PURICA
Una dintre problemele principale, de a carei solutionare depinde dezvoltarea civilizatiei noastre, problema care a revenit pe primul plan al preocuparilor oamenilor de stiinta, este asigurarea cu energia necesara dezvoltarii activitatilor de baza, care conditioneaza evolutia progresiva a nivelului de trai al populatiei globului terestru.
Consumul de energie pe cap de locuitor este considerat astazi ca un indice al nivelului de trai.
Cresterea nivelului de trai nu poate avea loc fara o crestere corespunzatoare a consumului de energie.
De aceea, atunci cand vrem sa analizam necesarul consumului de energie este util sa trecem in revista evolutia istorica a acestuia.
Consumul de energie minim necesar unui om este cantitatea de energie obtinuta in hrana necesara pentru a trai.
In urma cu un milion de ani, ca de altfel si astazi in unele regiuni din Africa si Australia, oameni traiesc cu hrana care contine circa 1800 calorii pe zi de fiecare om, sau, daca am masura energia in unitatile cu care ne-am obisnuit, doi kilowati-ore pe zi si pe om.
Aceasta energie este consumata in doua scopuri:asigurarea unei temperature constante corpului si asigurarea energiei mecanice necesara pentru miscarile cu care omul isi procura hrana si pentru diferite deplasari.
Transformarea energiei chimice din alimente in energie termica, in caldura necesara mentinerii temperaturii corpului cat si in energia mecanica a muschilor, se face prin procedee biologice incompplet cunoscute.
Sursa principala de energie acum un million de ani , ca de altfel pana la descoperirea energiei nucleare, era energia solara care prin procesul de fotosinteza, producea hidrocarburile necasare hranei.
In urma cu aproximativ o suta de mii de ani s-a facut un salt important prin utilizarea controlata a focului.
Energia solara , transpusa prin fotosinteza in lemn este prima sursa de energie pe care omul o transforma prin mijloace externe in formele de energie necesare lui, in primul rand in caldura.
Lemnul devine primul combustibil care, printr-un proces chimic, combinarea carbonului cu oxigenul din aer, se transforma in energie termica .
Energia termica astfel produsa este utilizata pentru prepararea hranei, incalzirea locuintei, iluminarea locuintei. Totodata ea ii permite omului sa prelungeasca ziua sis a sperie animalele periculoase in cursul noptii, cand acestea devin periculoase.
In aceea perioada economia energetica era relativ stabila, ea bazandu-se pe existenta unei surse de energie regenarabile, cu o constanta relative mica de timp, deoarece o padure se regenereaza in aproximativ 30 de ani, deci nu exista o problema a energiei.
Un salt simtitor, care a deschis o noua era in economia energetica s-a facut cu circa 7000 de ani inaitea erei noastre, cand omul a invatat sa domesticeasca animalele sis a faca agricultura, adica sa cultive pamuntul acolo unde vroia.
In societatea agricola hrana este produsa prin cultivarea pamantului si omul nu numai ca poate manca mai mult, consumand circa 4kwh pe zi, dar are un surplus cu care poate sa hraneasca animalele domesticite care ii folosesc pentru a produce energia mecanica necesara in transport si in cultivarea pamantului.
In acelasi timp, animalele ii furnizeaza mijlocul de izolare de mediul inconjurator prin blana lor si ii asigura o hrana variata, scutindu-l de efortul de a vana si de riscurile pe care acesta le implica .
Acum consumul casnic de energie presupune utilizarea lemnului drept combustibil si creste la valoarea de 4kwh pe zi sip e om.
Dezvoltarea agriculturii a condos insa, la o despadurire accentuate a suprafetelor terestre pentru a se obtine terenurile necesare cultivarii plantelor agicole.
Mai mult, oameni au observat ca un teren este mai fertile in primii doi-trei ani dupa ce a fost arsa padurea care ilm acoperea.
Astfel, in regiunile populate a inceput o despadurire intense.
Intrucat prin despadurire aceasta sursa incepe sa se micsoreze, era de asteptat ca, in timp, sa se iveasca o problema a resurselor de energie termica.
Energia solara se manifesta la suprafata Pamantului si sub forma de energie mecanica a vanturilor si apelor. Desi aceste surse au fost folosite cu cateva sute de ani inaintea erei noastre, totusi utilizarea lor intensive incepe abia in jurul anului 1400 al erei noastre, cand se extinde utilizarea morilor de apa si a morilor de vant.
Morile pun la indemana oamenilor o noua sursa de energie mecanica, pe care ei o utilizeaza in circuitul agricol pentru prepararea diversificata a hranei.
Extinderea morilor, care transforma apele si vantul in surse de enrgie convertibila in energie mecanica introduce o noua etapa in structura economiei energetice, cand apare consumul industrial, un alt consum suplimentar de energie.
Disparitia treptata a padurilor si cresterea consumului casnic si industrial imping oamenii catre introducerea in circuitul energetic a combustibililor fosili: carbune, petrol si gaze care in raport cu lemnul, detin proprietatea specifica a unei concentrari mai mare de energie utila pe unitatea de volum.
Introducerea carbunelui nu s-a facut fara dificultati. Astfel in secolul al XIV lea in Anglia regale Eduard I a dat o lege pe baza careia cine folosea carbine in loc de lemne era codamnat la spanzuratoare pentru ca "otravea" aerul.
Astfel abia dupa anul 1800, carbunele incepe sa fie utilizat intens, odata cu introducerea in circuitul industrial al masinilor cu abur. Apoi , o dat cu aparitia motoarelor cu explozie, incepe exploatarea tot mai intensa a petrolului.
In secolul al XIX lea , deci structura cosumului de energie incepe sa reflecte aspectele societatii industriale.
Consumul pentru hrana creste la 8kwh pe om pe zi , consumul casnic este mai mult decat dublu, de 36kwh pe om si pe zi, consumul industrial devine de trei ori si jumatate mai mare adica 27kwh pe om si pe zi , iar consumul pentru transport creste apreciabil la 16kwh pe om si zi.
