Repere ale politicii fiscale

REPERE ALE POLITICII FISCALE

1. Conceptul de politica fiscala

Politica fiscala reprezinta ansamblul deciziilor in domeniul fiscal, in scopul asigurarii resurselor financiare pentru finantarea sectorului public si a realizarii unor finalitati de natura economico-sociala, in conditiile date de economie unde se intrepatrund factori obiectivi cu influenta unor factori de surginte externa⁷.

Prin urmare, se poate aprecia ca politica fiscala cuprinde ansamblul deciziilor prin care se realizeaza modelarea structurala a sistemului fiscal si se asigura functionarea acestuia, in scopul finalitatilor de finantare, dar si de achitarea a contributiilor personale in raport cu bugetul statului.

Rationalitatea deciziilor de politica fiscala implica respectarea principiilor de baza ale impunerii, respectiv: justitia, corectitudinea, transparenta, randamentul si simplitatea prelevarilor fiscale.

In acelasi timp, caracterul logic al deciziilor de politica fiscala presupune ca acestea sa fie luate in raport cu sensul si evolutia previzibila a variabilelor economice endogene, si optiunile membrilor societatii. Armonizarea prin actul decizional al acestor doua cerinte, influenteaza

2. Deciziile de politica fiscala si reglarea sistemului fiscal

Deciziile strategice de politica fiscala determina reglarea sistemului fiscal, prin anticiparea unor consecinte. Prin acestea se urmareste:

a)Corectarea sau prevenirea unor efecte nedorite;

b)Inductia unor noi efecte;

c)Cresterea functiei de stabilizator a deciziilor de investire;

d)Armonizarea sistemelor fiscale ale tarilor participante la acorduri fiscale de tip regional sau international.

e)Influentarea si introducerea unor noi comportamente decizionale la nivelul subiectilor din economie.

Deciziile strategice corespund unei previziuni macroeconomice, unei evaluari anticipate a viitoarelor efecte posibile si in consecinta, se stabileste fie modernizarea tehnicilor de impunere, fie introducerea unor tehnici noi, menite sa asigure realizarea obiectivelor stabilite, anticipand reactia subiectilor din economie la tintele propuse.

Politica fiscala reflecta optiunea guvernului fiecarei tari privind alegerea criteriilor de stabilire a dreptului de a impune si a tehnicilor de impunere⁸.

In consecinta, prin politica fiscala se stabilesc limitele autonomiei decizionale privind instituirea impozitelor, modificarea elementelor constitutive ale acestora si a modului de prelevare si administrare prin care sa se asigure reducerea costului administrarii impozitelor si maximizarea efectului bugetar. Acesta trebuie sa asigure resursele fiscale in cuantumul necesar indeplinirii obligatiilor care revin diferitelor nivele ale administratiei publice, fara a influenta asupra autonomiei financiare si a libertatilor decizionale privind utilizarea acestora. Redistribuirile din venituri bugetare avand surse impozite si taxe, nu trebuie sa creeze distorsiuni intre diferitele nivele ale administratiei publice si nici sa afecteze autonomia financiara a acestora. Acestea trebuie sa se realizeze in conditiile eliminarii subiectivismului si asigurarii echitatii fiscale pe plan vertical.

Descentralizarea deciziilor si responsabilitatilor produce transferuri de competente, dar si de obligatii la nivelul administratiei publice centrale catre administratiile publice locale.

Prin politica fiscala trebuie sa se promoveze doua principii: principiul continuitatii si principiul sigurantei privind stabilirea competentelor fiscale, in scopul asigurarii resurselor financiare si eliminarii actiunilor arbitrare.

In consecinta, prin politica fiscala trebuie sa se evite concentrarea de populatie si activitati economice in anumite zone ale unei tari, concomitent cu rarefierea in alte zone pe motive fiscale⁹. Reducerea diferentelor economico-sociale ce apar intre diferitele regiuni ale unui stat constituie un obiectiv esential al politicii fiscale.

Prin politica fiscala trebuie sa se stabileasca criteriile economice pe baza carora sa se realizeze distribuirea resurselor financiare in scopul evitarii unor abuzuri ce ar putea aparea.

3. Obiective actuale ale politicii fiscale

In a doua jumatate a anilor '90, veniturile bugetare colectate s-au situat la un nivel de aproximativ 30% din Produsul Intern Brut. Comparativ cu media de peste 40% a veniturilo totale colectate la buget in alte state ale Europei Centrale, Romania colecteaza un nivel extrem de scazut de resurse.

In scopul sustinerii cheltuielilor aditionale provocate de accelerarea procesului de privatizare si restructurare economica si cofinantarii programelor de integrare europeana, Romania are nevoie de resurse suplementare.

De asemenea, resursele suplementare sunt necesare in domeniile sanatatii, educatiei, mediului si infrastructurii.

Obiectivele politicii fiscale vizeaza:

a)Reducerea deficitului fiscal, limitarea deficitului de cont curent si sustinerea efectiva a eforturilor de reucere a ratei inflatiei.

b)Imbunatatirea colectarii in vederea cresterilor veniturilor bugetare.

c)Armonizarea legislatiei fiscale cu normele Uniunii Europene.

d)Imbunatatirea conditiilor competitiei in sectorul economic real.

e)Cresterea eficientei administratiei fiscale.