O incercare de determinare prin calcul a cursului de echilibru al leului

*) Medie ponderata

**) Pe baza CRE mediu

***) Pe baza CC mediu

Rezulta ca, in intreaga perioada analizata, cursul oficial a fost puternic supraevaluat fata de cel rezultat efectiv pe seama operatiunilor de comert exterior. Astfel, raportul intre cursul efectiv al exporturilor si cursul comercial a fost cuprins in perioada analizata intre 1,49 si 1,75 cu o medie de 1,58. In aceste conditii, calcularea cursului de echilibru pentru 1190 nu poate porni de la mai putin de 24,50 lei/dolar, care reprezinta cursul mediu ponderat la export in perioada 1985-1989. In perioada analizata s-a produs o intarire a monedei nationale cu mai bine de 18% in ultimii 2 ami fata de primii 2 ani, datorata in parteunei situatii conjuncturale favorabile exporturilor traditionale ale Romaniei, care insa s-a inversat incepand cu 1990. De exemplu, pretul aluminiului a crescut de la 1258 dolari/tona in 1986 la 2582 dolari/tona in 1988, pentru a reveni la 1641 dolari/tona in 1990. In cazul laminatelor de otel, preturile mondiale au fost, in 1989, cu 40-90% mai mari decat in 1986, dupa care au inceput sa scada.

Ca urmare, in 1990 un curs de echilibru al exporturilor era de cel putin 26 lei/dolar. Aceasta cu atat mai mult cu cat evolutia favorabila a cursului in anii 1988 si 1989 s-a datorat si uno masuri pentru reducerea administrative a preturilor interne aferente produselor destinate exporturilor,in scopul imbunatatirii artificiale a eficientei acestora. Aceasta perioada nu a facut altceva decat sa mascheze ineficienta productiei exportate, prin transferul costurilor asupra produselor destinate pietei interne.

Intre cursul de revenire al exporturilor si al importurilor a existat permanent un decalaj. In aceste conditii, unificarea cursului la nivelul de 24,50 lei/dolar ar fi antrenat scumpirea importurilor, in medie, cu 35,4%, ceea ce ar fi exercitat noi presiuni asupra preturilor interne si, implicit, asupra cursului de echilibru. Pentru evitarea intrarii pe o spirala inflationista necontrolabila nu poate exista alta solutie decat ajustarea consumului intern de produse de import si absorbirea in costuri a impactului nefavorabil. Aceasta nu se poate produce instantaneu, fapt pentru care cursul de echilibru, chiar in conditiile preturilor de pana in 1989, s-au fi putut situa, in cel mai bun caz, la nivelul mediu (24,50 lei/dolar) sau la nivelul apreciat ca fiiind de echilibru pentru export (26 lei/dolar), corectat cu raportul dintre cursul de export si cel de import (1,35).

Din aceste calcule rezulta ca pentru 1990 un curs de echilibru al leului atat pentru export, cat si pentru import era de 33-35 lei/dolar, cu o marja de flexibilitate la 40 lei/dolar tinand seama si de ajustarea dinamica a balantei de plati.

Avand in vedere dificultatiile de cuantificare a celorlalti factori de influienta a cursului (elasticitatea exporturilor si a importurilor, gradul lor de substituibilitate si coerenta politicii macroeconomice etc.), calculele au un character orientativ.

Aceasta, cu atat mai mult cu cat si cursurile anuale de revenire la export si import reprezentau medii ale unei plaje extreme de largi de cursuri de revenire ce se stabileau pentru produse si grupe de produse, ca si pe ministere. Este edificator in acest sens faptul ca in perioada 1985-1989 cursul mediu de revenire la export, pe ministere, a oscilat intre 14 si 43 lei pentru un dolar, iar in cadrul acestei plaje, a avut variatii mai ample pe produse.

Aceste cursuri reflectau nu numai conditiile diferite de productie, ci si distorsiunile induse de mecanismul de formare a preturilor interne.

Cursul de echilibru in perioada 1990-1993

In economiile de piata, cursul de echilibru al monedei nationale este dat de raportul cerere-oferta care,la randul sau, este influientat de factori obiectivi (de exempl, raportul dintre preturi,pe piata interna fata de cea externa, pentru produsele comercializate) ca si de o serie de factori subiectivi, unii dintre acestia dificil de cuantificat.

Practic, cursul de schimb se stabileste la nivelul la care cererea se echilibreaza cu oferta. Supraevaluarea, respective subevaluarea unei monede se evidentiaza prin faptul ca, in mod sistematic, autoritatea monetara vinde, respective cumpara devize straine pe piata pentru mentinerea unui anumit curs.

In cazul economiei Romaniei, chiar si in perioada de dupa unificarea cursurilor de schimb, cererea de valuta a depasit cu mult oferta - fapt care arata ca leul a fost supraevaluat. Spre deosebire de practicile curente din economiile cu moneda convertibila, dezechilibrul dintre cerere si oferta nu a putut fi acoperit in totalitate de Banca Nationala prin vanzare de devize, cursul fiind uneori mentinut in mod adminstrativ la un anumit nivel.

Avand in vedere aceasta situatie, cursul de echilibru pentru perioada 1990-1993 nu poate fi practice determinat in functie de rezultatele fixingului sau ale licitatiei valutare.

O tentativa mai rationala este ca, pornind de la raportul leu/dolar apreciat ca fiind de echilibru pana in anul 1990, evolutia ulterioara sa fie calculata pe seama diferentialului de inflatie intre Romania si Statele Unite. Avand in vedere ca tranzactiile valutare se fac la preturi ale producatorilor, iar ceilalti indici de pret au fost distorsionati in tara noastra de mentinerea subventiilor pentru populatie, cel mai fidel indice de preturi ce poate fi luat in considerare este cel cu ridicata.

In aceste conditii, cursul de schimb nominal mediu pentru anii 1991 si 1992 apare supraevaluat in raport cu cel actualizat pe baza diferentialului de inflatie. Aceeasi concluzie se desprinde si din analiza evolutiei cursurilor din fiecare luna.

Este de remarcat faptul ca nivelul cursului nominal s-a apropiat in mod sensibil de cel real numai in lunile iulie-septembrie 1992, perioada in care Romania a inregistrat o balanta comerciala activa. Aceasta suprapunere in timp confirma corectitudinea alegerii indicelui preturilor cu ridicata pentru calcularea cursului de echilibru.

Experienta de pana in prezent arata ca determinarea prin calcul a cursului de echilibru are doar o valoare orientativa. Piata, prin actiunea nedistorsionata a mecanismelor sale specifice, este singura in masura sa stabileasca nivelul real al cursului valutar.