Piete financiare

PIETE FINANCIARE

1. Continutul si evolutia pietei financiare

Piata financiara este impartita in piata monetara si piata de capital, dar in partica nu se poate separa activitatea celor doua. Dimpotriva, cele doua piete se interconditioneaza si se intersecteaza permanent.

Pietele financiare ii aduna pe ofertantii si solicitantii de fonduri.

Piata monetara sau piata fluxurilor financiare pe termen scurt mai este denumita si piata banilor, iar fluxurile financiare pe termen mediu si lung se mai numesc si piata capitalurilor.

Pietele financiare sunt formate din retele de subpiete legate intre ele.

Informatia are un rol foarte important pe pietele de capital si ea este incorporata in pretul stocului de capital.

La cumpararea stocurilor de capital se poate obtine o rata foarte inalta a veniturilor obtinute pentru un anumit grad de risc.

Managerii specializati in portofolii ale pietelor de capital cumpara stocuri subevaluate si le vand supraevaluate.

Pietele de capital sunt foarte diverse din punct de vedere al serviciilor pe care le ofera.

Prin pietele financiare capitalurile disponibile sunt indreptate catre persoanele fizice si juridice din fiecare tara sau din alte tari, adica acolo unde cerera de capital este mai mare decat oferta.

Ca urmare, se creeaza piete de capital interne si internationale.

Pietele de capital au ca obiect al activitatii emisiunea si plasarea titlurilor financiare indeplinind in acest fel cerintele debitorilor.

Titlurile de valori mobiliare au caracter negociabil si pot fi vandute si cumparate inainte de scadenta.

In economia moderna primeaza plasamentele internationale de capital, de aceea o piata interna se poate transforma intr-una internationala.

In cadrul pietelor de capital, mare pondere o au tranzactiile cu aceste actiuni si obligatiuni.

Acestea sunt plasate catre posesorii de capital pe termen mijlociu si mediu.

Prin emisiunea de titluri de valori mobiliare se manifesta cererea de capital. Aceasta emisiune se realizeaza de catre institutii publice si private, banci, alte institutii financiare, guvernul, societati de asigurare.

In acelasi timp, capitalul disponibil este oferit de firme, banci, case de economii, societati de asigurare, persoane fizice, state etc.

In tara noastra, tranzactionarea titlurilor de valori mobiliare si organizarea pietelor financiare sunt reglementate prin Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori (publicata in M.O. nr. 210 din 11 august 1994), cu modificarile si completarile ulterioare.

Valorile mobiliare sunt instrumente negociabile emise in forma materiale sau evidentiate prin inscrierea in cont.

Aceste titluri confera detinatorilor lor drepturi patrimoniale asupra emitentului.

In sensul pietei de capital, investitor este orice persoana care cumpara, vinde, si detine pe cont propriu, valori mobiliare fara sa le intermedieze in sensul comercial.

In continuare redam definitia unor termeni, conform prevederilor legale sus mentionate.

Actionarul semnificativ este persoana care (singura sau in legatura cu alte persoane) detine cel putin 5 % din totalul actiunilor unui emitent sau are cel putin 5 % din voturi.

Pozitie de control - orice participare la capital care confera unui actionar sau unui grup de actionari care actioneaza in mod concertat cel putin o treime din totalul drepturilor de vot in adunarea generala a emitentului.

Emitentul este persoana juridica ce se angajeaza la recunoasterea si plata drepturilor incorporate in instrumentul negociabil (titlul) si care indeplineste procedura unei oferte publice.

Emisiunea este actiunea prin care valorile mobiliare sunt oferite investitorilor pentru subscriptie.

Oferta publica este propunerea facuta de un emitent, investitori sau intermediari pentru a vinde, a cumpara sau a intermedia titlurile sau drepturile aferente acestora.

Oferta primara are ca obiect valori mobiliare propuse de emitent spre a fi subscrise la data emisiunii, in scopul de a fi plasate pe piata.

Oferta secundara este ulterioara emisiunii si care are ca obiect un pachet de valori mobiliare emise in prealabil si dobandite initial prin plasament privat.

Agentul pentru valori mobiliare este o persoana fizica legal autorizata care, actionand ca reprezentantul exclusiv al unei societati de valori mobiliare, executa ordine de vanzare/cumparare de valori mobiliare sub numele si in contul acelei societati.

Dealerii sunt acele persoane fizice care efectueaza operatiuni pentru portofoliul societatii, urmand obtinerea unui profit din diferenta de pret dintre pretul de cumparare si cel de vanzare al valorii mobiliare.

Brokerii sunt acele persoane , care efectueaza operatiuni de vanzare - cumparare pe baza ordinelor clientilor sai.

Piata de capital se compune din doua segmente :

piata primara;

piata secundara.

Piata primara are ca activitate principala prima plasare a emisiunii de valori mobiliare pentru atragerea capitalurilor disponibile pe termen mediu si lung, de pe pietele interne si internationale.

Piata secundara de capital cuprinde bancile, bursele de valori si alte institutii financiare si intermediari.

Pe piata secundara de capital, investitorii cumpara si vand valori mobiliare emise si puse in circulatie pe piata primara de capital.

Principalii participanti la activitatea pietelor de capital, sunt :

emitentii de titluri;

investitorii (detinatorii de capital);

intermediarii (institutii , societati, persoane fizice).

Investitorii sunt acele persoane fizice sau juridice care cumpara, pe cont propriu, detin si vand valori mobiliare fara a practica intermedierea ca fapt de comert.

Nivelul de risc si de castig pe care il au investitorii este in mare masura determinat de felul in care actioneaza pe piata, de identitatea lor si de strategia lor investitionala.

Clasificarea investitorilor este urmatoarea:

a) dupa importanta lor pe piata, se deosebesc:

institutii financiare si investitori institutionali

societati comerciale (care investesc surplusul de fonduri ce pot aparea in procesul desfasurarii activitatii, putand efectua investitii pe piata de capital ca activitate financiara adiacenta celei de baza);

persoane fizice (sau "mici investitori") - care isi investesc economiile personale in cantitati reduse de valori mobiliare pentru ca in principiu detin sume mici si au tendinta sa investeasca in sistemul bancar pentru ca li se pare mai putin sofisticat si cu un grad mai mic de risc;

b) dupa strategia investitionala a investitorilor, se deosebesc :

investitori strategici - care cumpara un pachet cel putin semnificativ de actiuni ale unei societati cu scopul de a-l pastra o perioada mai mare de timp si cu dorinta de a se implica activ in managementul societatii( conform H.G. nr .55/1998, investitorul strategic este acel cumparator ce achizitioneaza un procent de 51 % din actiunile cu drept de vot emise de societatea comerciala);

investitori de portofoliu sau investitori institutionali - care cumpara actiuni ale unei societati comerciale din considerente de performante ale companiei si compatibilitate a acestor actiuni cu celelalte active din portofoliu ( conform H.G.nr. 55/1998, investitorul de portofoliu este acel cumparator ce achizitioneaza cel mult 33 % din actiunile cu drept de vot emise de societatea comerciala la care statul este actionar);

investitori speculativi - care urmaresc numai obtinerea unui profit prin vanzarea actiunilor "scump" si cumpararea lor "ieftin" nefiind interesati de societatea in sine ci doar de evolutia cursului actiunilor respective;

c) dupa nationalitate, investitorii sunt :

- investitori autohtoni - sunt acei investitori, persoane fizice romane sau persoane juridice romane sau straine inregistrate in Romania, care investesc in produse ale pietei de capital din Romania;

- investitori straini - sunt acei investitori persoane fizice straine rezidente sau persoane nerezidente in Romania sau persoane juridice straine neinregistrate in Romania care investesc in Romania.

Cei mai importanti investitori pe piata secundara de capital sunt institutiile financiare si investitorii institutionali.

Emitentii de valori mobiliare pot fi clasificati, astfel :

institutiile sau organizatiile multinationale - care sunt emitenti activi de valori mobiliare prin lansarea de imprumuturi pe pietele internationale de capital si pe cele locale in care reglementarile nationale permit accesul solicitantilor de imprumuturi straini;

Guvernul si organele administratiei publice centrale si locale

societatile comerciale - care sunt cei mai activi emitenti de valori mobiliare (actiuni si obligatiuni);

bancile comerciale - emit atat actiuni cat si obligatini pentru propriile lor necesitati ca orice societate comerciala (caracteristic este volumul mare de valori mobiliare emise si gradul de atractivitate ridicat).

Referitor la participantii la operatiunile pietei de capital, distingem doua mari categorii:

Institutiile de credit :

Banca Centrala;

Bancile;

Casa de Economii si Consemnatiuni;

Societatile comerciale si cele ce detin titluri;

Institutiile financiare specializate si cele asimilate;

Diverse institutii financiare.

2. Institutii de plasament colectiv al valorilor mobiliare.

Pietele reglementate se infiinteaza ca societati private pe actiuni non profit ,de utilitate publica, denumite societati de bursa.

Pentru autorizarea de catre Comisia Nationala de Valori Mobiliare (CNVM) a infiintarii unei piete reglementate este necesara indeplinirea conditiilor minime de operare stabilite in regulamentele adoptate de CNVM.

In zilele noastre, piata financiara internationala a capitalurilor a capatat o importanta considerabila pentru economia mondiala.

Pietele financiare au devenit fundamentale in aceeasi masura ca si finantele intreprinderi.

Dezvoltarea pietei de capital in Romania

Premisele aparitiei unei piete de capital in Romania, au fost create odata cu promulgarea Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, care a asigurat cadrul legal necesar nasterii si dezvoltarii societatilor de capitaluri si, totodata, a instituit un cadru clar pentru principalele produse utilizate pe piata de capital : actiunile si obligatiunile.

Un moment important in dezvoltarea pietei de capital l-a constituit adoptarea Legii nr.58/1991 privind privatizarea societatilor comerciale, care a relevat nevoia existentei unei piete secundare, cadru organizat pentru vanzarea - cumpararea certificatelor de proprietate, care desi nu au fost considerate valori mobiliare au avut rolul de a familiariza publicul cu titlurile de valoare.

In anul 1994 a fost adoptata Legea nr.52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori, care a creat conditiile pentru aparitia unor noi institutii de piata : Comisia Nationala de Valori Mobiliare (CNVM) si Bursa de Valori.

Piata secundara de valori mobiliare in Romania are doua componente : Bursa de Valori Bucuresti (BVB) si Piata RASDAQ.

Bursa de Valori Bucuresti a fost infiintata la 21 aprilie 1995, prin Decizia CNVM , ca institutie publica investita cu personalitate juridica ce isi desfasoara activitatea pe principiul autofinantarii.

In cadrul Bursei de Valori Bucuresti pot executa ordine de tranzactionare persoanele fizice autorizate de bursa ca "agenti de bursa", sau daca au calitatea de angajatori ai societatilor de valori mobiliare ale Asociatei Bursei.

Orice valoare mobiliara care nu este cotata la nicio bursa de valori este, de regula, tranzactionata pe piata RASDAQ.

In Romania, piata RASDAQ a fost proiectata, cel putin la inceput, pentru tranzactionarea actiunilor din programul de privatizare in masa a societatilor comerciale.

RASDAQ este un sistem ce consta intr-o retea electronica de comunicatie, dar numai intre acei brokeri/dealeri si societatile de valori mobiliare membre ale Asociatiei Nationale a Societatilor de Valori Mobiliare.

Spre deosebire, de bursa de valori care are un ring de tranzactionare, intr-un singur loc bine determinat, RASDAQ consta in aceea ca firmele aflate peste tot in teritoriu pot incheia tranzactii intre ele prin intermediul telefonului.

Societatile de valori mobiliare care pot desfasura activitati de intermediere pe piata RASDAQ pot fi de mai multe feluri :

a) societati de valori mobiliare care actioneaza numai pe contul clientilor (Brokeri);

b) societati de valori mobiliare , care actioneaza pe cont propriu (Dealeri); sunt acele societati care pot cumpara/vinde actiuni pentru / din portofoliul propriu in scop speculativ. Dealerii pot actiona si in numele si pe contul clientilor.

2. Bursele de valori. Bursa de valori Bucuresti

Cadrul legal de infiintare a unei burse de valori in Romania este Legea nr.52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori.

In baza acestei legi, CNVM poate decide infiintarea unei burse de vlaori atunci cind primeste o cerere de infiintare din partea a cel putin cinci societati de valori mobiliare, care formeaza Asociatia Bursei de Valori.

Bursa de Valori Bucuresti ( BVB) a fost infiintata in data de 21.04.1995, prin decizia CNVM, ca intitutie publica, cu personalitate juridica, care isi desfasoara activitatea pe principiul autofinantarii.

Membrii Asociatiei bursei sunt societati de valori mobiliare ce solicita si primesc din partea CNVM autorizatia de negociere in BVB si sunt acceptati de Asociatia bursei.

Proceduri de inscriere la cota BVB

Pentru a fi tranzactionate la o bursa de valori, valorile mobiliare trebuie sa fie admise la cota oficiala a bursei respective.

La BVB pot fi inscrise urmatoarele tipuri de valori mobiliare: actiuni emise de societatile comerciale deschise, obligatiuni emise de catre societatile comerciale si organe ale administratiei publice centrale si locale. Dupa modul in care sunt evidentiate valorile mobiliare sus mentionate, bursa de valori accepta la cota urmatoarele tipuri:

valori mobiliare evidentiate prin inscriere in cont ( in forma dematerializata);

valori mobiliare emise in forma fizica si imobilizate conform procedurii bursei.

Inscrierea si mentinerea la cota bursei

Procedura de admitere la cota bursei consta in parcurgerea a 3 etape:

emitentul prin societatea de valori mobiliare initiatoare trebuie sa depuna o cerere insotita de toate documentele prevazute de procedurile bursei, inclusiv ultimele situatii financiare din care sa reiasa indeplinirea tuturor conditiilor prevazute pentru inscrierea in categoria de cotare corespunzatoare;

serviciul emitenti examineaza cererea si daca documentele depuse sunt complete. Aceasta inainteaza cererea la comisia de inscriere la cota, daca sunt corecte si conforme cu prevederile legale mentionat;

comisia de inscriere la cota este singura competenta sa decida asupra inscrierii la cota bursei.

Procedura privind mentinerea la cota bursei consta in :

respectarea prevederilor privind furnizarea continua a informatiilor;

negarea sau clarificarea oricaror zvonuri legate de activitatea societatilor emitente cu ajutorul comunicatelor de presa;

respectarea procedurilor de confidentialitate a informatiilor.

Mecanisme de tranzactionare

Modalitatea de tranzactiopnare este diferita, in functie de specificul pietei; in practica internationala sunt utilizate mai multe modalitati de negociere :

- Negocierea pe baza de carnet de ordine, care presupune centralizarea de catre agentii de bursa a ordinelor primite de la clienti , intr-un document numit carnet de ordine; el poate fi deschis pentru consultare de catre agentul de bursa ( cum este cazul la Tokyo Stock Exchange) sau inchis (cum este cazul la NewYork Stock Exchange si American Stock Exchange), unde numai pretul si volumul celor mai bune cotatii sunt anuntate la bursa. Tranzactia este incheiata cand un agent de bursa a raspuns favorabil la oferta facuta de un altul.

- Negocierea prin inscriere pe tabla, care presupune prezentarea asincat ordinelor astfel incit ele sa poata fi vazute de toti agentii de bursa care participa la sedinta respectiva. Aceasta se realizeaza prin inscrierea cu creta ( Hong Kong, Sydney, Singapore) a primelor doua ( cele mai bune) preturi de cumparare ( BID ) si vanzare (ASK).

- Negocierea prin anuntarea publica a ordinelor, care se practica atat pe piete intermitente cit si pe cele continue (la bursele din Zurich, Budapesta). Negocerile sunt deschise de un functionar care anunta titlu ce urmeaza a fi negociat. Apoi agentii de bursa anunta cu voce tare preturile "bid" si "ask" si cauta parteneri interesati.

- Negocierea pe blocuri de titluri, care are loc de regula in afara salii principale de negocieri a bursei. Blocurile de titluri sunt tranzactionate intr-un volum mare ( 10000 sau mai multe actiuni).

- Negocierea electronica, care presupune tehnologie moderna in procesul de transmitere a ordinelor de prezentare a acestora la bursa. Se poate efectua eletronic, executarea ordinelor si decontarea tranzactiilor.

Sistemul de tranzactionare la Bursa de valori Bucuresti

Cateogoriile de tranzactii efectuate in Bursa de valori Bucuresti sunt:

I. Tranzactiile in piata continua si intermitenta

Valorile mobiliare inscrise la cota bursei pot fi tranzactionate prin mecanismele pietei continue sau intermitente ( fixing), in functie de situatia pietei pentru fiecare valoare mobiliara.

De regula, mecanismele pietei continue se aplica acelor valori mobiliare care au o piata activa ( volum si frecventa ridicata a tranzactiilor), in timp ce valorile mobiliare ce au o piata lenta ( volum mic, frecventa a tranzactiilor mica) sunt tranzactionate in piata intermitenta:

a) tranzactionarea in piata intermitenta este alcatuita din una sau mai multe ( maxim cinci) sesiuni de tranzactionare.

Sesiunea principala presupune:

introducerea ordinelor in sistem ( ordinele de vanzare/cumparare se introduc in sistem de agentii de bursa);

fixingul (licitatia), care presupune:

1. Identificarea tranzactiilor posibile (pretul valorilor mobiliare se calculeaza prin licitatie, prin algoritmul de fixing care identifica pretul la care cea mai mare cantitate de valori mobiliare va putea fi tranzactionata).

2. Calcularea si afisarea preturilor de piata.

In cazul in care volumul maxim de tranzactii s-ar putea efectua la mai multe preturi, pretul la care se va face tranzactionarea va fi cel mai apropiat de pretul de referinta.

Pretul de referinta este media ponderata cu volumul a preturilor tranzactiilor efectuate in cursul sedintei. Toate tranzactiile pentru o valoare mobiliara se efectueaza la acelasi pret.

Pretul de piata este pretul la care se incheie o tranzactie bursiera intr-o sesiune de tranzactionare.

3. Alocarea .

Alocarea ordinelor se face dupa urmatoarele reguli si in ordinea descrisa mai jos:

- ordinele de cumparare ale clientilor, cu pretul mai mare (bun) decit pretul de piata si toate ordinele de vinzare ale clientilor cu pretul mai mic ( mai bun) decit pretul de piata se vor executa integral, in masura in care cantitatea de valori mobiliare este suficienta;

- ordinele care au avut pretul specificat egal cu pretul de piata se vor executa integral, partial sau deloc;

- dupa alocarea pretului de piata si alocarea ordinelor cu preturi mai bune, ordinele cu pretul egal cu pretul de piata sunt alocate astfel:

- toate ordinele clientilor care au avut pretul egal cu pretul de piata au prioritate de alocare fata de ordinele proprii ale societatii;

- ordinele clientilor sunt executate in ordine crescatoare a cantitatilor.

-daca toate ordinele de bursa ale clientilor au fost executate integral, atunci ordinele proprii ale societatilor membre vor fi alocate, prioritatea fiind data de timpul la care a fost introdus ordinul in sistem, conform principiului precedentei ( primul venit- primul servit).

Sesiunea suplimentara presupune :

introducerea ordinelor;

negocierea surplusului de oferte sau cereri netranzactionate;

alocarea.

Inchiderea

tiparirea rapoartelor de tranzactionare, compensare, decontare si comision;

afisarea preturilor valorilor mobiliare tranzactionate.

Negocierea surplusului de oferte sau cereri netranzactionate

In cazul in care dupa alocare au mai ramas ordine neexecutate, avind pretul egal cu pretul stabilit in sesiunea principala, va avea loc o sesiune suplimentara pentru acoperirea cantitatii netranzactionate aflate in surplus.

Pentru cantitatea de valori mobiliare in surplus vor putea fi introduse ordine de sens contrar numai la pretul de piata.

Dupa expirarea timpului alocat sesiunii principale, in baza ordinelor introduse si a principiilor de alocare tranzactiile se vor executa la pretul stabilit in sesiunea principala.

b)tranzactionarea in piata continua este alcatuita dintr-o sesiune de tranzactionare care parcurge urmatoarele etape:

pre-deschidere: introducerea ordinelor

deschiderea:

- identificarea tranzactiilor posibile, calcularea si anuntarea preturilor de deschidere;

- alocarea.

3. sesiune de tranzactionare continua:

- afisarea ordinelor ramase neexecutate;

- introducerea si executarea ordinelor in piata continua;

-raportarea continua a tranzactiilor si transmiterea informatiilor de piata.

4. inchiderea:

- tiparirea rapoartelor de tranzactionare, compensare, decontare si comision;

- afisarea preturilor valorilor mobiliare tranzactionate.

Identificarea tranzactiilor posibile, calcularea si anuntarea preturilor de deschidere

Pretul de deschidere este pretul tuturor tranzactiilor care se efectueaza in momentul in care se deschide piata, fiind calculat pe baza ordinelor introduse in sistem in cadrul etapei de pre-deschidere pentru fiecare valoare imobiliara, printr-un algoritm de fixing ( licitatie) care identifica pretul la care cea mai mare cantitate de valori mobiliare va putea fi tranzactionata.

Alocarea in cadrul etapei de deschidere

Toate ordinele de cumparare cu un pret mai mare decit pretul de deschidere si toate ordinele de binzare cu pretul mai mic decit pretul de deschidere se vor executa integral in masura in care cantitatea de valori mobiliare este suficienta. Ordinele avand pretul egal cu pretul de deschidere poti fi executate integral, partial sau deloc, astfel:

prioritatea de alocare a valorilor mobiliare este data de tipul contului, dupa cum urmeaza:

o  cont client;

o  cont institutie financiara;

o  cont propriu;

o  - cont angajat.

in cadrul fiecarui tip de cont, ordinea de executie se stabileste conform principiului precedentei ( primul venit- primul servit). Ordinele de cumparare cu pretul mai mic decit pretul de deschidere nu se executa.

Afisarea ordinelor ramase neexecutate

Dupa calcularea pretului de deschidere si raportarea tranzactiilor catre membri, cel mai bun ( mare), pret de cumparare si cel mai bun(mic) pret de vinzare al fiecarei valori mobiliare vor constitui cotatiile de piata pentru acea valoare mobiliara.

Cotatiile bursei in orice moment arata cea mai buna cerere si cea mai buna oferta. Pentru ca ordinele sa poata fi executate, preturile acestora trebuie sa coincida cu una din aceste cotatii (cea mai buna cerere sau cea mai buna oferta).

Introducerea si executarea ordinelor in piata continua

Fiecare ordin introdus este valabil pina cind este executat, retras, anulat sau blocat de catre bursa.

Prioritatile de executare a ordinelor in piata continua sunt:

cel mai bun pret (cel mai mare la cerere/cea mai mica oferta);

la acelasi pret, prioritatea de alocare a valorilor mobiliare este data de tipul contului, dupa cum urmeaza :

cont client, cont institutie financiara, cont propriu, cont angajat;

In cadrul fiecarui tip de cont, ordinea de executie se stabileste conform principiului precedentei (primul venit - primul servit).

Raportarea continua a tranzactiilor

Bursa va afisa tranzactiile pe masura efectuarii lor, precum si cotatiile cererii si ofertei, atat pe monitoare , cat si catre public, prin afisajul electronic.

II.Tranzactiile incrucisate (CROSS

Tranzactia incrucisata este tranzactia la care participa ca intermediar, atat pentru cumparator , cat si pentru vanzator, aceeasi SSIF (Societati de Servicii de Investitii Financiare).

Tranzactiile incrucisate se pot efectua intre :

doi clienti ai aceluiasi SSIF;

SSIF pe cont propriu si un client al societatii;

un angajat al SSIF si societatea pe cont propriu.

Acest tip de tranzactie trebuie raportat la bursa pentru a putea fi efectuat transferul de proprietate si pentru a putea fi efectuata supravegherea tranzactiei (in vederea protejarii investitiilor si respectarii regulilor bursei).

In functie de modul in care se introduc ordinele de bursa, se disting doua tipuri de tranzactii incrucisate :

a) tranzactia incrucisata neintentionata, care are loc ca rezultat al introducerii de catre agentul de bursa de ordine distincte de cumparare si de vanzare, si care pot conduce la efectuarea tranzactiei pe parcursul sedintei in mod automat;

b) tranzactia incrucisata intentionata, care are loc atunci cand agentul de bursa decide sa coreleze un ordin de vanzare si un ordin de cumparare, astfel incat acestea sa fie introduse direct ca tranzactie, printr-o singura comanda care include ambele ordine, fara a fi afectata de celelalte ordine din piata.

III.Tranzactiile speciale

Tranzactiile speciale sunt tranzactiile care au o valoare mai mare de 1 miliard sau o cantitate care depaseste 5 % din emisiunea de valori mobiliare efectuata de un emitent.

Pretul negociat al unei tranzactii speciale trebuie sa se incadreze intr-o marja procentuala admisa potrivit regulamentelor si procedurilor fata de pretul de referinta al sedintei precedente pentru valoarea mobiliara respectiva.

Tranzactia se considera incheiata in momentul in care serviciul de tranzactionare si supraveghere a pietei o aproba si se confirma executarea tranzactiei speciale ambelor parti participante la tranzactie.

IV.Tranzactiile exceptate

Aceste tranzactii nu se fac prin intermediul sistemului de tranzactionare al bursei dar nu sunt raportate bursei pentru a fi operate in registrul bursei si pentru a fi supravegheate.

Tranzactiile nu sunt facute publice.

Tranzactiile considerate a fi exceptate sunt urmatoarele :

tranzactiile rezultate din hotarari judecatoresti sau din executari silite;

tranzactiile directe;

donatii si mosteniri.