Demografia si dezvoltarea economica

Demografia si dezvoltarea economica

Interrelatia populatie-dezvoltare poate fi surprinsa, in primul rand, din unghiul factorului demografic. O populatie in crestere obliga societatea sa sporeasca productia, sa faca investitii demografice in vederea asigurarii conditiilor normale de munca si de viata generatiilor prezente si viitoare. Este evident ca sporirea populatiei antreneaza modificari multiple in plan economic, educational, ecologic, sanitar, etc.

Dezvoltarea economica, la randul ei, exercita multiple influente asupra proceselor demografice. Asigurand cresterea populatiei, contribuind la acumularea crescanda de bunuri ateriale, dezvoltarea economica are ca efect si modificarea indivizilor sub raportul lor fizic, dar si cel intelectual.

In termenii pietei, se poate spune ca cererea si oferta de munca sunt dependente, pe de o parte, de dezvoltarea economico-sociala si, pe de alta parte, de procesele demografice (fertilitate, natalitate, mortalitate, migratie, emigratie, etc.). Relatiile de interdependenta dintre dezvoltarea economica si dinamica populatiei au fost analizate inca din antichitate. Marii filosofi greci Platon si Aristotel s-au preocupat de gasirea marimii optime a locuitorilor in cetatile grecesti.

O data cu revolutia industriala, modalitatile de abordare si rezolvare a problemelor aratate s-au diversificat. Mult timp insa, problemele demografice au fost considerate o variabila exogena a teoriilor economice. In ultimele decenii, punctele de vedere s-au diversificat si mai mult. Cauza procesului de diversificare a modului de receptare a problemei rezida, in primul rand, in complexitatea crescanda a proceselor demografice, in amplele modificari survenite in structurile populatiei (active, disponibile, ocupate). Totodata, noile caracteristici ale cresterii economice contemporane si-au pus amprenta asupra demoeconomiei.

In concluzie, in contextul social-economic actual, populatia trebuie privita ca un fenomen endogen al dezvoltarii economice durabile si totodata, ca unul multifactorial determinat. Dar, exigentele aratate in ceea ce priveste analiza raporturilor populatie-dezvoltare nu beneficiaza de sisteme informationale precis conturate, de indicatori demo-economici adecvati.

Unul dintre primii specialisti in acest domeniu a fost Thomas Malthus. Pe baza unor ample analize a raporturilor populatie-dezvoltare economica. Th. Malthus a formulat o lege a populatiei, a carei esenta este urmatoarea 'sporirea veniturilor pe baza dezvoltarii economice determina cresterea natalitatii, iar cand aceasta crestere devanseaza dezvoltarea economica are loc scaderea veniturilor'.

Istoria economica si evolutia demografica in tarile dezvoltate economic au cunoscut situatii mult mai variate decat cea exprimata de legea populatiei formulata de Th. Malthus. Sensurile si dimensiunile dinamicilor demografice si ale celor economice au fost diferite nu numai de la o tara la alta. Chiar in una si aceeasi tara, acestea au cunoscut evolutii variate de la o perioada la alta. Daca se iau in analiza si tarile ramase in urma economic, tabloul modificarilor demo-economice devine mult mai complex si mai controversat.

Observatiile statistice generale arata ca avantul economic a fost insotit intotdeauna de scaderea fertilitatii . Cu toate acestea nu se poate concluziona ca pretutindeni si intotdeauna s-au inregistrat dimensiuni si sensuri ale proceselor si fenomenelor demografice care contrazic relatiile de marime surprinse de legea populatiei formulata de Malthus.

Karl Marx a formulat o alta lege a populatiei: 'odata cu largirea dimensiunilor productiei si a numarului de muncitori in functiune, o data cu dezvoltarea fortei productive a muncii lor, cu extinderea si cresterea tuturor resurselor avutiei, cresc si proportiile in care atragerea mai mare a muncitorilor de catre capital este legata de o respingere mai mare a lor. Aceasta este o lege a populatiei caracteristica modului de gandire si productie capitalist'.

Secolul al XIX -lea nu a oferit argumente suficient de solide si generale pentru a confirma una sau alta din legile aratate. Asa cum a demonstrat economistul Simon Kuznets, pe termen lung si in tarile avansate economic, cresterea populatiei a fost inferioara cresterii economice.

Secolul XX, indeosebi cea de-a doua jumatate a lui, a fost martorul bine cunoscutei 'explozii demografice'. In aceste conditii, specialistii au fost obligati sa explice fenomenul specific tarilor in curs de dezvoltare, cu efecte planetare de necontestat. Din acest efort teoretic de reflectare a cresterii populatiei globului s-a nascut in 1944 modelul tranzitiei demografice (Frank Notestein). Acest model reflecta procese deja petrecute, care s-au succedat in patru etape:

Populatia natalitatea si mortalitatea

Globala se ajusteaza reciproc

natalitate ridicata

mortalitate scazuta

diferenta mare

natalitate ridicata natalitate scazuta

mortalitate ridicata mortalitate scazuta

diferenta mica diferenta tinde spre

zero natalitate scazuta (<1)

mortalitate (>1)

diferenta negativa

Etapa 1 Etapa 2 Etapa 3 Etapa 4 Timpul

fig. nr. 6 - modelul tranzitiei demografice

Modelul prezentat poate fi concretizat pe tari si etape istorice:

Etapa 1: starea de plecare, ce a fost predominanta in societatile rurale traditionale, s-a caracterizat printr-o puternica natalitate si o mortalitate corespunzatoare, compensatoare. Astfel, in toata aceasta perioada indelungata, populatia a ramas stationara sau a crescut lent;

Etapa 2 : s-a definit prin scaderea notabila a mortalitatii, ca urmare a unei mai bune igiene personale si sociale, a hranei mai bune, a stabilitatii sociale. Aceasta inseamna marcarea inceputului tranzitiei demografice;

Etapa 3 : procesul demografic continua cu scaderea natalitatii, scadere ce se produce asincron cu scaderea mortalitatii, adica cu un decalaj de cateva decenii;

Etapa 4 : natalitatea si mortalitatea se ajusteaza reciproc in mod progresiv . Sfarsitul tranzitiei demografice corespunde egalizarii ratelor natalitatii si mortalitatii. Se ajunge astfel la stabilizarea populatiei.

Intrebarea care s-a pus si se pune inca este cea a cauzei exploziei demografice in a doua jumatate a secolului nostru. Cei mai multi demografi o explica aritmetic, pe principiul celor doua robinete ale unui vas de apa. Robinetul care alimenteaza rezervorul este in acest caz rata nasterilor, in timp ce cel ce evacueaza consta in rata deceselor. Diferentele intre cele doua procese mentinute cateva decenii, au condus la explozia demografica.

Principiul respectiv poate fi ilustrat cu realitatile braziliene. Acum un secol, natalitatea era in aceasta tara de 48 %o, iar mortalitatea de 31%o. Diferenta era in plus cu 17%o. In prezent, rata natalitatii s-a redus la 33%o, iar cea a mortalitatii pana la 8%o, ceea ce inseamna o diferenta in plus de 25%o.

S-a conturat si tranzitia demografica inversa. Demograful Jean Bourgeois Pichet a calculat trendurile demografice si a aratat ce s-ar intampla in urmatoarele secole daca intreaga umanitate s-ar comporta precum Germania, Olanda, Italia cu o fertilitate de 1,2 copii pe fiecare familie. Ultimul cuplu, spune el, ar muri fara descendenti in jurul anilor 2400.

Practica arata ca reculul mortalitatii precede scaderea fertilitatii. Inainte de a-si propune sa stapaneasca viata, popoarelor si-au concentrat atentia spre stapanirea mortii. Mult timp, mortalitatea era asa de ridicata incat o societate nu putea supravietui fara o fertilitate ridicata. Organizarea sociala era subordonata acestei necesitati vitale. Reculul mortalitatii nu era atunci o lege naturala. Dar, din punct de vedere istoric, el s-a produs. Cauzele acestui proces pot fi identificate in dezvoltarea economica si ameliorarea conditiilor de viata. O data cu transformarea demografica, separarea cauzelor de efecte devine oarecum dificila. Ameliorarea vietii oamenilor face ca societatile sa devina mai productive, iar cresterea productivitatii sustine schimbarea demografica.

Odata cu dezvoltarea economica :

societatea se orienteaza spre a avea mai putini copii;

creste varsta primei casatorii;

creste varsta la care cuplurile au primul copil;

populatia paraseste mediul rural in favoarea orasului, ceea ce limiteaza nasterile;

se raspandesc practicile de limitare a nasterilor.

Dezvoltarea economica si schimbarea demografica sunt legate intre ele.

Astazi a devenit clar ca toate tarile lumii se afla intr-un proces istoric unic si decisiv in care oamenii si bogatiile se inmultesc si se dezvolta simultan. Aceasta se observa si in tarile slab dezvoltate, chiar daca in unele dintre ele exista multi copii si multa saracie.