Procedura bugetara

Procedura bugetara

Prin procedura bugetara se intelege un ansamblu de acte si operatiuni privind realizarea proiectului de buget, aprobarea acestuia, executarea bugetului, incheierea si aprobarea contului general de executie bugetara, precum si controlul executiei bugetare, ceea ce presupune parcurgerea a tot atatea etape.

Elaborarea proiectului de buget cuprinde activitatea de determinare a veniturilor si a cheltuielilor bugetului public national. Incepe in anul premergator celui pentru care se intocmeste proiectul si se realizeaza in sistem piramidal (de jos in sus, adica de la unitatile de baza din teritoriu se colecteaza propunerile privind cifrele de venituri si cheltuieli care se centralizeaza - pe linie strict ierarhica - mai intai la ministere sau alte organe centrale de stat, respectiv institutii publice si apoi la Ministerul Economiei si Finantelor). Aprobarea bugetului presupune dezbaterea proiectului in Parlament si votarea legii bugetare anuale; aceasta etapa se parcurge - de regula- tot in anul premergator celui pentru care s-a intocmit proiectul de buget; atunci cand nu este posibila adoptarea bugetului la timpul potrivit, dezbaterea si aprobarea lui se fac in prima parte a anului in care bugetul urmeaza sa fie pus in aplicare. Executarea bugetului (sau executia bugetara) consta in realizarea veniturilor la termenele si in cuantumurile prevazute, precum si in efectuarea cheltuielilor potrivit destinatiilor stabilite. Aceasta etapa este cea mai importanta, intrucat ea presupune infaptuirea concreta a previziunilor aprobate de puterea legislativa; executia bugetara se infaptuieste - in mod firesc - in anul pentru care s-a aprobat bugetul. Incheierea exercitiului bugetar presupune realizarea - pe baza datelor furnizate de evidenta executiei bugetare - a unei dari de seama cu privire la modul de realizare a veniturilor si de efectuare a cheltuielilor pentru anul bugetar expirat; aceasta faza a procedurii bugetare se parcurge - in mod evident - in anul urmator celui pentru care s-a elaborat si aprobat bugetul de stat. Controlul executiei bugetare consta in verificarea modului in care au fost aduse la indeplinire prevederile cuprinse in bugetul public national. Activitatea de control asupra executiei bugetare se desfasoara, de o maniera complexa, de catre mai multe categorii de organe ale statului, avand competente diferite[1].

Un rol deosebit de important in derularea procesului bugetar revine ordonatorilor de credite. Ordonatorii de credite sunt acele persoane fizice investite cu dreptul de a dispune - in conditiile legii - asupra creditelor bugetare, in virtutea functiei pe care o detine in conducerea unei institutii publice sau a unui organ de stat[2].

Conform legii, exista trei categorii de ordonatorii de credite: principali, secundari si tertiari.

Ordonatorii principali de credite sunt ministrii, conducatorii celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, conducatorii altor autoritati publice si conducatorii institutiilor publice autonome. Ordonatorii principali de credite repartizeaza creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu si pentru bugetele institutiilor publice ierarhic inferioare, ai caror conducatori sunt ordonatori secundari sau tertiari de credite, dupa caz, in raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.

Ordonatorii secundari de credite sunt conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica si buget propriu, aflate in raport de subordonare ierarhica fata de ordonatorii principali de credite. Ordonatorii secundari de credite repartizeaza creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu si pentru bugetele institutiilor publice subordonate, ai caror conducatori sunt ordonatori tertiari de credite, in raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.

Ordonatorii tertiari de credite bugetare sunt conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica si buget propriu, din subordinea ordonatorilor principali sau secundari si care au numai dreptul de a aproba efectuarea cheltuielilor din creditele bugetare pe care le primesc, dupa caz, fie de la ordonatorii principali, fie de la ordonatorii secundari. Ordonatorii tertiari de credite utilizeaza creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor institutiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate si in conditiile stabilite prin dispozitiile legale.

Conform art. 22 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, ordonatorii de credite au obligatia de a angaja si de a utiliza creditele bugetare numai in limita prevederilor si destinatiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiilor publice respective si cu respectarea dispozitiilor legale.

Ordonatorii de credite raspund, potrivit legii, de:

a) angajarea, lichidarea si ordonantarea cheltuielilor in limita creditelor bugetare repartizate si aprobate;

b) realizarea veniturilor;

c) angajarea si utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;

d) integritatea bunurilor incredintate institutiei pe care o conduc;

e) organizarea si tinerea la zi a contabilitatii si prezentarea la termen a situatiilor financiare asupra situatiei patrimoniului aflat in administrare si executiei bugetare;

f) organizarea sistemului de monitorizare a programului de achizitii publice si a programului de lucrari de investitii publice;

g) organizarea evidentei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenti acestora;

h) organizarea si tinerea la zi a evidentei patrimoniului, conform prevederilor legale.

Bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat si bugetele fondurilor externe nerambursabile, se aproba prin lege. Bugetele institutiilor publice autonome se aproba de catre organele abilitate in acest scop prin legi speciale. Bugetele institutiilor publice finantate partial din Bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat si bugetele fondurilor externe nerambursabile se aproba prin lege, ca anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite. Bugetele institutiilor publice finantate integral Bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat si bugetele fondurilor externe nerambursabile se aproba de catre ordonatorul de credite ierarhic superior al acestora. Bugetele institutiilor publice care se finanteaza integral din venituri proprii se aproba de catre organul de conducere al institutiei publice si cu acordul ordonatorului de credite ierarhic superior. Bugetul trezoreriei statului se aproba prin hotarare a Guvernului. Bugetele locale se aproba prin hotarare de catre consiliile locale (comunale, orasenesti, municipale si judetene).

Etapa I - Elaborarea proiectului de buget

Conform art. 28 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, proiectele legilor bugetare anuale si ale bugetelor se elaboreaza de catre Guvern, prin Ministerul Finantelor Publice, pe baza:

a) prognozelor indicatorilor macroeconomici si sociali pentru anul bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget, precum si pentru urmatorii 3 ani;

b) politicilor fiscale si bugetare;

c) prevederilor memorandumurilor de finantare, ale memorandumurilor de intelegere sau ale altor acorduri internationale cu organisme si institutii financiare internationale, semnate si/sau ratificate;

d) politicilor si strategiilor sectoriale, a prioritatilor stabilite in formularea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite;

e) propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite;

f) programelor intocmite de catre ordonatorii principali de credite in scopul finantarii unor actiuni sau ansamblu de actiuni, carora le sunt asociate obiective precise si indicatori de rezultate si de eficienta; programele sunt insotite de estimarea anuala a performantelor fiecarui program, care trebuie sa precizeze: actiunile, costurile asociate, obiectivele urmarite, rezultatele obtinute si estimate pentru anii urmatori, masurate prin indicatori precisi, a caror alegere este justificata;

g) propunerilor de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum si de transferuri consolidabile pentru autoritatile administratiei publice locale;

h) posibilitatilor de finantare a deficitului bugetar.

Elaborarea proiectului bugetului de stat si a bugetului asigurarilor sociale de stat cad in sarcina Guvernului. In cadrul Guvernului, Ministerul Economiei si Finantelor raspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, iar Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale coordoneaza activitatea de intocmire a proiectului bugetului asigurarilor sociale de stat.

Pana la data de 31 martie a anului curent, vor fi elabora indicatorii economici si sociali, pentru anul bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget, precum si pentru urmatorii 3 ani, de catre organele competente, pe baza carora se vor elabora proiectele de buget.

Pana la data de 1 mai a anului curent, Ministerul Economiei si Finantelor va inainta Guvernului, obiectivele politicii fiscale si bugetare pentru anul bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget si urmatorii 3 ani, impreuna cu limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de credite, urmand ca acesta sa le aprobe pana la data de 15 mai si sa informeze comisiile pentru buget, finante si banci ale Parlamentului asupra principalelor orientari ale politicii sale macroeconomice si ale finantelor publice.

Pana la data de 1 iunie a fiecarui an, Ministrul Economiei si Finantelor va transmite ordonatorilor principali de credite o scrisoare-cadru in care va specifica contextul macroeconomic pe baza caruia vor fi intocmite proiectele de buget, precum si metodologiile de elaborare a acestora, precum si limitele de cheltuieli aprobate de Guvern.

Pentru evaluarea veniturilor bugetare s-au promovat doua metode si anume:

a) metoda evaluarii directe.

b) metoda reportarii, cu anumite majorari, a veniturilor din anul precedent.

Metoda evaluarii directe este preferabila deoarece ea ofera perspectiva estimarii reale a veniturilor cu conditia ca aceasta sa se faca cu sinceritatea si temeinice (cu profesionalism). Metoda reportarii veniturilor din anul precedent, cu anumite majorari este mai simpla si mai operativa, insa utilitatea ei este conditionata de stabilirea cat mai judicioasa a proportiei cu care se majoreaza cuantumul veniturilor reportate, deci tot pe baza unei estimari reale a evolutiei probabile a veniturilor si consumurilor supuse impozitelor directe si respectiv indirecte. Pentru evaluarea cheltuielilor bugetare este utilizata cel mai frecvent metoda denumita cvasi-automatica, care consta in reportarea - in mod automat - a cuantumului cheltuielilor din anul precedent, cu exceptia cheltuielilor pentru care se cer modificari temeinic motivate. In tara noastra, evaluarea veniturilor si a cheltuielilor bugetare se face conform unei metode combinate, mixte, care presupune - din punct de vedere metodologic - o evaluare directa ce se aplica prin compararea cifrelor de venituri si cheltuieli care se propun cu cele care au fost utilizate in anul precedent. Astfel, cifrele de venituri si cheltuieli rezultate din evaluarea directa se prevad in proiectele de bugete alaturat si comparativ cu cele din anul si exercitiul bugetar precedent[3].

Pana la data de 15 iulie a fiecarui an, ordonatorii principali de credite au obligatia sa depuna la Ministerul Economiei si Finantelor propunerile pentru proiectul de buget si anexele la acesta, pentru anul bugetar urmator, cu incadrarea in limitele de cheltuieli, si estimarile pentru urmatorii 3 ani, insotite de documentatii si fundamentari detaliate.

Camera Deputatilor si Senatul, cu consultarea Guvernului, isi aproba bugetele proprii si le inainteaza Guvernului in vederea includerii lor in proiectul bugetului de stat.

Autoritatile administratiei publice locale au aceeasi obligatie pentru propunerile de transferuri consolidate si de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat.

Ministerul Economiei si Finantelor examineaza proiectele de buget si poarta discutii cu ordonatorii principali de credite asupra acestora. In caz de divergenta va hotari Guvernul.

Pana la data de 1 august a fiecarui an, proiectele de buget si anexele acestora, definitivate, se depun la Ministerul Economiei si Finantelor.

Pana la data de 30 septembrie a fiecarui an, Ministerul Economiei si Finantelor, depune la Guvern, proiectele legilor bugetare si proiectele bugetelor, intocmite pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite si a bugetului propriu. Proiectul legii bugetului de stat este insotit de un raport privind situatia macroeconomica pentru anul bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget si proiectia acesteia in urmatorii 3 ani. Acest raport va cuprinde un rezumat al politicilor macroeconomice in contextul carora au fost elaborate proiectele de buget, precum si strategia Guvernului in domeniul investitiilor publice. Raportul si proiectele legilor bugetare anuale vor exprima politica fiscal-bugetara a Guvernului, precum si alte informatii relevante in domeniu.

Dupa depunerea proiectelor bugetare si a proiectelor legilor bugetare anuale la Guvern, acesta vor fi "insusirea" de catre acesta.

Dupa insusirea de catre Guvern a proiectelor legilor bugetare si de buget, acesta le supune spre adoptare Parlamentului cel mai tarziu pana la data de 15 octombrie a fiecarui an.

Proiectul de buget care se trimite Parlamentului trebuie sa fie insotit de doua documente anexa: 1. raportul privind situatia macroeconomica a tarii pentru anul urmator si proiectia acesteia in urmatorii trei ani  si, respectiv, 2. proiectul legii bugetare anuale.

Forul legislativ suprem, fiind investit cu dreptul de a aproba bugetul, urmeaza sa procedeze la verificarea pe ansamblu a bugetului, apoi la analizarea si dezbaterea acestuia de o maniera detaliata si, in final, la adoptarea bugetului de stat, printr-o lege special consacrata acestuia.

Etapa II -  Aprobarea bugetului si adoptarea Legii bugetare anuale

Autoritatea competenta sa aprobe bugetele este Parlamentul Romaniei. Bugetele se aproba de Parlament, in sedinta comuna, pe ansamblu, pe parti, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum si alineate, dupa caz, si pe ordonatorii principali de credite, pentru anul bugetar, precum si creditele de angajament pentru actiuni multianuale.

Bugetul statului se aproba de Parlament pana cel mai tarziu cu 3 zile inainte de expirarea exercitiului bugetar (sfarsitul anului).

Daca legile bugetare nu au fost adoptate cu cel putin 3 zile inainte de expirarea exercitiului bugetar, Guvernul indeplineste sarcinile prevazute in bugetul anului precedent, limitele lunare de cheltuieli neputand depasi de regula 1/12 din prevederile bugetelor anului precedent, cu exceptia cazurilor deosebite, temeinic justificate de catre ordonatorii principali de credite, sau, dupa caz, 1/12 din sumele propuse in proiectul de buget, in situatia in care acestea sunt mai mici decat cele din anul precedent (conform art. 37 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice).

Parlamentul adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare, elaborate de Guvern in contextul strategiei macroeconomice asumate de acesta.

In cazul in care legile bugetare anuale, depuse in termen legal, nu au fost adoptate de catre Parlament pana cel tarziu la data de 15 decembrie a anului anterior anului la care se refera proiectul de buget, Guvernul va solicita Parlamentului aplicarea procedurii de urgenta.

In timpul dezbaterilor nu pot fi aprobate amendamente la legile bugetare anuale, care determina majorarea nivelului deficitului bugetar.

Etapa III  - Executia bugetara (executarea bugetului)

Executia bugetara sau executarea bugetului este cea de-a treia si cea mai ampla etapa a procedurii bugetare si consta in realizarea integrala si la termen a veniturilor prevazute si efectuarea cheltuielilor bugetare. Se deruleaza pe toata durata unui an financiar, de 1 ianuarie pana la 31 decembrie.

Efectuarea executiei bugetare presupune un ansamblu de acte si operatiuni privind incasarea, pastrarea si eliberarea fondurilor banesti, respectiv operatiuni de incasari si plati, urmandu-se o anumita succesiune de faze:

repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor bugetare - se face in functie de termenele legale de incasare a veniturilor si de perioada in care este necesara efectuarea cheltuielilor. Repartizarea pe trimestre se asigura de catre Ministerul Economiei si Finantelor, pe capitole de venituri si cheltuieli, la propunerea ordonatorilor principali de credite si de catre ordonatorii principali de credite pentru bugetele de venituri si cheltuieli proprii si ale unitatilor subordonate. Creditele astfel aprobate pot fi folosite la cererea ordonatorului principal de credite numai dupa deschiderea de credite sau alimentarea cu fonduri de catre Ministerul Economiei si Finantelor a conturilor bancare;

executarea de casa a bugetului (sau operatiunile de trezorerie) - se realizeaza prin trezoreria statului si consta in operatiuni de incasare a veniturilor, de efectuare a platilor, de efectuare a altor operatiuni financiare pe seama autoritatilor administratiei publice; de pastrare a disponibilitatilor ;

realizarea veniturilor bugetare - in realizarea veniturilor bugetare sunt avute in vedere o serie de principii:

a. nici un impozit, taxa sau alte obligatii de natura acestora nu pot fi incasate daca nu au fost stabilite de lege;

b. lista tuturor impozitelor si taxelor, precum si a cotelor acestora trebuie sa fie aprobate prin legea bugetara anuala;

c. este inadmisibila perceperea, sub orice titlu sau sub orice denumire, a unor contributii - directe sau indirecte - in afara celor stabilite de puterea legislativa.

Operatiunile de realizare a veniturile constau in: identificarea veniturilor si a bunurilor impozabile si taxabile si stabilirea obligatiilor fata de stat; incasarea veniturilor bugetare ca urmare a efectuarii platii; urmarirea realizarii veniturilor bugetare.

efectuarea cheltuielilor bugetare - se realizeaza printr-un ansamblu de acte si operatiuni vizand:

a. solicitarea si punerea la dispozitia ordonatorilor de credite a fondurilor bugetare alocate;

b. repartizarea fondurilor bugetare pe seama institutiilor publice, a regiilor autonome si, respectiv societatilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat;

c. transferuri pentru unitatile administrativ-teritoriale, in cazurile in care acestea nu isi pot acoperi cheltuielile din veniturile proprii, stabilite in conditiile legii;

d. utilizarea efectiva a fondurilor banesti de catre beneficiari.

Efectuarea cheltuielilor bugetare este supusa unor reguli prevazute expres de Legea nr. 500/2002 privind finantele publice:

- cheltuielile bugetare au destinatie precisa si limitata si sunt determinate de autorizarile continute in legi specifice si in legile bugetare anuale.

- nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in buget si nici angajata si efectuata din acest buget, daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala.

- nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonanta si platita daca nu este aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare.

Efectuarea cheltuielilor bugetare se face prin intermediul creditelor (alocatiile) bugetare.

Prin credit bugetar se intelege suma de bani aprobata prin buget, reprezentand limita maxima pana la care se pot ordonanta si efectua plati in cursul anului bugetar pentru angajamentele contractate in cursul exercitiului bugetar si/sau din exercitii anterioare pentru actiuni multianuale, respectiv se pot angaja, ordonanta si efectua plati din buget pentru celelalte actiuni conform art. 2 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice).

Finantarea de la bugetul statului prin intermediul creditelor bugetare prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice[4]:

beneficiarii de credite sau alocatii bugetare pot fi numai institutiile publice, organele de stat si unele unitati economice;

scopul pentru care sunt alocate fonduri bugetare trebuie sa fie bine precizat prin lege;

fondurile bugetare se acorda beneficiarilor cu titlu gratuit (fara echivalent);

creditele acordate de la bugetul de stat nu se ramburseaza (beneficiarii nu sunt obligati sa le restituie).

Procedura creditelor bugetare presupune parcurgerea mai multe etape[5]:

1. deschiderea creditelor bugetare - apartine Ministerului Economiei si Finantelor, care, la inceputul exercitiului bugetar si a fiecarui trimestru dispune transmiterea - prin unitatile de trezorerie - a sumelor de bani corespunzatoare creditelor bugetare cuvenite ordonatorilor principali de credite. Din creditele bugetare astfel deschise, ordonatorii principali repartizeaza si transmit - prin dispozitii bugetare - creditele bugetare cuvenite ordonatorilor secundari, respectiv tertiari.

2. angajarea creditelor bugetare - se poate face numai in limita creditelor bugetare aprobate.

3. constatarea lichiditatii creditelor bugetare - presupune verificarea cuantumurilor banesti ale fiecarei cheltuieli bugetare, spre a se stabili cu certitudine daca acestea sunt reale, certe si exigibile, deoarece numai intrunind aceste conditii sumele de bani pot trece in folosul subiectelor de drept carora le sunt destinate.

4. ordonantarea creditelor bugetare - reprezinta actul administrativ-financiar prin care se dispune plata sumelor de bani catre beneficiarul fiecarei cheltuieli.

5. utilizarea sau plata creditelor bugetare - consta in remiterea sumelor de bani in folosul beneficiarului legal al alocatiei bugetare si in folosirea efectiva a acesteia; plata reprezinta modalitatea de stingere a obligatiei statului in raport cu subiectul de drept titular al creditului bugetar(plata cheltuielilor este asigurata de seful compartimentului financiar-contabil in limita fondurilor disponibile - art. 52 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice). In cazul neplatii sumelor de bani datorate de stat beneficiarilor legali, in cadrul procedurii utilizarii creditelor bugetare este posibila initierea unor actiuni recuperatorii din partea titularilor creditelor indreptatiti sa primeasca respectivele sume de bani.

Utilizarea creditelor bugetare este subordonata, potrivit dispozitiilor Legii finantelor publice, principiul "afectatiunii speciale" a creditelor bugetare. Aplicarea conforma a acestui principiu impune respectarea urmatoarelor reguli:

a. creditele bugetare aprobate unui ordonator principal nu fi utilizate pentru finantarea cheltuielilor altui ordonator;

b. cheltuielile aprobate pentru acoperirea unui capitol nu pot fi utilizate pentru finantarea altui capitol de cheltuieli;

c. creditele aprobate prin legea bugetara anuala pentru cheltuielile unui exercitiu bugetar nu pot fi utilizate pentru finantarea cheltuielilor altui exercitiu financiar.

In practica executiei bugetare se utilizeaza - de regula - urmatoarele mijloace exceptionale de modificare a destinatiei initiale a creditelor bugetare (si care reprezinta exceptii de la principiul "afectatiunii speciale") :

A. Virarile de credite bugetare constau in trecerea sumelor bugetare de la subdiviziunile clasificatiei bugetare unde sunt ele se dovedesc disponibile la subdiviziunile unde se constata ca sunt insuficiente.

B. Transferarea creditelor bugetare este specifica acelor situatii in care - pe parcursul exercitiului bugetar - au loc treceri de unitati, actiuni sau sarcini de la un ordonator principal de credite la altul, cand Ministerul Economiei si Finantelor este indreptatit sa modifice structura bugetului de stat, aproband - la cerere - transferarea unor sume reprezentand alocatii bugetare de la un ordonator la altul, fara afectarea echilibrului bugetar  si a Fondului de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului.

C. Suplimentarea creditelor bugetare se poate face de catre Guvern, la propunerea Ministerului Economiei si Finantelor, pe baza cererilor temeinic justificate formulate de ordonatorii principali de credite (care se gasesc in situatia de a nu-si putea acoperi altfel cheltuielile). Suplimentarea creditelor bugetare se realizeaza din fondul de rezerva aflat la dispozitia Guvernului. Potrivit legii, suplimentarea creditelor bugetare de catre Guvern trebuie supusa aprobarii Parlamentului, intrucat aceasta reprezinta - practic - o modificare a prevederilor legii bugetare anuale.

D. Anticiparea creditelor bugetare este modalitatea specifica pentru finantarea unor actiuni social-culturale si acoperirea unor cheltuieli economice de interes local. Astfel, organele de decizie ale unitatilor administrativ-teritoriale pot incuviinta utilizarea unor fonduri de pana la 30% din sumele incasate din venituri proprii ale bugetelor locale respective peste cele aprobate.

E. Blocarea creditelor bugetare este prevazuta pentru fondurile banesti aprobate prin legea bugetara anuala si ramase neutilizate la sfarsitul fiecarui trimestru. Creditele bugetare ramase nefolosite la sfarsitul fiecarui trimestru pot fi trecute fie la fondul de rezerva destinat unor cheltuieli noi, fie utilizate pentru cheltuielile trimestrului urmator al aceluiasi an (prin deblocarea acestora de catre Ministerul Economiei si Finantelor, la cererea justificata a ordonatorilor principali de credite).

F. Anularea creditelor bugetare ramase neutilizate in timpul executiei bugetare se face la cererea ordonatorilor principali de credite bugetare sau a Ministerului Economiei si Finantelor. Pentru cheltuielile bugetare neefectuate pana la 31 decembrie, deci pana la incheierea executiei bugetare, Legea finantelor publice dispune ca aceste credite sunt anulate de drept.

Etapa IV- Incheierea exercitiului financiar si controlul executiei bugetare

Incheierea exercitiului bugetar

Executia bugetara se incheie la 31 decembrie a fiecarui an. Orice venit neincasat, respectiv orice cheltuiala neplatita pana la aceasta data se va incasa ori se va plati, dupa caz, in contul bugetului pe anul urmator (art. 61 alin. 2 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice). Creditele bugetare neutilizate pana la inchiderea anului sunt anulate de drept (art. 61 alin. 3 Legea nr. 500/2002 privind finantele publice).

Incheierea exercitiului bugetar anual presupune, in esenta, elaborarea si aprobarea contului general anual de executie bugetara

Contul general anual de executie a bugetului de stat, a bugetului asigurarilor sociale de stat si al bugetelor fondurilor speciale este elaborat de catre Ministerul Economiei si Finantelor. Acest lucru se realizeaza pe baza situatiilor financiare prezentate de ordonatorii principali de credite bugetare, a conturilor privind executia de casa a bugetului statului, precum si in urma verificarilor si analizelor facute de catre Ministerul Economiei si Finantelor. Conturile de executie a bugetului este prezentat Guvernului, care, depune la spre aprobare Parlamentului, pana la data de 1 iulie a anului urmator.

Contul anual de executie a bugetului de stat, a bugetului asigurarilor sociale de stat si celelalte conturi anuale de executie se aproba prin lege dupa verificarea acestora de catre Curtea de Conturi (art. 56 alin. 5 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice).

Conturile anuale de executie a bugetului statului, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale si ale ordonatorilor de credite  trebuie sa cuprinda, fiecare in parte - in momentul in care este inaintat Parlamentului:

la venituri: prevederile bugetare initiale, prevederile bugetare definitive si incasarile realizate,

iar la cheltuieli: creditele bugetare initiale, creditele bugetare definitive si platile efectuate.

Controlul executiei bugetare

Executia bugetului public national se realizeaza sub controlul unor organe de stat, carora le revin - prin lege - raspunderi specifice in legatura cu activitatea bugetara. Aceste organe cu atributii de control a executiei bugetare sunt:

Ministerul Economiei si Finantelor, care exercita un control administrativ specializat.

Curtea de Conturi, care exercita un control de specialitate - financiar, denumit control ulterior extern, asupra modului de formare, administrare si de intrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public.

Parlamentul - care exercita un control politic. Controlul Parlamentului asupra bugetului se realizeaza in doua momente: prima data atunci cand se aproba bugetul si se adopta legea bugetara anuala (ocazie cu care se verifica corectitudinea,  oportunitatea si necesitatea prevederilor estimative cuprinse in proiectul de buget) si a doua oara atunci cand se aproba contul general anual de executie (prilej cu care se analizeaza modul in care au fost puse in aplicare prevederile legii bugetare anuale). Aprobarea - de catre Parlament - a contului general anual privind executia bugetara are semnificatia "descarcarii de gestiune" pentru Guvern (care, pana la acea data, purta raspunderea pentru modul in care a fost executat bugetul)