Reforma pensiilor

UNIVERSITATEA BUCURESTI

MANAGEMENT STRATEGIC AL DEZVOLTARII SOCIALE

REFORMA PENSIILOR

SECTIUNEA I

I.1. Introducere. Relatia dintre dezvoltare sociala si reforma pensiilor

I.2. De ce Reforma pensiilor?

I.3. Tranzitie si reforma

I.3.1 Schimbarea sociala

I.3.2 Statul bunastarii

I.3.3 Evolutia sistemului de pensii romanesc

I.3.4.Aparitia crizei si vulnerabilitatea sistemului pay as you go

SECTIUNEA A II-A

II.1. Optiuni privind organizarea sistemului de pensii

II.2. Implementarea si responsabilitate

CONCLUZII

NEVOIA DE INFORMARE

.

I.1. Introducere. Relatia dintre dezvoltare sociala si reforma pensiilor

Dezvoltarea sociala are o natura duala ce include obiective economice si sociale, presupune cooperarea cu economistii la nivel local, regional si national. Procesul de dezvoltare sociala este strans legat de cel de dezvoltare economica: desi se concentreaza asupra problemelor sociale si implementarea politicilor sociale si programelor care tintesc bunastarea, acestea sunt urmarite in contextual dezvoltarii economice.

Ca obiectiv general, dezvoltarea sociala urmareste[g1]  imbunatatirea pentru toata lumea socio- spatiala.

Dezvoltarea sociala este un concept dinamic in care notiunile de crestere si schimbare sunt explicite.Este un proces de schimbare, care care implica idea de progres. Incercand rezolvarea problemelor sociale, notiunea de dezvoltare economica, combinarea celor doua dimensiuni este de natura sa conduca la progres in directia apropierii din punct de vedere economic de nivelul UE: "O rata de crestere economica ridicata este o prioritate absoluta si din perspective reducerii decalajului economic care ne desparte de tarile din Uniunea Europeana".

Banca Mondiala a devenit lider al dialogului asupra politicilor structurale, printre care masurile de reducere a saraciei, dezvoltarea sectorului privat, dezvoltarea si administrarea institutionala. Printre domeniile strategice in care Banca este lider si care nu sunt direct incluse in programul FMI sau in dialogul cu autoritatile se numara consolidarea protectiei si sigurantei sociale, revitalizarea economiei in zonele rurale, dezvoltarea si guvernarea institutionala si imbunatatirea mediului de afaceri. Dialogul Bancii pe probleme de politici pentru consolidarea protectiei sociale include monitorizarea saraciei, asistenta sociala, reforma pensiilor, reforma protectiei copilului, reformele din sectorul de sanatate si instruirea si redistribuirea fortei de munca. Acestea au fost sprijinite de Imprumutul Bancii pentru Protectia Sociala si Forta de Munca, Imprumutul pentru Dezvoltarea Sectorului Social, Fondul de Dezvoltare Sociala. Aceste masuri sunt in continuare sprijinite de activitati economice cum ar fi recent incheiatul Profil al Saraciei si Studiul asupra Furnizarii de Servicii pe plan Local si de urmatoarele studii economice asupra saraciei si vulnerabilitatii, reformei pensiilor si evaluarii varstei de pensionare pentru femei si barbati.

In ceea ce urmeaza doresc a crea o viziune sintetica asupra reformei pensiilor, identificand acele conditii care joaca un rol important in dezvoltare.

I.2. De ce Reforma pensiilor?

Administrarea sistemului public de pensii constituie una dintre provocarile acestui secol. Peste tot in lume, state dezvoltate economic, cu sisteme de securitate sociala de traditie isi pun problema necesitatii reformarii sistemelor schemelor publice de pensii, in special a celor redistributive, finatate prin contributiile persoanelor active, de tipul, pay as you go.

Este deja binecunoscut faptul ca tranzitia demografica rapida, cauzata de creerea sperantei de viata si declinul ratei de natalitate, a condus la cresterea rapida a numarului persoanelor varstnice in totalul populatiei. Pentru acest motiv, specialisti din diverse domenii si factori de decizie politica sunt in cautarea unor solutii viabile pentru realizarea unor aranjamente optime privind siguranta persoanelor la batranete. Totodata, realizarea coeziunii economice si sociale reprezinta expresia solidaritatii europene si, in acelasi timp, o cerinta pentru realizarea criteriilor de eficienta economica si competitivitate globala.

Sistemele de pensii ale statelor membre din Uniunea Europeana se caracterizeaza printr-un grad ridicat de diversitate, coexista si functioneaza sisteme de pensii necontributive si sisteme de pensii ocupationale, sisteme publice redistributive si capitalizate, sisiteme private.Comisia Europeana nu tine sa impuna un model "ideal", stabilirea parametrilor si tipului de sistem de pensii ramane o prerogativa a politicii interne a fiecarui stat membru.

In materie de pensii, altele decat cele furnizate de sistemele publice de pensii, acquis-ul comunitar vizeaza protejarea drepturilor suplimentare de pensie ale salariatilor si lucratorilor independenti care se deplaseaza in interiorul Uniunii Europene- Directiva nr.49/98 si activitatile si supravegherea institutiilor care furnizeaza pensii ocupationale- Directiva nr. 43/2001.

I.3. Tranzitie si reforma

I.3.1.Schimbarea sociala

Reforma ca proces real este dependenta de factorii asociati cu momentul zero al reformei, proiectul propriu-zis de reforma si mediul in care se produc schimbarile.

Proiectul de reforma este reductibil la o multime de politici publice si proiecte de schimbare institutionala: fie ca sunt politice, economice sau religioase, reprezinta schimbari societale sau sectoriale realizate in baza unui proiect, elaborate de elite ca rezultat al unor procese de persuasiune, contagiune sociala sau constrangere .

Haina conceptului astfel definit imbraca foarte bine corpul reformelor religioase din secolul al XVI-lea, al celor prin constrangere aduse de communism, diferitele valuri de democratizare europeana sau latino-americana de dupa al doilea razboi mondial.(O'Donnell G, Schimitter Ph., Whitehead, 1986) .

Teoreticienii tranzitiei au propus de altfel distinctia intre reformele din valul unu- liberalizarea comertului, stabilizarea monetara, primele etapede privatizare- si cele din valul doi, ingloband intre altele si serviciile sociale de pensii, de sanatate sau educatie. Daca primele sunt mai usor de proiectat si implementat de catre echipe de tehnocrati lucrand de la centru, celelalte sunt dificile si lente pentru ca presupun ajustarea comportamentului sutelor de mii de actori implicati, precum si a asteptarilor publicului. In acest este foarte important ca o politica sa se bucure de un suport social si sa promoveze o serie de masuri care sunt in concordanta cu valorile si aspiratiile populatiei. Politicile sociale trebuie sa fie considerate legitime de catre populatie.

Aceasta lucrare incearca sa inventarieze problemele intr-un astfel de sistem , acela al pensiilor.

Tranzitia si reforma postcomunista sunt doua perspective asupra aceluiasi proces de schimbare structurala de la economia centralizata si organizarea totalitara la economia de piata si democratie.

I.3.2 Statul bunastarii

Abordarea de tip reforma urmareste schimbarile din perspectiva proiectului, a starii tinta spre care tinde - societatea bunastarii bazata pe libertatea si concurenta. Pentru romani statul este un actor important implicat in furnizarea bunastarii: o caracteristica esentiala a regimului communist o constituia conditionarea bunastarii de munca. In regimul socialist, individul era cel responsabil pentru propria bunastare, fiind obligat sa munceasca pentru ea, dar statul era cel care avea obligatia de a furniza locuri de munca.

Trecerea de la comunism la postcomunism aduce cu sine inegalitati sociale, intr-un cuvant saracie.Unul dintre principalele trenduri in politicile postcomuniste este reprezentat de retragerea statului si incercarea de a implica tot mai mult alti actori in furnizarea bunastarii. Regimul bunastarii promovat de Romania postcomunista este apropiat din punct de vedere al finantarii de cel liberal , oferind un suport minim pentru o serie de programe. Privit din punctul de vedere al al acoperirii de beneficii si servicii, se apropie de cel social- democrat, insa daca luam preferinta pentru un sistem bazat pe asigurari sociale, imaginea este apropiata de cea a unui stat al bunastarii de tip corporatist.

In toate procesele de reforma pot fi identificate trei secvente obligatorii: construirea proiectului de reforma, institutionalizarea acestuia si aplicarea sau implementarea sa. Elaborarea unei politici de protectie sociala este vazuta, de obicei, ca principala componenta a reformei sociale.

In toate tarile foste comuniste reforma serviciilor publice de asistenta sociala (welfare state), creeaza probleme deosebite , ceea ce explica si intarzierea relativa a schimbarii in aceste domenii.

Sistemul de pensii implica zeci sau sute de mii de actori angajati pe diverse paliere, fiecare cu propriile interese iar reforma radicala se loveste de o rezistenta usor de inteles.

In al doilea rand, asteptarile oamenilor in lumea fosta comunista, consolidate timp de decenii si aproape asimilate drepturilor, sunt mai aproape de cele de lumea a treia. Discrepanta este una majora, dar asta nu reduce cu nimic nivelul de asteptare al cetatenilor -beneficiari.

I.3.3. Evolutia sistemului de pensii romanesc

In 1990, situatia fondului de pensii din Romania era satisfacatoare. Deficientele sistemului PAYG si evolutiile demografice au falimentat insa sistemul. Noua lege a pensiilor 19/2000 si schimbarile ulterioare aduse de Ordonanta de Urgenta 49/2001 au imbunatatit sistemul de stimulente prin incurajarea cresterii contributiilor pe o perioada mai mare de timp. Dar aceste imbunatatiri nu au efecte suficiente. Tendintele demografice si aspectul motivational din sistemul PAYG necesita introducerea unei scheme de fonduri.

I.3.4. Aparitia crizei si vulnerabilitatea sistemului pay as you go

Ca si celelalte tari foste socialiste, Romania a intrat in perioada de tranzitie cu un sistem de pensii PAYG in care pensionarii sunt platiti din contributiile salariatilor actuali, iar cuantumul pensiilor este legat de nivelul venitului (cu perioade de contributii minime), dar nu direct relationat de contributia totala. Variabila cheie intrun astfel de sistem este rata de dependenta: numarul pensionarilor/numarul salariatilor (contribuabililor).

In 1990, Romania avea o rata normala, de 3,42. Aceasta situatie s-a schimbat rapid. Evolutia demografica a creat probleme sistemului de pensii. Populatia a scazut, din cauza ratei negative de crestere si emigrarii. Principalul motiv al modificarii ratei de dependenta a fost insa pensionarea inainte de termen. Profitand de prevederile generoase ale legii muncii care permitea pensionarea la 50 de ani pentru femei si la 55 de ani pentru barbati, si introducerea unui numar de profesii intr-o categorie superioara de risc, ce permitea pensionarea cu drepturi depline inainte de termen, numerosi salariati, in fata provocarilor unei economii in tranzitie, au ales relativa securitate a unei pensionari timpurii.

Figura 1

Imbatranirea populatiei

(mii de persoane)

Numarul pensionarilor a crescut rapid dupa 1990 ( Fig.1) si, daca ii includem si pe cei din agricultura, a depasit pe la mijlocul deceniului numarul celor care contribuiau la fondul de pensii. In acelasi timp, numarul contribuabililor s-a micsorat, din cauza caderii economice generale specifice perioadei de tranzitie. Multi oameni au profitat de oportunitatea unor reglementari liberale noi si au parasit forta de munca, cu pensii totale sau partiale (care, printre altele, arata ca Romania a avut o supra-ocupare a fortei de munca inainte de 1989, cand multe persoane, in special femei, erau obligate sa munceasca); aceasta echilibrare s-a realizat pe deplin la jumatatea anilor'90. Drepturile pentru persoanele cu handicap au crescut mai rapid decat orice alt tip de pensii, multiplicandu-se in fiecare an dupa 1992. In prezent, rata de crestere este inca de doua ori mai mare decat media. Aceste cifre, combinate cu realitatea evidenta, sugereaza ca exista o frauda masiva in sistem, care genereaza o sarcina suplimentara asupra fondului de pensii. Aceste tendinte au impins bugetul asigurarilor sociale (separat de bugetul central din anul 1992) de la un flux monetar puternic pozitiv la o situatie dificila in 1995 (Figura 2).

Guvernul a reactionat prin cresterea ratei de contributie. Din 1990, rata a crescut mai mult de doua ori (de la 17% la 35%). Romania are acum una din cele mai ridicate rate de contributie sociala in raport cu celelalte economii in tranzitie. In orice caz, astfel nu s-a redresat situatia, deoarece cresterea impozitarii a impins si mai multi oameni in economia subterana

Singura strategie viabila de compensare a guvernului, in conditiile in care numarul pensionarilor creste si resursele financiare lipsesc, a fost scaderea valorii pensiilor. A rezultat pauperizarea absoluta a pensionarilor (scaderea valorii reale a pensiei medii) si cea relativa (declinul valorii pensiei medii in comparatie cu salariul mediu). Intre anii '90 si 2006 bugetul de asigurari sociale a functionat atipic, acoperind si prestatii pe termen scurt cum ar fi concedii medicale, concedii de crestere si ingrijire a copillului.

Figura 2

Situatia financiara a fondului de pensii

Caracteristica esentiala a sistemului "pas cu pas" o reprezinta divortul intre contributia beneficiarului si cuantumul pensiei. In aceasta rezida atat atractivitatea, cat si dezavantajul major al acestuia.

Sistemul "pas cu pas" permite indexarea pensiilor. Ar fi astfel posibila cresterea pensiilor peste valoarea ce rezulta din contributia beneficiarului, tinand cont de pilda de evolutia veniturilor din economie - impartind astfel cu pensionarii roadele productivitatii crescute. Dincolo de redistributia verticala (intre generatii), in functie de preferinte politice, sistemul poate fi folosit si pentru redistribuirea orizontala: pentru transferul de resurse de la cei mai instariti la cei mai saraci. In fine, important pentru o tara precum Romania este faptul ca sistemul permite indexarea pensiilor pentru a tine cont de o rata neanticipat de mare a inflatiei.

Dupa cum am mentionat, inflatia neanticipata este calcaiul lui Ahile al sistemului de pensii prin acumularea de fonduri. Fondurile de pensii pot compensa acest risc prin diversificarea investitiilor in mai multe tari. Desi astfel se elimina riscul inflatiei dintr-o anumita tara, pensiile raman totusi vulnerabile la un soc inflationist global - cum a fost cazul socurilor petroliere din anii '70. Un mijloc eficient de protejare a investitiilor fondurilor de pensii de eventualele socuri inflationiste il reprezinta cumpararea de hartii de valoare indexate cu rata inflatiei. In realitate, astfel de titluri pot fi emise doar de catre stat si sunt garantate prin abilitatea statului de a colecta impozite. Ar ramane deci o componenta "pas cu pas" intr-un plan de pensii bazat pe acumulare (Barr, 1993).

Dincolo de avantajele prezentate de posibilitatea redistribuirii si de robustetea in fatainflatiei, sistemul "pas cu pas" are serioase deficiente. Deoarece pensiile sunt platite din contributiile angajatilor, indicatorul crucial pentru sanatatea sistemului este raportul de dependenta: numarul de pensionari (beneficiari) fata de numarul de angajati (contribuitori).

Un prim pretins dezavantaj al sistemului il reprezinta astfel vulnerabilitatea in fata  imbatranirii populatiei, fenomen care creste rata de dependenta. Imbatranirea populatiei este desigur o provocare pentru sistemul de pensii, dar nu mai mult pentru sistemul "pas cu pas" decat pentru cel bazat pe acumularea de fonduri. Se intalneste adeseori rationamentul conform caruia daca pensia se bazeaza pe contributiile capitalizate ale beneficiarului, valoarea ei nu este influentata de evolutia demografica. Problema acestui rationament consta in aceea ca neglijeaza faptul ca, asa cum am afirmat la inceputul acestui material, pensia transfera resurse de la generatia activa la pensionari. Indiferent daca pensia rezulta prin impozitare ("pas cu pas") sau prin economisire (acumularea de fonduri), valoarea ei reala este afectata de numarul populatiei active. La un stoc de capital constant, reducerea fortei de munca duce la scaderea resurselor ce pot fi alocate pensiilor prin doua mecanisme. In primul rand, are loc o scadere a produsului intern brut. In al doilea rand, deoarece forta de munca devine in termeni relativi "mai rara", partea ce revine acesteia din produsul intern brut creste si scade corespunzator profitul adus de capital (din care fondurile de pensii platesc si obligatiile ce le revin).

Problema majora introdusa de divortul intre dimensiunea contributiei si valoarea pensiei consta in lipsa stimulentelor pentru a ramane in randul fortei de munca. In sistemul "pas cu pas", muncitorii nu au nici un interes sa isi prelungeasca activitatea, dimpotriva pensionarea anticipata poate fi o optiune tentanta. In plus, dupa cum prezice teoria alegerii publice, forta politica (masa electorala) poate fi folosita pentru a obtine conditii generoase de iesire la pensie si beneficii nesustenabile economic. Pensionarea timpurie si niveluri ale pensiilor ce nu pot fi suportate din punct de vedere economic sunt probleme de constructie ale sistemului "pas cu pas".

II.1. Optiuni privind organizarea sistemului de pensii

Analiza conditiilor implementarii reformei pensiilor face necesara identificarea unor optiuni strategice menite sa constituie cadrul necesar dinamizarii si directionarii socio- economic:

creearea unui mediu favorabil

politici coerente

promovarea unor politici pentru valorificarea resurselor umane.

Rolul sistemului de pensii este de a transfera resurse de la generatia actualmente activa catre generatia retrasa din activitate. In esenta, exista doua modalitati prin care se poate realiza acest lucru. In sistemele bazate pe acumularea de fonduri, pensia rezulta din contributiile depuse de catre respectivul beneficiar in timpul perioadei sale de activitate.In sistemul 'pas cu pas' ( al 'transferurilor in flux'), pensionarii de astazi sunt platiti din contributiile actualilor angajati, care se bazeaza pe promisiunea ca, la randul lor, vor primi o pensie din contributiile generatiei urmatoare.

In primul caz, contributiile beneficiarului sunt investite de fondul de pensii. In momentul iesirii la pensie, suma acumulata prin aceste investitii este transformata intr-o anuitate - o suma care va fi platita periodic pe tot parcursul vietii beneficiarului. Apar aici trei variabile importante: marimea contributiei si rata de rentabilitate a investitiilor fondului, care impreuna determina valoarea sumei acumulate, si rata anticipata a rentabilitatii nominale (dependenta de rata anticipata a inflatiei si de cea a rentabilitatii reale), pe baza careia suma acumulata este transformata in pensie (anuitate).

Exista astfel doua tipuri de pensii bazate pe acumularea de fonduri. In cazul planurilor de pensii cu contributii definite, singurul element stabilit in avans este marimea contributiei, beneficiarul urmand a suferi atat riscul legat de investitiile fondului de pensii, cat si pe cel legat de inflatia viitoare. In cazul planurilor cu beneficii definite, organizate de obicei la nivelul unei companii sau al unei ramuri industriale, pensia este o parte definita din salariul (de obicei din ultimii ani de activitate) beneficiarului. Astfel, riscul legat de investitii este suportat de fondul de pensii, dar beneficiarul continua sa suporte riscul legat de inflatie (Barr, 1993).

Planurile de pensii bazate pe acumularea de fonduri pot fi atat publice (ex. Singapore), cat si private (ex. Chile). In contrast, sistemele de pensii "pas cu pas" sunt obligatoriu publice, deoarece se bazeaza pe promisiunea ca pensiile pentru actuala generatie de lucratori va fi platita prin taxarea generatiei viitoare. Valoarea pensiei nu are neaparat legatura cu valoarea contributiei. Exista sisteme in care pensia reprezinta o suma fixa, indiferent de sumele cu care a contribuit beneficiarul. Aceasta este pensia de baza pensia minimala, intalnita de exemplu in Marea Britanie. Exista de asemenea posibilitatea ca valoarea pensiei sa difere in functie de dimensiunea contributiei, cum este cazul in Germania sau Benelux.

Toate sistemele de pensii existente pot fi reduse la combinatii ale celor doua abordari principale. O varianta populara in prezent este o pensie minima asigurata prin sistemul 'pas cu pas', suplimentata de o pensie privata bazata pe contributia asiguratului. Acesta este modelul pilonilor ce se preconizeaza a fi implementat in Romania, la recomandarea Bancii Mondiale:

Pilonul I - consta in pensia oferita de Guvern si are menirea de a acoperi un nivel minim al veniturilor necesare traiului, uneori independent de nivelul contributiei pe perioada activa; este un sistem obligatoriu;

Pilonul II - presupune administrarea privata a unei parti din contributia platita pentru pensie de angajator si angajat (in unele tari, aceasta este chiar in sistem de pensii ocupationale); Pilonul II este obligatoriu;

Pilonul III - reprezinta o pensie suplimentara optionala creata din contributia angajatului si al carei scop este cresterea veniturilor la pensie.

Pilonul II si III presupun administrarea pensiilor in sistem privat.

II.2. Implementare si responsabilitate

Alaturi de aceste masuri, in paralel se trece la cresterea varstei de pensionare, reducerea beneficiilor acordate de stat si trecerea catre administrare privata, dar strict supravegheata. Alte solutii care se intalnesc deja in special in tarile dezvoltate constau in pensionarea in etape, adica trecerea de la perioada activa cu un program normal la cea de pensionare treptat, printr-un program flexibil sau program redus pe o anumita perioada de timp, pentru a avea o mai mare populatie ocupata.

Aceste modificari ar trebui sa asigure cresterea duratei de viata activa a fortei de munca. Totodata, angajatii devin interesati sa ceara angajatorilor lor sa raporteze corect marimea salariilor obtinute, aducand astfel la lumina o parte a economiei informale. Creste presiunea legala asupra angajatorului sa plateasca contributia, imbunatatind totodata transparenta sistemului.

Acest lucru ajuta cel putin din doua motive: persoanele respective nu devin din producatori de venituri - consumatori ai bugetelor de asigurari sociale, dimpotriva, continua sa produca, contribuind astfel la bugetul asigurarilor chiar daca, evident, cu o cota mai mica, incurajarea cresterii natalitatii, eforturi mai mari pentru formarea profesionala, cresterea flexibilitatii fortei de munca si reducerea somajului.

Cresterea natalitatii creeaza necesitati suplimentare la nivelul familiei, care trebuie acoperite printr-o politica sociala adecvata, precum: suport pentru ingrijirea copilului, plata totala sau partiala de catre stat sau angajator a creselor, program part-time pentru ambii parinti pana la o anumita varsta a copilului, acceptandu-se in paralel de catre angajatori ideea de a afecta cariera parintilor.

Alaturi de toate acestea, incurajarea imigratiei creeaza posibilitatea unor contributii viitoare, dar aduce cu sine si alte probleme complexe carora tarile primitoare trebuie sa le faca fata, printre care integrarea in noua societate este una dinte cele mai importante.

Implementarea reformei pensiilor rezolva o serie de probleme ale securitatii sociale, referindu-ne la starea de insecuritate individuala, la declinul demografic, la emigratia tineretului instruit si superdotat.

Politica acestei reforme a pensiilor vizeaza toate aceste aspecte, cu accent pe combaterea saraciei, pe o consolidare a dialogului si a solidaritatii sociale, a responsabilitatii sociale si aliniere la normele europene in domeniul ocuparii fortei de munca.

Realizarea reformei pensiilor in scopul diversificarii resurselor de asigurare, al eliminarii inechitatilor si cresterii in termenii reali a pensiilor influenteaza coeziunea societatii.

Cei cu varste de peste 65 de ani vor reprezenta in anul 2050 peste 30% din totalul populatiei, fata de 17% in prezent, in timp ce ponderea populatiei de 24 de ani, se va reduce in acelasi interval de timp, de la 30% la 23% (Vezi The European Commission's magazine on employment and social affairs, Social Agenda, A Europe of all Ages, May 2005). Acest proces va fi asemanator in multe alte tari, Japonia si Coreea de Sud fiind primele in acest clasament.

Toate aceste fenomene genereaza presiuni foarte mari asupra bugetelor de asigurari sociale, care nu mai pot face fata nivelurilor de cheltuieli pe care le implica plata pensiilor. Este vorba atat de nivelul acestora, cat si de durata mult mai mare in care pensiile trebuie platite celor in drept.

Sursele de finantare a pensiilor difera substantial de la o tara la alta, in functie de legislatiile nationale, precum si de situatia economica si sociala a fiecareia. In cele mai multe tari, sursa principala o reprezinta contributia persoanelor angajate care se constituie intr-un fond central din care se platesc aproape imediat pensiile cuvenite.

In realitate, fiecare tara isi creeaza si/sau isi ajusteaza propriul sistem de pensii, in functie de situatia specifica, privita sub multiple aspecte: evolutii si perspective demografice, situatia economica si financiara, sistemul fiscal si altele.

Pentru a avea succes, este necesara o abordare sistemica, unitara a intregului proces de reforma.

Unele tari au elaborat legislatia si au trecut la implementarea unui sistem diferit de PAYG, de exemplu Chile, Polonia, Cehia, Ungaria, Bulgaria etc. Altele considera necesitatea reformarii sistemului de pensii folosind modelul propus sau apeland la alte modele, precum Coreea de Sud, Thailanda, Noua Zeelanda, Turcia, Slovacia, Romania.

Din experientele tarilor care au trecut deja la acest sistem pot fi desprinse cateva coordonate:

- nivelul pensiilor de stat poate fi pastrat la un nivel minim;

-este necesar un cadru legislativ initial, de cele mai multe ori el se modifica ulterior; spre exemplu, in Polonia, legea care reglementeaza pensiile pentru Pilonul II a suferit circa 230 de modificari fata de forma initiala;

-reformele pot fi facute gradual, asa incat socul nevoii de finantare sa fie redus la minimum, gasindu-se metode alternative de finantare (sume obtinute din privatizare, imprumuturi interne sau externe);

-trecerea de la sistemul 'defined benefit' (DB) prin care se promit sume bine definite, clare a fi platite in perioada de pensionare, la 'defined contribution' (DC) prin care se stabileste nivelul contributiei, dar nu sunt garantate sumele ce vor fi platite sub forma rentelor; modelul olandez actual reprezinta un exemplu de succes pentru aplicarea DB, iar modelul polonez, de implementare a DC;

-crearea unor conditii incurajatoare pentru stimularea economisirii prin legislatia fiscala (pentru cea obligatorie si pentru cea optionala);

-necesitatea unei legislatii care sa asigure transparenta, supravegherea, controlul, siguranta, eficienta: reglementari clare pentru protectia consumatorului, responsabilitati pentru administratorii de fonduri, vanzatori, abordare coerenta si consistenta atat la nivel de produs, cat si la nivelul canalelor de distributie;

-protectia financiara a clientului prin accesul larg la sistemul nou de pensii si un raport de inlocuire adecvat.

Ca succese deosebite privind sistemul de pensii pot fi mentionate tari ca Olanda si tarile scandinave, care au avut ca element de baza comun in strategia lor o varietate de politici bazate pe reducerea la maximum a somajului, o echilibrare a distributiei veniturilor si performanta economica substantiala alaturi de cresterea salariilor minime.

Consecintele unui sistem de pensii echilibrat se vor regasi la nivel macroeconomic si microeconomic. Iata numai cateva dintre ele:

-eliminarea presiunii asupra bugetului asigurarilor sociale;

-stimularea cresterii economice prin investirea sumelor acumulate in economie, crearea de noi locuri de munca, reducerea somajului;

-economiile populatiei ajuta la cresterea pietelor de capital - activele mobilizate cresc si sprijina dezvoltarea unor proiecte mari si pe termen lung la nivel macroeconomic;

-reforma pensiilor ajuta la o reforma a pietei muncii.

Indiferent de modelul de reforma adoptat, este foarte importanta existenta unui tratament fiscal adecvat care va permite sustenabilitate, va crea un echilibru al soldului pe termen scurt - de altfel cel mai dificil aspect -, viabilitate fiscala pe termen lung si stimulente platite contribuabililor. Expertii in domeniu considera drept cea mai buna modalitate sistemul in care taxarea se face in perioada de plata a pensiilor, in timp ce contributiile sunt deductibile.

Evident, abordarea este diferita pentru Pilonul II obligatoriu si Pilonul III optional. In acest din urma caz, pot exista deduceri din venitul global plafonate la un anumit nivel anual pentru a nu favoriza pe cei cu venituri foarte mari. In paralel, este utila si incurajarea economiilor private prin extinderea facilitatilor fiscale asupra asigurarilor de viata si a oricaror forme de economii.

Contributiile la pilonul II vor fi colectate din ianuarie 2008. Potrivit Ministerului Muncii, in 2008, pilonul II de pensii private obligatorii va avea 2,345 milioane participanti, iar in 2011 numarul lor va urca la 3,4 milioane participanti. Contributiile vor urca de la 510 milioane lei in 2008 la 2,32 miliarde lei in 2011. In primul an de functionare a pilonului II al sistemului de pensii, catre fonduri de pensii administrate privat vor fi transferate 2% din contributia la asigurarile sociale de stat. Aceasta contributie urmeaza sa fie majorata cu 0,5% pe an, pana la 6%, in interval de opt ani.

    La pensiile facultative (pilonul III) pot contribui persoanele care au maxim 52,2 ani. Sistemul pensiilor facultative sau pilonul III de pensii va fi finantat din contributiile suplimentare si optionale ale celor care obtin venituri din salarii si asimilate salariilor. O persoana poate contribui la sistemul de pensii facultative cu cel mult 15% din venitul brut si poate beneficia de pensie cand implineste 60 de ani. Contributiile in acest sistem sunt deductibile fiscal in limita a 200 euro pentru angajator si 200 euro pentru angajat.

    Din luna iulie, Ministerul Muncii si Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private vor incepe o campanie de informare privind sistemul pensiilor private. Campania este finantata printr-un credit de un milion de dolari de la Banca Mondiala. In ceea ce priveste campaniile publicitare desfasurate de companii sunt impuse anumite conditii. Potrivit unei norme a Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, se interzice difuzarea materialelor publicitare inainte de autorizarea fondurilor de pensii administrate privat si a administratorilor acestora. 

CONCLUZII

Nevoia de informare

    Conform unui studiu elaborat de  Lighthouse , toate companiile 'stiu ceva' despre sistemul de pensii private, dar sunt foarte putine cele care sunt cu adevarat informate. Exista o confuzie generalizata cu asigurarile de viata care au componenta investitionala, precum si o confuzie intre pensiile facultative si cele private. Cu cat o companie este mai mare, cu atat este mai ridicat gradul de informare. Nevoia de informare este cea mai importanta problema semnalizata de companiile romanesti cu privire la introducerea sistemului de pensii private, se arata in studiu. Angajatorii considera ca este de un real ajutor sa primeasca cat mai multe informatii explicite din partea fiecarui fond de administrare. Patru din zece angajati (39%) spun ca obtin informatii despre sistemul de pensii private de la angajatori, in timp ce companiile asteapta lamuriri de la gestionarii fondurilor private de pensii, se mai arata in studiu. Un alt studiu elaborat, doua treimi din companii doresc sa ofere o pensie privata angajatilor. Reprezentantii acestor companii cred ca pachetele de beneficii sunt cele care determina salariatii sa ramana fideli angajatorului pentru o perioada mai lunga de timp. In special, firmele cu sindicate puternice sunt interesate sa promoveze acordarea de pensii private pentru intreg personalul.

Reforma pensiilor pare sa fie o solutie valoroasa pentru rezolvarea problemelor , reprezentand o modalitate importanta de schimbare intr-o directie pozitiva a comunitatii.Pentru dezvoltare este nevoie o buna functionare a institutiilor care se afla in complementaritate cu sectorul privat, pentru ca o societate moderna este una a interdependentelor, parteneriatelor, modalitatilor democratice.

In cazul Romaniei, cred ca aceasta reforma implementata va fi o optiune potrivita, luandu-se in considerare elementele din ecuatia dezvoltarii: resursele financiare, procesul de planificare, resursele umane, obiective, orizontul de timp ( in acest caz, castigurile apar in timp), sustinerea de care se bucura programul, interesele comune, capacitatea de a produce rezultate vizibile

BIBLIOGRAFIE

MIDGLEY, James , Social Development.The Development Perspective in Social Welfare, London: Sage Publications, 1995

Planul National Antisaracie si Promovare Incluziunii Sociale, Revista de Asistenta Sociala, nr. 3

SANDU, DUMITRU, Spatiul social al tranzitiei, Iasi, Polirom, 1999

ZAMFIR, CATALIN, STOICA, LAURA, O noua provocare: Dezvoltarea sociala, Iasi, Polirom, 2006

www.sar.org.ro, Early Warning Report

www.inss.ro