Formele pretului in comertul cu ridicata

Formele pretului in comertul cu ridicata

Categoriile de preturi si structura preturlor

Tinand seama de stadiile si verigile pe care le parcurg marfurile in miscarea lor de la producator la consumator, de variatia marimii cheltuielilor in functie de aceste stadii, de particularitatile circulatiei marfurilor (unele circula numai intre agentii economiei, altele ajung la consumatorul final), de elementele structurale ale preturilor si de deosebirile dintre sfera productiei si cea a serviciilor, in practica economica se folosesc mai multe categorii de preturi si anume[1]:

preturi cu ridicata;

preturi cu amanuntul;

tarife pentru servicii.

a) Preturile cu ridicata sunt preturile care se negociaza si la care circula produsele, in general, intre agentii economiei. Ele cuprind costurile si profitul, ca regula generala, iar pentru unele produse, precizate prin acte normative, preturile cu ridicata cuprind si accizele datorate bugetului de stat.

Preturile cu ridicata sunt legate in special de producatorii de bunuri materiale. Ei negociaza nivelul acestor preturi cu beneficiarii, in functie de cerere si oferta. Dar, in circuitul unor marfuri de la producatori pana la consumatorii finali, se pot interpune in unele cazuri doi (sau chiar mai multi) intermediari: o societate comerciala cu ridicata (en gros) si alta cu amanuntul (en detail). In aceste cazuri preturile cu ridicata trebuie negociate si intre unitatile comerciale respective. In ultima instanta obiectul negocierii nu-l constituie pretul propriu-zis, ci marimea adaosului comercial (comisionului) ce ii revine unitatii cu ridicata si care se cuprinde in pretul facturat catre societatea comerciala cu amanuntul.

In alte situatii producatorii isi desfac produsele prin magazinele proprii. Livrarea produselor catre aceste magazine se face tot la preturi cu ridicata, iar magazinele desfac produsele la preturi cu amanuntul, de regula.

Avand in vedere particularitatile circulatiei marfurilor, preturile cu ridicata pot fi de doua feluri, si cu doua niveluri:

preturi cu ridicata ce revin unitatilor producatoare, si care marcheaza sfarsitul procesului de productie. Ele trebuie sa asigure acestora acoperirea costurilor de productie si obtinerea unei rate de profit, in functie de concurenta de pe piata, precum si realizarea accizelor datorate statului, dupa caz. Aceste preturi sunt intalnite in raporturile de vanzare-cumparare dintre unitatile din ramurile productiei materiale, dintre aceste unitati si unitatile comerciale cu ridicata, precum si dintre unitatile producatoare si magazinele proprii;

preturile cu ridicata ce revin unitatilor comertului cu ridicata, practicate la livrarea produselor de catre aceste unitati catre unitatile comerciale cu amanuntul sau de alimentatie
publica (sau de catre alte unitati comerciale cu ridicata). Ele cuprind in plus, fata de preturile cu ridicata ce revin producatorilor, adaosul comercial (comisionul) aferent unitatii comerciale cu ridicata.

Asa cum s-a putut observa din cele prezentate, preturile cu ridicata nu contin taxa pe valoarea adaugata, dar ele constituie baza de impozitare, baza de calcul pentru aceasta taxa. La preturile cu ridicata se aplica cota de 19%, in cazul produselor livrate la intern ori cota zero pentru livrarile de produse la export. Sunt si unele produse scutite, pentru care nu se calculeaza taxa pe valoarea adaugata.

Unitatile comertului cu ridicata pot vinde produse si direct populatiei. In acest caz pretul cuprinde si taxa pe valoarea adaugata.

b) Preturile cu amanuntul sunt preturile la care se desfac sau se revand populatiei diferite produse de catre unitatile comerciale specializate sau de catre magazinele proprii ale unitatilor producatoare. Preturile cu amanuntul se aplica si la vanzarile prin reteaua comertului cu amanuntul catre unitati de stat, cooperatiste sau private si organizatii obstesti. Aceste preturi se practica mai ales, pentru produsele destinate consumului neproductiv.

Din punct de vedere al structurii, ele sunt cele mai complexe, cuprinzand pe langa costuri, profit, accize (dupa caz), adaos comercial (comision) aferent unitatii comerciale cu ridicata (dupa caz) si adaosul comercial (comisionul) cuvenit unitatii comerciale cu amanuntul, precum si taxa pe valoarea adaugata, calculata si colectata din toate stadiile anterioare.

Pretul cu amanuntul marcheaza sfarsitul circuitului marfurilor care intra in consumul final.

Similare preturilor cu amanuntul, sub aspectul domeniului de aplicare si al structurii, sunt preturile de alimentatie publica. Si ele se practica pentru marfurile destinate consumului final, consum ce se realizeaza insa pe loc, in cadrul unitatilor de alimentatie publica. Aceste unitati se pot aproviziona, dupa caz, direct de la producatori, din reteaua comertului cu ridicata sau chiar din reteaua comertului cu amanuntul. Adaosul de alimentatie publica cuprins in aceste preturi se deosebeste de adaosul comercial din preturile cu amanuntul, nu numai din punctul de vedere al marimii, ci si prin diferentierea sa de la local la local in functie de categoria de confort si in raport cu gradul de preparare a produselor ce se desfac prin unitatile de alimentatie publica. De asemenea, unitatile din categorii superioare adauga la preturile de alimentatie publica remiza si, dupa caz, taxa de serviciu, potrivit dispozitiilor legale.

c) Tarifele reprezinta categoria de preturi care se practica intr-un domeniu specific de activitate, in domeniul prestarilor de servicii. In functie de categoria beneficiarului, tarifele au caracterul de preturi cu ridicata (cand serviciile se presteaza, de regula, agentilor economici) sau de preturi cu amanuntul.

In anumite perioade din ultimii ani, categoriile de preturi, elementele lor componente si structura preturilor au prezentat unele particularitati. Astfel, pana in noiembrie 1990, cand s-a trecut la liberalizarea preturilor, legislatia tarii noastre prevedea folosirea a patru categorii de preturi si anume: preturile producatorilor, preturile de livrare, preturile cu amanuntul si tarifele. Elementele componente si modul de formare al preturilor erau urmatoarele:

Cost + Beneficiu = Pret de productie (Pp);

Cost + Beneficiu + ICM (dupa caz) = Pret de livrare
(pl)sau

Pret de Productie + ICM (dupa caz) = P_L;

Pret de livrare + Rabat (Adaos) comercial = Pret cu amanuntul (PAm);

Pret de livrare + Adaos de alimentatie publica = Pret de alimentate publica(P.Ai.p)-

In acea perioada importanta aveau preturile de productie si cele cu amanuntul care se stabileau (in mod planificat) pe baza de acte normative, iar preturile de livrare se deduceau din cele cu amanuntul prin scaderea rabatului comercial, legiferat si el, in cote procentuale.

Dupa declansarea actiunii de liberalizare a preturilor, in legislatia adoptata nu s-au mai facut referiri la preturile producatorilor, iar in locul categoriei de pret de livrare s-a introdus categoria de pret cu ridicata care cuprindea impozit pe circulatia marfurilor pentru aproape toate produsele.