Evolutia conceptului de intreprinzator (Scoli de gandire)

Viziunea macroeconomica: scoala de gandire de mediu, scoala de gandire financiara, scoala de gandire a mutatiilor.

Viziunea microeconomica: scoala de gandire privind trasaturile antreprenoriale, scoala de gandire a oportunitatilor de afaceri, scoala de gandire privind formularea strategica.

Viziune macroeconomica prezinta o paleta larga de factori de succes sau esec ce determina intrarea sau nu in afaceri si care sunt in afara controlului intreprinzatorului.

Scoala de gandire de mediu se ocupa cu factorii externi care afecteaza stilul de viata al intreprinzatorilor potentiali. Ea pune accent pe institutiile si valorile care formeaza un cadru de mediu sociopolitic ce influenteaza dezvoltarea antreprenoriatului. De exemplu, atmosfera din familie, atitudinea rudelor, a prietenilor poate influenta sau nu dorinta de a deveni intreprinzator. Grupul social poate afecta si el dezvoltarea antreprenoriatului.

Scoala de gandire financiara ( a capitalului) se bazeaza pe procesul de cautare a capitalului (initial sau de crestere). Ghidurile de planuri de afaceri reflecta aceasta orientare. De fapt, deciziile financiare se iau in toate fazele derularii afacerii, asa cum rezulta din tabelul 2.1.

Scoala de gandire a mutatiilor se concentreaza asupra mutatiilor realizate in societate. Exista trei tipuri de mutatii (schimbari) care il pot determina pe individ sa intre in afaceri:

- Mutatiile politice, determinate de schimbarea regimului, asa cum s-a petrecut in Romania in 1989 si care au permis dezvoltarea antreprenoriatului;

- Mutatiile culturale, asa cum sunt excluderile pe baza de rasa, sex din unele activitati, ceea ce determina intrarea indivizilor exclusi din aceste activitati;

Decizii financiare in derularea afacerii

Tabel 2.1

- Mutatiile economice, care se refera la variatiile economiei in cadrul ciclului economic. In perioadele de recesiune si depresiune se inregistreaza pierderi ale locurilor de munca, ceea ce determina initierea de afaceri proprii de catre cei care si-au pierdut locurile de munca in intreprinderile mari.

Viziunea microeconomica studiaza factorii specifici antreprenoriatului si care sunt sub controlul intreprinzatorului.

Scoala trasaturilor antreprenoriale se ocupa cu studiul oamenilor de succes si identifica acele trasaturi care maresc sansele de reusita in afaceri.

In cadrul acestei scoli exista trei conceptii:

O prima conceptie pune accent pe calitatile personale ale intreprinzatorului. Pentru a fi sigur de reusita, intreprinzatorul trebuie sa fie, in acelasi timp, un cuceritor, un organizator si un 'negociator'. Unul din adeptii acestei conceptii este W.Sombart, care considera ca intreprinzatorul trebuie sa posede urmatoarele calitati:

- vivacitate de spirit, adica o judecata rapida, o gandire perseverenta, distingerea elementelor esentiale si identificarea momentului favorabil;

- inteligenta, respectiv sa aiba o imaginatie constructiva, idei si proiecte de activitate;

- perspicacitate, respectiv cunoasterea oamenilor, aprecierea corespunzatoare a colaboratorilor, suplete si forta sugestiva.

Tipurile clasice de intreprinzatori, dupa W. Sombart, sunt: proprietarul funciar, birocratul, speculatorul, negociatorul si manufacturierul.

O alta conceptie considera ca intreprinzatorul este persoana care realizeaza combinatii noi, acesta fiind adeptul schimbarilor economice pe care le face numai ca rezultat al inovarii. Intreprinzatorul identifica mai intai nevoia si apoi combina manopera, materialele si capitalul necesare pentru a satisface aceasta nevoie.

El este considerat promotorul schimbarilor pe care le considera ca ceva obisnuit. In mod normal, intreprinzatorii nu fac ei insisi schimbarile (de aceea ei nu sunt in mod obisnuit inventatori), ci le cerceteaza si exploateaza ca pe o ocazie favorabila. Henry Ford, de exemplu, nu a inventat nici automobilul nici diviziunea muncii, insa a aplicat diviziunea muncii la productia de automobile intr-un nou mod: linia de asamblare, folosind astfel informatii general valabile pentru a face ceva nou. Aceasta conceptie isi are originea in lucrarile lui J.Schumpeter care considera ca numai combinatiile noi il definesc pe intreprinzator, fiind impotriva combinatiilor traditionale. Tipurile de intreprinzator, dupa J.Schumpeter, sunt: fabricantul comerciant, capitanul de industrie, directorul si promotorul. Efectuand o sinteza a celor patru tipuri de intreprinzator, Schumpeter considera ca acesta trebuie sa fie capabil sa realizeze urmatoarele combinatii noi: introducerea unor metode noi de productie; cucerirea unui nou segment de piata; utilizarea unei noi surse de materii prime; realizarea unei organizari noi a intreprinderii.

In sfarsit, o alta conceptie pune accent pe motivarea individuala a intreprinzatorului. Din aceasta perspectiva, mobilurile individuale constituie un element esential al actului de a intreprinde; ele constituie cauza initiala, punctul de plecare, motto-ul personal. In acest sens, inca din anii '60, David Mc. Clelland arata ca exista anumite persoane, in special cele care devin intreprinzatori, care au mare nevoie de implinire. Printre motivatiile intreprinzatorului sunt mentionate: dorinta de a-si asuma responsabilitatea, preferinta pentru un risc moderat, banii, ca rasplata a muncii. El sugereaza ca protestantii si evreii au in general un nivel mai ridicat de implinire decat catolicii si ca etica protestanta trebuie sa fie vazuta ca un caz special al nevoii de implinire. Un rol important in stimularea antreprenoriatului ii revine, dupa Clelland, familiei. In acest sens un factor crucial in dezvoltarea antreprenoriatului il are relatia mama-fiu. Daca mamele au incredere in fii lor si au legaturi emotionale puternice cu fii lor, atunci se va dezvolta in fii o nevoie de implinire puternica. Clelland mai considera ca doar la fii cu tati autoritari sau care nu s-au intalnit cu standarde de excelenta ridicate poate apare nevoia de implinire. Si alti autori subliniaza motivatia intreprinzatorului. A.H. Cole afirma ca, pe langa bogatie, alte motivatii sunt: puterea, prestigiul, siguranta traiului familiei, serviciile aduse societatii. Din punct de vedere istoric, el considera ca siguranta traiului familiei este un motiv deosebit de important al intreprinzatorului. J.E. Stepanek subliniaza in special obiectivele nemonetare ca dorinta de independenta, stima si aprecierea colectivitatii si sansa de a-ti demonstra siesi superioritatea fata de altii. G.H. Evans Jr. identifica trei categorii de intreprinzatori, in functie de motive: intreprinzatorii conducatori, ai caror obiectiv esential il constituie siguranta; intreprinzatorii inovativi, care doresc senzatiile si intreprinzatorii controlori, care doresc mai presus de orice puterea. In sfarsit, W.W.Rostow a studiat schimbarile in familia intreprinzatorului de-a lungul generatiilor. El crede ca prima generatie doreste bogatia, a doua prestigiul, iar a treia arta si frumosul.

Sunt si pareri care sustin ca antreprenoriatul nu ar fi generat doar de imprejurari favorabile. Astfel, E.E. Hagen afirma ca pierderea statutului social este un motiv personal de a intra in afaceri, iar P. Marris si A. Somerset mentioneaza frustrarea ca generatoare de actiuni antreprenoriale. Desi literatura de specialitate nu insista prea mult asupra imprejurarilor nefavorabile din viata care sunt factori motivanti ai antreprenoriatului, nu se poate omite faptul ca aceste aspecte negative nu ar influenta fenomenul antreprenorial, in special in economiile de tranzitie la economia de piata.Principalele motivatii sunt sintetizate in tabelul 2.2.

Scoala de gandire a oportunitatilor de afaceri se concentreaza asupra oportunitatii initierii si derularii afacerilor. Cheia succesului in afaceri dupa aceasta scoala o constituie dezvoltarea unei idei viabile de afaceri, la momentul oportun, pentru o nisa de piata adecvata.

Elementele esentiale in acest proces sunt creativitatea si constientizarea pietei.

Aspectele asupra carora se insista sunt: cautarea surselor de idei de afaceri, dezvoltarea conceptelor de afaceri, implementarea oportunitatilor.

O varianta a acestei scoli o constituie principiul coridorului care afirma ca odata initiata o afacere, apar noi oportunitati de afaceri.

Motivatiile intrarii in afaceri

Tabel 2.2

Scoala de gandire privind formularea strategica subliniaza rolul planificarii in succesul afacerii.

Factorii care se iau in calcul la elaborarea strategiei sunt: organizarea, managementul, mediul, procesul de productie, scopul sistemului de planificare.

Elementele de care trebuie tinut cont in elaborarea strategiei sunt: piete unice, oameni unici, produse unice, resurse unice.

Formularea strategiei necesita o abordare multidisciplinara.