Definitia pietelor de capital si evolutia acestora

DEFINITIA PIETELOR DE CAPITAL SI EVOLUTIA ACESTORA

Infǎptuirea procesului de restructurare si modernizare a economiei romanesti, de dezvoltare a potentialului ei productiv, o trecere treptatǎ la economia de piatǎ solicitǎ importante resurse financiare. Activitatea de descentralizare a economiei si de privatizare a acesteia determina noi modalitati de mobilizare a capitalurilor, in care emisiunea si plasarea de actiuni si obligatiuni vor detine un loc important pe piata de capital din Romania si nu numai. Avem in vedere si posibilitatea atragerii de capitaluri de pe piete straine de capital, cat si de pe piata eurotitlurilor si care pot reprezenta prin dimensiunile lor, surse importante de mobilizare a capitalurilor de cǎtre firme romanesti.

Piata de capital este o piatǎ a tranzactiilor cu titluri financiare emise de cǎtre stat, societǎti pe actiuni si unitǎti administrativ teritorial⁸

Piata de capital (piata valorilor mobiliare) reprezintǎ ansamblul relatiilor si mecanismelor prin care se realizeazǎ transferul fondurilor de la cei care detin surplus de capital (numiti "investitori"), cǎtre cei care au nevoie de capital (numiti "emitenti" sau "investitori"), prin intermediul unor instrumente specifice (valori imobiliare) si al unor operatori specifici (societati de valori mobiliare).

Piata de capital are o serie de trǎsǎturi specifice si un numar limitat de segmente:

a) Produsele pietei au o anume specificatie, reprezentatǎ prin negociabilitate si transferabilitate. Pe piata de capital, actiunea de a lua bani (fonduri) sau de a da bani (a investi) se realizeazǎ prin utilizarea unor instrumente (produse) specifice, denumite valori mobiliare; negociabilitatea si transferabilitatea sunt de fapt caracteristicile valorilor mobiliare.

b) Produsele pietei sunt instrumente pe termen lung. Aceastǎ trǎsǎturǎ relevǎ o altǎ distinctie intre piata monetarǎ si piata valorilor mobiliare si anume: durata diferitǎ de timp a atragerii banilor. Pe piata de capital, banii sunt atrasi pe o perioadǎ mai mare de un an, deci pe termen mediu si lung.

c) Pe piata de capital, intermediarii joacǎ un rol important in privinta punerii in contact a emitentilor cu investitorii care doresc sa cumpere. Este foarte important de retinut cǎ nu emitentii isi asumǎ riscul investitiei,ci investitorii.

d) Piata de capital oferǎ modalitǎti de investire, respectiv de atragere a capitalului prin utilizarea fondurilor nebancare. Astfel cǎ o alternativǎ la construirea de depozite bancare, investitorii pot achizitiona valori mobiliare, iar emitentii, pentru a nu apela la credite bancare, pot atrage capital prin emisiunea de valori mobiliare.

In literatura de specialitate s-au structurat doua conceptii,referitoare la piata de capital:

Conceptia europeana ( de sorginte franceza ) piata de capital care se bazeazǎ pe sistemul bancar si care cuprinde piata monetarǎ, piata ipotecarǎ si piata financiarǎ.

PIATA MONETARǍ capitaluri atrase pe termen scurt si mediu avind ca instrumente: certificate de depozit, bilete de trezorerie, bonuri de tezaur titluri pe termen scurt.

PIATA IPOTECARA  - capitalurile sunt atrase in special pentru construirea de locuinte avand ca instrumente biletele ipotecare.

PIATA FINANCIARA  - pentru emisiunea, plasarea si tranzactionarea titlurilor de capital pe termen lung avand ca instrument valorile mobiliare.

Conceptia anglo-saxonǎ bazatǎ pe manifestarea liberǎ a cererii si ofertei pe fiecare tip de piatǎ in parte. Conform abordarii anglo-saxone, acceptata de majoritatea specialistilor, piata financiara este structurata in piata monetara (a titlurilor pe termen scurt) si in piata de capital (a titlurilor pe termen mediu si lung).

PIATA DE CAPITAL pentru capitaluri pe termen mediu si lung, este sinonima cu piata  valorilor mobiliare ( securities market )

PIATA MONETARA - pentru capitaluri atrase si plasamente pe termen scurt .

In ROMANİA practica pune in evidenta optiunea pentru conceptia anglo-saxonǎ potrivit cǎreia piata de capital este o componente a pietei financiare.

FIG.1.1

SURSA:Piete de capital.Evaluarea si gestionarea valorilor imobiliare.

Autor:Francu.M.

FIG

SURSA:Piete de capital.Evaluarea si gestionarea valorilor imobiliare Autor:Francu.M.

Pietele de capital dezvoltate aduc multe beneficii. Ele maresc performantele

economice punand la dispozitia companiilor noi modalitati de atragere a

capitalului la costuri reduse.

Pentru ca aceste companii nu se bazeaza pe finantarea interna, se pot dezvolta mai rapid.

Printre avantajele pietelor de capital dezvoltate se numara aceea ca in aceste tari companiile sunt mai putin dependente de finantarea bancara, fapt ce duce la reducerea riscului de credit. Pietele financiare permit firmelor sa se bazeze mai mult pe valori mobiliare, si mai putin pe instrumente de datorie, creand o structura financiara mai putin riscanta in eventualitatea unei crize economice.

Nu in ultimul rand, pietele de capital cresc eficienta investitiilor corporatiste si al managementului corporatist prin intermediul guvernantei corporative. In general, mixul unei politici bazate pe intermedierea bancara si pe piata de capital conduce la sporirea gradului de dezvoltare economica.

Pietele de capital nu sunt nou create in unele tari in tranzitie Warsaw Stock Exchange a fost deschisa in 1817, iar Prague Stock Exchange in 1871. Insa, in timpul sistemelor socialiste toate pietele de capital au fost inchise; pe parcursul trecerii de la o economie planificata la o economie de piatǎ, acestea au fost reinfiintate in 20 din cele 26 de economii in tranzitie. Acestea au fost folosite pentru listarea obligatorie a actiunilor companiilor in procesul de privatizare in masa, si mai putin pentru oferte publice initiale de vanzare a actiunilor.

Primele piete de capital in tarile in tranzitie au aparut in Rep. Ceha si Slovaca in 1999, au urmat Bulgaria, Lituania, FYR Macedonia, Moldova si Romania. Trasatura de baza a primului grup de piete a fost transferul intre investitorii, participanti la privatizarea in masa a companiilor de stat, a drepturilor de proprietate. La inceput aceste piete listau un numar mare de actiuni, multe dintre acestea fiind nelichide. Dar o data ce aceste piete au devenit mai stabile, numarul actiunilor listate a scazut si structura actionariatului a devenit mai concentrata. Unii economisti precum Claessens si Djankov sustin ca acesta a fost cazul Rep. Cehe, iar tipare asemanatoare se reintalnesc in majoritatea tarilor care au adoptat procesul de privatizare in masa. Si totusi, economistii Earle si Telegdy au gasit putine dovezi ale unei concentrari a actionariatului pe piata extrabursiera Rasdaq din Romania.

Studii recente au scos la iveala faptul ca pietele privatizarii in masa au fost prost intelese de investitorii straini care au bagat bani, ca sa afle mai tarziu informatiile publicate nu erau suficiente sau complete, si ca nu au resursele legale necesare combaterii ilegalitatilor deoarece cadrul juridic era slab dezvoltat. In unele tari aceste fluxuri de capital strain par a fi incetinit procesul de concentrare al drepturilor de proprietate.

Al doilea tip de piete- aparute in Croatia, Estonia, Ungaria, Polonia si Slovenia- au listat un numar redus de actiuni prin oferte de vanzare initiale( actiunile erau tranzactionate moderat).

Al treilea grup de piete de capital⁹ a fost infiintat in 7 tari in tranzitie- Armenia, Azerbaijan, Kazakhstan, Rep. Kurda, Rusia, Ucraina, Uzbekistan- si erau o combinatie a celor doua tipuri. Toate aceste tari au initiat procese de privatizare in masa, dar schimbul initial al actiunilor s-a derulat in afara pietei de capital. Unele companii din cadrul procesului de privatizare in masa au fost listate public, insa listarea nu era obligatorie pentru toate firmele. In cateva tari( Kazakhstan, Rep. Kurda) se urmarea dezvoltarea pietei de capital si a privatizarii in masa in paralel. In timpul privatizarii, pietele de capial s-au format prin intermediul ofertelor publice de vanzare/cumparare al companiilor al caror pachet majoritar a fost vandut catre investitori strategici. Guvernul a listat o pondere redusa de actiuni ale companiilor, luand astfel nastere o structura a actionariatului destul de variata.

In sfarsit, 6 economii in tranzitie Albania, Belorusia, Bosnia-Hertegovina, Tajikistan si Turkmenistan nu au infiintat piete de capital.

STRUCTURA PIETEI DE CAPITAL. PIATA PRIMARǍ

SI SECUNDARǍ

Prin prisma producerii si comercializarii valorilor mobiliare, piata de capital cuprinde:

Piata primara ( Primary market ) - piata pe care emisiunile noi de valori mobiliare sunt negociate pentru prima oara, asigurind intilnirea cererii cu oferta de titluri, permitind finantarea agentilor economici si a colectivitatilor publice. Este mijloc de distribuire si plasament de titluri.

Piata secundara ( Secondary market ) - piata pe care sunt tranzactionate valori mobiliare aflate deja in circulatie, avind rolul de concentrare a cererii si ofertei derivate, asigurind lichiditatea si mobilitatea economiilor investite, pentru investitorii care doresc sa-si recupereze fondurilor investite in valori mobiliare sau sa-si schimbe portofoliile inainte de data scadentei, fiind o piata deschisa si publica.

A.    Dupa obiectul tranzactiei avem:

Piata actiunilor - piata pentru actiuni comune si preferentiale

Piata obligatiunilor - piata titlurilor ce reprezinta dreptul de creanta al proprietarului asupra emitentului

Piata contractelor la termen ( Futures ) - piata unde instrumentul tranzactionat este contractul la termen  contract standardizat care creeaza pentru parti obligatia de a vinde sau de a cumpara un activ suport la data scadentei si la un pret convenit la momentul incheierii tranzactiei.

Piata optiunilor ( Options ) - piata pe care instrumentul tranzactionat este contractul de optiuni - contract standardizat care, in schimbul platii unei prime, creeaza pentru cumparatorul optiunii dreptul, dar nu si obligatia, de a cumpara sau vinde un anumit activ suport la un pret prestabilit, numit pret de exercitare, pina la sau la data exepirarii

B.    Dupa modul de formare al pretului valorilor mobiliare, putem avea:

Piata de licitatie - unde tranzactionarea este condusa de o parte terta - agentul de piata, mentionindu-se atit pentru cerere cit si pentru oferta pretul si cantitatea. Aceasta piata este impersonala si este organizata avind reguli fixe de tranzactionare, functionind intr-un sediu - localizare fizica centrala unde tranzactionarea se realizeaza, de regula , prin licitatie

Piata de negocieri - unde cumparatorii si vinzatorii negociaza intre ei pretul si volumul valorilor mobiliare fie direct fie prin intermediul unui broker sau dealer - piata la ghiseu OTC - Over-the-Counter

C.    Functie de momentul finalizarii tranzactiilor, avem:

Piata la vedere - unde valorile mobiliare sunt tranzactionate pentru livrare si plata imediata - de la o zi la o saptamina conform reglementarilor, asa numita piata cu plata cash

Piata la termen - livrarea titlurilor si efectuarea platii se realizeaza la o data ulterioara la termen ferm sau termen conditionat

PIATA PRIMARǍ  - constituie piata pe care se emit si se vind sau se distribuie valori mobiliare¹⁰ ce confera drepturi posesorilor ( acestia fiind primii detinatori ) si care sunt cei ce furnizeaza fonduri solicitantilor emitenti, finantind astfel agentii economici. Aceasta piata are rolul de a transforma activele financiare pe termen scurt in capitaluri pe termen lung. Ofera deci solicitantilor posibilitati de majorare a capitaluilui social, de a se imprumuta ( imprumuturi obligatare ) sau de transformare a societatilor inchise in societati deschise, publice.

Participantii sunt pe aceasta piata sunt :

Solicitantii de capital - intreprinderile, publice sau private, statul sau colectivitatile locale - adica cei ce au nevoie de capital pentu a-si acoperi diverse cheltuieli sau pentru a-si finanta diverse investitii

Ofertantii de capital - persoane fizice, agenti economici, societati de investitii financiare ( SIF ), fonduri de investitii - acestia fiind posesorii capitalurilor care sunt dispusi sa-l acorde solicitantilor, sa-l investeasca, in schimbul unor avantaje dar totodata asumind-si unele riscuri

Intermediarii - societatile de servicii de investitii financiare ( SSIF ) - asigura distribuirea titlurilor, intermedierea si comertul cu acestea, dind siguranta participantilor ( alaturi de celelalte institutii - societtai de decontare, depozitare, etc.) in realizarea tranzactiilor, oferindu-le totodata si numeroase informatii

Piata secundara asigura :

Lichiditatea pietei - prin concentrarea cererii si ofertei derivate dupa ce piata valorilor mobiliare s-a constituit

Stabilitatea cursului - pe pietele de capital mature pretul este corelat cu rentabilitatea societatii cotate

Asigurarea protectiei investitorilor - prin reglementarea, supravegerea si transparenta:

oferirea de informatii referitoare la produsele ce se tranzactioneaza

oferirea de informatii referitoare la emitent

oferirea de informatii referitoare la cantitatea, nivelul si miscarile pretului produselor

La fluxurile nete de capital dintr-o economie ( solduri dintre intrari si iesiri ) participa si piata de capital cu cele doua componente - piata primara si piata secundara.

Cele doua piete se influenteaza reciproc, piata secundara neputind exista fara piata primara iar piata primara influenteaza capacitatea pietei secundare de a transfera valori¹¹ mobiliare si de a le transforma in lichiditati.