Evolutia comertului electronic

Evolutia comertului electronic

Termenul de "comert electronic" (e-comert) este din ce in ce mai mult discutat pe masura ce Internetul apare ca un mediu viabil pentru desfasurarea actiunilor de comert. Acest lucru s-a intamplat mai mult in ultimi cinci ani datorita popularitatii din ce in ce mai mari pe care Internetul o cunoaste.

Totusi originile comertului electronic se gasesc mult mai departe in timp, chiar mai departe 1980 cand termenul de 'electronic data interchange' (EDI) face senzatie pe scena economica din acele timpuri.

Mai mult, dezvoltarea rapida a infrastructurii comunicatiilor si calculatoarelor in ultima jumatate a deceniului a fost mai mult decat impresionanta, avand o influenta enorma asupra viitorului comertului electronic.

Preturile tehnicii de calcul au scazut intr-un ritm galopant in ultimele doua decade, devenind un lucru pe care toata lumea si-l poate permite. Sistemele de operare si software-ul au devenit mai puternice si usor de folosit devenind top mai tentante pentru domeniul afacerilor.

Totusi, efortul depus pentru asigurarea compatibilitatii in scopul facilitarii schimbului de date a trecut in cea mai mare parte neobservat. De cea mai mare importanta este efortul depus pentru standardizarea interfetelor dintre diferite platforme.

Procesul de standardizare denumit Open System Integration nu trebuie sa fie confundat cu International Standards Organisation (ISO), care ratifica aceste standarde. Disponibilitatea tehnicii de calcul si a standardizarii a fost foarte importanta deoarece multe companii au vazut oportunitatea de a lega computerele intre ele pentru a inlesni procesul de comert.

Termenul de e-commerce trebuia inca inventat, dar reprezinta in esenta telul pe care acele companii incercau sa il atinga. Cea mai importanta  realizare urma sa fie elaborarea de formate comune pentru sistemele de mesagerie de care era nevoie pentru a realiza schimbul de date intre comunitatile de afaceri.

Ca rezultat, au fost create pachete de standarde atat Americane cat si europene pentru a defini caracteristicile ce trebuiau indeplinite de catre sistemele de mesagerie. Au existat proiecte pilot cum ar fi DISH si SHIPNET in industria transporturilor navale, dar nu toate au fost incoronate de succes in termeni comerciali, totusi au contribuit la promovarea acestui subiect. Astfel de sisteme pentru comunitatile portuare au fost create si in Europa ca de exemplu Felixstowe, Southampton, si Rotterdam.

In jurul anilor 1980 multe alte retele interne (VAN[1]) au fost create pentru a crea legaturi de comunicare sigure in interiorul diverselor companii si afaceri.

Constituirea de numeroase asociatii cum ar fi: Electronic Commerce Association, The European Electronic Messaging Association, Data Interchange Standards Association si Electronics Industry Data Exchange Association a impulsionat si contribuit la crearea unor sisteme de mesagerie care sa corespunda cerintelor impuse de diferite sectoare din industrie.

Pe masura de diferite proiecte in domeniu erau implementate, la inceputul anilor optzeci, asteptarile fata de retelele EDI incepeau sa creasca. La fel ca si in cazul cresterii pe care Internetul o cunoaste astazi, multi analisti s-au grabit si au facut predictii ale unor cresteri fara precedent pe care acest tip de retea avea sa le cunoasca, astfel incat numarul utilizatorilor avea sa se dubleze anual, iar nici o afacere nu isi va putea permite sa ramana pe dinafara.

Totusi, in ciuda predictiilor incurajatoare, doar unu la suta din potentialii utilizatori ai acestui tip de retea au ajuns sa o foloseasca. Astfel masa critica necesara pentru a provoca explozia retelelor EDI nu a fost niciodata atinsa.

Cele mai importante motive care au dus la insuccesul acestui proiect au fost: ciclul lung necesar pentru dezvoltarea standardelor necesare, faptul ca potentialii utilizatori au privit EDI ca fiind prea complicat de inteles si faptul ca majoritatea retelelor EDI implementate nu au reusit sa aduca un profit notabil.

Declinul retelelor EDI, le-a impins pe acestea in umbra. Intre timp alte standarde cum ar fi International Telecommunications Union (ITU) X.400 pentru mesagerie electronica (e-mail) au fost lansate.

Intre timp popularitatea, a cea ce este cunoscut astazi sub numele de Internet a atins cote ridicate. Seminarii, expozitii, carti, reviste, ziare toate promovau acest nou mediu de dezvoltare. Internetul era peste tot iar EDI-ul se zbatea in obscuritate.

Producatori importanti de software au sprijinit dezvoltarea Internetului. World Wide Web-ul (WWW) oferea facilitati grafice pentru publicarea documentelor. Poate unul dintre cei mai importanti factori in dezvoltarea Internetului o reprezinta gama mare de solutii de mesagerie rapida pe care acesta le oferea. Alt fapt surprinzator este ca standardele folosite in cadrul Internetului functionau in ciuda faptului ca nu toate fusesera ratificate de organismele de standardizare. Acest lucru a avut o contributie importanta  la cresterea Internetului.

Un alt factor important este acela ca mediul de afacerii incepe sa vada Internetul ca un mijloc de schimbare a informatiilor de afaceri, in ciuda lipsurilor pe care acesta le are in domeniul securitatii si integritatii datelor. Totusi utilizatorii inteleg aceste limitari si incearca sa le faca fata in cele mai bun mod posibil.

Dezvoltarea standardelor si comunicarii continua si se asteapta sa duca in continuare imbunatatiri modului in care afacerile sunt desfasurate in zilele noastre. Astazi exista o multime de optiuni in cea ce priveste comunicarea, retele de telefonie, reteaua Internet, comunicarea prin satelit si comunicatiile mobile. Un factor cheie in modul de desfasurarea a afacerilor Internetul ofera in acelasi timp premizele crearii unui nou mediu de afaceri, crearea unor noi solutii de comert, comertul on-line.