Consumul

Consumul

In ceea ce priveste consumul, se impune a se face distinctie intre consumul final si consumul intermediar.

Consumul intermediar, desemneaza consumul de materii prime, combustibil, semifabricate realizat in vederea producerii de noi bunuri. Consumul intermediar al unui produs desemneaza cantitatea din acel produs care dispare fie prin incorporarea in produse mai elaborate, fie prin distrugere in procesul de productie (energia).

Consumul final (care, de fapt face obiectul studiului in ceea ce priveste comportamentul consumatorului), reprezinta folosirea bunurilor de consum alimentar si nealimentar precum si a serviciilor personale si colective, de catre populatie si administratiile locale si centrale pentru satisfacerea nevoilor de consum personal si colectiv.

Consumul reprezinta ultimul act, actul final al activitatii si miscarii economice, prin intermediul caruia se asigura existenta oamenilor, satisfacerea unor nevoi generale de consum ale societatii si diferite conditii pentru dezvoltarea personalitatii umane.

De volumul, structura si calitatea bunurilor si serviciilor de consum depind realizarea echilibrului fiziologic necesar vietii si dezvoltarii aptitudinilor fizice si intelectuale ale oamenilor.

Prin consum se recunoaste utilitatea produselor si serviciilor si utilitatea factorilor de productie consumati, pe aceasta baza, se confera dreptul la recompensarea factorilor de productie pentru aportul adus la crearea produsului national.

Consumul da sens nu numai productiei bunurilor de consum ci si productiei bunurilor de productie. Acesta din urma sa justifica numai in masura in care devine mijloc pentru productia bunurilor de consum.

Consumul se clasifica dupa urmatoarele criterii:

a) dupa modul de procurare a bunurilor de consum:

autoconsum;

consum de marfuri.

b) dupa destinatia produselor si serviciilor care fac obiectul consumului se disting:

consum de bunuri alimentare;

consum de bunuri nealimentare;

consum de servicii.

c) dupa natura obiectului consumului:

consumul material;

consum nematerial (servicii).

d) dupa durata in care bunurile se consuma:

consum de bunuri de folosinta curenta;

consum de bunuri de folosinta indelungata.

e) dupa sursa de formare si finantare se distinge:

consum privat sau personal;

consum final public.

Consumul privat sau personal - reprezinta bunurile de consum si serviciile care sunt cumparate sau primite in natura de populatie si intreprinderi avand ca destinatie satisfacerea trebuintelor personale. Acest tip de consum detine ponderea cea mai mare in productia finala si este format din consumul de bunuri si servicii destinate satisfacerii nevoilor oamenilor.

Consumul personal constituie un element esential al calitatii vietii. Dimensiunea, structura si calitatea bunurilor si serviciilor consumate reflecta gradul de satisfacere a nevoilor populatiei.

Consumul personal este principala componenta a cererii agregate, cerere manifestata de persoane si familii pentru bunuri si servicii necesare traiului. Aceasta inseamna ca in consumul personal se vor include de la bunurile alimentare si nealimentare pana la serviciile culturale sau medicale. In cheltuielile pentru bunurile de folosinta indelungata, se vor include, de la mobila, aparatura de uz casnic pana la automobile.

Consumul final public - cuprinde toate cheltuielile destinate cumpararii bunurilor de consum final si servicii de catre administratiile publice de la toate nivelurile. Un asemenea gen de consum are caracter colectiv si nu se realizeaza prin intermediul pietei.

Pentru a aprecia calitatea pietei de a satisface cerintele de consum ale populatiei precum si modificarile ce se produc in timp in volumul si structura consumului se calculeaza indicatorul numit 'consum pe locuitor'. Acest indicator reflecta nivelul mediu al consumului de bunuri materiale si servicii care revin pe un locuitor. Calcularea lui se face prin raportarea consumului total, pe grupe de produse si pe principalele produse, dintr-o anumita perioada, la numarul total al populatiei tarii. Pe baza acestui indicator se pot obtine date privind: consumul annual de produse alimentare pe locuitor, inzestrarea populatiei cu bunuri de folosinta indelungata, cheltuielile pentru imbracaminte, transport, pentru cultura si invatamant pe locuitor.

Marimea consumului de bunuri materiale si servicii pe locuitor, sociogrupuri si pe totalul populatiei se exprima prin costul vietii. Nivelul acestuia depinde de marimea cheltuielilor curente efectuate intr-o anumita perioada de timp, de obicei un an, pentru procurarea de bunuri alimentare, a bunurilor nealimentare si servicii necesare consumului populatiei.

Marimea cheltuielilor curente depinde de:

cantitatea de bunuri materiale de consum si servicii cumparate si incluse intr-un 'cos' de bunuri si servicii;

nivelul pretului unitar practicat in perioada respectiva pentru aceste bunuri materiale si al tarifelor pentru servicii.

Evolutia costului vietii se poate masura cu ajutorul indicelui costului vietii (I_cv) care reflecta modificarea medie a preturilor bunurilor materiale si a tarifelor la serviciile prestate pentru populatie.

I_cv = q₁p₀

unde: I_cv - indicele costului vietii;

q₁ - cantitatea bunurilor materiale si a serviciilor, in perioada curenta;

p₀ - preturile si tarifele practicate in perioadade baza.

In cazul in care , de la o perioada la alta se inregistreaza o scadere a indicelui costului vietii, acest lucru inseamna ca are loc o crestere a nivelului de trai si invers.

Deoarece in mod practic nu este posibil a se calcula costul vietii prin luarea in considerare a veniturilor intregii populatii si a cheltuielilor de consum dupa destinatia lor, se folosesc de catre organismele specializate cercetari selective pornind de la bugetele de familie. Bugetele de familie reprezinta un sistem de evidenta prin care se inregistreaza sistematic si cronologic pe o perioada determinata (de obicei un an), veniturile obtinute dupa natura lor, precum si cheltuielile de consum dupa destinatia lor. Pe baza acestor date se poate cunoaste evolutia costului vietii, a puterii de cumparare a populatiei si a nivelului de trai al acesteia.

1. Dinamica marimii consumului. Legitatile evolutiei consumului.

Orice consumator care este in posesia unui anumit venit personal disponibil, este preocupat sa-si achizitioneze cu el bunuri si servicii de consum, care sa-i ofere maximum de satisfacere a placerilor sale. Aceasta maximizare a satisfactiilor de consum este dorinta fireasca a oricarui consumator, fiind urmarita ca scop al comportamentului sau de cumparare. Marimea si structura consumului total al indivizilor nu este data odata pentru totdeauna, ci ea are un carecter dinamic, fiind influentata de numerosi factori cum sunt:

marimea venitului;

dimensiunea nevoilor;

structura nevoilor, etc.

Economistul si statisticianul Ernest Engel a studiat modificarile cererii de consum in functie de evolutia veniturilor.

El apreciaza ca se manifesta urmatoarele tendinte in evolutia consumului (Legile lui Engel):

odata cu cresterea venitului se reduce ponderea cheltuielilor pentru alimente, in conditiile cresterii acestora in marime absoluta, a diversificarii structurii, imbunatatirii calitatii si sporirii consumului produselor cu valoare nutritiva ridicata;

se mentine relativ constanta ponderea cheltuielilor pentru imbracaminte;

proportia cheltuielilor pentru locuinta, caldura, iluminat ramane relativ constanta;

creste ponderea cheltuielilor pentru servicii, in mod deosebit a celor legate de ridicarea nivelului de cultura si civilizatie.

Keynes, construieste o functie de consum global prin care se stabileste o relatie la nivel macroeconomic intre consum si venitul global disponibil.

Y = C + E   unde:   Y - venitul disponibil;

C - consumul;

E - economiile.

Raporturile dintre evolutia venitului disponibil si modificarile inregistrate de consum sunt evidentiate cu ajutorul urmatoarelor concepte:

A.    rata consumului sau inclinatia medie spre consum;

B.    inclinatia marginala spre consum;

A.    Rata consumului sau inclinatia medie spre consum.

Se calculeaza ca un raport procentual intre cheltuielile de consum si venitul disponibil dintr-o perioada data. Ne arata ponderea consumului in totalul venitului.

c = 100

unde: c - rata consumului;

C - consumul;

Y - venitul.

Din punct de vedere obiectiv, marimea consumului depinde de dimensiunea venitului, iar din punct de vedere subiectiv, marimea consumului depinde de trebuintele indivizilor.

B.    Inclinatia marginala spre consum. Pentru analiza economica prezinta importanta nu doar cunoasterea ratei consumului la un moment dat ci si urmarirea marimii relative a consumului privita in dinamica. Keynes sustine ca exista o lege psihologica fundamentala care exprima existenta unei anumite relatii intre dinamica venitului si cea a consumului: 'de regula si in medie, oamenii inclina sa-si mareasca consumul atunci cand venitul lor creste, dar nu cu atat cu cat creste venitul'. De exemplu, daca venitul creste cu 10%, consumul va creste cu 6%, sau daca venitul va scadea cu 12%, consumul va scadea cu 8%.

c =

unde: c - inclinatia marginala spre consum;

C - variatia consumului;

Y - variatia venitului.

0 < c < 1

Inclinatia marginala spre consum ne arata cu cat sporeste consumul atunci cand venitul sporeste cu o unitate. Cunoasterea acestui indicator este importanta deoarece ne arata cum va trebui sa fie impartit sporul urmator al venitului intre consum si investitii.

Y = C + I

unde: Y - variatia venitului;

C - variatia consumului;

I - variatia investitiilor.

Legitatile consumului poarta amprenta conditiilor concrete si a factorilor concreti contradictorii in cadrul carora activeaza si se manifesta. Ele se deversifica in cadrul unui orizont de timp indelungat, reflectand o anumita tendinta pe o perioada indelungata.

Realitatea din tarile avansate din punct de vedere economic evidentiaza numeroase elemente care dovedesc manifestarea in prezent a unei tendinte de stabilizare a ponedrii cheltuielilor pentru consumul de alimente in totalul cheltuielilor de consum.

Marimea cheltuielilor pentru consumul personal este influentata de anumiti factori obiectivi si subiectivi. Dintre factorii obiectivi amintim:

nivelul si dinamica veniturilor in general;

modificarile neprevazute ale valorii capitalului fix si circulant;

modificarile asteptarilor in ceea ce priveste raportul dintre cheltuielile de consum in prezent si viitor, determinate de schimbarile in puterea de cumparare a banilor si unele riscuri;

modificarile politicii fiscale. Cresterea impozitului pe salar si pe profit, a taxelor de succesiune, au o influenta negativa asupra venitului disponibil si deci si asupra consumului. Politica fiscala accentueaza inclinatia spre consum.

Factorii subiectivi, au in vedere inclinatiile psihologice ale oamenilor:

dorinta oamnilor de a-si constitui o rezerva baneasca pentru situatii neprevazute. Acest lucru determina o anumita diminuare a cheltuielilor pentru consumul curent in favoarea unui consum viitor;

mobilul constituirii unor rezerve banesti (economii) pentru asigurarea batranetii;

dorinta oamenilor de a obtine in viitor venituri din dobanzi sau profituri pe seama participarii la proiecte de afaceri in prezent;

instinctul oamenilor de ridicare a standardului de viata, pe seama maririi treptate a cheltuielilor de consum, prin folosirea rezervelor banesti acumulate in timp;

senzatia de independenta si libertate de miscare a indivizilor pe care ti-o creeaza existenta unei mari sume de bani economisiti;

dorinta de a lasa avere mostenitorilor;

inclinatia unor persoane de a-si satisface pur si simplu zgarcenia, adica inhibitiile lipsite de temei rational, dar persistente, in fata actului de a cheltui venitul disponibil;

dorinta de a-si asigura resurse pentru investitii fara a face datorii si fara a recurge la piata monetara sau la piata capitalurilor;

setea de propasire, adica dorinta de a-si asigura un venit in crestere treptata fapt de determina constituirea de economii.

Inclinatia spre consum evolueaza in raport cu acesti factori obiectivi si subiectivi. Cea mai mare influenta din cadrul acestor factori este  determinata de modificarea venitului disponibil, de care depinde cererea de consum.