Gestiunea diferentiata a stocurilor dupa sistemul ABC; efecte economice

Gestiunea diferentiata a stocurilor dupa sistemul ABC; efecte economice

Problemele de gestiune a stocurilor implica utilizarea unui volum deosebit de mare de informatii, atat in planificarea, cat si in urmarirea realizarii proceselor de stocare; aceasta pentru ca, in unitatile economice, se foloseste un numar important de sortotipodimensiuni de materiale, pentru o gama larga de produse si destinatii de utilizare, iar sursele de aprovizionare sunt, de regula, foarte diferite. In aceste conditii, practica a confirmat o serie de sisteme de gestiune diferentiata a stocurilor, in functie de importanta economica a fiecarui material, care s-au dovedit deosebit de eficiente si de utile. Criteriile de departajare a resurselor materiale necesare unei unitati economice sunt multiple: frecventa livrarilor; valoarea individuala si totala a resurselor materiale aflate in stoc; importanta materialului pentru activitatea de productie a unitatii economice; sursa de asigurare (din import sau din intern); forma de aprovizionare; ciclul de fabricatie s.a.

Un sistem de gestiune diferentiata care prezinta interes practic este 'sistemul ABC'; acesta grupeaza materialele care se aprovizioneaza si se stocheaza de fiecare unitate economica in trei grupe (zone). Criteriul de grupare care se foloseste frecvent este cel care se refera la 'valoarea stocului mediu la diferitele materiale'; se apreciaza ca acest criteriu raspunde cel mai bine scopului urmarit de fiecare intreprindere, fiindca are in vedere formarea unor stocuri cat mai mici de resurse materiale si implicit a unui capital circulant mai redus; se asigura pe aceasta cale o viteza de rotatie mai accelerata, ceea ce inseamna activizarea unei parti mai mari din resursele materiale si financiare de care dispune sau si le asigura unitatea economica.

Analizele efectuate in diferite unitati arata ca ponderea cea mai mare din valoarea totala a stocurilor este detinuta de un numar relativ mic de materiale, care influenteaza direct atat realizarea productiei cat si volumul capitalului circulant. Aceste materiale sunt cele care intra in mod obisnuit in prelucrare pentru a fi transformate in produse finite, si care trebuie cuprinse in prima grupa de importanta - A. Urmeaza a doua grupa de importanta (B) care cuprinde un numar ceva mai mare de materiale, dar cu o valoare totala sensibil mai redusa, care participa in mai mica masura la dimensionarea volumului total al capitalului circulant. In sfarsit, din nomenclatorul de materiale al intreprinderilor se detaseaza a treia grupa valorica, cu un numar foarte mare de materiale utilizante in cantitati foarte mici si care influenteaza foarte putin volumul total al capitalului circulant. Orientativ, sfera de cuprindere, din punct de vedere al ponderii numerice si valorice, se prezinta in tabelul 2.6.

Gruparea materialelor, in functie de criteriile aratate, se poate prezenta si sub forma graficului de evolutie a curbei valorilor cumulate (figura 2.25).

Datorita importantei diferentiate a resurselor materiale in procesul de fabricatie si a influentei asupra capitalului circulant, sistemul de gestiune a stocurilor pentru fiecare grupa se va aborda diferit, atat pe linia metodologiei de dimensionare a acestora, cat si pe linia conducerii si desfasurarii proceselor de stocare. Stabilirea politicii de gestiune a stocurilor de materiale, diferentiata pe categorii,

presupune parcurgerea mai multor etape de lucru:

1. Elaborarea nomenclatorului pe grupe si sortimente de materiale care urmeaza a fi aprovizionate si stocate in depozitele intreprinderii; in acest sens, se intocmeste o lista centralizatoare in care se cuprind toate materialele, incepand cu cele care au valoarea individuala cea mai mare si terminand cu cele a caror valoare este foarte mica; totodata, se calculeaza si valoarea cumulata pentru a se determina mai usor, pe grupe de materiale, ponderea lor in total valoare

2. Analiza si gruparea structurii materiale din nomenclator pe cele trei zone de importanta, in functie de criteriile alese; analiza structurii materiale si efectuarea gruparii trebuie sa aiba in vedere imbinarea mai multor criterii (din cele mentionate mai sus), in functie de o anumita ordine de prioritate si de implicatiile economice pe care le determina. Se va analiza in ce masura criteriile respective conditioneaza nivelul de formare a stocurilor si sistemul de conducere a proceselor de stocare viitoare. O grupare eficienta necesita desfasurarea actiunii in mai multe iteratii.

3. Stabilirea politicii (a metodelor si modelelor economico-matematice) pentru dimensionarea stocurilor pe zone de importanta si in cadrul acestora pe tipuri concrete de materiale; in acest sens, se vor studia cu exigenta factorii care influenteaza nivelul stocurilor, caracterul si modul de influenta, puterea de actiune, posibilitatea de control si dirijare a actiunii lor s.a. Aceasta etapa joaca un rol deosebit in asigurarea viabilitatii sistemului, fapt pentru care trebuie sa se manifeste maxima atentie si mult discernamant in studierea conditiilor concrete in care vor avea loc procesele de stocare; totodata, in aceasta etapa se vor face optiuni, in primul rand, cu privire la tipurile de stoc care, in mod real, trebuie sa se formeze (curent, de siguranta s.a.).

In legatura cu optiunile metodologice ce trebuie efectuate precizam ca:

a) In cazul zonei A de importanta atentia va fi orientata catre modele economicomatematice exigente, care vor avea in vedere elemente (factori) concrete (si) ce conditioneaza nivelul stocurilor si care asigura constituirea lor la dimensiuni cat mai mici, determinand accelerarea la maximum a vitezei de rotatie a capitalului circulant;

b) Pentru zona B se pot aplica doua strategii:

stabilirea de modele distincte cu un grad de exigenta mediu pentru dimensionarea stocurilor de materiale din aceasta grupa;

folosirea metodelor alese pentru zona A la materialele care, ca pondere valorica, tind catre aceasta si a modelelor precizate pentru grupa C la materialele ce tind ca valoare catre zona respectiva;

c) Pentru materialele din zona C se pot folosi modele mai putin exigente, chiar cu pronuntat caracter statistic si care vor avea in vedere factorii cu actiune hotaratoare in dimensionarea stocurilor (cheltuielile de transport, sursa de provenienta etc.).

4. Dimensionarea stocurilor pe elemente si total; aceasta etapa se concretizeaza in aplicarea efectiva a modelelor alese pentru dimensionarea stocurilor pe tipurile stabilite pentru formare; rezultatele actiunii constituie baza de calcul al volumului estimat al capitalului circulant si al vitezei de rotatie a acestuia.

5. Stabilirea politicii de conducere, coordonare, urmarire si control al procesului

de formare si consum al stocurilor (a derularii proceselor de stocare). In acest sens, se va avea in vedere acelasi principiu al tratarii diferentiate a resurselor materiale in functie de zona de importanta in care se cuprind.

Viabilitatea unui anumit sistem de gestiune a stocurilor este determinata, in general, de felul in care acesta raspunde unor cerinte de baza, cum ar fi: gradul ridicat de utilitate practica; adaptabilitatea la utilizarea mijloacelor electronice de calcul; suplete si operativitate in derularea si adaptarea proceselor de stocare; arie de cuprindere mare; deplina concordanta cu fenomenele reale ale

procesului de formare a stocurilor; reducerea la minimum a imobilizarilor de resurse materiale in stocuri si accelerarea astfel a vitezei de rotatie a capitalului circulant al unitatilor economice; cheltuieli de conducere, organizare si desfasurare a proceselor de stocare cat mai mici.

Analizat din acest punct de vedere, sistemul ABC raspunde in mare masura acestor cerinte. Efectele economice generate de aplicarea sistemului de gestiune ABC in conceptia prezentata sunt multiple; ele se transmit asupra principalilor indicatori folositi in aprecierea activitatii economico-productive si financiare a intreprinderilor. De regula, 'obiectivul principal' al conducerii proceselor de stocare consta in formarea unor stocuri de materiale cat mai mici, dar care sa asigure alimentarea ritmica a consumului si sa antreneze un cost minim cu achizitionarea, aducerea si stocarea acestora. Indeplinirea unui asemenea obiectiv este conditionata de mai multi factori, intre care o importanta deosebita prezinta politica frecventionala adoptata; pe aceasta linie, sistemul ABC prevede ca, la materialele din zona A, care prin valoarea mare in consum influenteaza hotarator volumul capitalului circulant si, deci, viteza de rotatie a acestuia, sa se accelereze frecventa livrarilor in raport cu celelalte zone si in special cu zona C.