Macroeconomia

Macroeconomia

Unitǎtile economice pe care le studiazǎ MICROECONOMIA a cǎror locatie este in spatiul delimitat de frontierele unei tǎri, considerate in interactiunile dintre ele, formeazǎ economia nationalǎ (a tǎrii respective) si constituie obiectul de studiu al stiintei denumite MACROECONOMIE. In cadrul acesteia, problema cunoasterii trece de la unitatea economicǎ la economia nationalǎ - realitate complexǎ ce rezultǎ din actiunea concomitentǎ a unitǎtilor economice dintr-o tarǎ.  O astfel de economie dezvoltǎ relatii mai ample sau mai restranse cu exteriorul (alte tari) dar cele din interior sunt, de regulǎ, mai puternice si sunt sustinute de numerosi factori care le conferǎ coeziune precum: diviziunea muncii; institutiile politice, economice si de securitate proprii fiecǎrei tari, moneda nationalǎ si reteaua financiar-bancarǎ, unitatea de limba de interese majore; cultura, educatia si traditiile etc.

Macroeconomia opereazǎ indeosebi cu grupuri mari de agenti economici cunoscute sub denumirea de sectoare institutionale, urmǎreste indeaproape fluxurile economice adicǎ relatiile care se dezvoltǎ intre acestea si sintetizeazǎ rezultatele economiei nationale in indicatori agregati prin analiza cǎrora se apreciazǎ starea economiei si se pot concepe politicile economice necesare pentru un parcurs bun.

Macroeconomia ca stiintǎ are urmǎtoarele finalitǎti:

identificarea si comensurarea variabilelor care permit explicitarea comportamentului sectoarelor institutionale si a economiei in ansamblul sǎu;

cunoasterea modului in care variabilele macroeconomice interactioneazǎ pentru a sesiza raporturile mai mult sau mai putin stabile dintre ele si a concepe conditiile necesare echilibrului economiei nationale;

identificarea si observarea permanentǎ a principalelor dezechilibre macroeconomice, cunoasterea cauzelor care le-au generat si conceperea mǎsurile ce s-ar impune pentru mentinerea acestora in limite sustenabile sau pentru inlǎturarea lor;

conceperea politicilor economice necesare pentru evolutia normalǎ a economiei si atingerea unor obiective (tinte) stabilite de societate.

1. VARIABILELE MACROECONOMICE. CEREREA SI OFERTA AGREGATE. CONSUMUL SI ECONOMIA

Intrucat obiectul de studiu al Macroeconomiei il formeaza economia nationala, pentru delimitarea problematicii preocuparrilor noaste, se impune sa facem cateva precizari metodologice:

- multimea unitatilor economice care actioneaza in economia unei tari este grupata pe sectoare institutionale asa cum precizam inca din primele capitole ale acestui manual. Unitatile care fac parte dintr-un sector institutional realizeaza activitati de aceeasi natura si au autonomie. Sectoarele institutionale sunt: societati comerciale nefinanciare (industriale, agricole, de transporturi, alte genuri de productii si servicii); societati comerciale financiare (banci, societati de asigurari, case de economii, fonduri de investitii, fonduri de pensii etc.); administratii (publice si private); gospodarii (menaje); exteriorul (restul lumii);

- relatiile economice extrem de numeroase si diferite care exista intre unitatile economice dintr-o tara in goana lor dupa realizarea scopurilor se grupeaza pe fluxuri: banesti de tipul venituri (incasari) - cheltuieli (plati) si reale (bunuri si servicii). Amandoua se exprima valoric in unitati monetare. Fluxurile relfecta tranzactiile dintre agentii economici, miscarea banilor si bunurilor;

- participarea unitatilor economice si sectoarelor institutionale la activitatea economica este relevata prin intermediul fluxurilor si pe aceasta baza se calculeaza indicatorii, agregatele sau variabilele macroeconomice pe sectoare si la nivel de tara. Metodologia de calcul este standardizata.

1. Variabilele sau agregatele macroeconomice

Dintre acestea retinem:

Produsul intern brut (PIB) - productia de bunuri si servicii pe o perioada data (de regula un an). Este format din:

Productia marfara (care se vinde si se cumpara) pe orice fel de piata inclusiv pe cea a bunurilor clandestine si ilicite;

Productia nemarfara (care nu face obiectul vanzarii-cumpararii) precum serviciile administratiilor publice si private si gospodariilor (autoconsumul).

PIB poate fi exprimat in preturi curente sau constante. Se poate determina prin mai multe metode:

Metoda productiei - determina PIB ca suma a valorii adaugate brute (VAB) a bunurilor finale (a caror productie s-a incheiat) realizate pe o perioada data; de regula, pe un an.

VAB = valoarea adaugata (nou creata) + valoarea consumului de capital fix (amortizarea)

PIB = S VAB

Consumul de capital circulant pentru productia noilor bunuri de orice fel nu se include in PIB si se numeste consum intermediar.

PIB nominal, este PIB exprimat in preturi curente sau in preturile pietei care includ impozite si taxe indirecte precum TVA sau accizele si impozitele directe:

PIB nominal = PIBpp = VAB + IP + TV

unde: Pp = preturile pietei; IP = impozit pe produse (directe); TV = taxe pe venit

PIB real = PIB preturi constante = PIB nominal - influenta inflatiei

PIB nominal / PIB real = deflatorul PIB; reflecta nivelul inflatiei

Metoda cheltuielilor sau utilizarii venitului

Potrivit acestei metode, PIB se determina prin insumarea cheltuielilor pe care le fac toate unitatile economice din toate sectoarele institutionale pentru a-si asigura bunurile finale necesare satisfacerii nevoilor lor.

Metoda veniturilor

In aceasta varianta de calcul, PIB se determina prin insumarea veniturilor realizate de toti participantii la activitatea economica (productie) unde au avut calitatea de factor de productie.

B. Produsul intern net (PIN) - se calculeaza scazand consumul de capital fix (amortizarea) din PIB.

PIN = PIB - CCF

unde CCF = consum de capital fix

C. Produsul national brut (PNB)

Se calculeaza prin aditionarea la PIB a VAB realizate de agentii economici nationali in alte tari si scaderea VAB realizate de unitatile economice straine in Romania. PNB exprima aportul unitatilor economice nationale (romanesti) in orice tara ar actiona ele.

D. Venitul national (VN) este suma veniturilor obtinute de unitatile economice sau de factorii de productie nationali prin activitatile pe care le realizeaza dupa achitarea impozitelor si taxelor indirecte.

E. Venitul personal - sumele ce revin menajelor sau gospodariilor din tara ca urmare a implicrarii lor in activitatea economica si pentru care aceseta platesc impozite si/sau taxe. Ceea ce ramane din venitul personal dupa plata impozitului/taxelor plus transferurile care au loc in favoarea menajelor constituie venitul disponibil. Acesta ramane la dispozitia menajelor si orice intrebuintare i s-ar da se incadreaza in una din cele doua destinatii majore posibile: consum (C) si economii (E). In cele din urma, direct sau indirect, economiile devin investitii.

Pe baza acestor agregate putem identifica cererea si oferta agregate (la nivelul economiei unei tari).

2. Cererea si oferta agregate

Sunt considerate cele mai importante variabile din economia unei tari pentru ca cererea reflecta nevoile existente, iar oferta - ceea ce se asigura pentru satisfacerea nevoilor respective indiferent unde au fost produse bunurile.

Cererea agregata = consum final (C) + formarea bruta a capitalului fix (FBCF) + export

Oferta agregata = produsul intern brut (PIB) + import

Pentru a se asigura functionarea normala a economiei, se urmareste permanent un echilibru al celor doua marimi.

La baza formarii acestora se afla venitul national, adica venitul net al unitatilor din tara ceea ce inseamna: salarii, rente, dobanzi nete si profit. Pentru ca asemenea venituri pot proveni si din alte tari, iar o parte din cele realizate in interiorul tarii pot sa revina unitatilor economice din alte tari se calculeaza numai soldul acestor transferuri (cu exteriorul) care se ia in consideratie.

VND = VN ± STCE unde:

VND - venitul national disponibil

VN - venitul national

STCE - soldul transferurilor curente cu exteriorul

Venitul disponibil adica VD de care am vorbit in finalul subcapitolului precedent al acestei lectii este parte a VND si are un rol deosebit in economia unei tari pe care-l vom analiza intrucat afecteaza in mod direct populatia.

La o modificare a VD in sus sau in jos, consumul (C) se modifica in acelasi sens dar mai putin.

C = ċ  · VD - functia consumului, unde: C - consumul, ċ - rata media a consumului; VD - venitul disponibil

c' = DC/DVD, unde: c' = rata marginala a consumului sau inclinatia marginala a consumului

DC = cresterea consumului

DVD = cresterea VD

In mod similar se poate calcula rata marginala a economiilor:

e' = DE/DVD

multiplicatorul venitului disponibil K_VD  arata cu ce coeficient creste venitul disponibil cand rata marginala a economiilor (1- c') atinge un anumit nivel: K_VD = 1/1- c'

Factori de influenta ai consumului: marimea si evolutia salariului si celorlalte venituri ale populatiei; modificarea asteptarilor populatiei in viitor si a politicilor fiscale, evolutia preturilor la bunurile de consum, politica creditului de consum; factori subiectivi: nevoia sau dorinta de a face rezerve - economii pentru viitor, dorinta de a primi dobanzi la economiile facute si depuse la banci, dorinta de a lasa mosteniri, de a trai mai bine, zgarcenia.

Pentru cealalta parte a VD care nu se consuma, ci se eonomiseste, iar economiile devin in cele din urma investitii formeaza investitiile in economie.

Investitia - orice cheltuiala pentru bunuri de capital care sporesc avutia.Cumpararea de bunuri de consum de folosinta indelungata actiuni, obligatiuni, pamant etc., nu este o investitie in economie pentru ca nu mareste capitalul tehnic.

Investitiile sunt:     - de inlocuire

- de dezvoltare sau nete

VD = C + E devine VD = C+K unde K - capital

Investitiile: sunt in relatie inversa cu rata dobanzii; sunt influentate pozitiv de cresterea PIB, de disponibilitatea creditului, cresterea cheltuielilor guvernamentale; sunt influentate de ciclul economic - cresc in perioada de boom si scad in perioada de recesiune.

Cresterea investitiilor induce, de regula cresterea VD. Aceasta relatie este relevanta de multiplicatorul investitiei (K)

K = DVD/DI    ceea ce inseamna ca DI determina cresterea VD de K ori.

Mai poate fi calculat si altfel: K = 1/1- c' sau K = 1/e'

Cele doua formule ne arata ca valoarea multiplicatorului (K) este cu atat mai mare cu cat inclinatia spre consum este mai mare si inclinatia spre economisire este mai mica.