Piata muncii: continut, functii, trasaturi, mecanism de functionare

PIATA MUNCII: CONTINUT, FUNCTII, TRASATURI, MECANISM DE FUNCTIONARE

Piata muncii poate fi definita ca spatiul economic in care se intalnesc, se confrunta si se negociaza in mod liber cererea de munca (detinatorii de capital, in calitate de cumparatori) si oferta (reprezentata prin posesorii factorului munca).

In materie de terminologie, stiinta economica actuala utilizeaza atat formularea de piata a muncii cat si pe cea de piata a fortei de munca. Exista argumente care sustin fiecare dintre aceste formulari:

a) relatiile economico-sociale in cadrul carora se desfasoara munca salariata, ca fac necesara utilizarea formularii de "piata fortei de munca". Prezentam in acest sens argumentele aduse de unii specialisti:

- obiectul tranzactiilor pe aceasta piata il constituie, in conditiile contemporane, forta de munca, adica insusirile fizice, intelectuale, competenta, experienta etc. si nu munca - ce este doar utilizarea fortei de munca;

- beneficiarul foloseste in interesul sau, in calitate de cumparator, forta de munca, iar intreprinderile angajeaza forta de munca si nu munca;

- obiectul sistemului de protectie sociala, determinat pe baza relatiilor economice din cadrul pietei contemporane vizeaza in mod direct forta de munca si nu munca;

optiunea pentru piata fortei de munca implica si recunoasterea caracterului de marfa al fortei de munca, inclusiv pentru tarile europene.

b) formele concrete de manifestare a relatiilor economico-sociale implicate de munca salariata, impun utilizarea formularii de piata a muncii, cu urmatoarele argumente:

- piata fortei de munca are o sfera mai limitata, desemnand, dupa toate aparentele, numai oferta de forta de munca;

- piata muncii include impactul dintre cerere si oferta, ca elemente principale ale ei, precum si reglementarea raporturilor de munca sub toate aspectele lor: durata muncii, concediile de odihna platite, recrutarea, conditiile de angajare si licentiere, conditiile de munca, dreptul la greva, drepturile de salarizare, etc.;

- actiunea de vanzare cumparare nu se realizeaza numai la angajare-licentiere, ci se afirma in fiecare zi in procesul muncii;

- piata muncii reflecta un amplu proces de umanizare care s-a produs, in primul rand, in sfera muncii.

Adaugam acestor argumente si pe acela sustinut de autorii manualului universitar de economie: "Tranzactiile pe aceasta piata (n.n. piata muncii) au ca obiect munca sau forta de munca. Daca forta de munca o intelegem ca totalitate a aptitudinilor fizice si intelectuale ce exista in personalitatea vie a omului si pe care le pune in functiune atunci cand creeaza bunuri economice, inseamna ca folosirea sinonima a celor doua expresii in teoria si practica economica este benefica pentru decizia care priveste situatia lor intr-un flux economic."

Suntem de parere ca formularile de piata a fortei de munca si piata muncii nu se exclud ci se completeaza una pe alta. Totusi, formularea de piata a muncii are o circulatie mai larga, fiind utilizata nu numai in literatura de specialitate si in publicistica, ci si in documentele unor organisme nationale si internationale. Optiunea pentru aceasta formulare o justificam prin aceea ca ea exprima faptul ca in cadrul acestei piete se comercializeaza un factor de productie special - factorul munca - si prin faptul ca ea ofera un cadru mai larg impactului dintre cerere si oferta.

Piata muncii poate fi privita intr-o dubla ipostaza:

- de piata derivata - sub aspectul dimensiunii si structurii ocupationale, profesionale, teritoriale a cererii de munca si, prin intermediul acesteia, asupra sistemului de invatamant, formare profesionala initiala si continua, pe intreaga durata a vietii active a individului;

- de piata principala din punctul de vedere al formarii ofertei de munca, sub aspect cantitativ si structural-calitativ al potentialului de munca, al intrarilor-iesirilor de pe piata muncii, a structurii demografice si ocupational-profesionale si de calificare.

Piata muncii are particularitati naturale sau dobandite datorita carora se diferentiaza net de celelalte piete, imprimandu-i practic atributul de piata principala, fundamentala: este piata celui mai important factor de productie, cu importante caracteristici demo-socio-psihosociale si educational-formative; piata negociata, contractuala si, ca atare, piata cea mai imperfecta, mai putin concurentiala, in care mecanisme ale pietei libere conlucreaza cu reguli, conventii, norme juridice, principii etice etc.; o piata cu tendinte de rigidizare.

Mecanismul de functionare a pietei muncii reprezinta un ansamblu de legaturi intre partenerii individuali autonomi, ca viitori salariati, si patronatele autonome care solicita si utilizeaza munca salariata, precum si legaturile si negocierile dintre reprezentantii acestor doua parti, adica organizatiile de sindicat si organizatiile patronatelor, care se deruleaza dupa reguli predeterminate.

Asupra functionarii  pietei muncii isi exercita influenta deopotriva factori economici, cat si factori de natura social-institutionala. Factorii economici isi pun amprenta in special asupra cererii de munca.

Fiind un factor de productie, cererea de munca apare ca o cerere derivata. Aceasta inseamna ca volumul si structura de calificare a cererii de munca sunt determinate de cererea finala de bunuri si servicii, nivelul costurilor salariale, dar si de starea sistemului tehnologic exprimata prin nivelul productivitatii muncii si al consumurilor intermediare.

Oferta  de munca este modelata simultan de factori economici (nivelul salariului, ca pret al muncii), dar si de factori  sociali sau institutionali. In functie de prioritatea acordata uneia sau alteia dintre grupele de factori, in literatura economica exista o diversitate de pareri asupra naturii si modului de functionare a pietei muncii.

In procesul de dezvoltare si functionare a economiei nationale, piata muncii indeplineste importante functii, de ordin economic, social-politic si educativ:

a) alocarea eficienta a resurselor de munca pe sectoare, ramuri, profesii, teritoriu in concordanta cu volumul si structura cererii de munca;

b) unirea si combinarea factorului munca cu mijloacele de productie;

c) influentarea formarii si repartizarii veniturilor;

d) functia sociala, contribuind la formarea si orientarea climatului de munca si la realizarea unei protectii sociale adecvate;

e) functia cultural - educativa, intrucat furnizeaza informatii pentru procesul de orientare profesionala, recalificarea si reintegrarea fortei de munca.

Piata muncii, ca piata a celui mai important factor de productie, se afla in legatura cu celelalte piete. Pe de o parte, ea recepteaza semnalele de pe piata bunurilor si serviciilor, a capitalurilor s.a. si este influentata de miscarea acestora, de modul de functionare si distorsiunile acestora. Pe de alta parte, piata muncii transmite propriile semnale si cerinte spre celelalte piete.

Activitatile si schimburile care au loc pe piata muncii privesc o marfa deosebita care, prin particularitatile sale - fiziologice, psihologice, sociale si morale - se deosebeste de celelalte marfuri. Ca urmare, piata muncii prezinta o serie de particularitati, in raport cu celelalte piete, cele mai importante fiind:

1) este o piata cu un grad ridicat de rigiditate si de sensibilitate si prin aceasta ea conditioneaza atat echilibrul economic, cat si pe cel social-politic. Rigiditatea si sensibilitatea ei rezulta nu numai din particularitatile ofertei, ci si din ponderea mare si intrepatrunderea ridicata a laturilor economice si sociale. Asigurarea locului de munca, alegerea si exercitarea libera a profesiei reprezinta in egala masura un act economic si unul de echitate sociala, de echilibru social.

2) piata muncii este mai complexa, mai organizata si mai reglementata in raport cu celelalte piete. Tranzactiile care au loc pe aceasta piata nu sunt numai relatii de vanzare-cumparare, iar agentii economici nu sunt numai vanzatori si cumparatori. Piata muncii este un cadru in care interactioneaza si se confrunta mai multi agenti economici si parteneri sociali: salariatii si intreprinzatorii, organizatiile patronale, sindicale si statul, fiecare dintre acestia avand roluri si functii bine determinate. Piata muncii este reglementata in cel mai inalt grad si inregistreaza cele mai multe influente din partea multor factori.

3) mecanismele de actiune ale acestei piete prezinta anumite trasaturi, care-i confera un grad mai ridicat de imperfectiune (din punct de vedere al concurentei), in raport cu alte forme de piata. Pe de o parte salariul, ca pret al muncii, libera concurenta, productivitatea marginala actioneaza intr-un cadru reglementat, dinainte acceptat de toti participantii (agenti economici). Pe de alta parte, salariul nu mai reprezinta unica parghie de reglare a volumului ocuparii si utilizarii eficiente a fortei de munca, iar marimea salariului nu mai rezulta doar din actiunea mecanismelor pietei, ci din reglementari economico-juridice adoptate in fiecare etapa. Piata muncii este o piata cu concurenta imperfecta, putand fi apreciata fie ca piata de monopol, fie ca piata de oligopol, in functie de gradul de organizare si de constituire a cererii si ofertei de catre patronate si sindicate.

Aceste particularitati imprima anumite trasaturi tranzactiilor cu factorul munca, spre deosebire de tranzactiile cu ceilalti factori de productie:

munca nu poate fi vanduta sau cumparata decat inchiriind capacitatea de munca a proprietarului;

contractul de angajare a factorului munca este strict determinat de anumite reglementari legislative cu caracter de interdictie, cumparatorul nu dispune in totalitate de "marfa"sa; el nu o poate utiliza decat pentru prestarea activitatilor specificate in contract si in limita timpului de munca convenit;

detinatorii fortei de munca au mai putine posibilitati de utilizare alternativa a acesteia ( munca in propria gospodarie, recreere), dar ei se pot sustrage pietei cu o parte din acest potential pentru anumite perioade de timp;

tranzactiile cu forta de munca sunt legate de criteriile de preferentialitate ale posesorilor acestei "marfi", inzestrarea nativa, educatia, orientarea profesionala, stilul de viata, modelul cultural, motivatiile valorice etc.;

munca este singurul factor de productie cu autoorganizare: posesorii fortei de munca se constituie in sindicate, cu scopul de a influenta conditiile tranzactiilor pe piata muncii:

sindicatele,  reprezentand factorul munca organizat, negociaza direct continutul normativ al institutiilor pietei muncii: conditiile de munca, nivelul salarizarii, durata timpului de lucru, criteriile de promovare si participare, clauzele disponibilizarii , garantarea protectiei sociale, dreptul legal la greva etc;

sindicatele pot utiliza o strategie de monopol, monopson sau oligopol, ori pot recurge, prin forta lor sociala, la tactica de intimidare a partenerilor;

sindicatele pot determina numeroase abateri de la regulile pietei, ceea ce deformeaza modelul rational de comportament pe piata muncii.