Performanta si managementul financiar

Performanta si managementul financiar

Performanta nu e o constatare, ci ea se construieste

A.. Bourguignon, 1995

Conceptul de performanta  se intalneste in literatura de specialitate cu diferite sensuri, de exemplu: success, rezultat al unei activitati, actiune.^[1]

In domeniul economic, conceptul de performanta acopera acceptiuni diferite, cum ar fi: crestere, rentabilitate, productivitate, randament.

Criteriile de evaluare a performantelor economice ale firme iau in considerare mai multe aspecte: criterii economico-financiare, criterii manageriale, criterii de calitate si competitivitate a produselor, criterii tehnice si tehnologice, criterii socio-umane.

Profesorii universitari C. Barbulescu si C. Bagu considera ca, prin masurarea corelativa a performantelor sunt invocate concepte de competitivitate si avantaj concurential. Notiunea de performanta aduce in prim plan eficienta si eficacitatea. De o importanta deosebita sunt indicatorii de performanta specifici fiecarui subsistem al managementului: metodologic, decizional, informational si organizatoric. Performantele mangeriale se obtin la nivelul managerilor, iar performantele economice se inregistreaza in domeniu condus.^. In orice sistem socio-economic performanta este un termen de referinta pentru manageri si executanti.

Obtinerea performantelor manageriale este conditionata de competenta managerilor si executantilor, de contextul cultural si de influentele contextuale exercitate de mediul ambiant. Legaturile dintre competenta si performanta sunt concludente. Un manager competent adopta decizii de calitate intr-un context cultural flexibil, care sa-i permita promovarea de stiluri manageriale.

Performantele manageriale sunt generate si se obtin la nivelul managerilor care exercita procese de management, iar performantele economice se inregistreaza in domeniul condus. Performantele manageriale cuprind: performante metodologico-manageriale (calitatea instrumentarului managerial, calitatea metodologiilor de concepere si functionare a managementului si componentelor sale), performante decizionale (calitatea deciziilor manageriale, calitatea mecanismelor decizionale), performante informationale (calitatea informatiilor, calitatea circuitelor si fluxurilor informationale, calitatea procedurilor informationale, calitatea mijloacelor de tratare a informatiilor, calitatea situatiilor informationale), performante organizatorice (organizarea procesuala, organizarea structurala, gradul de dotare umana a posturilor si compartimentelor).

Performantele economice sunt consecinta derularii unui management performant. Ele vizeaza atingerea unor niveluri economico-financiare cat mai ridicate fata de obiective, concurenta si situatii din anii precedenti.

Principalii indicatori ce reflecta rezultatele obtinute se clasifica in:

a. Indicatorii de volum/cantitativi: Capacitatea de productie (productia maxima care poate fi obtinuta in anumite conditii tehnice, organizatorice, umane); Costurile (cheltuielile ocazionate de obtinerea productiei) Numarul de salariati; Fondul de salarii; Stocurile; Patromoniul; Productia fizica; Veniturile; Profitul brut.

b. Indicatori calitativi: Productivitatea muncii; Rentabilitatea. Productivitatea muncii^[4] este un indicator extrem de complex datorita impactului unui numar mare de variabile economice, tehnice si tehnologice, manageriale asupra nivelului si dinamicii sale.

Rentabilitatea este categoria economica prin care se exprima capacitatea intreprinderii de a obtine profit, ceea ce reflecta performanta acesteia. Obiectivul major al intreprinderii este atat marirea averii participantilor la viata intreprinderii-stakeholderii (actionari, salariati, creditori, stat), cat si cresterea valorii sale, pentru asigurarea propriei dezvoltari. Realizarea acestui obiectiv este conditionata de desfasurarea unei activitati rentabile, care sa permita remunerarea factorilor de productie si a capitalurilor utlizate, indiferent de provenienta.^[5]

Rentabilitatea constituie unul dintre aspectele esentiale ale gestiunii intreprinderii, un motor al activitatii, un stimul, o masura a eficacitatii gestiunii si un mijloc de finantare a investitiilor, prin autofinantare. Rentabilitatea e inteleasa ca fiind "calitatea de a fi rentabil, posibilitatea de castig, de profit, de venit net, una din laturile esentiale ale eficientei economice". Profitul este scopul si ratiunea activitatii economice, mobilul principal al investirii capitalului. Ca si profitul, rentabilitatea constituie o categorie econmica extrem de importanta si de aceea cunoaste numeroase abordari conceptuale. Este privita ca "un indicator sintetic calitativ important care exprima capacitatea firmei de a supravietui".

Caracteristica activitatii financiare poate fi efectuata din punct de vedere teoretic, practic, cat si prin prisma politicii financiare. Astfel, continutul finantelor vizeaza in egala masura cele trei modalitati de manifestare a finantelor.

Pentru toate cele trei modalitati de manifestare a continutului finantelor, obiectivul primordial este maximizarea valorii si asigurarea cu resurse financiare. Finantele fac obiectul unei politici a managerilor intreprinderii, care reprezinta expresia unui compartiment, a unei alegeri, decizii tactice sau strategice, in atingerea obiectivelor financiare.

In acest context, activitatea financiara prin metodele, instrumentele si valoarea ridicata a informatiilor sale specifice devine un factor activ atat in procesul de fundamentare a deciziilor economice, cat si in conducerea curenta a intreprinderilor. Pentru multe din proiectele managementului firmei, filiera financiara este nu numai obligatorie, dar si hotaratoare, conditionarea financiara avand drept de veto pentru transpunerea in fapt a proiectului respectiv.

Fig.1 - Interdependenta dintre management si finante

Managementul financiar - un sistem complex de principii si metode de elaborare si implementare a deciziilor manageriale privind constituirea, repartizarea si utilizarea resurselor financiare ale intreprinderii si organizarea fluxurilor de numerar.    

In definirea managementului financiar un element important il constituie mediul de activitate. Orice intreprindere activeaza in cadrul unui anumit sistem de relatii care depind de o serie de factori interni: Produsele si serviciile, Marketingul, Tehnologiile, Relatiile interpersonale, Politicile de finantare si de investitii, si externi: Pietele financiare, Guvernul si Politica Bancii Nationale, Concurentii, Legislatia, conditiile economice, Economia Mondiala. Mediul de activitate presupune o noua variabila care trebuie luata in considerare, si anume: riscul, sau incertitudinea mediului economic.

Complexitatea managementului financiar impune respectarea unor principii fundamentale in activitatea oricarei intreprinderi: integritatea cu sistemul general de conducere; coordonarea cu strategia generala de dezvoltare; caracterul complex al fundamentarii deciziilor financiare; dinamica si perfectionarea continua a deciziilor financiare; analiza deciziilor alternative.

In realizarea eficienta a activitatii economice principalele obiective urmarite de managementului financiar se refera la: asigurarea echilibrului financiar; utilizarea eficienta a resurselor financiare; maximizarea profitului la un nivel acceptat al riscului si invers; optimizarea fluxurilor de numerar; asigurarea rentabilitatii economice, financiare etc.; cresterea economica si flexibilitatea.

Dinamismul mediului economic al firmei ii pune permanent acesteia problema adaptarii cat mai rapide la noile conditii, in parametrii de competitivitate. Pentru aceasta este necesar ca managementul firmei sa cunoasca situatia actuala a firmei si sa identifice punctele slabe si cele forte ale acesteia. Analiza reprezinta asadar prima etapa in stabilirea masurilor necesare corectarii deficientelor si progresarii laturilor pozitive prin formularea concluziilor asupra ansamblului activitatii sau segmentelor acesteia astfel incat efectele sa fie maxime, satisfacand cerintele intreprinzatorilor. 

Analiza economico financiara studiaza fenomenele economice prin descompunerea lor in elemente componente, cu  scopul identificarii cauzelor principale care le genereaza, diagnosticarii starii unei entitati economice, a aprecierii nivelului calitativ al performantelor acesteia in conditiile existentei unui mediu concurential dinamic.

Nu se poate derula un proces de management eficace fara cunoasterea detaliata a domeniului condus, precum si a contextului circumscris acestuia. Diagnosticarea este metoda prin care se "patrunde" in intimitatea fenomenelor si proceselor specifice, de o maniera cauzala, pregatindu-se, astfel, "terenul" pentru interventia decizionala si operationala a managerilor si executantilor. Abordarea manageriala a diagnosticarii si strategiei are o semnificatie deosebita in contextul perfectionarii sistemului de management. Diagnosticarea firmei presupune identificarea variabilelor cheie ale starii si dinamicii fenomenelor, a relatiilor de interactiune dintre acestea, cu scopul de a proiecta masuri de protectie a influentelor negative asupra performantelor firmei si de amplificare a celor favorabile.

Aceasta diagnosticare a activitatii unei intreprinderi se realizeaza nu numai daca intreprinderea are probleme in functionarea normala, ci si atunci cand functioneaza bine, in ideea de a fi si mai performanta. In functie de scop, diagnosticul poate fi limitat la anumite probleme sau extins, acesta din urma purtand si denumirea de diagnostic global, fiind necesara o analiza de ansamblu a potentialului economico-financiar, a performantelor realizate.