Concurenta imperfecta

Concurenta imperfecta

In raport cu realitatea, concurenta perfecta nu exista, iar monopolul este rar intalnit desi foarte multi si-l doresc si cauta activ realizarea acestuia. Ceea ce nu este concurenta perfecta sau monopol reprezinta intr-o masura mai mare sau mai mica concurenta imperfecta. Imperfectiunea consta, de fapt, in limitarea concurentei pe diferite cai.

Cartelul

Acesta este un tip de piata cu concurenta imperfecta care poate sa apara chiar pe o piata ce are caracter evident concurential. Producatorii sau numai anumiti producatori se inteleg pentru a practica un pret comun ca in situatia de monopol, pentru a-si imparti cote de productie si a obtine supraprofit de monopol. Costurile de negociere si supraveghere a respectarii intelegerii realizate in cadrul cartelului fac foarte dificila existenta acestuia. In plus, asemenea intelegeri sunt interzise prin lege pentru a proteja cumparatorii.

Cartelul este constituit dintr-un numar de ofertanti (producatori) de pe o piata anume care se inteleg pentru a diminua cantitatea produsa si/sau a mari pretul. Prin realizarea acordului se diminueaza (limiteaza) concurenta. Daca participantii nu lasa urme (dovezi) cu privire la intelegerea lor, cartelul poate exista asa cum dealtfel este situatia in anumite tari. Desigur, intelegerea priveste si modul cum se imparte profitul obtinut.

Cartelurile nu prolifereaza datorita costurilor mari de tranzactie si supraveghere. Intelegerea se realizeaza mai repede si mai usor, iar costurile sunt mai mici cand participantii sunt mai putini.

Cartelul este viabil numai daca toti participantii respecta intelegerea. Pe termen lung, cartelul dispare din doua cauze majore:

participantii au tendinta sa triseze fie in ceea ce priveste cotele ce le revin, fie prin avantaje acordate cumparatorilor pentru a-si mari cota pe piata;

daca functioneaza bine si asigura profituri mari, alti producatori devin interesati si patrund pe piata bunului care formeaza obiectul intelegerii.

Piata cu concurenta monopolistica

Aceasta piata este specifica unei situatii in care un numar mare de firme (ofertanti) concurente ajung sa constituie un anumit monopol, adica sa creeze o cerere de firma imperfect elastica datorita diferentierii produsului lor.

Daca marimea unei piete si conditiile tehnice permit participarea unui numar important de firme (producatori, ofertanti), piata respectiva este concurentiala cel putin sub anumite aspecte. Dar firmele implicate sunt totodata tentate sa limiteze concurenta prin preturi de fapt care le-ar diminua profiturile. Pentru a evita aceasta situatie ele ajung sa dezvolte o concurenta de alt gen, in afara preturilor, actionand asupra produsului. Aceasta orientare consta in diferentierea produsului propriu in raport cu acelasi fel de produs realizat de celelalte firme. Ca urmare produsul fiecarei firme devine intr-un anumit fel unic. Daca reuseste intr-o astfel de tentativa firma dobandeste un fel de monopol asupra produsului purtator al caracteristicilor unice pe care firma i le-a dat. Acest mod de a interpreta competitia dintre ofertanti a fost denumit concurenta monopolistica. Aceasta are toate caracteristicile concurentei perfecte mai putin omogenitatea produsului.

Prin diferentiere, produsele devin eterogene,  dar oricum ar fi ele se vor afla pe aceeasi piata pentru ca au aceeasi destinatie. Diferentierea are mai multe forme:

diferentierea in mediul produsului - servicii legate de produs asigurate la vanzare sau dupa; comportamentul specific vanzatorilor, cadouri de simboluri, etc;

diferentierea obiectiva a produsului - prin culori, tinuta estetica, rezistenta, caracteristici de intretinere si exploatare etc;

diferentierea subiectiva a produsului - convingerea clientelei ca produsul este cel mai nou, la moda, adecvat in raport cu altele, marca este de prestigiu, etc.

Promovarea produsului pe aceasta piata implica multa publicitate.

Diferentierea produselor apropie aceasta piata de monopol permitand ofertantului o anumita putere de a mari pretul.

Daca diferentierea reuseste echilibrul firmei in concurenta monopolica este la fel cu cel al unui monopol. Cu cat clientii vor fi mai convinsi ca firma este singura care produce un ansamblu de caracteristici asociate la un produs de care ei au nevoie cu atat mai mult cererea lor nu mai reactioneaza la pret iar firma, ca si monopolul dispune posibilitatea de a fixa simultan pretul si cantitatea care-i asigura cel mai mare profit.

Olipolul

Este propriu unei situatii in care pe o piata are un numar de producatori (ofertanti) suficient de mic pentru ca decizia unuia dintre ei sa poata influenta asupra deciziilor celorlalti.

In situatia de oligopol niciunul dintre producatori (ofertanti) nu realizeaza o productie, cantitativ, neglijabila pe piata. Volumul productiei decise influenteaza semnificativ productia totala si de aceea trebuie luat in considerare.

Concluzia

in situatia de oligopol la stabilirea productiei trebuie sa se aiba in considerare reactia celorlalti participanti la piata care sunt concurenti;

firma incearca sa influenteze planurile celorlalti participanti (si invers) prin informatii reale sau nu asupra propriilor intentii.

In oligopol firma adopta un comportament strategic - plan de actiune ce permite realizarea unor ipoteze diferite. Variabila strategica esentiala este pretul  atunci cand firmele isi diferentiaza produsele asigurandu-si astfel o anumita posibilitate de a-si fixa pretul. Se poate recurge si la cantitate atunci cand productia este omogena, iar ca urmare pretul este unic si este impus de piata.

Exista deci oligopol cu diferentierea produsului o situatie ca pe piata monopolistica. In acest caz, concurentii reactioneaza mai repede pentru ca fiind firme mari au si mijloace mai multe. Reactia-i rapida la scaderea pretului si mai lenta la cresterea sa. Cand scade pretul este amenintat profitul celorlalti, iar cand creste  - propriul profit pentru ca ar diminua cererea si cota pe piata.

Exista si oligopol fara diferentierea produsului si deci cu produs omogen, fapt care inlatura existenta unor preturi diferite pe piata pentru produsul respectiv. Echilibrul se realizeaza in acest caz in situatia unui pret unic pentru toate firmele participante. Daca una scade pretul, o vor face si celelalte. Urmarea: nu se modifica cotele de piata ale firmelor dar scade profitul. Insa orice firma poate actiona asupra cantitatii care devine variabila strategica. Cand o firma scade pretul, pentru a nu pierde, concurentii maresc productia, oferta totala va creste si pretul pietei (P^*)  va scadea si la fel profitul.

Daca ceilalti nu maresc productia, firma care a facut-o realizeaza o cota de piata mai mare si castiga mai mult. In oligopol comportamentul firmei decurge din anticiparile sale asupra celaorlalti. Orice decizie nu este optima din punct de vedere colectiv si de aici tentatia spre intelegere a competitorilor pentru a limita efectele negative pe care le induce concurenta pentru ei. Cand insa intelegerea nu-i posibila participantii la oligopol oscileaza intre tentatia de a "invada piata" si o intelegere implicita pentru a limita diminuarea profitului.