Lichiditatea bancara. Concept și funcții.

1.1 Conceptul de lichiditate bancara

Unul dintre cele mai importante aspecte ale managementului oricarei banci consta in asigurarea unei lichiditați adecvate. O banca este considerata ca are lichiditate daca are acces imediat, la costuri rezonabile, la fondurile necesare. Aceasta inseamna ca banca fie dispune de sumele respective, fie le poate procura prin imprumuturi sau vanzare de active.

Managementul unei instituții, pe langa planificare si anticipare atenta a schimbarilor in cadrul depozitelor și creditelor, ca și in cadrul profitului, poate controla substanțial propria lichiditate. Managementul poate stabili o politica privind deținerea unui volum mai mare sau mai mic de lichiditați in funcție de necesarul anticipat de fonduri, de aversiunea fața de risc, de factorii de risc, cuplul lichiditate - profitabilitate, etc. Astfel,  o banca poate minimiza lichiditatea prin vanzarea activelor lichide și investirea fondurilor astfel obținute pe termen lung in scopul maximizarii profitului (banca se bazeaza pe faptul ca va obține din imprumuturi lichiditatea necesara acoperirii nevoilor aparute in mod neașteptat). Acest fapt atrage insa un risc crescut, pe de o parte, cel de lipsa de lichiditate intr-un moment crucial pentru banca și, pe de alta parte, riscul ratei dobanzii asociat investițiilor pe termen lung. Invers, banca poate maximiza riscul de lichiditate prin deținerea unei parți importante a activelor lichide, dar profitabilitatea va fi substanțial afectata. De aceea, pentru a derula un bun management al lichiditații, trebuie evaluați toți factorii care influențeaza atat riscul, cat și profitabilitatea bancii.

Poziția monetara a unei banci, ca expresie a lichiditații, reprezinta valoarea la un moment dat a tuturor activelor sale lichide. Managementul poziției monetare a unei banci este una dintre cele mai dificile componente ale managementului bancar, care solicita luarea unor decizii rapide cu consecințe insemnate si de lunga durata asupra profitabilitații bancii.

Pentru a face fața presiunii obligațiilor imediate, banca dispune de activele care formeaza poziția sa monetara. Acestea sunt:

numerarul: este format din monede metalice și bancnote aflate in posesia bancii la caserie și in seifuri;

disponibilul in contul curent al bancii la Banca Centrala și este constituit de societatea bancara in scopul de a avea stocuri de moneda centrala pentru a satisface, in mod curent, cerințele legate de onorarea obligațiilor catre alte banci, precum și resurse pentru formarea rezervei minime obligatorii pe care autoritatea bancara din fiecare țara le instituie;

disponibilul in conturi curente la alte banci: consta in depozitele la vedere pe care banca le deține la banci corespondente;

sumele incasate de la alte banci (FLOAT) [1] sunt sume in transit aflate in sistemul bancar. Prin acestea se face precizarea ca un timp sumele aflate in decontare nu sunt accesibile nici noului beneficiar, nici platitorului, ele aflandu-se la dispoziția bancii. Aceste modalitați de desfașurare a plaților pot fi in favoarea sau in defavoarea unui partener. Dobanda ce poate fi pierduta de un platitor poarta denumirea de "Collection Float", iar cea castigata de un beneficiar, denumirea de "Payment Float". Pe ansamblu, unele banci pot pierde, altele pot caștiga. Poziția Float este semnificativa pentru ca trebuie sa determine care este situația bancii. Marimea float-ului depinde de instrumentele folosite, de modul de prelucrare bancara și de circuitul poștal.

1.2 Rolul și funcțiile lichiditații bancare

Asigurarea lichiditații constituie una dintre preocuparile permanente incluse in managementul global al unei instituții financiar-bancare. Obligativitatea menținerii unei lichiditați corespunzatoare rezida din importanța satisfacerii necesitaților de finanțare neașteptate la costuri acceptabile ca urmare a solicitarilor clienților de a efectua plați ce conduc la ieșiri de fonduri in afara sistemului instituției financiar-bancare respective.

Deținerea banilor in momentul in care banca are nevoie de aceștia reprezinta 'posibilitatea bancii de a-și acoperi toate obligațiile la termenele scadente'[2]. La baza definiției se afla principalele funcții ale bancii:

• Asigurarea desfașurarii in condiții normale a activitații bancare prin 'reasigurarea' clienților bancii privind suficiența fondurilor disponibile. Lipsa lichiditații suficiente, chiar și pe o perioada extrem de scurta, odata cunoscuta de opinia publica poate conduce la colapsul unei instituții financiar-bancare relativ solide in condiții normale de activitate;
• Asigurarea abilitații de indeplinire a angajamentelor asumate de banca, indiferent de modul in care sunt returnate bancii activele plasate pe baza surselor atrase de la clientela;
• Evitarea 'lichidarii' forțate a anumitor active cu un grad ridicat de lichiditate, ca urmare a necesitaților de asigurare de fonduri pe termen foarte scurt. In general, aceste operațiuni la care instituțiile financiar-bancare pot recurge, in cazuri speciale, sunt generatoare de pierderi ale valorii activelor vandute;
• Asigurarea independenței instituției fața de fondurile volatile la rate de dobanda ridicate pe care piața interbancara le-ar percepe in cazul apariției unor sincope in asigurarea lichiditații bancii. In acest sens este necesara consolidarea fondurilor atrase de la clienții nebancari si diversificarea structurii maturitații resurselor in funcție de scadențele plasamentelor;
• Evitarea utilizarii fondurilor oferite de catre creditorii de ultima instanța precum banca centrala. Accesarea acestor credite conduce inevitabil la deteriorarea imaginii publice a instituției, cu efecte negative asupra activitații de ansamblu a bancii respective.

Intr-o alta abordare[3], funcțiile lichiditații sunt prezentate astfel: asigurarea creditorilor asupra capacitații bancii de a-și onora obligațiile asumate, evitarea pierderilor rezultate din operațiuni forțate pe piața, evitarea vanzarii forțate de active, evitarea recurgerii forțate la refinanțare de la Banca Centrala.

Prin natura lor, bancile, in calitate de intermediari ai fondurilor temporar disponibile, acumuleaza aceste resurse pe termene de maturitate diferite și le contopesc in plasamente cu o structura proprie strategiei fiecarei instituții financiar-bancare. In același timp, bancile trebuie sa fie capabile sa satisfaca integral și la termenele convenite angajamentele asumate fața de clienții proprii. Intrarile și ieșirile de fonduri ce afecteaza sistemul fiecarei banci nu vor respecta neaparat prognozele și previziunile fiecarei instituții, putand conduce la diferite variații cu o amplitudine incerta in prezent. Prin urmare, fiecare banca se va putea confrunta cu perioade in care inregistreaza deficit de lichiditate curenta, ceea ce poate fi controlat prin intermediul propriilor politici de asigurare a fondurilor necesare și de management al riscului de lichiditate ce reprezinta elemente principale in cadrul strategiei de afaceri a fiecarei instituții.

Lichiditatea este necesara bancilor pentru compensarea fluctuațiilor previzionate si neașteptate inregistrate in cadrul cash-flowului. Aceasta reprezinta abilitatea instituției in asigurarea unei desfașurari normale a activitații, atat in condițiile reducerii depozitelor sau ieșirilor de resurse din sistem, cat si in cazul majorarii portofoliului de credite prin alocarea suplimentara de fonduri. Potențialul asigurarii lichiditații poate fi cuantificat prin abilitatea unei banci de asigurare de fonduri, fie prin majorarea resurselor atrase, fie prin convertirea in lichiditate a activelor, in timp foarte scurt și la costuri rezonbile.

Prețul asigurarii lichiditații pe care o instituție financiar-bancara il asuma este dependent de condițiile de piața și de nivelul de risc al ratei dobanzii și de credit inglobate de activitatea bancii respective. Menținerea unor niveluri extreme ale lichiditații vor conduce fie la costuri superioare și inregistrarea unei profitabilitați scazute, fie poate determina intreruperea abrupta a activitații instituției.

Prin urmare, in cadrul managementului riscului de lichiditate va trebui acordata o atenție deosebita urmatoarelor elemente principale:

• Cunoașterea structurii maturitații fondurilor atrase asigura un nivel superior al calitații prognozelor privind fluxurile nete de fonduri;
• Managementul riscului de lichiditate este un proces complex datorita interconexiunilor cu alte riscuri aferente activitații bancare;
• Volatilitatea fondurilor atrase este dependenta, printre eltele, și de structura clienților instituției, cunoașterea particularitaților comportamentale ale acestora putand constitui un atu al managementului lichiditații;
• Diversificarea surselor de fonduri și a maturitații acestora poate conduce atat la evitarea dependenței de anumiți clienți, cat și la diminuare riscului de pierderi de resurse importante in termen scurt.

"Problematica lichiditații bancare se detașeaza și se impune ca una de previziune, de

asigurare in viitor, pe fiecare perioada data, a echilibrului activ = pasiv."[4]

1.3 Lichiditatea efectiva

In scopul determinarii lichiditatii efective, activele, angajamentele primite de institutia de credit, evidentiate in afara bilantului, inclusiv cele aferente operatiunilor de schimb la vedere si sumele de primit aferente instrumentelor financiare derivate se repartizeaza pe benzile de scadenta, in functie de durata ramasa de scurs, cu respectarea dispozitiilor care urmeaza:

Activele cu scadenta la vedere, cum sunt: casa si alte valori, contul curent la Banca Nationala a Romaniei, depozitele la vedere la Banca Nationala a Romaniei, conturile de corespondent la institutii de credit, depozitele la vedere la institutii de credit, credite de pe o zi pe alta acordate institutiilor de credit, valori primite in pensiune de pe o zi pe alta de la institutiile de credit, credite de pe o zi pe alta acordate institutiilor financiare, valori primite in pensiune de pe o zi pe alta de la clientela, soldurile debitoare ale conturilor societatilor de bursa, alte sume de incasat privind operatiunile cu titluri si activele reprezentand depozite la termen ale institutiilor de credit la Banca Nationala a Romaniei, vor fi inscrise pe prima banda de scadenta la valoarea contabila diminuata, dupa caz, cu ajustarile pentru depreciere constituite.

Alte active cu scadenta la vedere, cum sunt conturile curente debitoare ale clientelei reprezentand descoperiri de cont neautorizate si creantele atasate aferente, vor fi inscrise pe prima banda de scadenta la o valoare ajustata determinata prin aplicarea la valoarea contabila diminuata cu ajustarile pentru depreciere constituite a coeficientului de ajustare (1-k).

Creantele atasate aferente activelor mentionate vor fi inscrise pe prima banda de scadenta la valoarea contabila diminuata, dupa caz, cu ajustarile pentru depreciere constituite.

Titlurile cu venit variabil inscrise la cota unei burse de valori din tari din categoria A sau din Romania, inregistrate la titluri de tranzactie sau la titluri de plasament, vor fi inscrise pe prima banda de scadenta la o valoare ajustata reprezentand 50% din valoarea contabila diminuata, dupa caz, cu ajustarile pentru depreciere constituite.

Titlurile cu venit fix cu scadenta initiala de pana la un an inclusiv, emise sau garantate de organele administratiei centrale din tari din categoria A, inscrise la cota unei burse de valori din tari din categoria A sau din Romania, si titlurile cu venit fix cu scadenta initiala de pana la un an inclusiv, negociabile, emise ori garantate de organele administratiei centrale din Romania, inregistrate la titluri de tranzactie, titluri de plasament sau titluri de investitie, vor fi inscrise pe prima banda de scadenta la o valoare ajustata reprezentand 95% din valoarea contabila diminuata, dupa caz, cu ajustarile pentru depreciere constituite.

Titlurile cu venit fix, altele decat cele mentionate, inscrise la cota unei burse de valori din tari din categoria A sau din Romania, inregistrate la titluri de tranzactie, titluri de plasament sau titluri de investitie, vor fi inscrise pe prima banda de scadenta la o valoare ajustata reprezentand 60% din valoarea contabila diminuata, dupa caz, cu ajustarile pentru depreciere constituite.

Creantele atasate aferente titlurilor cu venit fix mentionate vor fi inscrise pe prima banda de scadenta la o valoare ajustata obtinuta prin aplicarea la valoarea contabila diminuata, dupa caz, cu ajustarile pentru depreciere constituite a coeficientilor prevazuti la alineatele respective.

Titlurile vor fi luate in calcul in conditiile in care acestea nu sunt afectate garantarii unor imprumuturi primite de institutia de credit sau nu fac obiectul unor operatiuni de dare in pensiune.

Creditele aferente clientelei din afara sectorului institutiilor de credit, pentru care cel putin o suma inregistreaza o intarziere la plata de maximum 30 de zile, inclusiv, de la data scadentei, vor fi inscrise pe prima banda de scadenta la o valoare ajustata obtinuta prin aplicarea la valoarea contabila diminuata cu ajustarile pentru depreciere constituite a coeficientului de ajustare (1-k).

Coeficientul k se va determina prin raportarea soldului creditelor aferente clientelei din afara sectorului institutiilor de credit, pentru care cel putin o suma inregistreaza o intarziere la plata de peste 31 de zile, inclusiv, de la data scadentei, la total credite acordate clientelei din afara sectorului institutiilor de credit, existente in sold la sfarsitul lunii pentru care se intocmeste raportarea.

Creantele atasate aferente creditelor mentionate vor fi inscrise pe prima banda de scadenta la o valoare ajustata obtinuta prin aplicarea la valoarea contabila diminuata, dupa caz, cu ajustarile pentru depreciere constituite a coeficientului de ajustare (1-k).

Creditele si plasamentele aferente clientelei din sectorul institutiilor de credit, pentru care cel putin o suma inregistreaza o intarziere la plata de maximum 7 zile, inclusiv, de la data scadentei, vor fi inscrise pe prima banda de scadenta la o valoare ajustata obtinuta prin aplicarea la valoarea contabila diminuata cu ajustarile pentru depreciere constituite a coeficientului de ajustare (1-k).

Coeficientul k se va determina prin raportarea soldului creditelor si plasamentelor aferente clientelei din sectorul institutiilor de credit, pentru care cel putin o suma inregistreaza o intarziere la plata de peste 8 zile, inclusiv, de la data scadentei, la total credite si plasamente aferente clientelei din sectorul institutiilor de credit, existente in sold la sfarsitul lunii pentru care se intocmeste raportarea.

Creantele atasate aferente creditelor si plasamentelor mentionate la mai sus vor fi inscrise pe prima banda de scadenta la o valoare ajustata, obtinuta prin aplicarea la valoarea contabila diminuata, dupa caz,cu ajustarile pentru depreciere constituite a coeficientului de ajustare (1-k).

Categoriile de active incluse in calculul lichiditatii efective, cu exceptia celor mentionate anterior, vor fi repartizate pe benzile de scadenta in functie de durata ramasa de scurs, la valoarea contabila diminuata, dupa caz, cu ajustarile pentru depreciere constituite, daca prezentul regulament nu specifica altfel.

Angajamentele de garantie mentionate mai sus, executabile la vedere sau pentru care se prevede un termen de valabilitate, vor fi inscrise pe prima banda de scadenta la o valoare ajustata obtinuta prin aplicarea la valoarea contabila a coeficientului k.

Coeficientul k se determina prin raportarea soldului mediu al angajamentelor de garantie irevocabile si neconditionate primite, a caror executare a fost solicitata de institutia de credit in perioada de 6 luni anterioare lunii pentru care se intocmeste raportarea, si incasate in termen de 30 de zile de la data la care executarea a fost solicitata, la soldul mediu al angajamentelor de garantie irevocabile si neconditionate primite, calculat pentru o perioada de 6 luni anterioare lunii pentru care se intocmeste raportarea.

Angajamentele primite, evidentiate in afara bilantului, vor fi repartizate pe benzile de scadenta in functie de durata ramasa de scurs si vor fi evidentiate astfel:

a) angajamentele de finantare primite si angajamentele privind titlurile de primit, precum si cele aferente operatiunilor de schimb la vedere, la valoarea contabila;

b) angajamentele de garantie irevocabile si neconditionate, de natura cautiunilor, avalurilor si a altor garantii primite de la institutii de credit, pentru care sunt stabilite termene de executare certe, la o valoare ajustata obtinuta prin aplicarea la valoarea contabila aferenta fiecarei benzi de scadenta a coeficientului k.

Pentru angajamentele de finantare primite se vor reflecta si graficele de rambursare aferente datoriilor ce ar rezulta in urma transformarii angajamentelor de finantare primite in elemente bilantiere, prin repartizarea ratelor de rambursat aferente datoriilor potentiale pe benzile de scadenta corespunzatoare lichiditatii necesare, stabilite in conformitate cu prevederile contractuale. In cazul in care angajamentele contractuale incheiate nu prevad graficele de rambursare aferente datoriilor ce ar rezulta din angajamentele de finantare primite, rambursarea acestora se va inregistra prin evidentierea intregii sume, pe ultima banda de scadenta aferenta lichiditatii necesare.

1.4 Lichiditatea necesara

In scopul determinarii lichiditatii necesare, datoriile, angajamentele date de institutia de credit evidentiate in afara bilantului, inclusiv cele aferente operatiunilor de schimb la vedere si sumele de platit aferente instrumentelor financiare derivate se repartizeaza pe benzile de scadenta, in functie de durata ramasa de scurs, cu respectarea dispozitiilor care urmeaza.

Datoriile cu scadenta la vedere, cum sunt: imprumuturi de refinantare de la Banca Nationala a Romaniei, conturile de corespondent ale institutiilor de credit, depozitele la vedere ale institutiilor de credit, imprumuturi de pe o zi pe alta primite de la institutii de credit, valori date in pensiune de pe o zi pe alta institutiilor de credit, imprumuturi de pe o zi pe alta de la institutiile financiare, valori date in pensiune de pe o zi pe alta clientelei, conturile curente creditoare ale clientelei, conturile de decontare privind operatiunile cu titluri[7] vor fi inscrise pe prima banda de scadenta la valoarea contabila.

Depozitele la vedere ale clientelei vor fi inscrise pe prima banda de scadenta la o valoare ajustata, reprezentand 40% din valoarea contabila.

Datoriile atasate aferente obligatiilor bilantiere mentionate vor fi inscrise pe prima banda de scadenta, la valoarea contabila.

Datoriile reprezentand depozite la termen vor fi repartizate pe benzile de scadenta in functie de durata ramasa de scurs, la o valoare ajustata, determinata prin aplicarea in mod corespunzator a metodologiei prevazute, numai daca valoarea obtinuta din calcul este pozitiva.

Valoarea ajustata se determina prin deducerea din soldul curent aferent fiecarei categorii de datorii, existent la finele lunii pentru care se intocmeste raportarea, a soldului mediu aferent acestor categorii, calculat pentru o perioada de 6 luni anterioare lunii pentru care se intocmeste raportarea.

Soldul mediu mentionat va fi calculat pe baza mediei aritmetice simple a soldurilor lunare aferente fiecarei categorii de datorii inregistrate in ultima zi a fiecarei luni.

In cazul in care valoarea ajustata obtinuta din calcul este nula sau negativa, datoriile cu scadenta la termen nu vor fi luate in calcul la determinarea lichiditatii necesare.

Datoriile atasate aferente datoriilor vor fi inscrise pe benzile de scadenta in functie de durata ramasa de scurs, la valoarea contabila.

Institutiile de credit care in perioada de aplicare anterioara datei de raportare a indicatorului de lichiditate inregistreaza deficit de rezerve sau care in luna anterioara datei pentru care se intocmeste raportarea inregistreaza niveluri ale indicatorului de adecvare a capitalului sub limitele minime prevazute de reglementarile Bancii Nationale a Romaniei vor inregistra categoriile de datorii, la valoarea contabila.

Categoriile de datorii, altele decat cele mentionate mai sus, vor fi repartizate pe benzile de scadenta in functie de durata ramasa de scurs, la valoarea contabila.

La determinarea lichiditatii necesare, pentru angajamentele date, evidentiate in afara bilantului, nu va fi luata in calcul partea garantata cu depozite colaterale.

Angajamentele de garantie executabile la vedere sau pentru care se prevede un termen de valabilitate vor fi inscrise pe prima banda de scadenta, la o valoare ajustata obtinuta prin aplicarea la valoarea contabila a coeficientului k.

Coeficientul k se va determina prin raportarea soldului mediu al angajamentelor de garantie irevocabile si neconditionate date, a caror executare a fost solicitata institutiei de credit in perioada de 6 luni anterioare lunii pentru care se intocmeste raportarea, la soldul mediu al angajamentelor de garantie irevocabile si neconditionate date, calculat pentru o perioada de 6 luni anterioare lunii pentru care se intocmeste raportarea.

Soldul mediu al angajamentelor de garantie irevocabile si neconditionate date, a caror executare a fost solicitata bancii in perioada de 6 luni anterioare lunii pentru care se intocmeste raportarea, se determina pe baza mediei aritmetice simple a soldurilor lunare inregistrate in ultima zi a fiecarei luni.

Soldul mediu al angajamentelor de garantie irevocabile si neconditionate date, calculat pentru o perioada de 6 luni anterioare lunii pentru care se intocmeste raportarea, se determina pe baza mediei aritmetice simple a soldurilor lunare inregistrate in ultima zi a fiecarei luni.