Evolutia cooperatiei de credit din romania

EVOLUTIA COOPERATIEI DE CREDIT DIN ROMANIA

Sistemele fundamentate de Raiffeisen si Schulze - Delitzsch corespund organizarii institutiilor de credit cooperatist un numai din tara noastra, sistemul cooperatiei de credit din Romania formandu-se ca o imbinare a celor doua sisteme clasice.

Integrata in context european, cooperatia moderna din tara noastra cunoaste un proces de evolutie similar celorlalte state europene. Ea imbraca aspectele generale ale acestui fenomen, dar este marcata si de trasaturi distincte, datorita particularitatilor evolutiei istorice din tara noastra.

Aparitia primei institutii de acest tip in Romania se inregistraza in anul 1851 in tinutul Bistritei. Prima banca populara a imbratisat principiile sistemului Raiffesen, concomitent cu cele dintai societati din Germania, fiind infiintata de sasi.Au aparut si alte banci populare, dar fara ca miscarea sa ia avant pana la sfarsitul secolului al XIX-lea. Bancile populare se numeau reuniuni sau insotiri de credit.

Cooperativele din Banat si Ardeal un au un au adoptat un tip unitar si un s-au incadrat in acelasi sistem. Romanii au organizat banci populare dupa trei tipuri : Schulze - Delitzsch , Raiffeisen si unul mixt sau intermediar.

La romani, miscarea porneste in 1867, iar prima banca comerciala romaneasca intitulata "Albina apare in 1871, cu sediul la Sibiu, incepand activitatea in anul urmator. Promotorul miscarii bancilor populare din Transilvania a fost invatatorul Visarion Roman.

La 24 aprilie 1867 apare prima cooperativa de credit si totodata prima institutie financiara romaneasca din Transilvania, care si-a inceput activitatea un an mai tarziu si a functionat timp de 13 ani. Ea a adoptat principiul Schulze - Delitzsch. Capitalul s-a alcatuit din parti sociale a cate 50 de florini fiecare. Inscrierea se facea platind o taxa de 2 florini. La depuneri spre fructificare se acorda o dobanda de 5%, iar la imprumuturi se percepea 6%, plus un comision de 0,3 % pe an.

Cooperativele de credit romanesti de tip Schulze - Delitzsch au avut in sfera lor de activitate fie un oras sau o localitate mai mare, fie mai multe localitati si chiar un judet. Au optat pentru raspunderea solidara si limitata a membrilor si pentru un sistem de vot in functie de numarul cotelor subscrise la capital. Numai Economia" din Lugoj acorda drept de vot egal fiecarui societar.

La sfarsitul anului 1915 , an in care s-a declansat primul razboi mondial, care a condus la grave tulburari economico-sociale, mai existau 15 banci populare de tip Schulze - Delitzsch.

In anul 1893 ia fiinta prima insotire de credit romaneasca dupa sistemul raiffeisian, urmata apoi de alte 73 de cooperative de credit - banci populare de acelasi gen, care apar pana in anul 1912, toate acestea in judetul Sibiu. In Transilvania , acestea au fost mai bine reprezentate comparativ cu cele schulzeriene, fiind mai avantajoase pentru populatia sateasca. S-au inmultit si s-au sporit in permanenta afacerile, bazandu-se nu atat pe mijloace financiare proprii, cat pe cele atrase, care au avut o pondere dominanta. Dintre operatiunile active ale bancilor populare de la acea vreme, rolul primordial a fost detinut de imprumuturile acordate societarilor sau nesocietarilor. Aceste imprumuturi se acordau pe acte de credit personal, pe amanet si pe cambii sau pe ipoteca, in mod exceptional.

Bancile populare nu-si propuneau sa aibe o rentabilitate la nivelul bancilor comerciale. Cu toate acestea ele au obtinut profituri an de an destinate remunerarii capitalurilor, crearii de rezerve etc.

Spre deosebire de mediul rural, in cel urban bancile populare si in general intreaga miscare cooperatista nu s-a dezvoltat in perioada analizata in acelasi ritm, datorita faptului ca in orase exista o concurenta mai mare din partea bancilor comerciale.

Politica de dobanzi a fost diferentiata, acestea depinzand de raporturile dintre cooperative si casa centrala a bancilor populare.

Daca pana in 1918 cooperativele de credit -banci populare au fost analizate separat pe zone geografice, datorita conjuncturii istorice , datele de bilant la data de 31 decembrie 1930 reflecta activitatea acestora din Romania de dupa Unirea de la 1 Decembrie 1918.

Astfel cele 4262 de cooperative de credit existente la acea data grupau 993052 membri asociati, media capitalului social varsat al unei banci populare era de 424.000 lei (13000 lei aur ).

Dintre operatiunile pasive ale cooperativei de credit, un rol principal l-au avut depunerile spre fructificare, cooperativele fiind cele mai nimerite colectatoare ale economiilor populatiei. Aceste resurse atrase sunt destinate acordarii de imprumuturi membrilor societari.

Administrarea acestor depozite a constituit una din problemele principale si dificile pentru conducatorii institutiilor bancare, ele fiind acelea care au provocat de cele mai multe ori prabusirea bancilor. Problema principala in privinta administrarii depozitelor este aceea a lichiditatii institutiilor care utilizeaza astfel de resurse.

Depunerile din economii la cooperativele de credit erau mai stabile decat cele de la bancile comerciale.

Dintre operatiunile bancare propriu-zise, cooperativele de credit efectuau aproape exclusiv acordari de imprumuturi.

Imprumuturile pe termen scurt trebuiau restituite in termen de cel mult 9 luni, cu drept de prelungire in cazuri justificate.

In anul 1934 existau 5044 banci populare, iar in 1947 numarul acestora scade la 3300, avand un numar de peste un milion si fonduri proprii de peste 700 milioane lei.

In baza Decretului nr. 197din 1948 de nationalizare a intreprinderilor bancare si institutiilor de credit, cooperativele de credit si-au incetat activitatea , ca si bancile comerciale, Banca Nationala a R.S.R. preluand operatiile bancilor comerciale.

Prin Decretul nr.455 din 1954 s-a autorizat constituirea de cooperative de credit si economie, ca organizatii cu caracter economic, cu personalitate juridica, care se organizau dupa statute proprii. Acestea au fost sprijinite de stat, prin Banca Agricola recent infiintata si au facut parte din sistemul cooperatiei de consum si de credit - CENTROCOOP.

Operatiunile desfasurate de catre cooperativele de credit au fost

Primirea de depuneri spre fructificare, atat de la membrii cooperatori cat si de la alte persoane

Acordarea de imprumuturi pentru dezvoltarea productiei agricole, pe termen de pana la 3 ani, si pentru nevoi gospodaresti, pe termen de cel mult un an.

Contractarea de imprumuturi de la Banca Agricola in scopul intregirii resurselor

Efectuarea de operatiuni financiar bancare in folosul membrilor cooperatori, in baza mandatului incheiat cu Banca Agricola

In perioada scursa de la reinfiintarea cooperativelor de credit pana in 1989 au avut loc numeroase modificari in gama de operatiuni desfasurate de acestea. In conditiile unei economii centralizate nu se putea vorbi despre politica de dobanzi a cooperativelor de credit , acestea foloseau rate ale dobanzilor similare celor de la B.N.R.

Dupa 1989, Comisia Centrala a Cooperaticelor de Credit si comisiile judetene si-au diversificat activitatile prestate pentru cooperativele de credit, prin noi compartimente de metodologie , informatica si control.

In anul 1990 la 8 februarie este promulgat Decretul - Lege nr. 67 privind organizarea si functionarea cooperatiei de consum si de credit , care definesc cooperativele de credit ca fiind "organizatii obstesti , create la orase si la sate, in scopul intrajutorarii financiare a membrilor sai" a caror activitate se desfasoara in baza acestui decret si in conformitate cu statulul aprobat de Congresul cooperatiei de consum si de credit.

Ca urmare a aparitiei Legii 109 1996 privind organizarea si functionarea cooperatiei de credit, a avut loc o diversificare a obiectului de activitate al cooperativelor de credit si anume fructificarea economiilor banesti ale membrilor cooperatori si ale altor persoane, precum si pastrarea disponibilitatilor banesti ale membrilor cooperatori, ale altor persoane fizice sau juridice, in conturi deschise la cererea acestora.

In anul 1998 apare Legea bancara nr.58 si potrivit art.90 al acesteia " institutiile , altele decat bancile, abilitate prin lege sa desfasoare activitati bancare, se supun autorizarii , supravegherii prudentiale si reglementarilor Bancii Nationale a Romaniei" , fapt ce a impus modificarea legislatiei referitoare la cooperatia de credit prin Ordonanta de Urgenta nr.90/2000 privind organizatiile cooperatiste de credit , aprobata si modificata prin Legea 200/ 2000.

O.U.G. 97/ 2000 a dat posibilitatea cooperativelor de credit care functionau potrivit Legii 109 /1996 sa opteze fie pentru varianta reorganizarii in vederea functionarii in cadrul unei retele cooperatiste, in conformitate cu prevederile ordonantei, fie pentru transformarea in banca comerciala , conform cerintelor Legii bancare nr.58/ 1998.

Potrivit acestui act normativ, Banca Nationala a Romaniei va autoriza, reglementa si supraveghea activitatea cooperativelor de credit , care nu vor mai avea voie sa foloseasca termenul de banca sau derivatele acestuia, nici in denumire si nici in sigla . In plus se vor garanta depozitele din sistemul cooperatist printr-un fond de garantare a depozitelor , care potrivit legislatiei in vigoare va fi acelasi ca si pentru banci. ( Fondul de garantare a depozitelor din sistemul bancar ) , fond care ar asigura restituirea unei sume pentru deponenti , in cazul falimentului unei cooperative de credit.

Ordonanta stabileste ca pentru infiintarea unei cooperative de credit este necesar un numar de 1.000 persoane , care sa subscrie cel putin o parte sociala fiecare, in valoare de minimum 100.000 lei. Desi ordonanta de urgenta specifica ca se pot organiza cooperative d ecredit si un numar minim de 100 persoane care sa subscrie impreuna minimum 1.000 de parti sociale in valoare de minimum 100.000 lei fiecare, infiintarea unor astfel de cooperative este drastic limitata de un alt paragraf al legii in care se specifica Partile sociale ale organizatiilor cooperatiste de credit din aceeasi retea sunt de valoare egala

Pentru constituirea unei retele de credit este necesar asocierea a cel putin 50 de cooperative de credit, iar capitalul agregat al acesteia trebuie sa fie , pana la data depunerii documentatiei pentru autorizarea functionarii retelei , de cel putin 150 miliarde lei.

Capitalul agregat al unei retele cooperatiste de credit este parte al capitalului propriu si este format din

partile sociale subscrise si varsate de membrii cooperatori

fondurile de rezerva constituite de organizatiile cooperatiste de credit

rezervele generale pentru riscul de credit, constituite de organizatiile cooperatiste de credit

rezervele de intrajutorare, constituite de organizatiile cooperatiste de credit

rezerva mutuala de garantare constituita la nivelul casei centrale a cooperativelor de credit

rezultate financiare curente si reportate ale organizatiilor cooperatiste de credit

Raza de operare a cooperativelor de credit a fost si ea drastic limitata. Daca pana la aparitia reglementarilor in vigoare, existau cooperative de credit ce operau la nivel national , conform noilor reglementari , numai retelele pot opera la nivel national. Nu este permisa activitatea organizatiilor cooperatiste dincolo de granitele tarii.

Cooperativele de credit au voie sa desfasoare activitati doar pe o raza determinata din cadrul unui judet.

Casa Centrala va constitui rezerva mutuala de garantare pe baza cotizatiilor cooperativelor de credit afiliate si a unei cote din profitul sau brut. Acest fapt va duce la scaderea riscului de faliment al cooperativelor de credit si la respectarea angajamentelor de plati asumate de catre acestea.

De asemenea, cooperativele de credit si casele lor centrale vor constitui fiecare un fond de rezerva generala si o rezerva generala pentru riscul de credite, acestea din urma in limita a 2% din soldul creditelor acordate. Totodata cooperativele de credit trebuie sa constituie o rezerva de intrajutorare prin repartizarea anuala catre acestea a 50% din profitul net.

B.N.R. poate institui supraveghere si administrare speciala unei cooperative de credit. Organizatiile cooperatiste de credit vor putea acorda imprumuturi agentilor economici de tipul IMM in limita a 25 % din activele acesteia , iar casele centrale vor putea acorda credite persoanelor juridice , cu exceptia cooperativelor de credit afiliate, de pana la 20% din activele sale.