Fuziuni si achizitii bancare

Fuziuni si achizitii bancare

Principalele elemente conceptuale privind fuziuniile si achizitiile

" A creste pentru a cuceri piata. " slogan folosit pentru a desemna strategiile marilor companii care urmaresc expansiunea si inregistrarea unei dimensiuni maru;

"Cresterea poate fi de doua feluri: interna si externa.[1]

Cresterea interna inseamna sporirea capacitatilor unei firme " prin ea insasi", adica prin autofinantare, pe baza profitului propriu nedistribuit si reinvestit.

Cresterea externa, de concentare a capitalului, se poate infaptui pe mai multe cai: fuziuni si achizitii

Fuziunea este o tehnica de concentrare prin care doua sau mai multe firme, indiferent de tara de origine, se regrupeaza intr-una singura. Din punct de vedere juridic, vechile firme dispar, fiind inlocuitede o noua institutie

Absorbtia reprezinta o tehnica de achizitie prin care o firma cumpara integral a alta firma. Societatea absorbita dispare ca si firma de sine statatoare.

Elemente conceptuale privind fuziunile si achizitiile in sistemul bancar;

Tarile Uniunii Europene au o experienta proprie in ceea ce priveste ritmul si istoria restructurarii sistemelor bancare. recentelor evolutii. La sfarsitul anilor '80 si inceputul anilor '90 procesul de restructurare si concentrare bancara a avut loc in tari mici ale Uniunii Europene, cum arfi: Danemarca si Olanda. Acest proces a condus la crearea unor largi institutii nationale pregatite pentru competitie in cadrul unei piete unice, sau ca o parte regionala a acesteia.La inceputul anilor '90, in plina criza a sistemului bancar scandinav, fuziunile siachizitiile au creat mari institutii in Suedia si Finlanda. Bancile din Marea Britanie au cunoscut un ciclu de fuziuni si achizitii la sfarsitul anilor '80 si inceputul anilor '90. In Spania un proces

similar a avut loc la inceputul anilor '90, implicand in special bancile de economii. In aceeasi perioada mai multe tari au intreprins eforturi pentru privatizarea unora din marilebanci proprietate publica, prin atragerea investitorilor privati.

Motivatia fuziunilor si achizitiilor

1.Scaderea costurilor si obtinerea unei eficiente realizata prin scaderea costului mediu pe unitate

. Dezvoltarea brandului (numelui comercial) pe baza unor economii la scala. Marimea poate permite recunoasterea mai eficienta a brandului la un cost mai scazut. Aceasta este un tip special de economie de scala avand in vedere faptul ca brandul reprezinta o potentiala sursa de avantaj competitiv pentru viitor, cand consumatorii de servicii financiare vor putea gasi pe internet o larga oferta, cu ajutorul noilor "integratori".

3. Venituri bazate pe economii de scala. Marimea bancii si a capitalurilor proprii vor permite acordarea unor credite mari si subscrierea unor titluri de valoare cu un impact pozitiv asupra cererii pentru astfel de titluri. In contextul Euro si al integrarii pietelor de capital marimea va reprezenta o sursa de competitivitate si avantaj

4. Siguranta neta bazata pe economii la scala. O banca devine foarte mare "too big too fail" sau "prea mare pentru a fi falimentata" de catre autoritati. Aceasta furnizeaza un avantaj competitiv in conditiile unui cost scazut pentru un anumit nivel al capitalului si riscului, cat si pozitii largi acceptate de parteneri.

5. X-Efficiency- un volum dat al iesirilor cand o firma nu opereaza la pragul de rentabilitate sub care exploatarea genereaza pierderi. Aceasta sursa de eficienta este citata ca prima motivatie pentru fuziunile interne, cand doua banci fuzioneaza pentru a-si coordona mai usor reducerea marimii retelei de sucursale formata dupa fuziunea entitatilor. Trecand in revista 120 de studii din 21 de tari, Berger si Humprey (1997) arata ca ineficienta (operarea la costuri prea mari, de catre marile banci) se regaseste in 20%-30% din cazuri ,si ca operarea in conditii de eficienta este mai generalizata comparativ cu economiile de scala. Allen si Rai (1996) bancile europene a avut loc o reducere semnificativa a ineficientei (cu peste 25%). Vander Vennett (2002) a analizat cazul a 2.375 banci europene in perioada 1995-1996 si a ajuns la concluzia ca X-Efficiency este cheia determinanta a profitabilitatii si ca bancile universale inregistreaza atat o eficienta cat si un profit mai mare

6. Maximizarea profiturilor actionarilor. Daca fuziunile conduc la o crestere a economiilor de scara si imbunatatesc raportul cost - profit, intreg domeniul ar trebui sa devina mai eficient si sa creeze valoare; de pe urma acestui lucru vor beneficia actionarii. Totusi, consolidarea conduce la crestere a gradului de concentrare, care ar putea avea drept rezultat castigarea unui cote de piata semnificativa si, iar rezultatul final ar fi preturi mai mari. In timp ce actionarii castiga de pe urma acetsor tranzactii, consumatorii finali vor plati mai mult pentru ceea ce achizitioneaza.

7.Interesul managerial. Conducatorii pot vedea fuziunile ca o metoda de a-si creste puterea sau de a-si apara statutul personal.

8.Un numar de factori diversi care creeaza un mediu favorabil pentru achizitii si fuziuni.Aici sunt incluse schimbarile din structura sectorului bancar( precum competitia ridicata din partea competitorilor non - bancari); schimbarile la nivelul reglementarilor.

Cadrul necesar consolidarii bancare prin intermediul achizitiilor si fuziunilor

In literatura de specialitate se arata ca in materie de fuziuni si achizitii trebuie avute in vedere urmatoarele aspecte :

Prudenta bancara: Abilitatea de a crea o echipa redutabila de conducere; abilitatea autoritatii de supraveghere de a asista institutia in cazul unor probleme; adecvarea capitalului si posibilitatea de a atrage capital in viitor; structura actionarilor semnificativi in noua entitate creata; profilul global de risc al entitatii nou - create; nivelul de risc pe parcursul procesului de integrare din cele doua institutii; eficienta guvernantei corporatiste; abilitatea institutiilor de a retine personalul cheie in momentele critice pentru a asigura o tranzactie de succes pentru noul organism.

Stabilitatea sistemului bancar: increderea in sistemul bancar pentru atragerea de depozite, concentarea riscului sistemic, nivelul hazardului moral pentru managementul bancilor, asimetria informationala pentru consumatorii de produse se servicii bancare, costul social al unui faliment bancar.

Eficienta activitatii bancare

Interesul public: dezvoltarea gamei de produse si servicii oferite clientilor; economiile de scala realizate de noua institutie trebuie sa se reflecte si in nivelul reducerii "pretului" serviciilor oferite clientilor; abilitatea dea mentine calitatea serviciilor oferite pe perioada integrarii; diversificarea actionariatului in cadrul sitemului bancar; abilitatea de a asigura un tratament corect tuturor actionarilor.

Aspecte strategice:acestea sunt abstracte si se refera, spre exemplu, la: pozitionarea noii institutii in contextul international; armonizarea cu Consiliul Concurentei si cu opinia publica, cu tendintele la nivelul international; claritatea politicii autoritatii de reglementare in privinta viitoarelor fuziuni si achizitii.

Factori Pro si CONTRA fenomenului M&A

In ceea ce priveste concentrarea bancara, exista factori ce sustin procesul si factori ce sunt impotriva acestuia:

Tabelul 1: Factori PRO si CONTRA

Este important aspectul accesului la o masa critica de clienti.

Pe langa avantajele mentionate mai sus, principala problema a achizitiilor si a fuziunilor, in cazul bancilor, este supraestimarea sinergiilor de catre instutitiile implicate. Aceste sinergii provin din economiile de scala; nivelul costurilor; al eficientei, al profitabilitatii, etc.

La nivelul sistemului bancar european,exista temeri fata de strategiile bancilor din SUA.

Intr-un articol din Budapest Journal, Rijkman Groenik , a declarat: Sistemul bancar european este in continuare fragmentat, iar bancile trebuie sa urmareasca fuziunile paneuropene pentru a impiedica o eventuala preluare de catre bancile concurente din SUA, Japonia si China. Fragmentarea curenta a sectorului bancilor de retail va face din bancile din Europa o prada usoara Consolidarile in strainatate sunt o conditie pentru a mentine un sector bancar puternic".

Asistam la asa- nimita "merger -manie",. Aceasta reprezinta problema actuala, cu implicatii adanci asupra pietei mondiale si a concurentei la nivel international; au avut loc- si nu sunt excluse nici in viitor- schimbari importante in ceea ce priveste centrele de putere ale lumii contemporane.

Cei care sustin consolidarea sistemului bancar argumenteaza faptul ca institutiile au nevoie de marime pentru a beneficia de avantajele tehnologiei informatiei, de cele ale costurilor de procesare, avand venituri mult mai mari. Si in tarile mai mici se incurajeaza consolidarea pentru a face fata competitiei din partea unor institutii bancare puternice din tarile vecine. Tarile cu economii dezvoltate ofera cei mai importanti jucatori in cadrul tranzactiilor de fuziuni sau achiztii transfrontaliere.

Rezultatele studiilor teoretice

Vander Vennet a studiat fuziunile la nivel intern si international la nivelul institutiilor de credit, in Europa in perioada anilor 1987- 1993. Esantionul presupunea 422 de fuziuni interne si 70 internationale. Analistul a efectuat comparatii la nivelul ultimlor 3 ani, inainte de fuziune si a primilor 3 ani dupa fuziune. Indicatorii luati in considerare au fost :cei ce masoara performanta, costurile cu forta de munca, costurile totale si eficienta costurilor. Rezultatele au fost urmatoarele:

In cazul fuziunilor interne partiale: - inainte de fuziune, cumparatorii sunt institutii profitabile, eficiente, banci mari.

Performanta bancii cumparatoare este joasa, cu eficienta operationala deficitara.

Dupa achiziie, performanta bancii target se inrautateste, din punct de vedere al ROE si ROA.

Niveul de eficienta scade, iar cel al costurilor creste.

Dupa primii trei ani, post-achizitie, diferentele inregistrate la nivelul performantelor celor 2 banci devin mult mai pregnante.

Vander Vennet sustine ca doua institutii nu se vor integra niciodata complet.

In cazul fuziunilor interne complete:

- acestea presupun ca bancile de talie mare le preiau pe cele de talie mica.

- Ambele tipuri de institutii sunt profitabile inainte de fuziune si se identifica o mica imbunatatire a nivelului ROE , dupa fuziune, insa nesemnificativa.

- La nivelul eficientei costurilor nu exista nicio schimbare

-Fuziuni interne intre parteneri de aceeasi talie:

-inainte de fuziune ROE si ROA trec de la valori pozitive la valori negative, nivelul costurilor se inrautateste.

-Dupa fuziune apare o imbunatatire semnificativa in profitabilitate, -nivelul costurilor scade sub nivelul mediu.

-Eficienta operationala creste de la 67% la 83 %.

-Fuziuni intre banci din tari diferite:

Inainte de fuziune, banca cumparatoareare are profitabilitate ridicata, dar la nivelul costurilor nu exista diferente semnificative fata de institutia ce urmeaza s fie cumparata.

Aceasta din urma are un ROE sub nivelul mediu si costuri ridicate.

In primii 3 ani, dupa fuziune, nivelul costurilor si cel al eficienteiale firmei cumparate se imbunatateste.

In ceea ce priveste riscul sistemic, fuziunile si achizitiile pot influenta riscul sistemic intr-o multitudine de modalitati. In primul rand pot crea companii de mare dimensiune, a caror principala caracteristica este diversitatea, trasatura menita sa diminueze riscul.

Totusi, unele studii au demonstrat ca beneficiile obtinute prin diversificarea activelor nu sunt batat de importante.Procesul de fuziuni si achizitii conduce la crearea de companii mari, iar in cazul in care aceste entitati intra in stare de faliment, consecintele asupra sitemului bancar ,vor fi mult mult mai mari. De asemenea, pot exista situatii in care supravegherea prudentiala a bancii centrale sa nu aiba efectul scontat.

Riscurile managementului pot fi cu atat mai mari cu cat pozitia bancii este mai solida. In 2001, raportul OECD, efectuat in randul bancilor din statele G10, a demonstrat ca bancile sunt inclinate sa isi asume un risc mai mare, profitand de pozitia lor pe piata

Dintre cele 180000 entitati, private ca potentiali clienti, intr-un contract de credit cu bancile italiene, 80 % erau intreprinderi mici si mijlocii cu vanzari de pana la 5 milioane si insumand aproximativ 28% din portofoliul de credite.Astfel, intreprinderile mici si mijlocii sunt mai putin afectate de ciclul economic, riscul avand o influenta mai mare in randul entitatilor, prezente in ramura industriala.

Autorul a analizat, de asemenea, schimbarile intervenite in portofoliul de credite la 2 ani dupa fuziune.Nu au fost descoperite schimbari majore in portofoliul de risc al bancii, iar proportia creditelor performantea crescut. Cu toate acestea, la 2 ani dupa fuziune studiile au indentificat o diversificare a riscului sitemic.

Studiile privind fuziunile si achiztiile ridica o multitudine de intrebari cum ar fi efectul asupra pretului actiunilor, compensarea managerilor, eficienta, competitie si riscul sstemic. (la anuntul unei intentii de fuziune sau achizitie,se inregistreaza o modificare considerabila a pretului actiunilor-abnormal rentability

Dinamica si cauzele consolidarii bancare

Consolidarea bancara are o evolutie periodica. Vennet a identificat 2 etape ale consolidarii, si anume perioada 1987 - 1990 si 1997 - 2000. In prima etapa, achizitiile si fuziunile s-au dezvoltat in industrie, in sectorul serviciilor si in sectorul primar.

In a doua etapa, 1997 - 2000, 64% din volumul achizitiilor si fuziunilor au fost in servicii si 35% in industrie. In ambele perioade, o mare parte, au avut loc intre institutii financiare, cu precadere banci. Rhoades[7], referindu-se la Statele Unite ale Americii, a observat o crestere importanta in activitatea de fuziune a bancilor inca de la inceputul anilor 1970, si apoi spre sfarsitul anilor 1980. Incepand cu aceasta ultima perioada, fenomenul fuziunilor si al achizitiilor a cunoscut o crestere atat in Statele Unite ale Americii cat si in Europa. In concordanta cu raportul OECD , in perioada anilor 1990, au avut loc mai mult de 7600 de tranzactii in domeniul finaciar, cu o valorea de $ 1,6 trilioane.

In perioada 1990 - 1999 a avut loc o crestere de trei ori mai mare a numarului de tranzactii si de zece ori a valorii acestora. In evolutia prezentata in graficele de mai sus se pot observa cifre exacte cu privire la acest fenomen pentru Europa si SUA. Acesta arata ca, numarul total de tranzactii in Europa reprezenta jumatate din numarul celor din SUA pana in 1999.