Principalele efecte ale inflatiei

Principalele efecte ale inflatiei

Efectele inflatiei difera de la o perioada la alta, in functie de forma si intensitatea acesteia, de politicile economice promovate, ca si de capacitatea guvernelor de a cunoaste si a controla procesul. Pornindu-se de la principiul conform caruia procesele economice se definesc prin functiile lor, se poate spune ca orice forma de inflatie are o serie de efecte generale, menite sa asigure mersul normal al economiei de piata. Este vorba, in primul rand, de efectele inflatiei moderate si controlate, efecte, in general, pozitive.

Un prim efect are in vedere diminuarea puterii de cumparare a monedei, proces ce afecteaza diferit si inegal agentii economici. Prin deprecierea banilor se elimina o parte a resurselor materiale acumulate si, in acest fel se asigura folosirea folosirea, la o rata nominala de rentabilitate a capitalului ramas in circuitul activ.

Inflatia deblocheaza mecanismul economic. Eliminand unitatile parazit sau capacitatile uzate moral, procesul inflationist favorizeaza adaptarea unitatilor ramase la exigentele impuse de progresul tehnic si de mecanismele pietei.

Inflatia redistribuie avutiile existente si schimba sensurile utilizarii lor, ea favorizeaza inclinatia spre consum si pe debitori si restrictioneaza inclinatia spre economii si pe creditori. In acest mod, procesul antreneaza fuga de lichiditati si preferinta exagerata pentru plasamente in bunuri durabile neproductive. In conditiile unei deprecieri inflationiste a banilor, egala sau mai mare decat rata dobanzii, cei care isi desfasoara activitatea cu resurse imprumutate ajung sa foloseasca creditele in mod gratuit. Restituirea creditelor se face in bani devalorizati, dupa ce s-a incasat un beneficiu real. In acesti termeni, se pune problema imprumuturilor de stat, populatia creditoare ramanand cu obligatiile de stat devalorizate.

Inflatia indeparteaza din circuitul activ o parte a banilor, concomitent cu scaderea puterii de cumparare. Acest efect se manifesta doar in termeni reali, deoarece nominal are loc o crestere a cantitatii de bani la populatie.

Atunci cand poate fi stapanita, inflatia antreneaza restrictii in formarea resurselor banesti necesare pentru largirea productiei. Ca urmare, resurselor si cele umane de care dispune societatea nu mai sunt folosite pentru a produce bunuri fara sanse de a fi vandute cu eficienta. Aceste resurse nu mai sunt sacrificate definitiv, ca in cazul recesiunilor si crizelor economice. De aceea, expresia pune raul cel mic (inflatia controlata) in fata raului cel mare (criza economica) are sens real si pozitiv.

Ca si recesiunea economica, inflatia pune de acord capacitatile de productie existente cu nevoile reale de consum. Ea face aceasta prin presiunea permanenta pe care o exercita in avans, asupra resurselor productive.

Specialistii sustin si argumenteaza ca inflatia galopanta cu trend crescator de durata si insuficient controlata reprezinta un factor dezorganizator al oricarei economii. Hiperinflatia viciaza corelatiile dintre diferitele marfuri, ingreunand sau anuland posibilitatea compararii acestora in timp si spatiu . Referindu-se la o asemenea forma de inflatie, unii analisti ai fenomenului au aratat ca este 'dezordinea dezordinilor oricarei economii'. Inflatia galopanta cu trend crescator descurajeaza investitiile productive si orienteaza resursele banesti spre actiuni speculative curente. Efectul general negativ al unei asemenea orientari a economiilor este evident.

Avand ritmuri inegale pe tari si timpi diferiti de declansare, procesele inflationiste accentueaza oscilatiile cursurilor valutare, cu efecte negative pentru economiile nationale cu monede neconvertibile, generand dezechilibre pe plan mondial si zonal.

Inflatia excesiva duce la decaderea societatii civile in general. Dupa cum se stie, o societate decade atunci cand clasele de mijloc isi pierd locul si rolul lor de factor de echilibru. Antrenand saracirea clasei de mijloc, hiperinflatia submineaza sistemul de impunere fiscala, generand coruptie si degradare in cadrul institutiilor sociale.

Efectele negative ale inflatiei sunt denumite costuri ale inflatiei. Oricare ar fi forma ei, inflatia redistribuie veniturile si avutia de la persoanele cu venituri fixe si cu pozitii slabe in sistemul economic spre cele care detin puterea economica si o folosesc pentru a obtine venituri mari. Inflatia potenteaza incertitudinea si riscul in economie. Cu cat rata infaltiei este mai mare si inregistreaza fluctuatii mai puternice, cu atat firmele vor intampina dificultati in procesul de previzionare a costurilor si incasarilor, deci si profiturilor. Daca inflatia dintr-o tara este mai mare, comparativ cu partenerii ei comerciali, atunci rezultatul ei va fi, deteriorarea balantei de plati a acelei tari, deteriorarea cursului monedei sale.

Iata de ce tarile cu economie de piata consolidata cauta sa mentina inflatia in limite normele, pe care sa o poata folosi ca parghie de crestere economica, de restructurari tehnico-stiintifice. In acest scop, in aceste tari au fost create metode adecvate de cunoastere a procesului inflationist si de aplicare in practica economica a concluziilor desprinse din analiza lui, din experienta dobandita in lupta cu acesta.