Continutul, etapele si caracteristicile procesului bugetar

PROCESUL BUGETAR

1. Continutul, etapele si caracteristicile procesului bugetar

Procesul bugetar, sub aspectul continutului, reprezinta ansamblul actiunilor ii masurilor intreprinse de institutiile competente ale statului in scopul concretizarii politicii financiare aplicate de autoritatea guvernamentala. Procesul bugetar presupune existenta unor resurse financiare, precum si alocarea lor in scopul furnizarii catre cetateni a bunurilor ii serviciilor publice.

Instrumentul in care isi gasesc reflectarea toate resursele financiare publice si cheltuielile publice il constituie bugetul general consolidat.

Etapele consecutive ale procesului bugetar se refera la:

elaborarea proiectului de buget;

aprobarea bugetului;

executia bugetului;

incheierea executiei bugetului;

controlul executiei bugetului;

aprobarea executiei bugetului.

1.1. Elaborarea proiectului de buget

Proiectul de buget este elaborat de Guvern, prin subsistemul institutiilor publice aflate in structura acestuia.

Odata finalizat, proiectul de buget se concretizeaza intr-un pachet de documente care consta in:

- expunerea de motive si proiectul legii bugetului de stat. - anexele la proiectul de lege bugetara, in care sunt reflectate structura veniturilor pe diferite categorii de impozite, taxe si surse de natura nefiscala, precum si cea a cheltuielilor, pe agentii guvernamentale, iar in cadrul acestora in raport cu continutul economic al cheltuielilor (curente, din care de personal si materiale, respectiv de capital). - informatii documentare privind modul de fundamentare a bugetului, care sunt utile forului legislativ cu ocazia analizei si dezbaterilor in vederea aprobarii proiectului de lege privind bugetul de stat.

Proiectul de buget, continand setul de documente enumerate mai sus, se transmite Parlamentului pentru aprobare. El reprezinta concretizarea uneia dintre cele mai importante decizii ale puterii executive si este asumat de Guvern in ansamblul sau, precum si de catre fiecare membru component al Cabinetului. Ca urmare, in spiritul solidaritatii guvernamentale, membrii Executivului au obligatia ca, alaturi de ministrul finantelor, sa sustina, in cadrul dezbaterilor parlamentare, proiectul de buget in forma insusita de Guvern.

1.2. Aprobarea bugetului

Institutia publica imputernicita prin Constitutie sa aprobe proiectul de buget este Parlamentul.

In Parlament proiectul de buget parcurge urmatoarele etape: prezentarea de catre primul ministru (sau ministrul finantelor) a raportului pe marginea proiectului de buget in plenul Parlamentului; examinarea proiectului de buget in comisiile permanente ale Parlamentului (structurate, de obicei, pe domenii, cum ar fi: educatia, cultura, ocrotirea sanatatii, amenajarea teritoriului si protectia mediului, aparare si siguranta nationala, agricultura, industrie si transporturi etc.) si apoi analiza si aprobarea acestuia in comisia de specialitate a legislativului, adica cea de buget, finante si banci.

1.3. Executia bugetului

Dupa promulgarea de catre Presedinte, legea privind bugetul se publica in buletinul oficial al tarii, moment in care bugetul devine operational, trecandu-se la executia acestuia, care se realizeaza pe durata anului bugetar.

Executia bugetului consta in incasarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor aprobate de forul legislativ.

Prevederile bugetare privind veniturile reprezinta limite minime de realizat, cu exceptia veniturilor din imprumuturi, care constituie limite maxime de atins. La randul lor, cheltuielile bugetare aprobate prin lege reprezinta limite maxime, ce nu pot fi depasite, institutiile publice care executa bugetul fiind obligate sa respecte intocmai destinatiile stabilite pentru fiecare alocatie bugetara.

Incasarea veniturilor cuvenite bugetului si, respectiv, efectuarea platilor de la buget se efectueaza fie printr-o institutie specializata aflata in subordinea Ministerului Finantelor (trezoreria statului), fie prin sistemul bancilor comerciale, pe baza de conventii privind prestarea de servicii, incheiate intre acestea si Ministerul Finantelor.

Executia veniturilor bugetare se realizeaza prin - aparatul fiscal al Ministerului Finantelor si consta in derularea mai multor faze procedurale succesive. In cazul impozitelor directe fazele executiei bugetare sunt urmatoarele: asezarea, lichidarea, emiterea titlului de perceperea efectiva a impozitului.

Asezarea impozitului reprezinta identificarea si dimensionarea materiei impozabile a unei persoane fizice sau juridice, care, potrivit legilor fiscale, intra sub incidenta impozitarii.

Lichidarea constituie determinarea cuantumului impozitului aferent materiei impozabile in raport cu cotele de impozit si alte conditii prevazute de lege. Pe baza acestor date se procedeaza la deschiderea rolului fiscal al persoanei fizice sau juridice respective, in care se inscrie suma datorata (debitul) de persoana In cauza.

Emiterea titlului de percepere a impozitului consta in inscrierea cuantumului impozitului respectiv intr-un document (dispozitie), in baza caruia se autorizeaza perceperea unui anumit venit bugetar. In practica, asemenea documente sunt reprezentate fie de titlul de incasare (emis atunci cand contribuabilul isi achita din proprie initiativa datoria), fie de ordinul de incasare (utilizat pentru anuntarea debitorului asupra obligatiei de plata, precum si in cazul executarii silite a debitorilor care nu-si achita datoriile catre buget in termenul legal).

Perceperea impozitului consta in incasarea efectiva a sumei datorate de catre debitor. In procedurile specifice acestei faze, este inclusa si urmarirea, la care se recurge, inclusiv prin metoda executarii silite, atunci cand contribuabilii nu-si achita obligatiile bugetare in termenele stabilite de lege. In unele cazuri, procedura urmaririi se poate concretiza si in ipotecarea bunurilor aflate in proprietatea debitorilor, Ministerul Finantelor fiind reprezentantul statului in litigii de aceasta natura.

Pentru impozitele indirecte ca si pentru celelalte venituri bugetare, exista proceduri specifice de executie.

In executia practica a veniturilor bugetare, fazele de natura administrativa (asezarea, lichidarea, emiterea titlului de percepere a impozitului) sunt delimitate institutional de operatiunea de percepere (incasare efectiva) a impozitelor.

Primele trei faze sunt executate de organele cu atributii fiscale, iar operatiunea de incasare de catre organele trezoreriei statului.

Respectarea destinatiei si a cuantumului aprobat pentru fiecare categorie de cheltuieli bugetare impune, in executie, parcurgerea unor faze procedurale succesive pentru fiecare alocatie bugetara, dupa cum urmeaza: angajarea, lichidarea, ordonantarea si plata.

Angajarea reprezinta decizia care genereaza obligatia unei institutii bugetare de a plati a anumita suma de bani catre furnizorii diferitelor bunuri si servicii publice.

Instrumentul juridic in care sunt materializate asemenea obligatii poate fi: contractul, decizia ministeriala, hotararea judecatoreasca, prevederile unor legi nou aparute. Asadar, angajarea cheltuielilor bugetare este un efect al deciziilor institutiilor componente ale Guvernului sau al unor decizii ale forului legislativ (Parlamentul), cum este cazul unor legi adoptate pe parcursul exercitiului bugetar, prin care se majoreaza diferite cheltuieli bugetare (salariile functionarilor publici, pensiile, alocatiile pentru agricultura etc.).

Atributii in ceea ce priveste angajarea cheltuielilor bugetare au conducatorii diferitelor structuri ale institutiilor publice (ministri, secretari de stat, directori generali, directori etc.), care pot delega integral sau partial competentele unor persoane din subordine, carora li se stabileste in mod precis cadrul actiunilor asupra carora pot decide. Prin continutul si consecintele sale, angajarea reprezinta faza cea mai importanta a executiei cheltuielilor bugetare, de care depinde incadrarea in limitele aprobate prin buget.

Lichidarea reprezinta faza in care institutia publica constata si receptioneaza furnizarea bunurilor si/sau serviciilor contractate (angajate anterior), faza in care are loc, in functie de cantitatea si calitatea livrarilor, stabilirea sumei datorate furnizorilor.

Ordonantarea constituie actul de emitere, din partea unei institutii publice, a unei dispozitii sau ordin de plata a unei sume din alocatia bugetara in favoarea unui tert.

Plata reprezinta achitarea efectiva de catre institutia publica a sumei datorate catre furnizori sau creditori.

Operatiunile specifice primelor trei faze (angajarea, lichidarea si ordonantarea) sunt efectuate, pe baza avizelor serviciilor operationale (spre exemplu, la spitale: sectiile medicale, serviciul aprovizionare, etc.), de catre conducatorii institutiilor publice (sau mandatatii acestora), denumiti si ordonatori de credite bugetare. Acestia, la randul lor, sunt clasificati in ordonatori de gradul I (conducatorii ministerelor si agentiilor guvernamentale din subordinea Executivului), de gradul II (structurile de conducere si coordonare din teritoriu ale ministerelor, cum ar fi: directiile sanitare judetene, inspectoratele scolare judetene etc.) si de gradul III (institutiile publice operationale: spitale, scoli, teatre, muzee etc.).

Operatiunile vizand a patra faza, cea de plata, le efectueaza angajatii serviciului financiar al institutiei publice. Toti functionarii publici participanti la fazele executiei cheltuielilor unei institutii bugetare raspund solidar pentru calitatea si legalitatea gestionarii banilor publici.

1.4. Incheierea executiei bugetare

Concretizarea modului de gestionare a bugetului se efectueaza prin intocmirea, la finele anului bugetar, a contului de executie bugetara. Acesta reflecta finalitatea operatiunilor de executare a veniturilor si cheltuielilor bugetare si conduce la determinarea modului cum Executivul, prin institutiile publice din structura si subordinea sa, a respectat incadrarea in veniturile, cheltuielile si soldul bugetar aprobat de Parlament (echilibru, deficit sau excedent).

Continutul contului de executie bugetara este diferit in raport cu metoda de evidenta bugetara adoptata de autoritatile guvernamentale privind durata exercitiului bugetar. In acest sens, se poate utiliza sistemul de exercitiu sau sistemul de gestiune.

In sistemul de exercitiu, contul de executie bugetara cuprinde totalitatea operatiunilor care privesc anul bugetar respectiv, chiar daca unele dintre acestea - incasarea unor venituri si/sau efectuarea unor cheltuieli - se realizeaza dupa incheierea anului bugetar. In sistemul de gestiune, contul de executie bugetara cuprinde numai operatiunile de incasari ale veniturilor si plati in contul cheltuielilor realizate efectiv in anul bugetar respectiv, indiferent de exercitiul bugetar la care se refera. Intocmirea contului de executie bugetara se face de catre Ministerul Finantelor, pe baza darilor de seama contabile si a conturilor privind executia de casa a bugetului, elaborate de fiecare institutie publica. Aceste documente de raportare contabila se centralizeaza, pe verticala, la nivelul fiecarei agentii guvernamentale (ordonator principal de credite), care depune apoi, la Ministerul Finantelor, situatia executiei bugetare din domeniul sau de activitate.

Contul (general) de executie bugetara, intocmit de Ministerul Finantelor, se prezinta Guvernului, care, dupa discutare, hotaraste supunerea acestuia Parlamentului pentru dezbatere si aprobare.

1.5. Aprobarea executiei bugetare

Pe baza raportului privind contul de executie bugetara, elaborat de institutia specializata de control al finantelor publice, Parlamentul declanseaza procedura de dezbatere si aprobare a acestuia. Mai intai are loc analiza raportului in comisiile permanente reunite de buget-finante ale forului legislativ, iar apoi se dezbate in plenul Parlamentului proiectul de Lege privind aprobarea contului de executie bugetara.

Cu aceasta ocazie se prezinta de catre Executiv sinteza evolutiilor economico-financiare din anul la care se refera executia bugetara si factorii care au influentat evolutia acesteia. Votul final favorabil asupra proiectului de lege privind aprobarea contului de executie bugetara marcheaza incheierea etapelor procesului bugetar.

TESTE DE AUTOEVALUARE

1.  Pentru fiecare categorie de cheltuieli bugetare se impune parcurgerea unor faze procedurale dintre care cele mai reprezentative ar fi:

a) angajarea;

b) asezarea;

c)  lichidarea;

d) ordonantarea;

e) plata;

Justificati variantele corecte de raspuns

Raspuns: a, c, d, e

2.  Care din afirmatiile de mai jos este corecta:

a) Taxa pe valoare adaugata are in buna masura atributele unui impozit direct;

b) Daca persoana care plateste impozitul il si suporta efectiv, intalnim ceea ce se numeste incidenta directa;

c)  Fenomenul de repercusiune apare mai mult la impozitele directe si mai putin la  cele indirecte.

d) Bugetul de stat este un plan financiar cu caracter orientativ, care reflecta partial veniturile si cheltuielile publice.    ]

Raspuns: b

3.  Cand se produce o sustragere de la impunere a materiei impozabile (evaziune fiscala) cu caracter ilicit?

a) In cazul in care statul permite amortizarea accelerata a unor active fixe;

b) In cazul in care legea permite deducerea din venitul impozabil a unor sume pentru sponsorizari;

c)  Inscrierea in declaratiile de impunere numai a unei parti din veniturile realizate;

d) In cazul in care impunerea unor venituri se face pe baza unor norme de venit.

Raspuns: c

4.  Ce este (reprezinta, exprima) bugetul de stat?

a) un act juridic cu caracter obligatoriu prin care se aproba veniturile si cheltuielile statului;

b) o balanta de incasari si plati in valuta;

c)  principalul plan financiar al statului la nivel macroeconomic;

d) exprima relatii care apar in procesul de constituire si distribuire a fondului bugetar;

e) un plan de creditare a economiei nationale pe termen de un an.

Raspuns:a, c, d

5.  Printre principiile bugetare pot fi enuntate si urmatoarele:

a) echilibrul bugetar;

b) necompensarea veniturilor bugetare;

c) universalitatea bugetului;

d) specializarea bugetara.

Justificati raspunsurile corecte.

Raspuns:a, c, d

6.  Organizarea executarii de casa a bugetului asigurarilor sociale de stat are la baza urmatoarele principii:

a) principiul unitatii de casa;

b) principiul prudentei;

c) principiul compensarii fluxurilor financiare;

d) principiul delimitarii atributiilor organelor cu competente in domeniu.

Sa se justifice raspunsurile corecte.

Raspuns: a, d

7.  Executia bugetului ca etapa a procesului bugetar consta in executia veniturilor si a cheltuielilor. Pentru fiecare dintre acestea se parcurg mai multe faze procedurale succesive. Astfel executia veniturilor presupune efectuarea urmatoarelor faze:

a) angajarea, lichidarea, emiterea titlului de percepere si perceperea;

b) ordonantarea, asezarea, lichidarea si perceperea (incasarea);

c) asezarea, ordonantarea, lichidarea si emiterea titlului de percepere;

d) asezarea, lichidarea, emiterea titlului de percepere efectiva a impozitului si perceperea.

Alegeti varianta corecta de raspuns si argumentati.

Raspuns: d

Termeni cheie

Proces bugetar, asezarea veniturilor, ordonantarea cheltuielilor, executia bugetara, incheiere bugetara, control bugetar.