Notiuni generale - garantii de executare

Notiuni generale - garantii de executare

Reputatia pe piata a unei societati comerciale depinde, printre altele, si de creditul pe care-1 are. Acesta consta din increderea care i se acorda de cei cu care colaboreaza in afaceri, gratie certitudinii ca aceasta isi va respecta angajamentele luate.

Increderea in partenerul de afaceri constituie o practica uzuala, o multime de intelegeri, angajamente si plati imediate efectuandu-se pe increderea pura si simpla.

Totusi, cand este vorba de angajamente importante sau pe termene medii si lungi, pentru mai multa siguranta trebuie sa se recurga si la sistemul de garantii co­merciale, in centrul carora se situeaza ansamblul bunurilor debitorului care consti­tuie "gajul general al obligatiilor' sale.

Aceasta inseamna ca daca debitorul nu-si indeplineste obligatia, creditorul va putea sesiza (sechestra) unele din bunurile acestuia pentru a putea obtine plata. Acest drept de gaj general este dublat de doua actiuni accesorii: actiunea pauliana si actiunea oblica.

Actiunea pauliana permite creditorilor sa desfiinteze din punct de vedere juridic actele prin care debitorii lor au devenit in mod constient insolvabili. Datorita acestei actiuni sunt readuse in patrimoniul sechestrabil al debitorilor bunurile pe care acestia le scosesera.

Actiunea oblica permite creditorilor sa exercite drepturile pecuniare pe care debitorul sau le-a neglijat cu riscul de a le pierde. Aceasta pentru a-si salva gajul lor general.

Dreptul de gaj general al creditorului da o garantie destul de fragila chiar si pentru creantele pe termen scurt. Debitorul inglodat in datorii poate sa paraseasca tara, poate sa-si vanda bunurile fara sa se stie unde au fost plasati banii proveniti din pret. De aceea, multi creditori contracteaza "asigurari-credit' acoperindu-si astfel riscul pentru eventuala insolvabilitate a debitorilor, neprevizibila in mod normal (dar aceste lucruri apartin domeniului asigurarilor).

Este preferabil, atunci cand acest lucru este posibil, sa se asigure plata prin "garantii directe'. De altfel, atunci cand termenele angajamentului se prelungesc nici un asigurator nu va mai vrea sa acopere insolvabilitatea posibila a debitorului. Ca atare, pentru a putea obtine credit, insusi debitorul va fi tinut sa garanteze sol­vabilitatea sa.

Creditul este esential in afaceri. O intreprindere fara credit este la discretia oricarei situatii neprevazute, fara sa se poata face fata acesteia. Astfel, nu va putea, eventual, sa beneficieze de afacerile care pot aparea, care ar necesita investitii mai mari decat cele pe care le permite trezoreria sa curenta, intreprinderea va fi la dis­cretia situatiilor imprevizibile care o va epuiza financiarmente.

Dar, creditorii trebuie sa fie asigurati ca-si vor putea obtine inapoi, la scadenta, banii imprumutati.

Obtinerea creditelor in conditii avantajoase, adica cu dobanzi reduse, intere­seaza intreprinderea si din punct de vedere al preturilor de cost asupra carora apasa dobanda pe care ea o plateste pentru banii pe care-i imprumuta (care va fi cu atat mai mica cu cat intreprinderea asigura creditorilor garantii mai solide).

Garantia este un drept accesoriu pe care debitorul il acorda creditorului sau pentru a asigura plata datoriei sale.

Garantiile apartin traditional domeniului dreptului civil. Dar, a trebuit sa se adapteze garantiile civile si la nevoile si ritmul afacerilor. De aceea, in dreptul co­mercial s-au impus solutii de corectare a dreptului civil.

Garantiile pot fi clasate in doua categorii: "garantii reale' si "garantii perso­nale'

Garantiile reale constau in a da creditorului drepturi asupra unor bunuri determinate, care sa-i permita acestuia sa le poata da o afectare speciala de natura sa asigure plata creantei sale, autorizandu-1 sa le vanda fortat pentru a putea sa se indestuleze din pretul obtinut, de dorit, cu prioritate asupra oricarei alte creante.

Garantiile personale constau in a aduce creditorului alti debitori care se vor angaja, ei insisi, sa plateasca datoria, in caz de neplata din partea debitorului.

Garantiile personale pot fi importante in afaceri deoarece, pe de o parte, investitiile statului, in favoarea intreprinderilor pe care are motive sa le sprijine, pot consta in cautiuni personale fata de banci, iar, pe de alta parte, exista anumite soli­daritati intre intreprinderi care le impinge sa se sprijine unele de altele, atunci cand caderea uneia dintre ele ar avea consecinte negative (prejudiciabile) si pentru altele.

In mod deosebit, intreaga retea de participari intre societati, intreaga genealo­gie a societatilor mame si societatilor filiale, duce la garantarea reciproca a creditelor pe care le obtin, obligandu-se astfel "cu titlu de garantie', pentru datoriile altor so­cietati ale grupului.

Interdependentele comerciale faciliteaza creditul prin insesi institutiile lor. So­cietatile care obtin cel mai usor creditele sunt "societatile in nume colectiv', unde fiecare dintre asociati reprezinta o cautiune solidara pentru toate datoriile societatii.

Tot asa, atunci cand un imprumut este facut mai multor imprumutatori aces­tia sunt, de drept, debitori solidari. Obiceiurile comerciale sunt de asemenea natura incat se generalizeaza aceasta solidaritate a debitorilor in toate cazurile cand mai multi comercianti se angajeaza impreuna, cum ar fi, de exemplu, in cazul preluarii in comun a unor piete.

Garantiile pot fi legale sau conventionale.

Pentru unii creditori, legea insasi prevede, de plin drept, garantii. Asa, de exemplu, vanzatorul, atata vreme cat nu a fost platit, are un privilegiu asupra lucru­lui vandut, ceea ce-i permite, atunci cand lucrul este repus in vanzare (la nevoie, ca urmare a propriei sale urmariri), de a fi primul indestulat din pretul incasat.

Tot asa, locatorul de imobile are asupra bunurilor mobile plasate in locurile inchiriate, un privilegiu care-i permite atunci cand va face aceste mobile sa fie van­dute, sa fie indestulat din pret inaintea altor creditori ai locatarului.

Si statul isi asigura privilegii pentru a-si asigura plata impozitelor, avand pre­cadere fata de alti creditori ai contribuabilului.

Alte principii importante garanteaza (asupra tuturor bunurilor patronului) pe salariati si securitatea sociala.

Dar, in mod curent, atunci cand se imprumuta bani unei persoane nu exista garantie legala, in astfel de cazuri se instituie garantii conventionale (atat reale, cat si personale).

Din motive de ordin practic ne vom ocupa mai intai si in mod special de garantiile conventionale si numai dupa aceea de garantiile legale, care, adesea, se dovedesc insuficiente.