Piata: Concept si structura

Piata: Concept si structura

Piata a aparut cu multe secole in urma. In prezent, ea reflecta o realitate complexa si continutul sau s-a imbogatit treptat. Daca multi participanti la viata economica reduc piata la o forma concreta a acesteia si anume la piata bunurilor de consum, teoria economica explica piata in general, care devine un concept abstract si controversat.

Piata reprezinta totalitatea relatiilor generate de actele de vanzare-cumparare, impreuna cu fenomenele legate de manifestarea in timp si spatiu a cererii si ofertei de bunuri economice. De aici rezulta ca:

piata reprezinta un spatiu economic in care se desfasoara activitatea economica a cumparatorilor si vanzatorilor;

piata exprima locul de intalnire dintre cererea si oferta de bunuri si servicii ai caror purtatori sunt agentii economici;

piata reprezinta spatiul economic de formare a pretului la care se vand si se cumpara bunuri economice;

piata reprezinta locul de manifestare a concurentei, a relatiilor dintre agentii economici care actioneaza pentru satisfacerea obiectivelor proprii.

Piata se prezinta sub numeroase forme generate de diversitatea de situatii in ceea ce  priveste participarea agentilor economici si spatiul de desfasurare.

Dupa natura bunurilor economice, piata poate fi:

piata a factorilor de productie;

piata a bunurilor de consum final;

piata a muncii;

piata a capitalurilor;

piata monetara;

piata financiara;

piata valutara.

Dupa starea obiectelor supuse vanzarii - cumpararii poate fi:

piata reala;

piata fictiva (bursa).

Dupa spatiul in care se manifesta tranzactiile economice, piata poate fi:

piata locala;

piata regionala;

piata nationala;

piata internationala.

Dupa momentul realizarii transferului piata poate fi:

piata la vedere;

piata la termen.

Dupa raportul dintre cererea si oferta unui bun piata poate fi:

piata a vanzatorului;

piata a cumparatorului.

Dupa forma concurentei piata poate fi:

piata cu concurenta perfecta;

piata cu concurenta imperfecta.

Dintre toate acestea, piata bunurilor de consum se detaseaza ca importanta si complexitate. Piata bunurilor de consum are ca obiect marfurile si serviciile pe care indivizii, in general, menajele le achizitioneaza pentru folosul personal si se diferentiaza de bunurile industriale (prod-factorii) care participa la un nou proces de productie pentru obtinerea de marfuri sau servicii. Specificul pietei bunurilor de consum este evident.

In primul rand, piata bunurilor de consum este puternic segmentata pe baza particularitatilor de formare si manifestare a cererii din partea cumparatorilor, a intensitatii cererii, a nivelului de exigenta fata de calitatea si structura ofertei. Pentru conturarea segmentelor de piata se folosesc criterii vizand mai ales, natura cumparatorului si nivelul veniturilor acestuia; de exemplu, pe piata americana se manifesta trei segmente specifice: piata tineretului, piata populatiei in varsta (peste 65 ani), piata populatiei de culoare[1].

In al doilea rand, piata bunurilor de consum are o dimensiune geografica data de distributia in spatiu a diferitelor segmente de consumatori. Asa se explica diferentele dintre piata rurala si urbana de bunuri de consum asupra carora isi pun amprenta gusturile consumatorilor, traditiile zonei, etc.

In al treilea rand, piata bunurilor de consum are un obiect specific de comercializare care servind consumului personal poate avea o durata scurta de folosinta sau mai lunga si consta atat in marfuri, cat si in servicii.

Preturile bunurilor de consum se formeaza in stransa legatura cu natura acestora, cu alte cuvinte, comportamentul consumatorului este un punct de plecare atat pentru intelegerea ariei bunurilor de consum personal, cat si a formarii preturilor lor.

Astfel, in functie de comportamentul consumatorului, bunurile de consum pot fi marfuri de convenienta, bunuri de selectie, bunuri de specialitate si marfuri necautate.

Piata, prin rolul pe care il are, de a pune fata in fata producatorii si consumatorii, de a reglementa raporturile dintre acestia, se prezinta si ca un mecanism de reglare a vietii economice, mecanism care poate fi inteles numai prin analiza riguroasa a componentelor acestuia, respectiv a cererii si ofertei de bunuri, a concurentei, a pretului, etc.