Auditul public extern

Auditul public extern

1 Auditul financiar al institutiilor publice

In general, prin audit se intelege examinarea profesionala a unei informatii in vederea exprimarii unei opinii responsabile si independente prin raportarea ei la un criteriu (standard, norme) de calitate in vederea satisfacerii nevoilor unor utilizatori de informatii.

Potrivit Standardelor internationale de audit, obiectivul unui angajament de audit al situatiilor financiare este de a da posibilitatea auditorului sa exprime o opinie cu privire la situatiile financiare, daca acestea sunt intocmite, sub toate aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru identificat de raportare financiara

Rolul si importanta auditului financiar

Pentru stabilirea unei increderi rezonabile in informatiile financiar contabile prezentate in situatiile financiare, intre activitatea producatorilor de informatii si utilizatorii de informatii este necesar sa se interpuna auditorii financiari, care contribuie la protejarea intereselor diferitelor categorii de beneficiari de informatii contabile.

Opinia auditorului sporeste credibilitatea situatiilor financiare, oferind un nivel inalt, dar nu absolut, de certificare datorita unor factori cum ar fi nevoia de aplicare a rationamentului profesional, utilizarea testelor, inerentele limitari ale oricaror sisteme contabile si de control intern.

Obiectivele auditului financiar

n Sa prezinte in mod corect, sub toate aspectele semnificative o situatie financiara si sa emita o opinie conform careia operatiunile economice sunt corecte si in conformitate cu prevederile legii;

n Sa se asigure ca activitatea de audit a luat in considerare toate riscurile asociate entitatii ;

n Sa ajute clientii sa-si imbunatateasca auditurile interne oferindu-le sfaturi constructive in privinta imbunatatirii situatiilor financiare in viitor.

Opinia de audit

In raportul de audit, in functie de probele acumulate de echipa de audit cu privire la conformitatea situatiilor financiare cu referintele, potrivit standardelor internationale de audit se pot exprima urmatoarele tipuri de opinii:

O opinie fara rezerve trebuie exprimata, cand situatiile financiare prezinta o imagine fidela (sau prezinta cu fidelitate, sub toate aspectele semnificative), in concordanta cu cadrul general de raportare financiara stabilit.

O opinie cu rezerve se exprima cand auditorul ajunge la concluzia ca nu poate fi exprimata o opinie fara rezerve, datorita unor dezacorduri cu conducerea care nu este atat de semnificativ si de profund, incat sa necesite o opinie contrara sau declararea imposibilitatii de a exprima o opinie.

Imposibilitatea de a exprima o opinie trebuie declarata atunci cand efectul posibil al limitarii sferei este atat de semnificativ si cuprinzator, incat auditorul nu a putut sa obtina suficiente probe de audit corespunzatoare si nu poate exprima o opinie asupra situatiilor financiare.

O opinie contrara trebuie exprimata atunci cand efectul unui dezacord este atat de semnificativ si de profund pentru situatiile financiare, incat auditorul concluzioneaza ca nu este oportuna exprimarea unei opinii cu rezerve in scopul prezentarii naturii incomplete sau denaturate a situatiilor financiare.

2 Auditarea performantei utilizarii banilor publici de catre auditul extern.

In timp ce in majoritatea tarilor serviciile de audit vizau numai efectuarea unor verificari de legalitate, respectiv de regularitate, in SUA serviciile de audit si in mod deosebit cele care se desfasoara in institutiile publice, includ pe langa auditul de regularitate si auditul de performanta.

Reforma sectorului public scoate in evidenta mutarea centrului de greutate de la verificarea respectarii regulilor si procedurilor la stabilirea masurilor necesare pentru imbunatatirea performantelor unei organizatii.

Prin implementarea auditului performantei se reduc verificarile asupra conducatorilor organizatiilor auditate urmarindu-se cresterea responsabilitatii acestora asupra programelor si resurselor pe care le administreaza prin mecanisme cum ar fi raportarea performantelor.

Abordari conceptuale ale auditarii performantei in standardele internationale de audit extern

Potrivit standardelor de audit elaborate de Organizatia Internationala a Istitutiilor Supreme deAudit (INTOSAI) la paragrafulnr.40 se prevede ca auditul de performanta "se refera la examinarea economiei, eficientei si eficacitatii".

Criteriile de evaluare ale indicatorilor de performanta necesita o abordare analitica intrucat baza de referinta trebuie sa fie cat mai concludenta, iar indicatorii utilizati sa fie cat mai adecvati domeniului auditat.

Indicatori ce caracterizeaza performanta

n economicitatea- inseamna o buna gospodarire a banului public si presupune minimizarea costurilor in conditiile respectarii calitatii optime;

n eficienta reprezinta raportul dintre efortul facut si rezultatele obtinute, respectiv dintre efort si efect;

n eficacitatea inseamna raportul dintre rezultatele inregistrate efectiv si cele programate

Tipuri si caracteristiciale auditului de performanta cuprinse in Standardele de Audit Guvernamental GAO din SUA

n Auditul de economii si eficienta are ca obiect verificarea modului de procurare si protejare a resurselor in conditii de economicitate si eficienta, determinand cauzele pierderilor si a practicilor neeconomice si daca unitatea respecta principiile de economicitate si eficienta.

n Auditul programat are menirea de a stabili gradul in care rezultatele sau beneficiile propuse sunt indeplinite, precum si eficacitatea programelor si a activitatilor.

Obiective urmarite la auditarea eficientei si economicitatii

• procurarea resurselor in cantitatile necesare, de calitate, la costurile cele mai reduse;
• protejarea resurselor impotriva deteriorarilor si a  fraudei;
• eliminarea dublarii efortului salariatilor, care nu serveste nici unui scop;
• utilizarea unui numar de personal optim;

• utilizarea eficienta a procedurilor de lucru;
• utilizarea cantitatilor minime de resurse in conditiile producerii si livrarii cantitatilor si calitatii de bunuri si servicii la nivelul necesitatilor si in timp util;
• aplicarea normelor legale si cerintelor privind achizitionarea, protectia sau folosirea resurselor;
• existenta unui sistem de indicatori adecvat pentru masurarea si raportarea performantelor de economicitate si eficienta.

Obiective urmarite la auditul programat

² daca obiectivele unui program propus, nou sau in derulare sunt potrivite sau relevante;

determinarea gradului in care un program indeplineste un nivel dorit al rezultatelor programate;

stabilirea eficacitatii programului sau a unor parti componente ale acestuia;

daca programul este complementar, sau daca nu intra in conflict cu alte programe

² identificarea factorilor care limiteaza performanta dorita;

daca managementul organizatiei a luat in considerare alternativele pentru program care asigura rezultatele dorite cu eficienta mai mare sau la costuri mai mici;

daca sistemul de indicatori pentru masurarea si raportarea eficacitatii este adecvat

3 Tendinte in armonizarea standardelor nationale de audit public extern cu standardele internationale

Cu ocazia Congresului INTOSAI de la Montevideo (1998), s-a convenit sa se avizeze restructurarea Standardelor de Audit INTOSAI in scopul clarificarii conexiunilor dintre Codul Deontologic si Standardele de Audit si pentru facilitarea actualizarilor.

S-a convenit de asemenea sa se elaboreze liniile directoare pentru implementarea standardelor de audit. Standardele de audit se concentreaza in principal pe auditul financiar, dar ele acopera si auditul performantei. Liniile directoare pentru implementarea standardelor de audit ar putea, in opinia Congresului, sa completeze setul de standarde INTOSAI.

Datorita caracteristicilor speciale ale auditului performantei s-a considerat potrivit sa se elaboreze linii directoare separate pentru acest tip de audit. Asa cum au precizat multe tari, exista necesitatea unor linii directoare speciale pentru auditul performantei intrucat acesta are un caracter diferit fata de auditul financiar.

Chiar daca liniile directoare adoptate nu reprezinta un document tehnic sau un manual, ele contin o serie de standarde si alte aspecte cu implicare practica, pornind de la premisele si trasaturile speciale ale auditului performantei.

Scopul acestora este sa se ofere linii directoare pentru

• a sprijini auditorii performantei din cadrul SAI sa conduca si sa desfasoare audituri avansate ale performantei in mod eficient si eficace,
• a promova practici eficiente si eficace de audit al performantei,
• a stabili o baza pentru elaborarea ulterioara a metodologiei auditului performantei si pentru perfectionarea profesionala;
• a stabili un cadru de baza in care sa se poata exercita discernamantul profesional si pentru a oferi un mediu care sa permita auditorilor performantei sa-si dezvolte abilitatile si sa-si realizeze intregul lor potential.

Auditorii performantei se pot confrunta cu o varietate si o ambiguitate considerabila in activitatea lor. Ca urmare, au nevoie de pricepere si abilitate in analizarea activitatilor si a practicilor de desfasurare. Se pot confrunta cu necesitatea de a cunoaste foarte bine o gama larga de probleme si contexte organizatorice. Ei au nevoie de abilitatea de a scrie rapoarte asupra aspectelor complexe intr-o maniera logica si sustinuta aprofundat. Liniile directoare pot oferi sprijin in aceste domenii, dar cel mai mult le revine auditorilor performantei insisi sa-si dezvolte abilitatile in aceste domenii prin alte mijloace.

Liniile directoare iau in considerare standardele de audit INTOSAI relevante si se bazeaza pe principiile general acceptate ale auditului performantei, reiesite din experienta membrilor INTOSAI. In vederea elaborarii liniilor directoare de implementare bazate pe experienta, s-a facut un studiu asupra standardelor si liniilor directoare ale unui numar de SAI cu experienta indelungata in auditul performantei. Experienta lor privind desfasurarea auditului performantei si implementarea standardelor de audit au adaugat informatii practice valoroase, nu numai privitor la interpretarea practica a standardelor de audit.

Nu este totusi posibil sa se elaboreze linii directoare aplicabile tuturor auditurilor performantei, tinand cont ca unele comparatii dintre auditul performantei din diferite tari demonstreaza diferente in ceea ce priveste mandatul, sfera, organizarea si metodele utilizate. Ca urmare, unele SAI vor considera liniile directoare de acest tip de o valoare limitata. De exemplu, ele ar putea fi considerate prea ambitioase pentru auditorii cu putina experienta sau chiar lipsiti de experienta in proiectele de audit al performantei sau in evaluari de programe.

De exemplu, natura colegiala si juridica a auditurilor desfasurate de Curtile de Conturi fac ca unele aspecte din activitatea lor sa fie fundamental diferite de auditurile financiare si de performanta desfasurate de SAI care sunt organizate in sistem ierarhic sub conducerea unui Auditor sau Controlor General. Aceasta inseamna ca SAI insasi ar trebui sa decida cum si in ce masura urmeaza sa utilizeze liniile directoare in practicile sale de audit.

Managementul in sectorul public si auditul performantei

Forma de gestiune publica utilizata la un moment dat influenteaza de asemenea prioritatile auditului performantei. In tarile in care gestiunea publica se refera in principal la mijloace si se ocupa mai putin de rezultate, si auditurile tind sa se concentreze pe aspectul daca regulile au fost bine respectate si puse in aplicare, mai degraba decat daca regulile servesc - sau se considera ca servesc - scopului propus.

Tarile care au o gestiune confirmata de obiective si rezultate, s-ar parea ca se situeaza pe pozitia contrara. In cea mai mare parte, gestiunea sectorului public arata o combinatie a acestor trei concepte.

Gestiunea prin obiective si rezultate tinde sa promoveze interesul in auditarea eficientei si eficacitatii. De asemenea, auditorul nu s-ar mai putea confrunta cu o administratie guvernamentala care respecta prin traditie reglementarile ci cu o administratie al carei mandat s-a largit considerabil in ceea ce priveste modul in care intentiile legislativului ar trebui sa fie puse in functiune si ce mijloace ar trebui utilizate in vederea realizarii lor. In mod tipic, intrebari de genul celor ce urmeaza ar parea de interes pentru un auditor al performantei

Exista o structura clara a obiectivelor performantei si au fost alese instrumentele si prioritatile adecvate pentru utilizarea fondurilor publice

Exista o distributie clara a responsabilitatii intre diferitele niveluri de autoritate, tinand cont si de principiul subsidiaritatii

Exista o constientizare generala a costului si o orientare catre productia de servicii concentrata spre nevoile cetatenilor

Exista o evidentiere adecvata a controalelor de gestiune si a cerintelor de raportare

Ministerele si institutiile subordonate lor raspund de asigurarea infiintarii unor sisteme bune de control intern. In acest context, o sarcina deosebita a auditorului performantei este aceea de a supraveghea daca aceasta responsabilitate a fost o preocupare corespunzatoare. In ce masura acest lucru a fost respectat de catre auditor in activitatea sa curenta este mai degraba la latitudinea auditorului financiar sa decida.