Leul si moneda unica euro

Leul si moneda unica euro

Introducerea monedei euro pe piata Uniunii Europene a fost la momentul respectiv un succes politic si economic. Daca pentru cetateanul Uniunii Europene a existat o perioada de acomodare cu noua moneda, pentru cei din afara Uniunii trecerea a fost mult mai brusca, dar si mai limitata. Aceasta in sensul ca, practic, operarea cu moneda euro o faceau doar agentii economici, care aveau activitati de import-export cu Uniunea Europeana si institutiile implicate.

Trebuie precizat ca, din punct de vedere al operarii traditionale cu valuta, Romania prezenta o situatie interesanta si anume faptul ca majoritatea populatiei din Ardeal (inclusiv agentii economici) preferau marca germana, iar restul tarii dolarul american.

In acest context, agentii economici (odata cu trecerea la moneda euro) au fost obligati sa faca platile catre partenerii din Uniunea Europeana in aceasta moneda. Adaptarea s-a facut "din mers", deoarece contractele anterioare introducerii monedei euro erau semnate in marci germane si, normal, trebuiau echivalate in euro.

Primele care s-au adaptat au fost institutiile bancare care au si facut initierea agentilor economici cu utilizarea noii monede. Problema cea mai stringenta era generata de influentele pozitive sau negative pe care firmele romanesti le-ar fi suportat din operarea cu aceasta moneda unica.

La inceput, firmele romanesti care si-au transferat conturile din dolari in euro au pierdut in urma evaluarii dolarului fata de euro, situatia devenind fluctuanta mai multa vreme, pana la Razboiul din Irak. Daca spre exemplu o firma din Romania realiza un produs care se exporta pe una din aceste piete (ex. euro), dar includea si componente de pe piata USD, iar activitatea firmei se derula intr-operioada in care, pe langa devalorizarea leului in raport cu euro si USD, aveau loc miscari defavorabile euro in raport cu USD, este clar ca aceasta firma  avea de suferit.

In acest moment, situatia s-a inversat, dolarul fiind cotat mai slab in raport cu euro. In ceea ce priveste moneda nationala, fluctuatia cursului acesteia in raport cu dolarul si euro, precum si accentuarea devalorizarii ei in raport cu moneda unica din momentul in care aceasta a devenit moneda de referinta, a provocat perturbari in activitatea de import, in special, contul curent al balantei de plati inregistrand un deficit de 1395 milioane euro, in 2003.

Trecerea la moneda de referinta euro, pe fondul deteriorarii monedei americane a dus pe piata romaneasca la reducerea puterii de cumparare, piata cea mai atinsa de scumpiri fiind piata imobiliara, preturile imobilelor transformandu-se peste noapte din dolari in euro.

Un lucru este cert, si anume acela ca trebuie  grabita integrarea in Uniunea Europeana pentru a putea scapa de cosmarul continuei raportari la terte monede si a pierde, nu de putine ori, din lipsa de previziune sau de informare. Aderarea la Uniunea Europeana ar conduce la introducerea monedei euro, iar intreprinzatorul roman ar avea o relativa stabilitate monetara. Un element important este atitudinea vis-à-vis de aceasta moneda si Uniunea Europeana. Nu putine sunt vocile care spun ca Romania nu este sustinuta suficient de catre Uniune sau tarile membre pentru a grabi aderarea, sau ca nu ne este recunoscut ceea ce am realizat pe acest drum.

Una dintre reguli este ca euro, nu se introduce automat, chiar daca in 2007 vom fi membri ai Uniunii Europene, ci numai dupa indeplinirea unor criterii de convergenta.

Dar, pana sa ajungem la utilizarea euro pe teritoriul nostru, trebuie mai intai sa aderam la Uniunea Europeana, iar acest lucru ar trebui sa fie prioritar.

Apropierea Romaniei de Uniunea Europeana, a facut ca locul primordial al dolarului sa fie luat de moneda europeana, euro. Banca Nationala a Romaniei a trecut astfel de la o politica de curs de schimb centrata pe dolar la o politica in care o pondere in crestere revine monedei europene.

Inca din anul 2000, calculele interne erau facute pentru un cos cu proportii egale pentru euro si dolar, in 2001 ponderea euro a crescut la 60%, iar in 2003 acest cos valutar a fost facut public.[1]

In perioada devalorizarilor succesive, cand leul si-a pierdut foarte mult din putere, Banca Nationala a avut o situatie ingrata. Slabirea leului nu putea fi stopata prin parghii monetare atat timp cat economia romaneasca se dolariza. Singura posibilitate era reinstaurarea unor restrictii referitoare la detinerea dolarilor, ceea ce intra in contradictie cu regulile unei economii de piata si nu era dezirabila.

Cu toate acestea, Banca Nationala a reusit sa gestioneze problemele din acea perioada, acceptand puterea in crestere pe piata a dolarului, intervenind doar atunci cand devalorizarea leului era prea abrupta intr-o perioada, si afirmand de fiecare data ca o banca nationala nu poate sustine o moneda care nu este sustinuta de propria economie.

In acest context, economia romaneasca a cunoscut o mare deschidere spre exterior, procesul fiind facilitat si de regimul valutar promovat de Banca Nationala, ilustrata in graficul urmator.

Figura nr. 12  Structura comertului exterior pe valute

EXPORT   IMPORT

Sursa: Mugur Isarescu, "14 ani de evolutii monetare", Simpozionul Bancii Nationale a

Romaniei, noiembrie 2003.

Gradul de deschidere este calculat pe baza datelor Institutului National de Statistica, referitoare la cresterea ponderii exportului si importului in totalul Produsului Intern Brut al Romaniei:

Figura nr. 13 Gradul de deschidere a economiei romanesti

Sursa: Mugur Isarescu, ''14 ani de evolutii monetare'', Simpozionul Bancii Nationale a

Romaniei, noiembrie 2003.

Chiar daca uneori actorii vietii economice au contestat masurile prudentiale suplimentare adoptate de Banca Nationala a Romaniei, aceste masuri au luat in calcul pe langa schimbarile puternice ale paritatilor dintre principalele monede (euro - dolar), si riscul valutar, care poate fi costisitor atat pentru debitori cat si pentru creditori.

In sustinerea monedei nationale, cat si ca un prim pas spre aderarea la euro, trecerea la leul greu influenteaza direct, conform autoritatilor monetare, stabilitatea monedei nationale.

Denominarea este absolut necesara din doua puncte de vedere. Pe de o parte pentru ca, conform politicii monetare orice moneda care se respecta are subdiviziuni, la noi acestea neexistand inaintea denominarii. Iar pe de alta parte, intarirea leului trebuia facuta demult, imediat dupa revolutie, dupa cum au propus mai multi economisti printre care si Anghel Rugina.

Taierea zerourilor demonstreaza clar ca prioritatea Romaniei este diminuarea inflatiei, moneda nationala fiind readusa la o valoare cu semnificatie economica. In ceea ce priveste aderarea la moneda unica europeana, mai intai trebuie sa ne preocupe intarirea economiei nationale si castigarea unui loc in competitia internationala pe anumite domenii si abia apoi sa ne punem problema aderarii la euro.

Figura nr. 14 Evolutia cursului valutar al leului fata de USD si EUR*  -

valori medii anuale

    *ECU pana la 31 decembrie 1998

Sursa: www.bnr.ro