Continutul bugetului public

Continutul bugetului public

Bugetului public, ca document, este format din doua parti: veniturile publice si cheltuielile publice.

Veniturile publice.

Veniturile publice sunt formate din totalitatea resurselor banesti ale statului si unitatilor administrativ-teritoriale care alimenteaza bugetele publice.

Este folosita si expresia de venit bugetar in sensul de prelevare legala de la persoane fizice sau juridice sub forma impozitelor, a taxelor, contributiilor si altor surse (amenzi, dobanzi, penalitati) si care sunt menite sa alimenteze bugetele publice.

Veniturile publice pot fi impartite in doua mari categorii:

venituri ordinare (sau curente) si

venituri extraordinare.

1. Veniturile publice curente (ordinare) sunt reprezentate, in principal, prin impozite si taxe. Ele sunt acele venituri care se incaseaza cu regularitate la buget, constituind o sursa permanenta a acestuia.

In functie de sursa, veniturile curente pot fi impartite in:

a.    venituri fiscale: impozite (care pot fi directe si indirecte) si taxe

Impozitele directe se stabilesc pe baza unor criterii exterioare si au ca obiect al impunerii: terenuri, cladiri, activitati economice cu caracter neagricol, miscarea capitalului banesc, venitul persoanelor fizice, profitul, diferenta pozitiva de pret din valorificarea terenurilor si cladirilor aflate in patrimoniul persoanelor fizice si juridice. Impozitele directe reprezinta pana la 25-30% din totalul veniturilor curente.

Impozitele indirecte se realizeaza sub forma impozitelor pe consum la vanzarea diferitelor marfuri sau la prestarea anumitor servicii (de exemplu: taxa pe valoarea adaugata, accizele, taxele vamale si taxele de timbru). Aceste cote de impozit sunt percepute fie procentual in raport de valoarea marfurilor vandute sau a serviciilor prestate, fie in sume fixe pe unitatea de masura.

b.    venituri nefiscale (caracterul nefiscale este dat de faptul ca in procesul de realizare a venitului, nu se produce a schimbare a titularului dreptului de proprietate): sunt veniturile obtinute de stat de la intreprinderile si/sau de pe domeniile sale (veniturile de la proprietatile) - sunt prelevari cu caracter nefiscal, se incaseaza in etapa repartitiei primare a venitului national. Aceste venituri sunt realizate de stat in calitatea sa de proprietar si organizator al activitatii in intreprinderile si pe domeniile sale, acestea avand - in general - o pondere relativ redusa (sub 4%) la formarea veniturilor bugetului de stat.

2. Veniturile publice extraordinare sunt acele venituri la care statul apeleaza numai in cazuri exceptionale si anume in acele situatii cand mijloacele banesti provenite din resursele curente nu sunt suficiente. Pot fi considerate venituri extraordinare:

- imprumuturile de stat (care genereaza datoria publica),

- suplimentarea masei monetare aflate in circulatie (care se realizeaza printr-o noua emisiune baneasca si care, de obicei, genereaza sau stimuleaza inflatia),

- instrainarea unor bunuri din proprietatea privata sau chiar a unei parti din rezervele de aur ale statului.

In anumite situatii deosebite, statul poate recurge si alte modalitati de obtinere a unor venituri suplimentare, ca de exemplu:

- mobilizarea la buget a unei parti din fondul de amortizare a capitalului fix apartinand intreprinderilor sale productive;

- se poate apela la disponibilitatile valutare, sau chiar la rezervele sale de aur;

- se poate sa restrange sau chiar sa lichida participarea statului cu capital in strainatate (la diverse activitati/actiuni);

- valorificarea unor bunuri mobile sau imobile detinute peste granita;

- utilizarea ca venituri bugetare a unor resurse externe, sub forma imprumuturilor externe.

Cheltuielile publice

Cheltuielile publice bugetare reprezinta modalitatile de repartizare si utilizare a fondurilor banesti bugetare, in vederea desfasurarii activitatilor necesare satisfacerii intereselor publice ale societatii, constand intr-o suna de bani alocata de la un buget public conform destinatiei stabilita prin acel buget.

Cheltuielile bugetare se impart  in doua mari categorii:

cheltuieli curente, alcatuite din doua grupe:

a.    cheltuieli de personal: salarii, impozit pe salarii, contributii pentru asigurari sociale de stat, pentru constituirea fondului banesc destinat platii ajutorului de somaj, pentru deplasari, detasari si transferari) si,

b.    cheltuieli materiale pentru servicii: pentru intretinere si gospodarire, pentru materiale si prestari de servicii cu caracter functional, pentru obiecte de inventar de mica valoare sau scurta durata, pentru carti si publicatii etc.;

cheltuieli de capital - pot avea destinatii diferite si, in consecinta, se subimpart in: cheltuieli de investitii, si cheltuieli pentru rezerva de stat.

Pentru o mai buna gestionare, cheltuielile sunt repartizate de la bugetul, in functie de importanta si urgenta lor, astfel poate fi avuta in vedere si o alta clasificare:

cheltuieli pentru aparare nationala (de exemplu: cheltuieli militare, pentru ordine publica, pentru siguranta nationala),

cheltuieli pentru intretinerea aparatului de stat (de exemplu: cheltuieli pentru functionarea autoritatilor statului centrale si locale),

cheltuieli pentru plata datoriei publice (de exemplu, cheltuieli privind dobanzi, comisioane aferente imprumuturilor publice),

cheltuieli privind acordarea de subventii sub diferite forme sectorului economic (de exemplu, prime de export, subventii pentru incurajarea dezvoltarii unor sectoare de activitate),

cheltuieli privind diferite actiuni sau activitati economice (de exemplu, pe domenii de activitate)

cheltuieli privind acoperirea nevoilor social-culturale (de exemplu, pentru invatamant, sanatate, asistenta si protectie sociala etc.),

cheltuieli pentru cercetare-dezvoltare stiintifica.

Ceea ce caracterizeaza, in epoca contemporana, sfera cheltuielilor publice este dinamica ascendenta a acestora. Printre factorii care determina cresterea cheltuielilor bugetare se numara:

sporul demografic si cresterea pretentiilor populatiei vis-a-vis de societate;

sporirea cheltuielilor militare, a celor privind securitatea in general;

cresterea numerica si complexitatea aparatului de stat;

extinderea si dezvoltarea sectorului de stat, prin construirea de noi unitati economice din fondurile banesti ale statului, prin participarea acestuia la societatile mixte, prin acordarea de subventii in vederea stimularii productiei si a exportului;

dezvoltarea retelei de institutii publice (de invatamant, sanatate si cultura), organizarea si dezvoltarea sistemului de asigurari, asistenta sociala si protectie sociala;

dezvoltarea infrastructurii (prin construirea de strazi, autostrazi, porturi, aeroporturi, modernizarea mijloacelor de transport etc.), dezvoltarea gospodaririi locale, sistematizarea teritoriului si protectia mediului inconjurator etc.