acestui indicator este mai mica, cu atat societatea este mai independenta de sursele imprumutate.

In cazul societatii noastre, calculul acestui indicator ne reflecta o capacitate de indatorare foarte mica. Valorile indicatorului urmeaza un trend descrescator desi in 2005 si 2006 se constata o dezvoltare a activitatii. Acest lucru demonstreza sporirea gradului de independeta a societatii fata de sursele imprumutate.

Rata indatorarii la termen (Dtl/Kpr) arata ponderea imprumuturilor pe termen mediu si lung in totalul fondurilor de care dispune societatea. Analiza acestei rate semnifica aprofundarea studiului gradului de indatorare prin urmarirea evolutiei datoriilor pe termen lung in totalul surselor de finantare permanente.

In cazul societatii studiate aceasta a crescut aproape insesizabil relevand o tendinta usoara de scadere a autonomiei financiare determinata in principal de cresterea datoriilor pe termen lung.

Analiza corelatiei creante-obligatii

Creantele sunt drepturi banesti ale unei unitati patrimoniale realizabile la termene diferite si care provin din: vanzarea de produse, marfuri, prestarea de servicii catre terti, vanzarea unor utilitati.

Intr-o viziune financiara asupra ciclului de exploatare al unei afaceri, faza de desfacere a produselor este locul de geneza a creantelor unei intreprinderi.

Analiza creantelor vizeaza evolutia lor in raport cu cifra de afaceri a intreprinderii, dar mai ales analiza corelatiei creante-obligatii.

Analiza corelatiei creante-obligatii este in masura sa indice analistului financiar modul in care managementul financiar al unei intreprinderi profita de negocierea unor termene de plata (conform uzantelor comerciale) avantajoase in relatiile cu clientii sai, in limitele dictate de respectarea clauzelor contractuale si in deplina concordanta cu angajamentele sale de plata catre terti (furnizori, banci, institutiile fiscale).

Analiza corelatiei creante-obligatii presupunde determinarea indicatorilor:

durata de imobilizare (recuperare) a creantelor sau termen de incasare creante

In principu, durata de recuperare (imobilizare) a creantelor oscileaza in functie de termenele de plata pe care intreprinderea le acorda, conform uzantelor comerciale, clientilor ei.

Rata exprima cate zile de vanzare sunt incluse in soldul contului "Clienti" sau durata medie de recuperare a creantelor dupa efectuarea unei vanzari pe crdit.

In general insa durata de recuperare a creantelor unei intreprinderi trebuie analizata in corelatie directa cu politica de creditare stabilita de acea firma cu clientii ei si cu conditiile generale in materie de conditii de creditare ale ramurii din care face parte.

O durata de recuperare mare atrage de la sine cheltuieli suplimentare pentru recuperarea creantelor greu incasabile.

Daca o durata de recuperare prea mare indica anumite probleme in aplicarea politicii de creditare sau a politicii de recuperare, in antiteza, o recuperare foarte rapida a creantelor poate indica o politica rigida de gestionare a creditului.

Cat priveste conditiile conditiile de creditare, acestea variaza in legatura directa cu ramura in care activeaza intreprinderea, ele fiind un obiectiv cheie in strategia de vanzari a firmei.

Totusi rezultatul si interpretarea acestei rate devin semnificative numai in masura in care soldul creantelor aferent exercitiului financia trecut este cu adevarat reprezentativ pentru situatia medie reala de pe parcursul intregului exercitiu financiar analizat.

Creantele se analizeaza si in functie de gradul lor de vechime (pana in 90 zile, intre 90 zile si un an, peste un an).

durata de folosire a surselor atrase sau termen plata datorii

Cu cat durata de imobilizare a creantelor este mai mica, iar durata de utilizare a surselor atrase este mai mare, cu atat vom inregistra excedente mai mari de disponibilitati banesti sau, dimpotriva, deficite.

In cazul companiei noastre, durata de incasare a creantelor a crescut de la 90 zile in 2004 la 140 zile in 2006.

Termenul de plata a datoriilor catre furnizori a crescut pe masura ce compania s-a dezvoltat si a inceput sa cumpere cantitati mai mari de materie prima.

Analiza fondului de rulment, necesarului de fond de rulment si a trezoreriei nete

Daca plecam de la principiile de constituire a bilantului financiar, in functie de lichiditatea si de exigibilitatea elementelor patrimoniale, fondul de rulement poate fi determinat dupa urmatoarea relatie:

FR = Capital permanent - Active imobilizate

In acest context fondul de rulment pune in evidenta excedentul de resurse permamente in raport cu activele imobilizate nete, utilizat pentru finantarea activelor circulante.

In cazul societatii analizate, fondul de rulment are un trend ascendent ceea ce inseamna ca intreprinderea isi autofinanteaza investitiile, ca urmare a desfasurarii unei activitati rentabile, constituind surse suplementare de finantare a activitatii curente.

Diferenta intre nevoile si resursele activitatii ciclice ale intreprinderii se numeste nevoie de fond de rulement. Aceasta nevoie este inregistrata la nivelul activitatii de exploatare, fiind explicata prin decalajele in timp intre cumparare si vanzare (care genereaza stocuri), intre inregistrarea veniturilor si incasarea lor (care genereza creante) si intre cheltuieli si plata lor (care genereaza datorii).

Marimea necesarului de fond de rulment depinde de :

natura sectorului de activitate si durata ciclului de exploatare;

nivelul de activitate;

structura exploatarii (ponderea consumurilor provenite de la terti in cifra de afaceri);

durata de rotatie a activelor si a resurselor;

sezonalitatea activitatii;

reglementarile legale privind termenele de plata;

maniera de organizare si de asigurare a gestiunii intreprinderii.

Necesarul de fond de rulment (NFR) reprezinta partea din activele circulante ce trebuie finantate din surse stabile permanente. Desi in 2004 se inregistreaza o valoarea negativa, nivelul indicatorului cunoaste o tendinta de crestere la nivelul anilor 2005 si 2006 ca urmare a cresterii substantiale a creantelor si a stocurilor societatii.

Trezoreria neta reprezinta diferenta intre activele de trezorerie si pasivele de trezorerie. Echilibrul financiar este exprimat cu ajutorul relatiei:

Trezorie neta = Fond de rulemnt net global - Necesar de fond de rulment

Se constata valori pozitive ale trezoriei nete de 974523, 4645350 si 3715200. Acest lucru duce la concluzia ca societate nu foloseste credite pe termen scurt pentru finantarea activitatii curente, avand astfel un nivel ridicat al automiei financiare.

Analiza corelata intre dinamica fondului de rulment net global, nevoia de fond de rulment si trezoreria neta releva faptul ca, in timp ce fondul de rulment net global depinde de deciziile pe termen lung ale intreprinderii vizand politica de investitii si de finantare, nevoia d efond de rulment depinde de volumul activitatii, deci de sezonalitatea activitatii.

II.  Analiza fluxurilor de numerar

Analiza situatiei fluxurilor de trezorerie

Intrucat scopul desfasurarii analizei este de a evidentia efectul combinat al deciziilor investitionale, operationale si de finantare, analiza in paralel a bilantului si a contului de profit si pierdere al perioadei poate conduce la concluzii mult mai bine funadamentate decat analiza separata a acestor situatii. Deciziile manageriale nu produc efecte doar la nivelul profitului, ci sunt insotite si de modificari ale majoritatii activelor si pasivelor companiei, in special in cadrul elementelor componente ale capitalului de lucru, cum ar fi numerarul, stocurile, creantele si datoriile curente. Situatia care cuprinde atat modificarile rezultatelor operationale, cat si pe cele ale elementelor bilantiere este situatia fluxurilor de numerar ale firmei. Acesta ne ofera o imagine dinamica a efectelor ce se resfrang asupra numerarului, ca urmare a deciziilor luate intr-o anumita perioada de timp.

Situatia fluxurilor de numerar este construita cu ajutorul comparatiilor intre bilantul de deschidere si cel de inchidere al perioadei si prin utilizarea unor elemente cheie ale contului de profit si pierdere, toate acestea interpretate in termeni de utilizari, respectiv resurse de numerar:

numerarul generat de activitatile profitabile sau cel absorbit de cele neprofitabile;

impactul modificarilor in necesarul de fond de rulment asupra numerarului;

alocarile in numerar destinate investitiilor in active imobilizate sau rambursarii datoriilor;

cresterea resurselor de numerar, fie prin imprumuturi suplimentare, fie prin reducerea unor investitii deja existente;

impactul emisiunii de noi actiuni sau al rascumpararii acestora asupra numerarului;

impactul volumului dividendelor achitate actionarilor asupra numerarului;

impactul net al modificarilor numerarului asupra conturilor de disponibilitati ale firmei.

Situatia fluxurilor de numerar ofera astfel o imagine panoramica asupra impactului corelat al miscarii numerarului asupra tuturor deciziilor manageriale ale unei perioade.

Utilizatorul acstor situatii privind numerarul poate sa interpreteze atat volumul, cat si relatiile miscarilor numerarului, avand posibilitatea sa estimeze capacitatea sustinerii unor investitii pe masura rezultatelor operationale, nivelul si oportunitatea modificarilor in politica de finantare si modificarile disproportionale ale necesarului de fond de rulment.

Observarea tipologiei fluxurilor de numerar poate sa ofere anumite raspunsuri privind eficacitatea strategiilor manageriale, precum si asupra calitatii deciziilor operationale. Gradul de detaliere al acestora poate varia semnificativ, in functie de natura afacerii si a necesitatilor de detaliere a diferitelor tipuri de fluxuri.

Situatia fluxurilor de trezorerie se intocmeste prezentand utilizarile si resursele pe cele trei tipuri de segmente decizionale bine cunoscute: investitii, exploatare si finantare.

Un element specific al fluxurilor de trezorerie este modul recunoastere al ajustarilor contabile. Din punct de vedere al fluxurilor de numerar, ajustarile de forma amortizarilor si provizioanelor reprezinta numai inregistrari contabile, fara a avea efect asupra numerarului.

Din analiza situatiei fluxurilor de numerar se observa ca fluxul net de trezorerie din activitatea de exploatare a evoluat pozitiv, fapt care se datoreaza evolutiei urmatoarelor elemente:

diminuarea stocurilor

cresterea cifrei de afaceri

cresterea capacitatii de productie

cresterea punctelor de desfacere.

Fluxul net din activitatea de investitii reprezinta investitia neta sau dezinvestirea neta si ofera informatii cu privire la modul in care intreprinderea isi asigura cresterea interna si cresterea interna.

Se observa evolutia cu semnul minus a fluxului de trezorerie din activitatea de investitii, situatie care nu se apreciaza negativ, dimpotriva este un mesaj pozitiv pentru utilizatori. Societatea nu a fost obligata sa vanda activele imobilizate ci dimpotriva a continuat sa investeasca marind astfel potentialul de a crea fluxuri viitoare de trezorerie.

Fluxurile de tzorerie din activitatea de finantare au ca efect modificari in dimensiunea si ponderea capitalurilor propriii si a celor imprumutate.

In cadrul societatii studiate dinamica intrarilor de numerar reflecta capacitatea societatii de a atrage noi surse de finantare pentru exploatare si pentru investitii. .

Analiza ratelor financiare construite pe baza de cash-flow

Rata cash-flow opertional

R = cash-flow de exploatare/datorii curente

2. Rata de acoperire a dobanzii

R = (cash-flow exploatare + dobanda platita + impozit pe profit)/dobanda platita

3. Rata de acoperire a datoriilor curente

R = (cash-flow exploatare - dividende platite)/datorii curente

4. Rata de acoperire a datoriilor totale

R = cash-flow exploatare/datorii totale

Din calculul ratelor de mai sus se observa o evolutie asemanatoare a acestora in sensul ca au inregistrat o crestere in prima perioada si o scadere in a doua.

In concluzie evolutia firmei analizate este favorabila, aceasta dezvoltandu-se continuu si mentinand valorile indicatorilor financiari in parametrii normali.

Rentabilitatea are un trend crescator si este de asteptat ca in anii urmatori sa fie la fel.

III.  Analiza performantelor pe baza contului de profit si pierdere

Analiza factoriala a marjei brute aferente cifrei de afaceri

Avem nevoie de informatiile cuprinse in Nota 4 cu privire la analiza rezultatului din exploatare, indicele pretului de consum si indicele mediu al costurilor de vanzare.

Marja bruta, calculata dupa formula , este dependenta de influenta a doi factori directi: CA si rata marje brute.

Datele de intrare necesare sunt:

Interpretarea rezultatelor analizei efectuate:

Pe bza rezultatelor obtinute observam in 2005 o crestere a marjei brute cu 8,584,855 RON fata de 2004. Acesta crestere va avea efecte pozitive asupra profitului din exploatare, curent si net si va determina cresterea surselor proprii de finantare. In 2006 marja bruta creste fata de 2005 insa cu 77% mai putin decat in anul anterior. Apreciem cresterea marjei brute ca favorabila activitatii economice, dar intr-o masura mai mica decat in perioada precedenta.

Majorarea vanzarilor atat in 2005 cat si in 2006 a avut efecte favorabile generand un profit suplimentar aferent vanzarilor de 2,844,301 RON in 2005 si de 4.588,856 in 2006.

Influenta modificarii volumului productiei este favorabila, in ambele perioade, deci decizia de crestere a volumului productiei a avut efecte pozitive.

Si modificarea pretului a avut efecte favorabile cumulate cu efectele cresterii volumului productiei, contribuind la realizarea profitului aferent vanzarii. Efectele favorabile rezultate din cresterea preturilor sunt in 2005 de 609,533 RON si de 1,100,356 RON in 2006, datorita cresterii preturilor cu 8,6% in 2005 fata de 2004 si cu 6,5% in 2006 fata de 2005.

Acesti indici sunt indicii medii pe total economie, iar daca ii comparam cu indicii de crestere a preturilor de vanzare a produselor societatii LEMN-AT putem stabili daca efectul ar fi fost mai mare sau mai mic fata de indicii totali pe economie. Daca am fi ajustat CA cu preturile societatii LEMN-AT iar indicii preturilor ar fi inferiori indicelui pe economie, influenta CA ar fi fost mai mica.

Modificarea ratei marjei brute a avut efecte favorabile in 2005 si efecte negative in 2006.

Influenta cantitatii in 2005 este pozitiva iar in 2006 este negativa. Cauza acestui fenomen este generata de faptul in 2006 ca a crescut volumul productiei livrate la produsele care au costuri mai mari si profituri mici sau a produselor care nu genereaza profit.

Modificarea preturilor delivrare in sensul cresterii a avut efecte favorabile in modificarea ratei marjei in 2005 si 2006.

Influenta costurilor este favorabila de la un an la altul si a dus la cresterea marjei brute cu 2,138,093 in 2005 si cu 3,441,726 in 2006. se recomanda mentinerea politicilor de reducere a costurilor de productie si a celor de diminuare a efectelor nefavorabile asupra rezultatelor intreprinderii.

Analiza factoriala a profitului aferent cifrei de afaceri

Pentru analiza factoriala a profitului aferent cifrei de afaceri vom calcula cheltuielile aferente cifrei de afaceri dupa urmatoarea formula:

Cheltuieli aferente cifrei de afaceri = Cheltuieli de exploatare - (Variatia stocurilor + Productia imobilizata + Alte cheltuieli de exploatare)

Datorita valorii informationale mai mare, vom folosi urmatorul model de analiza:

In perioadeole analizate s-au inregistrat cresteri cu 10,836,233 in 2005 fata de2004 si cu 3,969,702 in 2006 fata de 2005. Aceasta situatie are o influenta pozitiva asupra rezultatului brut total si a rezultatului net al exercitiului, precum si a indicatorilor de eficienta construiti pe baza acestora.

Din modificarea totala a profitului 43,5% s-a datorat variatiei cifrei de afaceri si 56,5% modificarii marjei medii de profit la 1 leu vinzari in 2005 fata de 2004, iar in 2006 fata de 2005 variatia cifrei de afaceri a influentat cu 161,6 % modificarea profitului, in timp ce modificarea marjei medii a profitului la 1 leu CA a influentat modificarea profitului cu -61,6%.

Cifra de afaceri a crescut si a condus la marirea masei profitului cu 4,713,959 in 2005 si cu 6,445,885 in 2006. Aprofundand influenta cifrei de afaceri, constatam ca volumul vanzarilor a crescut si a determinat majorarea profitului cu 3,703,758 lei, respectiv cu 4,900,235 lei in 2006. Preturile de vanzare au crescut de asemenea si au contribuit la cresterea profitului cu 1,010,201 in 2005 si cu 1,545,651 in 2006.

Marja medie la 1 leu vanzari a condus la majorarea profitului cu 6,122,247 in 2005 si la scaderea lui cu 2,476,183 in 2006.

Modificarea structurii cifrei de afaceri a dus la cresterea profitului aferent cifrei de afaceri cu 5,900,314 in 2005, situatie care se explica prin cresterea ponderii produselor la care in perioada luata ca baza de comparatie s-au inregistrat rate ale rentabilitatii comerciale mai mari decat rata medie a rentabilitatii comerciale pe total intreprindere si scaderea ponderii sortimentelor la care in baza de comparatie s-au inregistrat rate ale rentabilitatii comerciale mai mici. In 2006 se inregistreaza o influenta negativa a structurii produselor vandute, acest lucru fiind datorat cresterii ponderii sortimentelor cu o rate ale rentabilitatii mai mari decat media bazei de comparatie.

Preturile de vanzare au fost mai mari decat cele din anul precedent la majoritatea produselor, efectul fiind cresterea profitului cu 1,908,853 in 2005 si cu 2,126,418 in 2006. Aceasta situatie poate fi determinata de efortul propriu al firmei pentru imbunatatirea calitatii produselor si de actiunea factorilor conjucturali externi intreprinderii, cum sunt: raportul cerere-oferta, evolutia cursului de schimb al monedei nationale, inflatia etc.

Costurile complete unitare au exercitat o influenta pozitiva asupra profitului, determinand cresterea acestuia cu 1,686,893 in 2005 si cu 1,799,277 in 2006. Situatia a fost fost determinata de reducerea costurilor la produselor care detin ponderea majoritara in totalul vanzarilor. Influenta modificarii costurilor complete unitare se poate explica in functie de elementele componente (cheltuieli materiale, salariale, indirecte pe unitatea de produs) si de factorii specifici acestora (consumuri specifice de resurse materiale, productivitatea fizica a muncii, gradul de folosire a capacitatii de productie, preturi de aprovizionare, tarife de salarizare etc.).

Analiza rezultatelor dupa natura veniturilor si cheltuielilor

Tabloul soldurilor intermediare de gestiune

Soldurile intermediare de gestiune care sunt calculate in plus fata de rezultatele ce apar in Contul de profit si pierdere sunt:

marja comerciala (MC);

productia exercitiului (Qe);

valoarea adaugata (VA);

excedentul (deficitul) brut din exploatare (EBE).

Marja comerciala este un indicator ce permite determinarea rezultatului obtinut din vanzarile de marfuri. In cazul intreprinderilor de comert, este utila aprofundarea analizei marjei comerciale din punct de vedere structural, pe tipuri de marfuri sau pe zone de desfacere.

Productia exercitiului reprezinta valoarea activitatii totale a unei intreprinderi intr-un exercitiu financiar. Este un indicator eterogen, din punctul de vedere al evaluarii elementelor din care este format. Astfel, vanzarile de produse, prestarile de servicii etc., deci elemente care intra in calculul cifrei de afaceri, sunt evaluate la pret de vanzare, exclusiv TVA, in timp ce productia stocata si imobilizata sunt exprimate in costuri de productie.

Este un indicator util in managementul productiei si desfacerii, deoarece corelatiile dintre indicatorii valorici ai productiei si comercializarii ghideaza factorii de decizie in luarea masurilor privind aceste stadii ale ciclului de exploatare.

Valoarea adaugata masoara rezultatul creat numai de catre intreprindere si care are ca destinatie remunerarea factorului uman, statului, creditorilor financiar si actionarilor.

In industrie, o valoare adaugata ridicata poate insemna utilizarea unei tehnologii avansate, a unor salariati calificati sau o puternica integrare pe verticala (grupuri de societati). In schimb, valoarea adaugata obtinuta din prestari de servicii este extrem de ridicata, deoarece dependenta fata de terti pentru obtinerea veniturilor este limitata in acest sector.

In cazul utilizarii de mijloace fixe detinute printr-un contract de leasing operational (de exploatare) se pune problema retratarii valorii adaugate, deoarece cheltuielile cu chiria aferente leasingului de exploatare diminueaza cuantumul valorii adaugate. Aceasta retratare majoreaza valoarea adaugata, prin eliminarea cheltuielilor cu chiria.

Excedentul (deficitul) brut din exploatare este un rezultat obtinut dupa remunerarea personalului si a statului.

Echivalentul anglo-saxon al EBE este EBITDA (earnings before interest, depreciation and amortization).

EBE este un sold intermediar de gestiune important pentru investitorii de capital, reprezentand fluxul potential de disponibilitati degajat de ciclul de exploatare.

EBE = Venituri monetare din exploatare - Cheltuieli monetare din exploatare

Marimea acestui SIG este independenta de sistemul de amortizare practicat, de politica privind constituirea de provizioane, financiara si fiscala.

EBE influenteaza in mod direct potentialul firmei de a-si sustine activitatea din surse proprii, respectiv capacitatea de autofinantare a firmei.

O diferenta mare intre valoarea adaugata si excedentul brut din exploa­tare poate arata o pondere semnificativa a personalului in totalul factorilor de productie antrenati in obtinerea rezultatelor.

EBE este un rezultat puternic influentat de factorul uman in intre­prinderile cu activitate de prestari servicii.

Marja comerciala a crescut in 2005 fata de 2004, dar in special in 2006 fata de 2005 avaand in vedere dorinta societatii de a-si valorifica mai bine propriile spatii de comercializare.

Productia exercitiului a inregistrat o crestere sustinuta in perioada analizata, cu 63,52% in primul an, respectiv cu 28,42% in cel de-al doilea. Astfel, atat cererea cat si capacitatea fabricii au permis cresterea productiei.

Valoarea adaugata a evoluat crescator in cei doi ani de studii. Cresterea substantiala se datoreaza evolutiei favorabile a rezultatului exploatarii, cresterii chetuielilor cu amortizarea si a celor cu personalul.

Excedentul brut de exploatare a inregistrat de asemena cresteri semnificative in intervalul de timp analizat. Acestea s-au datorat in primul rand cresterii semnificative a rezultatului si a cresterii amortizarii.

Analiza ratelor construite pe baza E.B.E.

Importanta acestui SIG determina necesitatea aprofundarii analizei EBE cu ajutorul ratelor de structura (repartitie) , cum ar fi:

a)   Ponderea amortizarii

b)   Ponderea provizioanelor

c)   Ponderea cheltuielilor financiare cu dobanzile

d)   Ponderea dividendelor

Analiza ratei rentabilitatii economice (ROA)

Una dintre cele mai importante rate de rentabilitate, rata rentabilitatii economice, pune in evidenta performantele utilizarii activului total al unei intreprinderi, respectiv a capitalului investit pentru obtinerea acestor performante.

Rata rentabilitatii economice combina efectul vitezei de rotatie a activului total, exprimata ca numar de rotatii , cu efectul ratei rentabilitatii comerciale :

Cele doua rate componente actioneaza diferit asupra ratei rentabilitatii economice, in functie de natura activitatii intreprinderii si de strategia urmata. Astfel, in industrie, firmele realizeaza rate de rentabilitate economica ridicate pe seama unor cote de profit mai mari si nu printr-o rotatie mai rapida a activelor. Intreprinderile din sfera comertului opereaza cu marje de profit mai reduse, dar beneficiaza de o rotatie mai accelerata a activelor.

O strategie de mentinere a pozitiei concurentiale pe piata determina uneori un rabat de la marje ridicate de profit, iar alteori, utilizarea unor tehnologii avansate, fapt care conduce la o incetinire a rotatiei activelor.

Rata rentabilitatii economice se analizeaza factorial, la nivelul factorilor directi astfel:

Influenta vitezei de rotatie a activului total:

Δ

Influenta ratei rentabilitatii comerciale:

Δ

Rata rentabilitatii comerciale a avut evolutii deosebite, astfel ca: daca in 2004 100 lei activ total generau 41.16 lei, in 2005 aceeasi suma genera 51.24 lei. In 2006 se inregistreaza o scadere a valorii generate, dar aceasta nu trebuie interpretata intr-o maniera negativa. Aceasta evolutie se datoreaza diferentelor de ritm de evolutie.

Analiza ratei rentabilitatii financiare (ROE)

Rata rentabilitatii financiare (ROE = return on equity) reprezinta unul dintre indicatorii majori urmariti de investitori si de management. Cu ajutorul acestei rate, investitorii pot aprecia in ce masura investitia lor este rentabila sau nu. In cazul in care rata rentabilitatii financiare este mai mare decat costul capitalului propriu, atunci, prin activitatea desfasurata, firma creeaza o valoare suplimentara pentru actionari.

Rata rentabilitatii financiare se determina astfel:

Analiza acestei rate se poate face pe baza sistemului DU PONT, si anume:

Vt / At = viteza de rotatie a activelor totale

At / Kp = factorul de multiplicare a capitalului propriu mediu sau bratul parghiei financiare.

Pn / Vt = profitul net la 1 leu venituri.

Managerii au posibilitatea sa actioneze asupra ratei rentabilitatii financiare prin urmarirea si influentarea:

vanzarilor generate de utilizarea activelor;

modului de finantare a activelor din capitalul propriu si datorii;

rentabilitatii nete a veniturilor.

Atunci cand analizam viteza de rotatie a activelor, trebuie sa tinem cont si de sectorul in care isi desfasoara activitatea societatea. Cu cat acest indicator are o valoare mai mare, cu atat eficienta utilizarii activelor totale este mai buna.

Aparent, cu cat factorul de multiplicare a capitalului propriu este mai mare, cu atat rata rentabilitatii financiare este mai ridicata, dar trebuie sa tinem cont, totodata, ca acest indicator arata si gradul de indatorare. Si este cunoscut ca orice societate cu grad de indatorare mare este riscanta. Stabilirea unei valori optime a factorului de multiplicare reprezinta de fapt o "lupta" (un arbitraj) permanenta intre profiturile si costurile pe care le implica datoriile financiare.

Totodata, trebuie subliniat ca acest indicator este influentat si de sectorul unde isi desfasoara societatea activitatea si de activele pe care le detine aceasta. In general, societatile care au un flux de numerar din activitatea de exploatare constant si cu un grad mare de previzionare pot opera cu un factor de multiplicare a capitalului propriu mai mare decat societatile care isi desfasoara activitatea intr-un sector cu un grad de risc mai mare. Putem spune ca si bancile comerciale care dispun de un portofoliu de active diversificat pot opera cu un factor de multiplicare a capitalului propriu mai mare. O data cu analiza acestui indicator, trebui urmariti si alti indicatori cum ar fi: rata lichiditatii curente, rata lichiditatii imediate, rata de acoperire a dobanzilor.

Profitul net la un leu venituri arata capacitatea firmei de a practica o politica de preturi eficienta si, totodata, abilitatea firmei de a controla costurile.

Acest indicator trebuie si el interpretat in functie de sectorul de activitate, de natura produselor comercializate si de strategia aplicata de firma.

S-a constatat ca societatile care au un profit net la un leu vanzari mare au o rata a rentabilitatii economice (Pnet/At) mica si invers. Acest fapt se datoreaza faptului ca societatile care practica un adaos comercial mare pot avea un profit mare la un leu vanzari. Pentru ca practicarea unui adaos comercial mare necesita si active numeroase si aceste societati tind sa aiba o viteza de rotatie a activelor scazuta.

Rata rentabilitatii financiare este un indicator important care trebuie interpretat cu anumite limite care sunt impuse de: perioada de analiza, riscurile pe care si le asuma societatea, valoarea contabila a capitalului propriu.

Rata rentabiltatii financiare a inregistrat o crestere in 2005 datorita cresterii rezultatului net al exercitiului. In 2006 se inregistreza o scadere datorita cresterii semnificative a capitalurilor proprii.

Analiza structurii financiare corelata cu raportul dintre ROE si ROA

Impactul politicii financiare asupra performantelor intreprinderii, nevoia estimarii riscului determinat de utilizarea capitalurilor imprumutate in desfasurarea activitatii intreprinderii au facut sa apara teoria levierului financiar. In principiu, levierul financiar prezinta efectul indatorarii asupra ratei de rentabilitate a capitalurilor proprii.

Diferenta intre rentabilitatea economica si rata dobanzii este cunoscuta sub numele de efect de levier, iar raportul dintre capitalurile imprumutate si capitalurile proprii poarta denumirea de levier financiar.

Astfel, rentabilitatea financiara poate fi scrisa astfel:

In cazul societatii analizate efectul de levier are nivel scazut, ceea ce inseamna ca gradul de risc este diminuat in perioadele de recesiune ale economiei, dar totusi un profit mic in perioadele de crestere.

Rata dobanzii are o valoare inferioara fata de rentabilitatea economica, aceasta situatie fiind benefica pentru intreprindere, utilizarea creditelor de finantare a activitatii intreprinderii avand ca efect cresterea ratei de rentabilitate a capitalurilor proprii. In aceste conditii, cu cat este mai mare gradul de indatorare, cu atat este mai mare rata rentabilitatii financiare.

ANEXE

Bilant contabil

Bilant financiar

Cont de profit si pierdere