Istoricul monedei

Istoricul monedei

Evolutia istorica a monedei poate fi grupata in trei mari etape:

de la economia de troc la moneda abstracta

de la moneda abstracta la moneda concreta sau materiala (cu valoare intrinseca)

de la moneda materiala la moneda dematerializata sau simbolica (fara valoare intrinseca)

a) de la economia de troc la moneda abstracta

Moneda apare de timpuriu in istoria societatii umane, fiind prezenta in tranzactii sub forma unor marfuri obisnuite si variate.

Exteriorizarea valorii se realiza odata cu schimbul, prin raportarea marfurilor la o marfa care indeplinea rolul de moneda.

Acest etalon de valori nu putea fi decat o moneda abstracta, o moneda care nu da loc la o reprezentare concreta.

In Egipt, Grecia si Roma in antichitate s-a folosit ca etalon de valori "capul de vita"

b) de la moneda abstracta la moneda concreta sau materiala (cu valoare intrinseca)

Moneda materiala era reprezentata de un anumit bun care a inlaturat trocul si care intervenea efectiv in schimbul de marfuri.

Masurarea valorii marfurilor obisnuite va fi posibila prin stabilirea unui bun in calitate de etalon monetar. Bunul moneda etalon trebuie sa fie durabil, pentru a conserva puterea de cumparare. Era necesar, de asemenea, sa fie divizibil, pentru a permite efectuarea platilor si sa prezinte valoare proprie, intrinseca, suficient de mare si stabila.

Moneda materiala a trecut prin doua faze:

moneda marfa - este vorba de o marfa aleasa printre multe altele avand calitati fundamentale efectuarii schimbului (se detaseaza usor, are o anumita valoare de intrebuintare, este divizibila, da incredere la toata lumea, si care se conserva pe un timp indelungat). De exemplu: sclavi, tutun, ceai, tesaturi etc.

moneda metalica - bunurile folosite anterior au fost rapid inlocuite initial cu metalele si aliajele comune (cupru, bronz, fier) apoi cu metale pretioase (aur si argint). Initial, metalele pretioase circulau sub forma de lingouri, apoi sub forma de moneda de aur sau argint emisa de puterea politica.

Primele monede din metal pretios ar putea fi socotite cele din China (sec. XI i. Hr.) aparute sub forma unor piese de bronz ce prezentau diverse inscriptii si denumiri pitoresti. Mai tarziu, in secolul al III-lea i.H. chinezii au inventat piese de bronz rotunde cu o gaura patrulaterala in centru.  Herodot (484-420 i.Hr.) sustine ca in Europa, primele monede metalice ar fi aparut in statul elen Lydia (a doua jumatate a sec. al VII-lea i.Hr.). Spre deosebire de emitetii monedei chineze, lydienii au procedat la stampilarea pieselor de dimensiuni si valori variabile sau identice. Regele lydian Gyg (687-650 i.Hr.) este considerat in istoriografia economica drept inventator al monedei propriuzise, deoarece din timpul domniei sale dateaza cele mai vechi piese, batute in electrum - aliaj din aur si argint.

In Lydia, prin tehnologia separarii aurului de argint s-au pus bazele primului sistem bimetalist din istorie.

Pe teritoriul Romaniei primele monede autohtone cunoscute au fost drahmele de argint batute la Histria in sec. X-IV i.Hr. Geto-dacii au emis, incepand din jurul anilor 300 i.Hr. monede proprii, initial imitatii dupa modelele greco-macedonene, apoi cu simboluri locale originale.

In lumea tracilor existau si mesteri specializati - dovada fiind atelierele metalurgice de la Pecica (judetul Arad), sarata Monteoru (judetul Buzau), unde se folosea tipare pentru turnarea pieselor. In depozitul de bronzuri de la Drajna de Jos (judetul Prahova), sabii si seceri, recuperate integral sau fragmentar, nu prezinta urme de utilizare. Ele au fost considerate de specialisri drept "lingouri" pentru facilitarea schimbului de bunuri materiale.

Din Hallstatt-ul mijlociu (850-650 i.Hr.), in aria culturii Basarabi s-au descoperit primele tezaure certe de obiecte-bani din aur. Piesele au aceeasi marime si au forma inelelor si verigilor. Tot acum se integreaza istoric "cea dintai exploatare negustoreasca" graca pe litoralul apusean al Marii Negre. Cea mai cunoscuta colonie greceasca - Histria- a fost intemeiata in anul 657 i.Hr. Histria este prima colonie greceasca ce emite moneda proprie - drahma de argint (sec. V i.Hr.). S-au descoperit cateva sute de piese pe un spatiu geografic considerabil - Valea Oltului - Carpatii Rasariteni - Valea Nistrului. Histria a emis si moneda de bronz, descoperita in depozitul de la Fedesti (judetul Vaslui).

Dezvoltarea schimbului a solicitat perfectionarea sistemului monetar. Histrienii au introdus in circulatie noi piese divizionare din argint (oboli si hemioboli), necesare tranzactiilor marunte.

Circulatia drahmelor, a obolilor si hemiobolilor din argint, a pieselor din bronz emise de Histria a conturat primul sistem monetar pe teritoriul Romaniei.

Triburile geto-dace au emis moneda proprie in cursul secolului al III-lea i.Hr. emisiunea dacica a continuat sporadic pana in ultimele decenii ale secolului I i.Hr. Monetariile locale au imitat tetradrahmele macedonene. In prima faza, a secolului al III-lea, continutul de argint si calitatea metalului sunt apropiate modelului. Apoi, piesele locale incep sa aiba valoare proprie scazuta, bronzul si chiar fierul vor predomina in aliaj.

In perioada de maxima dezvoltare a civilizatiei de tip Laténe in statul dac, au incetat emisiunile monetare proprii. Totodata, se constata arheologic mari cantitati de denari romani republicani de argint. Deco-getii utilizeaza frecvent moneda romana, insa, conform descoperirilor arheologice din judetul Timis, unde s-au gasit tipare monetare de bronz, se pare ca pe langa denarii autentici, batuti in atelierele Imperiului, circulau si piese false, batute in ateliere autohtone.

Se poate considera ca moneda a constituit la inceput o a treia marfa intervenita in actul de schimb, care datorita calitatilor sale a fost adoptata ca principal mijloc de intermediere a tranzactiilor.

c) de la moneda materiala la moneda dematerializata sau simbolica (fara valoare intrinseca)

Incepand din sec. al XVII-lea se trece de la o moneda cu valoare deplina la o moneda fara valoare intrinseca sau pur simbolica fixata si garantata de stat.

Cu secole in urma, anumite servicii financiare erau furnizate de aurari. Acestia ofereau clientilor incaperi sigure pentru depozitarea obiectelor de valoare (mai ales bihuterii) si a monedelor de aur sau argint. Initial, chitantele erau eliberate in numele depozitarului, dar, in timp, acesteau au inceput sa fie platibile celui care le detinea. Acesta a fost inceputul unui lung proces istoric care a condus, in final, la aparitia bancnotelor (bani de hartie). Clientii au gasit aceste chitante foarte utile, avand posibilitatea utilizarii lor ca mijloc de plata, fara a fi nevoie sa fie returnate la emitent. Chitantele nu aveau o valoare a lor, intrinseca, dar erau un simbol al metalului pretios detinut de aurar in custodie.

Chitantele aurarilor prefigurau viitoarele bancnote. Pe masura ce poulatia s-a obisnuit cu acest sistem, a devenit posibil pentru acesti primi bancheri sa emita mai multe bancnote decat valoarea metalelor pretioase pe care le detineau efectiv. Astfel, treptat, au aparut primele banci care au inceput sa acorde credite pentru care percepeau dobanda. Odata cu extinderea rolului bancilor, au fost create premisele utilizarii "monedei scripturale" sau a "banilor de cont" (disponibilitati banesti aflate in conturi bancare si care pot fi transferate intre conturile diferitelor persoane fizice si juridice).

In aceasta etapa distingem urmatoarele forme ale monedei: biletul de banca, hartia moneda, moneda fiduciara, bani de cont (moneda scripturala, moneda electronica).

Biletul de banca apare pentru prima data in Suedia in sec XVII. Este un titlu de creanta, avand caracteristicile unui titlu de credit (efect de comert).

Hartia moneda apare in momentul in care biletul de banca are un curs fortat (nu mai este convertibil in aur).

Moneda fiduciara este o moneda cu valoare proprie inferioara valorii nominale fiind confectionata din metale obisnuite.

Banii de cont reprezinta disponibilitatile aflate in conturile bancare si care circula intre aceste conturi prin operatii de virament sau transfer intre conturi (cecul si viramentul).

Moneda electronica se diferentiaza de celelalte forme ale monedei cel putin prin doua aspecte:

nu are curs legal in sensul ca poate fi refuzata la plata;

nu este reutilizabila, asa cum este biletul de banca si hartia moneda care sunt folosite la mai multe tranzactii in cadrul circulatiei monetare.

Diferenta fata de moneda scripturala consta in faptul ca, in cazul monedei electronice, puterea de cumparare este data de simpla posesie a cartii de credit, care este de fapt, proba creantei purtatorului respectiv.