Crizele economice si cauzele lor

CRIZELE ECONOMICE SI CAUZELE LOR

In general, crizele economice reflecta o stare de dereglare a economiei si se manifesta sub mai multe forme.

a)    Crizele de subproductie, care se intalnesc, in economia diferitelor tari, sub forma de deficit sau de insuficienta de productie, lipsa sau penurie de bunuri, cauzate de fenomenele naturale (seceta, inundatii) sau razboaie, epidemii, migratii masive de populatie etc. Asemenea crize au fost tipice pana la inceputul secolului al XIX-lea, dar ele nu sunt excluse nici in prezent, mai ales in tarile subdezvoltate.

b)    Crizele ciclice de supraproductie. Acestea se manifesta ca faze ale ciclului decenal, la anumite intervale de timp. De la inceputul secolului al XIX-lea si pana in prezent, au avut loc crize ciclice de supraproductie in anii:1815, 1827, 1836, 1847, 1857, 1866, 1873, 1882, 1890,  1900, 1907, 1920-1921, 1929-1933, 1937-1938, 1948-1949, 1957-1958, 1973-1975, 1980-1982, cu intindere, durata si intensitate diferite.

c)    Crizele neciclice sunt stari de dereglare care nu se caracterizeaza printr-o anumita regularitate in timp. Ele pot fi:

partiale, care se manifesta prin reducerea productiei si a gradului de ocupare a fortei de munca intr-o ramura de activitate, ca, de exemplu, in industria siderurgica, carbonifera, constructii navale; tot in aceasta categorie se include si crizele agrare, care au o durata mai mare ;

intermediare, care cuprind mai multe ramuri; crizele de materii prime, energetice, valutar-financiare, care se manifesta prin insuficienta unor asemenea resurse, in raport cu posibilitatile de acces spre obtinerea lor, ca si prin cresterea nejustificata economic a preturilor, prin restrictii arbitrare in producerea si livrarea lor.

Crizele economice, in sens larg, includ si crizele de credit structurale si mondiale. Marea criza economica din anii 1929-1933 a impus si mai mult necesitatea explicarii crizelor economice prin cauze endogene, adica cele care tin de mecanismul economic insusi. Exista mai multe teorii de explicare a cauzelor crizelor.

Teoria ciclurilor reinvestitionale sustine ca periodic, trebuie sa aiba loc o inlocuire a capitalului tehnic productiv, ceea ce impune o crestere a volumului investitiilor care antreneaza o crestere mare a cererii de bunuri  capital si deci a veniturilor, o crestere a cererii de bunuri de consum care antreneaza, la randul sau, o crestere a cererii de bunuri de capital. Aceasta crestere la un moment dat intra in conflict cu cererea solvabila care incepe sa se stabilizeze si apoi sa se reduca, deci are loc intrarea intr-o perioada de criza pana la o noua crestere.

Teoria monetarista sustine ca la baza ciclicitatii sta cresterea exagerata a banilor de cont si a creditelor care determina, pentru o perioada de timp, si o cerere solvabila exagerata (productia se orienteaza dupa aceasta cerere, care nu este reala). In acest fel se ajunge sa se produca mai mult decat cererea reala, se acumuleaza supra-productie, ceea ce duce la criza.

Alti autori, adepti ai teoriilor monetariste, incearca sa explice evolutia ciclica prin politicile de credit adoptate de bancile centrale: cand reduc in mod artificial rata dobanzii, ele stimuleaza initierea, fara suficienta fundamentare economica, a unor proiecte de investitii care la un anumit moment se dovedesc irealizabile pentru ca factorii de productie sunt in realitate mai scumpi decat evaluarile initiale. Faza de recesiune incepe cand intreprinzatorii, fiind in imposibilitatea de a realiza obiectivele programate, isi reduc investitiile.

Teoria subconsumului: subconsumul determina, pentru o perioada de timp, o crestere mai lenta a cererii decat a veniturilor, ceea ce atrage dupa sine dezechilibrul dintre oferta si cerere, ducand la criza. Subconsumul se manifesta mai pregnant din cauza tendintei psihologice de sporire a economiilor pentru garantia consumului viitor, ceea ce atrage o reducere a activitatii(legile psihologice fundamentale ale lui Keynes ).

Fiecare din aceste teorii are un sambure de adevar si se bazeaza pe observatii reale. In explicarea cauzelor ciclicitatii nu poate fi absolutizata o teza sau alta si trebuie luate in considerare toate aceste cauze in mod cumulativ.