Esecul pietei si externalitatile

Esecul pietei desemneaza acele situatii in care conditiile necesare pentru atingerea eficientei economico-financiare dispar sau sunt contracarate de alte forte de natura interna sau externa. Acest fenomen reprezinta un aspect extrem de important pentru economiile contemporane deoarece demonstreaza ca pietele nu pot opera in mod eficient exclusiv pe baza mecanismelor proprii, existand tendinta de a produce fie prea mult, fie prea putin in comparatie cu nevoile subiectilor economici. Ca urmare, se poate afirma ca esenta esecului pietei consta in incapacitatea subiectilor economici de a coopera.

Factorii care au condus la incapacitatea pietei de a atinge eficienta, exclusiv prin mecanisme proprii, sunt :

- concurenta imperfecta,

- existenta bunurilor publice si a externalitatilor, 

- informatiile incomplete, incertitudinea.

Teoria financiara arata ca principalul factor care sta la baza esecului pietei il reprezinta costurile de tranzactionare, respectiv costurile decizionale, costurile informationale, costurile de negociere, costurile juridice, etc. De asemenea, se pune sub semnul intrebarii posibilitatea pietei de a asigura, pe de o parte, echitatea sau justitia sociala in distribuirea veniturilor si averilor din societate, precum si posibilitatea prevenirii dezechilibrelor in cererea si oferta de produse sau in ocuparea fortei de munca, pe de alta parte. Din aceasta perspectiva, guvernul isi asuma rolul interventionist cu scopul remodelarii distributiei veniturilor si averilor in concordanta cu regulile justitiei si echitatii stabilite de catre societate.

Interventia guvernului se realizeaza cu ajutorul unor parghii si mijloace specifice si este indreptata spre corectarea functiei de alocare a pietei, respectiv compensarea efectelor negative pe care esecul pietei le induce asupra activitatii economice si asupra relatiilor dintre participantii la tranzactii. In plus, prin masuri stabilizatoare si reglatoare, autoritatea publica isi propune sa inlature efectele inflatiei, ale subocuparii, ale stagnarii sau descresterii economice. Esecul pietei provoaca o serie de efecte, dintre care cele mai cunoscute si studiate sunt externalitatile.

In termeni generali, externalitatile sunt efectele economice ale unei activitati care nu apar inregistrate in contabilitate, deoarece nu rezulta in urma unor tranzactii individuale.

Ele reprezinta transferarea asupra exteriorului a unor beneficii sau costuri, influentand productia sau consumul altor entitati. De exemplu, aglomerarile urbane determina costuri suplimentare pentru infrastructura, ordine publica, educatie, servicii de sanatate, etc.; poluarea generata de autovehicule sau de cosurile de fum provoaca o serie de efecte asupra mediului, asupra sanatatii, asupra altor activitati; invatamantul creeaza efecte pozitive asupra calitatii muncii si nivelul profitului, etc. Altfel spus, o parte a costurilor de productie sunt externalizate, fiind suportate de catre membrii comunitatii.

Externalitatile pot fi grupate in mai multe moduri in functie de criteriul considerat:

1. In functie de sfera procesului de reproductie in care se manifesta distingem: externalitati de consum (cand consumul unei entitati economice este influentat de productia acelei entitati) si externalitati de productie (cand o entitate are o pozitie reziduala fata de deciziile unei alte entitati in ceea ce priveste productia).

2. Din punctul de vedere al efectelor generate exista externalitati pozitive si externalitati negative.

Externalitatile pozitive sunt generate de activitati care produc avantaje (beneficii) altor agenti economici, in timp ce externalitatile negative provoaca neplaceri sau costuri suplimentare altor agenti economici. Externalitatile pozitive determina un beneficiu social mai mare si un beneficiu privat mai mic, diferenta cunoscuta ca beneficiu extern. Externalitatile negative creeaza costuri sociale mai mari si costuri private mai mici, diferenta dintre cele doua reprezentand costul extern.

3. Dupa modul de reflectare, externalitatile sunt tehnice si pecuniare. Externalitatile tehnice se refera la situatia in care decizia unor subiecti economici de a produce sau de a consuma este influentata de decizia altor subiecti (primii avand un comportament rezidual fata de ceilalti), iar functia de productie a furnizorului afectat se modifica sau, alternativ, functia de consum a agentului consumator este alterata. Externalitatile pecuniare se manifesta prin modificarea preturilor, salariilor, profiturilor, fara o modificare a capacitatilor de productie sau de consum.

Ca urmare a existentei externalitatilor, statul urmareste o internalizare a acestora, adica reflectarea lor in costurile celor care le-au generat. In acest sens, cele mai uzuale masuri sunt:

a. reglementarea publica, atunci cand externalitatile afecteaza sanatatea si siguranta oamenilor,

b. prohibitii si constrangeri, adica limitarea sau interzicerea activitatilor producatoare de externalitati,

c. instituirea unei taxe de poluare (taxa de mediu) asupra productiei agentului economic poluator,

d. subventionarea agentilor economici care reduc activitatea generatoare de externalitati negative.