Formele evaziunii fiscale

FORMELE EVAZIUNII FISCALE

Evaziunea fiscala ca sustragere a platitorului de la plata de impozite, poate imbraca doua forme:

-evaziunea fiscala legala, cand legea asigura ea insasi evaziunea printr-un regim fiscal de favoare;

-evaziunea fiscala frauduloasa, cand contribuabilul se abtine de la indeplinirea obligatiilor fiscale catre stat prin incalcarea dispozitiilor legale.

Sustragerea de la indeplinirea obligatiilor bugetare se poate realiza prin interpretarea legilor fiscale in favoarea contribuabilului, caz in care avem de a face cu eveziunea fiscala legala, care nu constituie infractiune. Astfel, contribuabilul incearca sa se plaseze intr-o pozitie cat mai favorabila, pentru a beneficia in cat mai mare masura de avantajele oferite de reglementarile fiscale in vigoare. Cu alte cuvinte, evazionistul foloseste de obicei procedee legale sesizand si facand sa joace in folosul sau chiar posibilitatile lasate deschise de legiuitor, uneori cu anumite intentii. Se stie, de exemplu, ca in vederea promovarii unor activitati economice se prevad diferite norme de stimulare fiscala, de care unii ajung in mod abil sa beneficieze cu toate ca nu au temei.

Multitudinea impozitelor, cuantumul ridicat al acestora, precum si complexitatea reglementarilor in domeniu, constituie, in sine, putinte si indemn la ocolirea sau prevalari de elemente faptice care sa duca, in final, la diminuarea obligatiilor de plata. Astfel, unele state creeaza regimuri speciale care permit ca nerezidentialilor sa fie aplicate cote reduse de impozite sau chiar exonerari asupra participatiilor la capital, a investitiilor si diferitor operatiuni financiare creandu-se conditii pentru evaziunea fiscalaa a cetatenilor din alte tari.

Posibilitati deosebite ofera asa-numitele "paradisuri fiscale", in care isi desfasoara activitatea companiile offshore. Asemenea companii beneficiaza de unele "artificii" fiscale care le permit diminuarea impozitului sau scutirea de acesta.

Un investiror strain poate obtine printr-o firma offshore urmatoarele avantaje:

-fiscalitatea zero sau aproape zero;

-formalitati contabile minime;

-anonimitate;

-flexibilitate si operativitate in inmatricularea companiei;

-absenta controalelor si a restrictiilor valutare, destul de des intalnite in

economiile "din interior"².

Cu titlu de exemplu, astfel de paradisuri fiscale sunt: Insulele Bahamas, Insulele Bahrain, Insulele Barbados, Dubai, Elvetia, Irlanda, Malta, Monaco, Panama, Singapore, etc.

O alta modalitate de evaziune fiscala legala se realizeaza atunci cand o anumita parte din veniturile sau averea unor persoane sau categorii sociale, sunt sustrase de la impunere, datorita modului in care legislatia fiscala dispune stabilirea obiectului impozabil.

Suntem in prezenta evaziunii fiscale legale atunci cand un venit este stabilit in functie de unele criterii exterioare, ori dupa anumite norme medii, care determina un venit impozabil inferior celui real³.

In practica statelor cu economie de piata, faptele care au in vedere interpretarea favorabila a legislatiei fiscale, deci cazurile de evaziune fiscala legala mai frecvente sunt urmatoarele:

-constituirea de fonduri de amortizare sau de rezerva, intr-un cuantum mai mare decat cel ce se justifica din punct de vedere economic, micsorand astfel venitul impozabil;

-folosirea, in anumite limite, a prevederilor legale cu privire la donatiile filantropice, indiferent daca acestea au avut loc sau nu, duce la sustragerea unei parti din veniturile realizate de la impunere;

-luarea in considerare a unor facilitati legale cu privire la excluderea din masa impozabila a cheltuielilor cu munca vie-cheltuieli in pregatirea profesionala si practica in productie, sumele platite pentru contractele de cercetare ce au ca obiect programe prioritare de interes national;

-scaderea din venitul impozabil a cheltuielilor de protocol, reclama si publicitate, indiferent daca au fost facute sau nu, etc.⁴

Reglementand incasarea la termenele si in cuantumul stabilit al obligatiilor fiscale catre stat si stipuland norme speciale impotriva ilegalitatilor din domeniul fiscal, legislatia financiara cuprinde dispozitiile referitoare la infractiunile din acest domeniu. Infractiunile in domeniul fiscal poarta denumirea de evaziune fiscala frauduloasa sau frauda fiscala.

Spre deosebire de evaziunea fiscala legala care consta intr-o mentinere prudenta in limitele legale ale evaziunii, frauda fiscala se savarseste prin incalcarea flagranta a legii, profitandu-se de modul specific in care se face impunerea. De regula, impunerea se stabileste pe baza documentelor

contabile oficiale si a altor documente justificative a celui in cauza, obligat sa comunice organelor de resort toate elementele in functie de care se va fixa obligatia fiscala catre stat.

Evaziunea fiscala frauduloasa consta in disimularea obiectului impozabil, in subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau folosirea altor cai de sustragere de la plata impozitului datorat⁵.

Formele de manifestare a evaziunii fiscale frauduloase sunt practic nelimitate. In practica se intalnesc mai des urmatoarele forme de manifestare:

-intocmirea de declaratii false;

-intocmirea de documente de plati fictive;

-alcatuirea de registre contabile nereale;

-nedeclararea materiei impozabile;

-executarea de registre de evidenta duble, un exemplar real si altul fictiv;

-vanzarile facute fara factura, precum si emiterea de facturi fara vanzarea efectiva, care ascund operatiuni reale supuse impozitarii;

-falsificarea bilantului contabil.

Evaziunea fiscala frauduloasa se sanctioneaza cu amenda sau privare de libertate in functie de modul de savarsire, de implicatiile economico-financiare si de consecintele faptei.

Cu privire la frauda fiscala, in doctrina de specialitate s-a apreciat ca reprezinta un "cancer" ce afecteaza societatea civila si politica si care, dupa unele opinii, ar fi de circa 25% din valoarea bugetului unei tari dezvoltate, ajungand la procente impresionabile in tarile in curs de dezvoltare^6.

La fraudarea fiscului, contribuabilul foloseste numeroase tehnici, de la cele mai elementare la cele mai sofisticate sau, altfel spus de la cele mai artizanale la cele mai industriale.

Frauda artizanala se manifesta sub forma simplei emisiuni valutare a contribuabilului care "uita" sa declare fie veniturile, fie cifra de afaceri, ori alte beneficii⁷. Exemple de frauda artizanala merg de la o banala diminuarea a pretului real de vanzare a unui imobil sau importul de marfuri fara sa fie declarate, pana la omiterea inregistrarii veniturilor in contabilitate sau majorarea cheltuielilor deductibile⁸. Tot o forma de frauda fiscala este si

munca la negru, care permite celui ce o executa sa obtina venituri nedeclarate.

Frauda fiscala industriala se manifesta prin reducerea la procedee complexe si la aranjamente juridice ingenioase (cumpararile fara factura, oamenii de paie⁹, etc.).

Frauda fiscala nu este doar un fenomen national, ci ea capata si dimensiuni internationale generate de jocul dublei impuneri. La originea fenomenului de dubla impunere se afla actiunea a doua sau mai multe competente fiscale¹⁰.

Pentru a evita aceasta concurenta, contribuabilul se refugiaza in state fiscale protejate, folosind numeroase tehnici. In Europa se apeleaza la trei mecanisme, respectiv trei tipuri de societati instalate in paradisuri fiscale: holdingul, societatea de baza si societatea fictiva.

Holdingul genereaza portofoliul de valori mobiliare pentru societatile grupului si procura surse de finantare. Societatea de baza este creata intr-o zona cu redusa presiune fiscala si are ca scop a servi concentrarea si gerarea beneficiilor comerciale si fiscale realizate in lume de filialele si sucursalele grupului fondator. Societatea fictiva este constituita ca o structura de complezenta in scopul impiedicarii controalelor fiscale.