Protectia consumatorului

PROTECTIA CONSUMATORULUI

1 Functiile protectiei consumatorului

2 Obiectivele programelor de protectie a consumatorilor

3 Organizarea procesului de protectie a consumatorilor

Intr-o societate libera pria vointa, putand fi liber cugetator si intreprinzator, atat in ceea ce priveste organizarea activitatii sale lucrative, cat si cu privire la cumpararea bunurilor pe care le poate plati sau materializarea intentiilor privind satisfacerea nevoilor sale potrivit unor prioritati pe care singur si le stabileste. Intreaga activitate comerciala se bazeaza pe raporturi contractuale, negociabile si nu pe relatii de constrangere sau dominare. Aceasta face necesar ca acolo unde respectivele raporturi nu se deruleaza de la sine, intr-un asemenea cadru de loialitate, unde se incearca anumite manipulari si orientari neomenoase sau chiar constrangeri, societatea sa intervina pentru a asigura fluiditatea si legalitatea derularii fenomenelor si apararea membrilor sai, indiferent de partea in care acestia sunt situati in cadrul drepturilor respective.

Protectia consumatorului reprezinta un ansamblu de dispozitii privind initiativa publica sau privata, destinat a asigura si ameliora continuu respectarea intereselor consumatorilor[1].

1 Functiile protectiei consumatorului

Relatiile complexe dintre agentii economici care actioneaza intr-o economie de piata genereaza aspecte extrem de eterogene referitoare la probleme care pot forma obiectul unor programe de protectie a consumatorului. Cele mai importante aspecte identificate ca prioritati in acest domeniu sunt[2]:

S  imbunatatirea consumului populatiei se realizeaza prin:

asigurarea echilibrului fondului de marfuri cu fondul de cumparare al populatiei;

orientarea agentilor economici, prin facilitati economice si o politica adecvata, spre intocmirea unor programe de productie privind bunurile de consum;

importarea unor bunuri de consum care sa intervina in cadrul mecanismului de reglare  a echilibrului dintre nevoi si resurse;

S  asigurarea unui sistem de preturi in concordanta cu cerintele pietei si cu calitatea produselor prin:

autonomie functionala a agentilor economici care-si vor adapta productia la cerintele pietei;

mentinerea unui volum de marfa la nivelul de echilibru al preturilor;

crearea unor conditii din partea statului pentru ca procesul de formare si de evolutie a preturilor sa aiba loc in conditiile unei autonomii depline a agentilor economici;

acordarea unor facilitati unor agenti economici implicati in tranzactiile externe, cu influente pozitive asupra pietei;

crearea unui sistem flexibil si dinamic de compensare a urmarii liberalizarii preturilor asupra puterii de cumparare a diferitelor categorii de populatie;

autorizarea participarii unor reprezentanti ai consumatorilor la tratativele purtate intre agentii economici cu privire la stabilirea diferitelor categorii de preturi;

S  organizarea unui sistem de informare util pentru consumatori si oferirea de protectie impotriva practicilor comerciale agresive astfel:

informatii asupra produselor prezentate in cadrul pietei (natura produsului, pretul acestuia, originea sa, provenienta, data limita de consum, sisteme de ambalare si date asupra naturii si compozitiei ambalajului, sisteme de depozitare si conservare etc.

informatii asupra pietei (sistemul de relatii, intermediari implicati, sistemele si nivelurile de preturi practicate, tipurile de servicii asigurate, facilitati ce pot fi obtinute);

informatii referitoare la circuitele de distributie (modul in care publicul poate sa se adreseze firmelor care ii asigura cel mai bun raport calitate-pret);

informatii asupra propriilor nevoi (lamurirea publicului consumator in legatura cu modul stiintific de interpretare, intelegere si satisfacere a propriilor nevoi alimentare, informatia educationala, destinata a cultiva gustul pentru frumos, pentru agreabil si placut, informatiile cu privire la moda, informatia referitoare la comertul cu carti si obiecte de arta);

In cadrul pietei informarea consumatorilor se asigura prin intermediul publicitatii si al sistemului de etichetare. Cel mai adesea, insa publicitatea si etichetarea au drept unic scop sporirea puternica a vanzarilor, inoculand consumatorului, in mod agresiv, preferintele pentru produsul ce intereseaza firma ofertanta. O asemenea situatie face ca informarea consumatorului sa fie incompleta, imprecisa, neobiectiva, limitata si chiar inselatoare. Ca urmare programele de protectie a consumatorilor trebuie sa asigure caile de  informare corecta asupra a ceea ce ofera piata si sa asigure cadrul unei lupte deschise impotriva deformarii informatiei, a folosirii abuzive si a agresivitatii acesteia.

2 Obiectivele programelor de protectie a consumatorilor

Necesitatea asigurarii protectiei sociale si natura deosebit de complexa a relatiilor dintre ofertanti si consumatori a dus la crearea unor programe de protectie a consumatorilor cu largi reverberatii asupra intregului sistem economico-social.

Agresivitatea practicilor comerciale, impactul stanjenitor al unei publicitati agresive, accentuarea artificiala a calitatii produselor, lansarea neintrerupta de noi modele, cu sau fara justificare  diverse practici specifice unor piete monopoliste sau oligopoliste, supun consumatorii unui adevarat asediu. Acestia incearca sa se apere prin crearea diverselor asociatii de aparare a consumatorilor axate pe

o lupta neviolenta a consumatorilor printr-un pachet de actiuni de protectie.

Organizatia Natiunilor Unite a stabilit o serie de principii directoare pentru protectia consumatorilor, menite sa asigure guvernelor tuturor tarilor un cadru care sa poata fi folosit in elaborarea si consolidarea politicii si legislatiei in domeniu. Cele mai importante obiective cuprinse in rezolutia 39/248 din aprilie 1985 sunt[3]:

S  facilitarea producerii si distribuirii de produse corespunzatoare nevoilor consumatorilor;

S  incurajarea eticii celor angajati in producerea si distribuirea bunurilor de consum si serviciilor catre consumatori;

S  asigurarea tinerii sub control, prin intermediul organizatiilor nationale si internationale, a practicilor comerciale abuzive care afecteaza consumatorii;

S  promovarea unei cooperari internationale in domeniul protectiei consumatorului;

S  incurajarea dezvoltarii conditiilor de piata, care sa asigure consumatorilor o gama larga de produse, la preturi avantajoase acestora;

S  stabilirea unui sistem de prioritati privind protectia consumatorilor din fiecare tara, a circumstantelor economice si sociale specifice nivelului de dezvoltare atins, precum si a nevoilor caracteristice populatiei statului respectiv;

S  protectia consumatorilor fata de pericolele ce afecteaza sanatatea si siguranta lor;

S  promovarea si protectia intereselor economice ale consumatorilor;

S  asigurarea accesului consumatorilor la informatiile corecte, care sa permita acestora sa faca o alegere conforma dorintelor si necesitatilor personale;

S  crearea unui sistem de educare a consumatorilor;

S  asigurarea posibilitatii unei despagubiri efective a consumatorilor in cazul ivirii unor daune generate de produsele sau serviciile achizitionate in cadrul pietei;

S  obligativitatea tuturor firmelor ofertante - producatoare sau comerciale - de a se supune legilor si reglementarilor privind protectia consumatorilor din toate tarile cu care au relatii de afaceri;

S  obligativitatea firmelor de a respecta prevederilor standardelor internationale privind protectia consumatorilor;

S  crearea in fiecare tara a unor organisme corespunzatoare care sa elaboreze si sa aplice, potrivit legilor proprii statului respectiv, o politica de protectie a consumatorilor;

S  luarea in considerare, la elaborarea politicilor de protectie a consumatorului, a potentialului pozitiv al universitatilor si institutelor de cercetari publice sau private;

S  asigurarea libertatii cumparatorilor de a se organiza si a-si desemna liderii care sa le exprime opiniile in procesele de luare a deciziilor care sa le reglementeze interesele.

Pentru tarile care trec in aceasta perioada spre o economie de piata se impun si alte obiective pentru protectia consumatorilor intre care enumeram[4]:

S  obligarea statului de a asigura o pozitie dominanta a consumatorului pe piata prin legi specifice si prin programe de protectie a consumatorilor;

S  respectarea unui pachet de norme juridice legate de intregul proces de comercializare si consum al marfurilor;

S  inlaturarea discriminarilor in asigurarea serviciilor catre consumatori;

S  inlocuirea raspunderii subiective a celui care ofera bunuri de consum sau asigura diferite servicii, cu raspunderea obiectiva sau asa numita "raspundere pentru rezultate";

S  determinarea administratiei publice de a crea organe de stat specializate, care sa vegheze, prin mijloace specifice, asupra modului de respectare a drepturilor consumatorilor.

3 Organizarea procesului de protectie a consumatorilor

Protectia consumatorului trebuie organizata sub forma unui proces complex, in care sa fie implicata atat puterea publica cat si consumatorul insusi.

Interventia puterii publice se concretizeaza in:

asigurarea  unei legislatii corespunzatoare care sa aiba in vedere realitatile din fiecare tara, principiile de drept si practica juridica, precum si o serie de prevederi ale acordurilor si conventiilor internationale in materie de drept, practici comerciale si protectie a consumatorului. Sunt interesante de retinut aspecte referitoare la:

mijloacele judiciare si parajudiciare;

costul actiunilor in justitie;

accesibilitatea actiunilor judiciare;

promovarea unor practici judiciare simplificate;

realizarea unui cadru legislativ si institutional pentru prevenirea unor prejudicii in dauna consumatorilor;

controlul asupra modului in care se respecta procedurile legale si hotararile judecatoresti reparatorii in favoarea consumatorilor.

Mijloacele judiciare presupun apelarea la un tribunal de natura civila sau administrativa. Acestea au pentru consumator o serie de inconveniente precum ar fi: costul excesiv al justitiei, formalismul procedural, reparatiile tind sa fie doar individuale. Exista preocupari pentru inlaturarea sau reducerea acestor inconveniente prin:

gruparea intr-un proces unic apararii intereselor convergente ale mai multor consumatori care permite inlaturarea cauzelor generatoare de daune si nemultumiri si reduce sarcina financiara a fiecarui consumator daunat;

asigurarea unor posibilitati reale pentru fiecare consumator de a avea acces la justitie pentru apararea drepturilor sale prin proceduri simplificate si cheltuieli minime. Pentru inlaturarea obstacolelor administrative si psihologice se are in vedere posibilitatea functionarii unor birouri de asistenta juridica pe langa diferitele institutii ale statului si formarea de specialisti in in astfel de consultatii juridice;

crearea unor tribunale specializate pe probleme de protectie a consumatorilor cu rol in controlul activitatii comerciale;

S  mijloacele parajudiciare sunt organizate de catre stat sau din initiativa particulara si se situeaza in afara ordinului jurisdictional, in afara tribunalelor. Sunt trei categorii de mijloace:

consultatiile juridice furnizate consumatorilor gratuit sau la un pret derizoriu active in societatile americana si engleza;

organisme de protectie a consumatorilor care pot exercita presiuni asupra ofertantilor, producatori sau consumatori. Consumatorul lezat se poate adresa unor astfel de organisme, care in cele mai multe cazuri dispun de mijloace suficient de eficace pentru rezolvare, fara a mai fi necesara actiunea judiciara;

proceduri in afara tribunalelor realizate pe calea negocierilor sau arbitrajului in structuri paritare, compuse atat din consumatori cat si din ofertanti.

S  Cadrul de protectie a consumatorilor care poate fi atat national cat si international. Se remarca aici marea diversitate a formelor de protectie a consumatorului. Ca urmare a mondializarii economiei, consumatorul, devenit un "consumator international" este mult mai expus iar protectia juridica este mult mai greu de rezolvat. Armonizarea acestor diversitati de abordare a protectiei consumatorilor implica crearea unor organizatii internationale sub egida Consiliului Europei sau Uniunii Europene care sa puna bazele unei jurisprudente internationale in ceea ce priveste protectia consumatorilor.

Crearea unor institutii publice care sa vegheze asupra protectiei consumatorilor. Cele mai importante institutii de protectie a consumatorilor sunt:

departamente sau oficii de protectie a consumatorilor care trebuie sa urmareasca corectitudinea comerciantilor;

departamente de preturi;

laboratoare centrale sau regionale de analiza;

servicii regionale de anchete economice sau de depistare a informatiilor;

organisme guvernamentale care pe langa obiectivele de baza specifice sectorului in care activeaza au in sarcina si protectia consumatorului (ministere sau departamente de comert care raspund de modul de organizare a activitatii comerciale si de corectitudinea personalului comercial, ministerele de agricultura implicate cu sarcini in domeniul realizarii marfurilor alimentare, securitatea alimentatiei si unele responsabilitati in ceea ce priveste comertul cu alimente, ministerele sanatatii pentru medicamente si a comertului cu medicamente, departamente ale mediului ecologic, insarcinate cu supravegherea relatiilor consum-mediu.

Institute sau centre nationale de cercetare stiintifica create in vederea acordarii asistentei de specialitate consumatorilor (asigurarea unei informari oportune, prevenirea unor fenomene necorespunzatoare sau a unor practici comerciale daunatoare consumatorilor, elaborarea normelor generale de drept axate pe solutionarea unor cazuri precum consumul anumitor produse, publicitatea agresiva sau daunatoare, practicarea unor conditii de vanzare necorespunzatoare, realizarea de incercari comparative, analize si teste de laborator, observari si urmariri in procesul de consum);

Oganizarea consumatorilor, ca forma proprie de protectie a drepturilor acestora s-a realizat in urmatoarele forme:

Constituirea unor organizatii sau asociatii pe probleme generale de protectie a consumatorilor in mai toate tarile lumii cu urmatoarele atributii:

interventii pe langa organele puterii in vederea imbunatatirii, in interesul consumatorilor, a productiei si a comercializarii produselor;

actiuni directe sau in justitie vizand producatorii sau distribuitorii cand se incalca legislatia;

veghearea asupra respectarii drepturilor consumatorilor, privind ajutorarea consumatorilor lezati;

depistarea unor produse daunatoare sau necorespunzatoare;

sesizarea unor practici comerciale ilicite;

actionarea in justitie a tuturor ofertantilor care incalca legile referitoare la protectia consumatorilor;

realizarea de publicatii proprii cu scopul stimularii si dezvoltarii simtului critic  al consumatorilor.

Constituirea unor consilii consultative de protectie a consumatorilor care au in structura reprezentanti ai consumatorilor si functioneaza pe langa anumite institutii sociale, organizatii obstesti. Activitatea lor este centrata pe consilierea procesului de aprovizionare cu marfuri si servicii precum si pe sondarea opiniei consumatorilor cu privire la unele masuri si actiuni care urmeaza a fi intreprinse de societate, firme producatoare sau firme comerciale;

Constituirea unor organizatii internationale de protectie a consumatorilor independente sau pe langa diferite comunitati regionale. Acestea au ca scop:

asigurarea unui sistem de asistenta si consiliere a consumatorilor;

facilitarea reclamatiilor , arbitrajelor si reglementare amiabila a litigiilor;

realizarea unei legislatii complete privind apararea in justitie a consumatorilor;

crearea unei legislatii care sa permita aparitia si implicarii asociatiilor consumatorilor in protectia drepturilor acestora;

promovarea principiului potrivit caruia orice consumator are dreptul la o justa reparare a diferitelor pagube generate de achizitionarea sau consumarea anumitor produse.

Marea mobilitate a consumatorilor, cresterea considerabila a activitatii firmelor internationale, mondializarea pietelor interne, modificarile intervenite in sistemul fluxurilor monetare, tendintele de apropiere a prevederilor legislative si procedurilor vor face ca in viitor sa creasca rolul organizatiilor internationale in rezolvarea problematicii protectiei consumatorilor european si mondial.