Despre patrimoniul comercial

Despre patrimoniul comercial

Prin patrimoniu se intelege totalitatea drepturilor si obligatiilor unei persoane fizice sau juridice-comerciant,care au valoare economica (pot fi exprimate in bani).

Mai concret, patrimoniul este suportul material al comerciantului - persoana fizica sau societate comerciala - pentru ca mijloacele materiale si banesti care il compun dau posibilitatea acestuia sa participe la circuitul economic, sa incheie raporturi juridice in legatura cu obiectul si scopul sau.

In scopul de a ne edifica cu privire la aceasta notiune, ne referim la: A) mijloacele economice si B) sursele economice.

A. Mijloacele economice sunt compuse din totalitatea activelor materiale si banesti care servesc la desfasurarea activitatii comerciantului. Aceste active se; prezinta sub forma mijloacelor fixe si mijloacelor circulante.

l. Mijloacele fixe sunt bunuri materiale care iau parte la mai multe cicluri de productie, consumandu-se treptat si transferandu-si partial valoarea asupra produselor fabricate, pe masura utilizarii lor (amortizare). Aceasta grupa de mijloace economice se poate diviza in mai multe subgrupe, in raport de diferite criterii. Dupa natura activitatii lor economice, acestea se impart in: active fixe productive si active fixe neproductive (pentru nevoi culturale, sanitare etc. ). Dupa caracterul si destinatia lor in productie, activele fixe se impart in: cladiri, masini de forta, utilaje; instalatii de lucru; aparate de masura, control si reglare; mijloace de transport; animale; plantatii; inventar gospodaresc etc. Dupa apar­tenenta lor, activele fixe pot fi proprii sau inchiriate.

2. Mijloacele circulante sunt bunuri destinate sa asigure continuitatea pro­ductiei si circulatiei marfurilor. Ele se consuma in intregime, in fiecare ciclu de productie, isi schimba forma materiala si trec succesiv prin fazele de apro­vizionare, productie si desfacere.

Activele circulante se grupeaza in active circulante materiale, active circu­lante banesti si plasamente si active circulante in decontare.

a). Activele circulante materiale sunt formate din: materii prime, materiale, combustibili, semifabricate, productie neterminata, produse finite, ambalaje;

b). Activele circulante banesti sunt constituite din sume de bani aflate in casieria unitatii, in conturi la diferite banci, acreditive, carnete de cecuri etc.;

c) Activele circulante in decontare sunt valori materiale sau banesti avansate de societate unor firme sau persoane fizice care urmeaza sa fie decontate ulterior (efectele comerciale mai importante fiind: cambia, biletul la ordin, cecul, warantul etc. ).

B. Sursele mijloacelor economice, adica locul de provenienta al acestora (originea lor) sau modul de dobandire. Din punctul de vedere al surselor, mi­jloacele economice pot fi clasificate in: capital propriu sau asimilat; capital atras; credite si imprumuturi.

1. Capitalul propriu sunt fonduri banesti care reprezinta capitalul social si fondurile proprii.

2. Capitalul atras sunt datoriile banesti ale comerciantului fata de alti agenti economici sau fata de stat, provenite din decalajul format intre data unor lucrari, prestari de servicii sau executarea de lucrari ori diverse alte obligatii de plata si momentul efectiv al platii. Prin urmare, in astfel de cazuri, intre momentul primirii fondurilor banesti si achitarea lor, trece o perioada de timp, in care sunt atrase in circuitul economic al comerciantului in cauza (de unde denumirea de capital atras).

Fac parte din aceste fonduri datoriile comerciantului fata de alti agenti eco­nomici pentru marfurile livrate, serviciile prestate sau lucrarile executate de acestia; obligatiile comerciantului fata de bugetul statului; obligatiile fata de angajati pentru sumele ce li se cuvin cu titlu de salariu.

Creditele si imprumuturile sunt datorii ale comerciantului fata de banci pentru sumele primite sub forma de credite, pentru acoperirea temporara a ne­cesarului de fonduri banesti.

Patrimoniul comercial cuprinde numai acele bunuri pe care comerciantul le-a afectat exercitarii comertului. El are o existenta factica, suportul sau fiind in vointa comerciantului si nu in lege. Acest patrimoniu consta dintr-o univer­salitate juridica de bunuri, de compozitie si valoarea variabila, in raport de viata economica a societatii, de conjunctura generala a pietei etc. El cuprinde toate bunurile comerciantului si este mai mare decat capitalul social daca intreprin­derea este prospera, in cazul societatii comerciale, bunurile constituite ca aport in societate de catre asociati ies din patrimoniul lor si trec in patrimoniul so­cietatii care poate servi ca gaj exclusiv al creditorilor ei.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 31/1990, obligatiile comerciantilor sunt garantate cu patrimoniul social, in fine, art. 35 alin. (1) din legea nr. 31/1996 prevede ca "bunurile constituite ca aport la societate devin proprietatea acesteia. '