Piata valutara, elemente, trasaturi, factori

Piata valutara, elemente, trasaturi, factori

Piata valutara reprezinta acel tip de piata pe care se desfasoara tranzactii cu valute si devize si pe care se fixeaza cursul valutar. Altfel spus este piata pe care se cumuleaza cererea si oferta aferenta, plus reteaua adiacenta de banci comerciale si case de schimb.

Valuta, reprezinta unitatea baneasca a unei tari, privita ca instrument de plata si sau de rezerva, in contextul utilitzarii ei in relatiile economice internationale. Se prezinta sub doua forme:

valuta efectiva (numerar);

valuta de cont (disponibil in banci).

Devizele, reprezinta titlurile de credit pe termen scurt, exprimate intr-o valuta si utilizate ca mijloc de plata in relatiile internationale. Ele cuprind:

cecuri;

cambii;

actiuni;

obligatiuni;

transferuri telegrafice;

valutele propriu-zise;

metalele pretioase, s.a..

Piata valutara internationala, este acea piata pe care se intalnesc cererea si oferta de devize si pe care se desfasoara tranzactii cu valute ce reprezinta moneda straina atat pentru vanzator cat si pentru cumparator (piata euro-dolarilor).

Trasaturile pietei valutare sunt:

este rezultatul nemijlocit al jocului permanent dintre cererea si oferta de valute, devize si efecte de comert;

presupune relatii interbancare deosebit de ample intre state;

cuprinde tranzactii propriu-zise, dar si un ansamblu de institutii care opereaza in cadrul ei;

intermediaza raporturile multiple, in conditiile schimbarilor aparute in comertul mondial mai ales dupa 1990;

inregistreaza accentuarea rolului in lume al anumitor valute: dolarul american, yenul japonez, euro-valuta europeana, etc.;

presupune dispersia accentuata, pe plan mondial, a tranzactiilor cu valute si devize;

are rolul de a stabili cursuri de schimb reale;

cauta sa elimine restrictiile inca existente la utilizarea unor valute pe anumite teritorii;

are implicatii pozitive asupra rezervelor valutare si a politicii valutare a statelor lumii.

Cei mai importanti factori de influenta ai pietei valutare sunt:

speculatia cu valute - presupune vanzarea-cumpararea acestora prin jonglarea cu diferentele de curs;

arbitrajul valutar - consta in operatiuni care au in vedere tranzactii de fonduri in valuta, pentru obtinerea de castiguri de pe urma modificarii cursurilor sau a dobanzilor. Profitul este rezultatul dintre:

cursurile unei valute pe diferite piete, in acelasi timp;

cursurile aceleasi valute pe o piata, la doua momente distincte de timp;

cursurile a doua valute pe piete diferite, in perioade distincte;

ratele dobanzilor, fie pe o piata, la mai multe valute, fie pe piete diferite, in cazul unei valute.

interventia statului - are loc prin vanzarea-cumpararea de valuta si devize, in directia modificarii cursurilor.

Tranzactiile care se desfasoara pe piata valutara se impart in doua mari categorii:

tranzactii la vedere - se refera la primirea-cedarea unei sume stabilite in shimbul valutei, in cel mult 48 de ore de la incheierea acordului intre parti;

tranzactii la termen - au in vedere vanzarea-cumpararea de valuta pe baza cursului valabil in momentul semnarii contractului, dar presupun realizarea schimbului la scadenta stipulata in intelegere.

Fiecare tara are moneda ei proprie, pentru a desfasura activitati in cadrul relatiilor internationale, a fost necesara gasirea unei modalitati de coversie a acestor monede. Acest lucru s-a materializat in cursul valutar, care reprezinta raportul de echivalenta dintre doua valute, respectiv pretul unei valute, exprimat prin intermediul alteia. Exista mai multe tipuri de cursuri clasificate dupa urmatoarele criterii:

(a)   dupa stabilitatea in timp:

cursuri fixe - cu un continut valoric oficial, exprimat prin intermediul aurului, altei monede sau a unui cos valutar;

cursuri flotante - formate ca urmare a miscarii librre a cursului valutelor pe piata, in functie de raportul cerere-oferta;

cursuri fluctuante - care oscileaza, cu anumite marje limitative, intre categoriile enumerate anterior.

(b)  dupa tipul operatiunii si decizia autoritatii monetare:

cursuri unice - conform carora, pentru fiecare moneda straina, exista o singura asemenea cotatie;

cursuri multiple - utilizate in mod distinct, pe categorii de tranzactii (un curs pentru operatiile comerciale, altul pentru cele financiare, s.a.);

(c)   dupa spatiul de formare:

cursuri oficiale - fixate de fiecare stat;

cursuri de piata - create pe piata valutara si utilizate de catre banci;

cursuri la bursa - formate la bursele de valori.

(d)  dupa gradul de oficializare:

cursuri formate si utilizate pe piata valutara;

cursuri practicate pe piata 'neagra'.

(e)   dupa perioada de timp si conditiile la care se refera:

cursuri spot - fixate zilnic si utilizate in operatiile la vedere;

cursuri forward - stabilite pentru operatiunile la termen.

Factorii care influenteaza marimea cursului valutar sunt :

q  factori interni : monetar - financiari si social - politici;

q  factori externi : raportul dintre cererea si oferta de valuta pe piata externa, balanta de plati externe a fiecarei tari, conjunctura economica internationala, etc.

Economistii fac distinctie intre cursurile valutare nominale si cele reale.

Cursul de schimb nominal  - este pretul relativ al valutelor a doua tari. Daca de exemplu, cursul de schimb al dolarului american in yeni japonezi este egal cu 120 de yeni pentru un dolar, aceasta inseamna ca pe pietele valutare mondiale se va putea schimba 1 dolar pe 120 de yeni. Japonezul va trebui sa plateasca 120 de yeni pentru fiecare dolar cumparat de el pe aceleasi piete. Atunci cand vorbim despre cursul de schimb avem in vedere cursul de schimb nominal.

Cursul de schimb real consta in pretul relativ al marfurilor produse in doua tari. Altfel spus, aceasta arata in ce raport se pot schimba marfurile unei tari pe marfurile alteia. El mai poarta denumirea de 'conditiile schimbului'.

Preturile relative ale marfurilor autohtone si ale celor straine determina marimea cererii pentru aceste marfuri. Daca cursul de schimb real este scazut atunci inseamna ca populatia tarii date va achizitiona mai putine marfuri straine. Pe baza acelorasi cauze, strainii vor cumpara mai multe marfuri din tara de referinta. O solutie inversa se obtine atunci cand cursul real de schimb este inalt.

Factorii care determina cursul de schimb real sunt:

q  contul curent al balantei de plati;

q  contul miscarii capitalului.

Cu cat este mai inalt cursul de schimb real, cu atat sunt mai scumpe marfurile produse in tara comparativ cu cele straine, deci, cu atat mai mica este marimea soldului pozitiv al contului curent al balantei de plati.

Contul operatiilor curente trebuie sa egalizeze contul miscarii capitalului, ceea ce presupune ca soldul contului curent este egal cu diferenta dintre economii si investitii. Economiile sunt date de functia consumului si a politicii bugetar-fiscale, iar investitiile sunt determinate de functia investitiilor si rata dobanzii pe plan mondial

Factorii care determina cursul de schimb nominal:

q  cursul real de schimb;

q  nivelul preturilor intre doua tari partenere.

Daca se mareste nivelul preturilor in tara de referinta, atunci cursul de schimb nominal se reduce si invers, daca nivelul preturilor din tara partenera creste, atunci si cursul de schimb nominal creste.