Locul administratiei fiscale in cadrul sistemului fiscal

Locul administratiei fiscale in cadrul sistemului fiscal

Dupa cum am aratat, un sistem fiscal este format dintr-o componenta legislativa, care transpune in acte normative si reglementari politica fiscala a statului, si o componenta institutionala, care asigura administrarea impozitelor si taxelor.

Deoarece prin politica fiscala statul urmareste, de regula, realizarea unor obiective de politica financiara, economica si social-politica, legislatia fiscala este de o  importanta esentiala, dar tot atat de important este ca aceasta sa fie corect aplicata, prin intermediul structurilor administrative.

Autoritatea fiscala reprezinta o institutie fara de care statul nu ar putea functiona, iar reglementarile emise de organele imputernicite ale statului sunt menite sa asigure cadrul legal al incasarii sumelor pe care statul le considera necesare bunei functionari.

Intr-un stat democratic modern, cu o economie de piata asezata, fiscul are o importanta deosebita: stabileste si incaseaza obligatiile banesti ale contribuabililor

si urmareste pe cei care nu au platit la timp.

In acest sens, administratia fiscala poate fi definita ca acea parte a autoritatii publice  care trebuie sa asigure aplicarea si respectarea legislatiei fiscale de catre toti contribuabilii.

Organele fiscale au competenta generala privind administrarea creantelor fiscale, exercitarea controlului si emiterea normelor de aplicare a prevederilor legale in materie fiscala.

Ca  urmare, administrarea fiscala trebuie sa cuprinda o gama larga de activitati care sa fie circumscrise indeplinirii functiunilor sale de baza, in vederea punerii in practica a legislatiei fiscale, chiar din momentul adoptarii acesteia.

Organizarea institutionala trebuie sa satisfaca cerinta ca activitatea sa se desfasoare cu minimum de costuri atat pentru administratie, cat si pentru contribuabili.

De  asemenea, trebuie sa se tina seama ca obiectivul final al activitatii administratiei fiscale este acela de a colecta suma corecta a impozitelor in vederea asigurarii veniturilor bugetare.

Realizarea acestor deziderate este posibila numai in conditiile existentei unei administratii fiscale eficiente si active, care sa se bazeze pe proceduri bine stabilite, coerente si cat mai simple, pentru fiecare functie a acesteia.

Literatura de specialitate acorda o atentie deosebita politicilor si legislatiei fiscale punand in discutie o gama variata de aspecte si puncte de vedere, dar trateaza mai putin problemele si provocarile ridicate de administrarea impozitelor si taxelor.

In  vederea asigurarii bunei functionari a mecanismului fiscal si pentru incasarea creantelor fiscale, Agentia Nationala de Administrare Fiscala dispune de structuri atat la nivel central, cat si la nivel teritorial.

Structura operationala este reprezentata de Directiile generale ale finantelor publice judetene in subordinea carora functioneaza structuri municipale, orasenesti si comunale.

Directia generala a finantelor publice a municipiului Bucuresti are in subordinea sa administratiile finantelor publice ale sectoarelor.

Organizarea, competenta teritoriala si atributiile organelor de administrare fiscala  se aproba prin ordin de catre ministrul Finantelor Publice, care urmareste realizarea unui management eficient si coerent al sistemului fiscal.

Ministerul Finantelor Publice urmareste ca Agentia Nationala de Administrare Fiscala sa exercite cu profesionalism si integritate prerogativele stabilite prin lege si sa aplice un tratament echitabil tuturor contribuabililor.

In acceptiunea moderna din practica internationala actuala, Administratia fiscala trebuie sa stabileasca relatii de parteneriat si colaborare cu toti contribuabilii, prin oferirea de servicii de calitate, care sa faciliteze acestora indeplinirea obligatiilor fiscale, in vederea incurajarii cresterii gradului de conformare voluntara.

In aceste conditii, telul oricarei administratii fiscale moderne a devenit realizarea unui grad cat mai mare de conformare fiscala voluntara a contribuabililor.

Astfel, se pune accent pe latura calitativa a activitatii fiscale, pe rolul acesteia de educare a contribuabililor in vederea respectarii legilor fiscale.

Pentru imbunatatirea conformarii fiscale voluntare, administrarea fiscala trebuie sa aiba la baza proceduri unitare bine stabilite, care sa asigure cadrul pentru respectarea drepturilor si obligatiilor ce revin, atat contribuabililor, cat si organelor fiscale.