Intre consum si venit exista o functie de consum si anume, pe masura cresterii venitului creste si consumul insa nu in aceeasi masura cu cresterea venitului.
Pentru cresterea consumului global, fara a se micsora economiile, trebuie ca venitul global sa creasca mai repede decat consumul:
- rata marginala a consumului, ce reprezinta proportia dintre venitul suplimentar destinat consumului in cursul unei perioade date. Se calculeaza prin raportarea consumului adit peentru consum depind de o serie de factori; obiectivi si subiectivi.
Factorii obiectivi sunt: marimea si structura salariilor; modificarea raportului dintre bunurile prezente si cele viitoare; schimbarile intervenite in volumul capitalului si care nu au fost prevazute in calcularea venitului; modificarea politicii fiscale care poate spori sau micsora cererea de consum.
Factorii subiectivi ce depind de trasaturile fiintei umane, de nevoile si obiceiurile indivizilor sunt: mentinerea standardului de viata obisnuit, economisirea diferentei intre venituril efectiv si cheltuielile necesare mentinerii standardului de viata obisnuit; tendinta de crestere a diferentei dintre venit si consum, pe masura ce oamenii realizeaza venituri mai mari.
Consumul de bunuri si servicii este studiat cu ajutorul bugetelor de familie. Ele arata structura consumului si evolutia acestuia in functie de necesitatile vitale de existenta, mediu, sex, varsta, venituri.
Analizand in timp bugetele de familie, se constata anumite schimbari in structura consumului si anume: scaderea ponderii cheltuielilor pentru hrana, datorita cresterii calitatii si valorii nutritive a acesteia: mentinerea relativ constanta a ponderii cheltuielilor pentru hrana, datorita cresterii calitatii si valorii nutritive a acesteia; mentinerea relativ constanta a ponderii cheltuielilor pentru imbracaminte, incaltaminte si conform personal; cresterea ponderii cheltuielilor pentru bunuri de folosinta indelungata ca si pentru servicii, in special cele legate de ridicarea nivelului de cultura si civilizatie.
Partea din venit care depaseste consumul o reprezinta economiile S = Y - C, ele fiind folosite de agentii economici pentru investitii. Deci, venitul se transforma in cheltuieli pentru consum si cheltuieli pentru productie, adica: Y = C + I unde, Y = v enit, C = consum, I = investitii.
Intre economii si venit exista o functie de economisire si anume, pe masura cresterii venitului, cresc si economiile, insa nu in aceeasi masura cu sporirea venitului.
- rata economiilor, care exprima ponderea economiilor in cadrul venitului disponibil. Se calculeaza ca raport intre marimea absoluta a economiilor si volumul venitului disponibil.
La un volum dat al venitului global, cu cat rata economiilor este mai mare, cu atat este mai mica partea destinata consumului.
Pentru a creste economiile, fara a se micsora continutul, trebuie ca venitul global sa creasca mai repede decat economisirea.
- rata marginala a economiilor, ce reprezinta sporul economiilor datorate cresterii cu o unitate a venitului.
Economiile in functie de surse se clasifica in brute si nete.
Economiile brute cuprind amortizarea capitalului fix, economiile personale si profiturile nedistribuite ale intreprinderilor. Daca din economiile brute se scade amortizarea capitalului fix rezulta economiile nete.
Economiile si investitiile nete sunt marimi egale reprezentand diferite fatete ale aceluiasi fenomen.
La baza inclinatiei oamenilor spre economii stau o serie de mobiluri psihologice si anume: nevoia de a crea rezerve pentru situatii neprevazute, de a se asigura pentru batranete sau de a intretine alte persoane, dorinta de a beneficia de dobanzi sau sporuri de valoare; senzatia de independenta si libertate in miscare pe care o confera o suma economisita; constituirea de fonduri banesti pentru realizarea unor afaceri viitoare; placerea de a lasa avere mostenitorilor sau pur si simplu zgarcenia, avaritia.
