Cauze, efecte si costuri ale somajului

Cauze, efecte si costuri ale somajului

Cauzele somajului pot fi clasificate in doua categorii:

Prin intermediul factorilor determinanti ai pietei muncii, se face apel la amintita teorie a cautarii locurilor de munca, in conditiile in care somerul doreste, mereu, un ritm superior de salarizare. Un alt exemplu il constituie  teoria contractelor implicite, conform careia acceptarea unor nivele relativ joase ale pretului fortei de munca este determinata doar de primirea, din partea patronatului, a unor garantii impotriva fluctuatiilor salariale si a concedierilor. In acelasi cadru mentionam teoria salariului eficient, inducand relatia inevitabila dintre productivitatea muncii si salariu.

Prin prisma interactiunii pietelor, cauzele somajului vizeaza fenomene cum sunt:

dezechilibrul dintre cerere-oferta, atat pe piata muncii, cat si pe cea a bunurilor;

fluctuatiile provocate de ciclicitatea economica;

insuficienta masurilor de revitalizare a economiei, dupa o criza prelungita;

gradul de sezonalitate al unor activitati;

existenta somajului natural si a pragului non-inflationist al somajului;

cauze de natura tehnica.

Consecintele somajului sunt:

somajul reprezinta o forma de inutilizare a factorului de productie munca, de aici decurgand risipa si pierderi, mai ales din punct de vedere social;

fenomenul presupune notiunea de saracie, deoarece provoaca scaderea drastica a nivelului de trai;

prin intermediul lui sunt lezati, direct, indivizi care fac parte din populatia activa subocupata, respectiv oameni care isi manifesta dorinta si capacitatea de a lucra, dar nu au unde;

fiind un dezechilibru macroeconomic, somajul nu afecteaza doar compartimerntele materiale ale economiei nationale, ci mai ales elementele sale umane, in sensul ca populatia ocupata este cea care suporta, din plin, gravele lui costuri sociale;

odata cu somajul apare si se dezvolta munca pe 'piata neagra';

concedierile sunt un puternic obstacol in calea relansarii activitatii economice a unei tari. In plus, se genereaza sau se amplifica starile de dezacord dintre populatia care munceste si cea cu un anumit grad de subocupare.

Somajul are implicatii periculoase, concretizate in costurile somajului.

Garantarea unor venituri minime pentru someri este o problema comuna tuturor statelor, dar ponderea ajutorului de somaj si perioada de acordare sunt diferite. O indemnizatie clasica de somaj releva actiuni asupra populatiei active, in doua directii principale:

finalitatea ajutorului este de a reduce costurile sociale ale somajului;

modul de imdemnizare are urmari asupra cuantumului sumei alocate.

Fundamentele indemnizatiei de somaj se regasesc in elemente distincte, deoarece orice sistem de protectie sociala are cel putin trei obiective: securitatea financiara, solidaritatea sociala si eficienta. Protectia are menirea de a cumula, in aceste scopuri, atat trasuturile sistemului de asigurare, cat si pe cele ale asistentei sociale. Intre caracteristicile specifice ale asigurarii de somaj evidentiem faptul ca are carecter public si ca este o activitate finantata . In general, mijloacele necesare finantarii acestor sume sunt obtinute de la bugetul de stat si se formeaza printr-un mecanism coerent de redistribuire a veniturilor la nivelul societatii. Datorita functiilor sale, indemnizatia de somaj formata astfel, contribuie la diminuarea costului social al sistemului de protectie, la reducerea cheltuielilor administrative, precum si la cresterea PIB.

Alocatiile de somaj reprezinta sume destinate consumului si se numesc costuri explicite ale somajului. Exista insa si costuri implicite, deoarece sumele mentionate presupun scutiri de impozite si de CAS. In plus, se tine seama si de castigurile pe plan social, pe care o tara le-ar putea obtine, investind productiv banii corespunzatori. Costurile sociale ale somajului se pot determina astfel:

CS = C_e + C_i

unde: CS - costurile sociale ale somajului;

C_e - costuri explicite, cuprind alocatiile de somaj;

C_i - costuri implicite, reprezinta un echivalent al impozitelor cuvenite statului, contributiei la asigurarile sociale si posibilelor castiguri investitionale si sociale, la care s-a renuntat, in favoarea acordarii ajutoarelor de somaj.